Hotărârea Guvernului nr. 428/2004
M. Of. nr.
307 din 7 aprilie 2004
GUVERNUL ROMÂNIEI
H O T Ă R Â R E
pentru aprobarea
Normelor privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparținând
călătorilor și altor persoane fizice
În temeiul art. 108 din Constituția
României, republicată, și al art. 47 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr.
59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările și completările
ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. − Se
aprobă Normele privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparținând
călătorilor și altor persoane fizice, prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
p. Ministrul finanțelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
Ministrul delegat pentru coordonarea
autorităților de control,
Ionel Blănculescu
București, 23 martie 2004.
Nr. 428.
ANEXĂ
N O R M
E
privind determinarea valorii în vamă
pentru bunurile aparținând călătorilor și altor persoane fizice
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. − Valorile în
vamă pentru bunurile introduse sau scoase din țară de către călători sau de
alte persoane fizice se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanțelor
publice și al secretarului de stat al Autorității Naționale a Vămilor, sub
forma unei liste de valori în vamă.
Art. 2. − Valorile
în vamă reprezintă baza de calcul a taxelor vamale și a celorlalte drepturi
vamale. Valorile în vamă pentru bunurile introduse sau scoase din țară, pe
orice cale, de către persoanele fizice se determină de către Autoritatea
Națională a Vămilor și sunt valorile în vigoare în momentul plății datoriei
vamale.
Art. 3. − Pentru
determinarea valorilor în vamă se folosesc cataloage, documentații de prețuri
interne și externe sau facturi, conform prezentelor norme.
Art. 4. − Valorile
în vamă din lista de valori în vamă, pentru bunurile aparținând călătorilor sau
altor persoane fizice și care nu fac obiectul unor operațiuni comerciale, se
stabilesc în euro.
Art. 5. − Transformarea
în lei a valorilor în vamă se face la cursul de schimb valutar comunicat de
Banca Națională a României în fiecare zi de joi. Acest curs se utilizează pe
toată durata săptămânii următoare pentru chitanțele vamale eliberate în cursul
acelei săptămâni.
Art. 6. − Atunci
când pentru bunul prezentat la vămuire nu există suficiente date necesare
determinării valorii în vamă, acesta se va elibera titularului, în custodie
vamală, cu obligația constituirii unei garanții suficiente care să asigure
plata datoriei vamale, în conformitate cu prevederile art. 151−156 din
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările ulterioare,
pe o perioadă de maximum 30 de zile. La expirarea acestei perioade, dacă
titularul nu a depus documente probatorii necesare determinării valorii în
vamă, autoritatea vamală va executa garanția constituită, prin emiterea din
oficiu a unui act constatator. În cazuri temeinic justificate, termenul de 30
de zile poate fi prelungit cu încă 30 de zile, dacă cererea este depusă la
autoritatea vamală în cadrul acestui termen. Cuantumul garanției vamale va fi
stabilit de autoritatea vamală și va fi determinat luându-se în considerare
suma cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezulta din operațiunea de
vămuire.
CAPITOLUL II
Determinarea valorilor în vamă pentru
autovehiculele și vehiculele folosite
Reguli pentru determinarea
valorilor în vamă
Art. 7. − Valorile
în vamă se stabilesc prin identificarea vechimii bunului prezentat la vămuire
și a caracteristicii tehnice esențiale a acestuia, în funcție de categoria de
vehicul, cu cele din tabelele corespunzătoare, pe fiecare categorie de vehicul,
din lista de valori în vamă.
Art. 8. − Valorile în vamă ale
autovehiculelor și vehiculelor folosite se stabilesc pornindu-se de la
identificarea categoriei de vehicul cu cele din lista de valori în vamă,
ținându-se seama de Regulile generale de interpretare cuprinse în Convenția
internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a
mărfurilor, inclusiv în anexa la aceasta, încheiată la Bruxelles la 14 iunie
1983, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.
Art. 9. − Încadrarea
bunului prezentat la vămuire în lista de valori în vamă se face folosindu-se
caracteristicile principale înscrise în prima coloană, aferentă fiecărei
categorii de vehicul identificate potrivit art. 7. Încadrarea se face prin
identificarea caracteristicilor tehnice din documentele însoțitoare emise de
autoritățile din țara de unde provine bunul, inclusiv din nota de constatare
tehnică emisă de Regia Autonomă Registrul Auto Român, în cadrul datelor
tehnice prezentate ca intervale în prima coloană din lista de valori în vamă.
Caracteristicile tehnice avute în vedere sunt diferențiate pe fiecare categorie
de vehicul, după cum urmează:
a) numărul de persoane și lungimea
mijlocului de transport − în cazul autovehiculelor destinate
transportului a minimum 10 persoane, inclusiv șoferul;
b) capacitatea cilindrică a
motorului − în cazul autoturismelor, precum și al motocicletelor,
motoretelor, scuterelor și mopedelor;
c) greutatea totală maximă
autorizată (greutate în sarcina maximă) − în cazul autovehiculelor de
transport de marfă, precum și al remorcilor și semiremorcilor de transport de
marfă.
Art. 10. − După
identificarea caracteristicii tehnice a bunului în unul dintre intervalele din
lista de valori în vamă, vechimea este cea de-a doua caracteristică esențială a
bunului, care duce la stabilirea valorii în vamă. În lista de valori în vamă
vechimea este înscrisă în fiecare coloană din tabel, pentru toate categoriile
de vehicule, sub forma unei perioade și începe de la an bază ajungând până la
după 5 ani, valorile vehiculelor fiind în descreștere cu cât vechimea bunului
este mai mare.
Art. 11. − Cuantificarea
vechimii unui bun se raportează la existența sa, la momentul în care acesta a
fost făcut, adică, în cazul mijloacelor de transport, momentul în care bunul a
fost fabricat. Momentul fabricației sau data fabricației este înscrisă în unul
dintre documentele însoțitoare prezentate la vămuire și este exprimată prin:
zi, lună, an sau an, lună sau an. Dacă data fabricației mijlocului de
transport nu este înscrisă explicit în documentele însoțitoare, se va lua în
calcul data cea mai îndepărtată de momentul vămuirii, așa cum rezultă din
documentele prezentate la vămuire.
Art. 12. − Vechimea unui
mijloc de transport se determină prin compararea următoarelor elemente:
a) data fabricației, înscrisă în
documentele mijlocului de transport, care poate fi exprimată în zi, lună, an,
lună, an sau an ori data cea mai îndepărtată de momentul vămuirii, așa cum
este înscrisă în unul dintre documentele prezentate la vămuire;
b) data efectuării formalității
vamale pentru mijlocul de transport.
Art. 13. − Pentru
autovehiculele și vehiculele prezentate în vamă, aparținând persoanelor fizice,
biroul vamal este autorizat să stabilească valoarea în vamă, pornind de la
identificarea bunului în lista de valori în vamă. Atunci când bunul prezentat
la vămuire nu se regăsește în una dintre pozițiile aflate în listele prin care
se stabilesc valorile în vamă pentru autovehicule și vehicule folosite, biroul
vamal, ținând cont de circumstanțe, poate lua în considerare: valoarea din
lista de valori în vamă a unui bun cu caracteristici asemănătoare sau, dacă
acest lucru nu este posibil, prețul înscris în factura de achiziție a bunului
ori, în lipsa acestor posibilități, valoarea declarată de către proprietar sau
de persoana fizică cu drept de dispoziție asupra bunului. Circumstanțele vor
viza în special suspiciunile cu privire la subevaluarea bunului, devalorizarea
monedei de tranzacție, perioada care s-a scurs de la achiziție și până la
vămuirea bunului.
Art. 14. − În cazul în care nu
sunt îndeplinite elementele de determinare a valorii în vamă de către biroul
vamal, valoarea în vamă se va determina de către Autoritatea Națională a
Vămilor în baza solicitării întocmite în acest sens, în scris, de către biroul
vamal care are în evidență operațiunea. Autoritatea Națională a Vămilor poate
lua în considerare prețurile înscrise în facturile externe ale unor bunuri cu
caracteristici asemănătoare, prețurile din cataloage sau documentațiile de
prețuri, prețurile înscrise în rapoartele de expertiză tehnică și valorică
emise de societățile de expertizare ori prețurile
comunicate de un agent economic care comercializează bunuri cu caracteristici
asemănătoare, inclusiv valoarea declarată de către persoana fizică care are
dreptul de dispoziție asupra bunului.
Art. 15. − În
cazul în care se ia în considerare valoarea declarată de către proprietar sau
de persoana fizică cu drept de dispoziție asupra bunului, aceasta va depune la
autoritatea vamală o declarație-angajament, pe propria răspundere, completată
olograf, din care să rezulte valoarea bunurilor în cauză. Totodată declarația
va conține și angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferențe, în cazul
în care la verificări ulterioare se constată că acestea se datorează.
CAPITOLUL III
Determinarea valorilor în vamă pe produse și
grupe de produse
A. Reguli pentru determinarea
valorilor în vamă pe produse și grupe de produse
Art. 16. − Valorile în vamă se stabilesc
luându-se în considerare nivelul prețurilor practicate în prezent, conform
acțiunii de liberalizare a acestora.
Art. 17. − La
determinarea valorilor în vamă, precum și la stabilirea valorilor din lista de
valori în vamă se folosesc caracteristicile tehnice înscrise pe produs sau care
se pot determina prin observare.
Art. 18. − Pentru
produsele care se prezintă într-o gamă sortimentală restrânsă, iar prețurile nu
prezintă abateri semnificative, se stabilește o singură valoare în vamă.
Art. 19. − În
cazul produselor la care, pentru aceleași caracteristici, prețurile prezintă
abateri mari între ele, în funcție de marca de fabricație, numărul de exemplare
fabricate (de exemplu, produsele electrotehnice profesionale sau cele emise în
serie mică), valorile în vamă se vor determina de autoritatea vamală distinct,
ținându-se cont de criteriile prevăzute la lit. B.
Art. 20. − Pentru
produsele care constituie sortimente ce se deosebesc între ele în raport de
variația unei singure caracteristici de bază, valoarea în vamă se determină pe
grupe stabilite între anumite limite ale acelei caracteristici.
Art. 21. − În
cazul bunurilor compacte pentru care nu sunt stabilite prețuri interne și al
căror preț nu se regăsește în cataloagele sau documentațiile de prețuri externe
și care sunt formate din mai multe componente inseparabile, valoarea în vamă se
stabilește prin însumarea valorilor fiecărei componente.
B. Criterii în cadrul
procedurii de determinare a valorii în vamă a unui bun
Art. 22. − Criteriul prioritar în determinarea
valorii în vamă a unui bun este recunoașterea prețului efectiv plătit pentru
achiziționarea acestuia, care se reflectă în prețul înscris în factură. Acest
criteriu nu va fi luat în considerare în situația în care autoritatea vamală
are suspiciuni cu privire la subevaluarea bunului, devalorizarea monedei de tranzacție,
perioada care s-a scurs de la achiziție și până la vămuirea bunului.
Art. 23. − În
situația în care prevederile criteriului prioritar nu pot fi aplicate se
utilizează valorile în vamă stabilite în lista de valori în vamă.
Art. 24. − Atunci
când bunurile nu pot fi identificate în lista de valori în vamă, biroul vamal
este autorizat să determine valoarea în vamă luând în considerare valoarea
stabilită pentru bunuri cu caracteristici asemănătoare.
Art. 25. − În
situații de excepție, pentru bunurile la care valorile în vamă nu pot fi
determinate conform prezentelor norme de către birourile vamale, valorile în
vamă se vor stabili de Autoritatea Națională a Vămilor. Autoritatea Națională a
Vămilor, în baza solicitării de stabilire a valorii în vamă, adresată în scris
de biroul vamal care are în evidență operațiunea, poate lua în considerare
valorile din cataloage, prețurile unor bunuri cu caracteristici, utilizări sau
funcțiuni asemănătoare, prețuri care rezultă din facturile externe sau care
sunt practicate de către societăți comerciale producătoare de profil ori
valorile înscrise în avizul unei instituții specializate, inclusiv valoarea
declarată de către persoana fizică care are dreptul de dispoziție asupra
bunului.
Art. 26. − Pentru
bijuteriile din metale prețioase care depășesc uzul personal, astfel cum acesta
este definit prin reglementările vamale, valoarea în vamă se stabilește pe baza
prețului gramului de aur, comunicat de Banca Națională a României, precum și a
expertizelor privind manopera, efectuate, la cererea și pe cheltuiala persoanei
fizice solicitante, de către persoanele juridice sau fizice autorizate,
potrivit reglementărilor în vigoare, pentru efectuarea unor astfel de
activități.
Art. 27. − Pentru
bunurile culturale, de colecție sau cu valoare numismatică ori pentru trofeele
de vânătoare, valoarea în vamă se poate determina luându-se în considerare
valoarea comunicată de către o instituție abilitată sau o societate comercială
de profil ori cea stabilită în urma unei expertize efectuate de persoane
autorizate.
Art. 28. − Valorile
în vamă determinate pe baza prețurilor interne se exprimă în lei.
Art. 29. − Pentru mărfurile
expediate prin colete poștale de o persoană fizică
unei alte persoane fizice, valorile în vamă se determină luându-se în
considerare, în principal, valorile înscrise în documentele puse la dispoziția
autorității vamale de către expeditor, inclusiv în facturi sau în alte
documente fiscale. Atunci când nu există această posibilitate de determinare a
valorii în vamă sau există suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor,
valoarea în vamă a bunurilor se va stabili conform procedurii prevăzute la art.
23, 24 și 25.
Art. 30. − Valoarea
în vamă poate fi stabilită și în baza valorii declarate de persoana fizică.
Acest criteriu se ia în considerare în cazul în care procedurile enumerate mai
sus nu pot fi aplicate și poate fi operabil când nu sunt suspiciuni, fiind
utilizat și în cazul bunurilor uzate, al tipăriturilor, medicamentelor,
animalelor și păsărilor de companie și altele asemenea.
Art. 31. − În
cazul în care se ia în considerare valoarea declarată de către persoana fizică
cu drept de dispoziție asupra bunului, aceasta va depune la autoritatea vamală
o declarație-angajament, pe propria răspundere, completată olograf, din care să
rezulte valoarea bunurilor în cauză. Totodată declarația va conține și
angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferențe, în cazul în care la
verificări ulterioare se constată că acestea se datorează.