Hotărârea Guvernului nr. 349/2005

M. Of. nr. 394 din 10 mai 2005

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

H O T Ă R Â R E

privind depozitarea deşeurilor

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art 54 pct. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Prezenta hotărâre are ca obiect stabilirea cadrului legal pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a deşeurilor, atât pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor noi, cât şi pentru exploatarea, închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor existente, în condiţii de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei. 

(2) Reglementarea acestei activităţi are drept scop prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului, în special poluarea apelor de suprafaţă, subterane, a solului, aerului, inclusiv a efectului de seră, precum şi a oricărui risc pentru sănătatea populaţiei, pe întreaga durată de exploatare a depozitului, cât şi după expirarea acesteia. 

(3) Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, se consideră realizate pentru depozitele de deşeuri, dacă sunt realizate cerinţele prezentei hotărâri. 

(4) Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi este prevăzută în anexa nr. 1. 

Art. 2. − Prevederile prezentei hotărâri se aplică oricărui depozit, definit conform anexei nr. 1 lit. b). 

Art. 3. − (1) Prezenta hotărâre nu se aplică următoarelor activităţi:

a) împrăştierea pe sol, în scopul ameliorării calităţii sau fertilizării, a nămolurilor de la staţiile de epurare orăşeneşti, a nămolurilor de dragare sau a altor tipuri de nămoluri similare;

b) folosirea unor deşeuri inerte la lucrări de reamenajare/restaurare, umplere sau pentru construcţii în depozite de deşeuri;

c) depunerea nămolurilor de dragare, nepericuloase, în lungul apelor din care au fost extrase sau în albia râurilor;

d) depozitarea solului necontaminat sau a deşeurilor inerte rezultate în urma activităţilor de prospectare şi extracţie, tratării şi stocării resurselor minerale, cât şi cele din exploatarea carierelor. 

(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor pct. 1.3.1, 1.3.2, 1.3.5 şi 2.1 din anexa nr. 2 depunerea de deşeuri nepericuloase, altele decât deşeurile inerte, rezultate de la prospecţiuni şi extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor şi care sunt depozitate într-o manieră ce previne poluarea mediului şi riscurile pentru sănătatea populaţiei. 

(3) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3), art. 11, art. 13 alin. (5), art. 15 alin. (1) şi (2), art. 19 şi 20, ale pct. 1.3, 2.1 şi 2.2 din anexa nr. 2, ale anexei nr. 3, cu excepţia pct. 3.1, nivelul 3, şi ale pct. 2.2, 2.3 şi 2.4 din anexa nr. 4 depozitele pentru deşeuri nepericuloase sau inerte în aşezări izolate şi numai dacă depozitul este destinat eliminării deşeurilor generate în acea localitate izolată; această excepţie se face cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001. 

(4) Lista localităţilor izolate prevăzute la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului autorităţii centrale de protecţie a mediului până la data de 31 decembrie 2005. 

(5) Fără a prejudicia prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, se exceptează stocarea subterană, astfel cum este definită în anexa nr. 1 lit. v), de la aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1), (2) şi (3) şi a prevederilor pct. 1.1.2, 2.1 şi 2.2 din anexa nr. 2 şi ale pct. 2.1−2.4 din anexa nr. 4. 

(6) Se exceptează de la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri spaţiile de depozitare existente din zona rurală şi numai dacă acestea sunt destinate eliminării deşeurilor generate în localităţile pe care le deservesc. 

(7) Spaţiile de depozitare din zona rurală se reabilitează până la data de 16 iulie 2009 prin salubrizarea zonei şi reintroducerea acesteia în circuitul natural sau prin închidere conform „Îndrumarului de închidere a depozitelor existente neconforme de deşeuri nepericuloase”, care face parte integrantă din procedura de încetare a activităţii de depozitare, care se aprobă prin ordin al ministrului autorităţii centrale pentru protecţia mediului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. 

Art. 4. − Depozitele se clasifică în funcţie de natura deşeurilor depozitate, astfel:

a) depozite pentru deşeuri periculoase;

b) depozite pentru deşeuri nepericuloase;

c) depozite pentru deşeuri inerte. 

Art. 5. − Deşeurile care nu se acceptă la depozitare într-un depozit sunt:

a) deşeuri lichide;

b) deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile, proprietăţi ce sunt definite în anexa nr. I E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;

c) deşeuri periculoase medicale sau alte deşeuri clinice periculoase de la unităţi medicale sau veterinare cu proprietatea H9, definită în anexa nr. I E şi având categoria prevăzută la lit. A pct. 14 din anexa nr. I C la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;

d) toate tipurile de anvelope uzate, întregi sau tăiate, excluzând anvelopele folosite ca materiale în construcţii într-un depozit;

e) orice alt tip de deşeu care nu satisface criteriile de acceptare, conform prevederilor anexei nr. 3. 

Art. 6. − (1) Autoritatea centrală pentru protecţia mediului elaborează împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu autorităţile regionale de protecţia mediului Strategia naţională privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate, care face parte integrantă din Strategia naţională de gestionare a deşeurilor. 

(2) Strategia naţională privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile cuprinde măsuri referitoare la colectarea selectivă, reciclarea, compostarea, producerea de biogaz şi/sau recuperarea materialelor şi energiei, astfel încât să conducă la realizarea următoarelor obiective:

a) reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001;

b) reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001;

c) reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001. 

(3) Termenele prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi c) pentru atingerea obiectivelor de reducere a cantităţilor de deşeuri biodegradabile depozitate se pot prelungi cu maximum 4 ani, dacă această prelungire este autorizată de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. 

Art. 7. − (1) În depozitele de deşeuri periculoase este permisă numai depozitarea deşeurilor periculoase ce îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 3. 

(2) În depozitele de deşeuri nepericuloase este permisă depozitarea următoarelor deşeuri:

a) deşeuri municipale;

b) deşeuri nepericuloase de orice altă origine, care satisfac criteriile de acceptare a deşeurilor la depozitul pentru deşeuri nepericuloase;

c) deşeuri periculoase stabile, nereactive, cum sunt cele solidificate, vitrificate, care la levigare au o comportare echivalentă cu a celor prevăzute la lit. b) şi care satisfac criteriile relevante de acceptare; aceste deşeuri periculoase nu se depozitează în celule destinate deşeurilor biodegradabile nepericuloase, ci în celule separate. 

(3) În depozitele de deşeuri inerte este permisă numai depozitarea deşeurilor inerte. 

(4) Se interzice amestecarea deşeurilor în scopul de a satisface criteriile de acceptare la o anumită clasă de depozite. 

(5) Depozitarea deşeurilor, conform prevederilor alin. (1) şi (2) este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic şi care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în prezenta hotărâre. 

(6) Criteriile care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a fi acceptate la depozitare pe fiecare clasă de depozit şi lista naţională de deşeuri acceptate pentru fiecare clasă de depozit sunt stabilite prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005 şi se revizuiesc în funcţie de modificarea condiţiilor tehnico-economice. 

Art. 8. − (1) Cerinţele şi măsurile operaţionale şi tehnice pentru depozitarea deşeurilor în scopul prevenirii sau reducerii cât de mult posibil a efectelor negative asupra mediului şi sănătăţii umane, generate de depozitarea deşeurilor, pe toată durata de exploatare a unui depozit, sunt cuprinse în Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004. Normativul tehnic se revizuieşte în funcţie de modificarea prevederilor legislative naţionale şi europene şi a condiţiilor tehnico-economice. 

(2) Prevederile normativului tehnic se aplică depozitelor de deşeuri inerte, nepericuloase şi periculoase pentru toate etapele de proiectare, construcţie, exploatare, închidere şi monitorizare postînchidere a unui depozit de deşeuri. 

Art. 9. − (1) Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să ţină seama de prevederile Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi ale Planului naţional de gestionare a deşeurilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2004, precum şi de planurile regionale de gestionare a deşeurilor, pentru realizarea depozitelor zonale de deşeuri municipale. 

(2) Depozitele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie depozite de deşeuri zonale care deservesc cel puţin 150.000 de locuitori, având la bază abordarea regională a gestiunii deşeurilor. 

(3) Consiliile locale şi/sau judeţene iau măsurile necesare pentru construirea depozitelor de deşeuri municipale numai pe terenuri aflate în proprietatea lor. 

(4) În situaţia în care depozitele deservesc două sau mai multe judeţe, programul de funcţionare şi costurile operaţiilor de depozitare se stabilesc de comun acord cu toate autorităţile administraţiei publice locale implicate. 

Art. 10. − (1) Costurile aferente activităţii de depozitare se suportă de către generatorii şi deţinătorii de deşeuri. 

(2) Autorităţile administraţiei publice locale iau măsuri ca atât costurile prevăzute pentru organizarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri municipale, cât şi costurile estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului să fie acoperite de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel depozit. 

(3) Autorităţile administraţiei publice locale iau măsurile necesare pentru ca operatorii de salubritate care desfăşoară activităţi de precolectare, colectare şi transport să depună aceste deşeuri la depozitele la care a fost arondată localitatea în care aceştia îşi desfăşoară activitatea conform contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare prin concesiune. Localităţile care sunt arondate la depozit sunt indicate în acordul/autorizaţia de mediu, după caz. 

(4) Tarifele pentru activitatea de depozitare a deşeurilor trebuie să includă cheltuielile aferente tuturor operaţiilor precizate de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. 

(5) Operatorii economici generatori de deşeuri industriale care operează propriile depozite evidenţiază separat în registrele contabile costurile prevăzute pentru organizarea, exploatarea şi închiderea depozitului de deşeuri. 

(6) Operatorii depozitelor de deşeuri industriale care oferă servicii de depozitare pentru terţi vor lua măsuri ca atât costurile prevăzute pentru organizarea şi exploatarea depozitului, cât şi costurile estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului să fie acoperite de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel depozit. 

Art. 11. − (1) Solicitantul unei autorizaţii de mediu pentru un depozit de deşeuri trebuie să facă dovada existenţei unei garanţii financiare, conform legislaţiei în vigoare, înainte de începerea operaţiilor de eliminare, pentru a asigura că sunt îndeplinite obligaţiile privind siguranţa depozitului pentru respectarea cerinţelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, care decurg din autorizaţie. Această garanţie va fi menţinută pe toată perioada de operare, închidere şi urmărire postînchidere a depozitului. 

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică depozitelor de deşeuri inerte. 

Art. 12. − (1) Operatorul depozitului este obligat să îşi constituie un fond pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, denumit Fond pentru închiderea depozitului de deşeuri şi urmărirea acestuia postînchidere. 

(2) Fondul prevăzut la alin. (1) se păstrează într-un cont purtător de dobândă deschis la o bancă comercială, cu excepţia cazului în care operatorul depozitului are calitatea de instituţie publică şi fondul se păstrează într-un cont deschis la unitatea de trezorerie şi contabilitate publică în a cărei rază acesta îşi are sediul fiscal. Dobânda obţinută constituie sursă suplimentară de alimentare a fondului. 

(3) Fondul se constituie în limita sumei stabilite prin proiectul depozitului pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului şi se realizează prin eşalonarea anuală a acestei sume, astfel:

a) din cota-parte din tarifele de depozitare percepute de operator din prima zi a intrării în funcţiune a depozitului unde se realizează depozitarea deşeurilor pentru terţa persoană;

b) cota-parte anuală din suma stabilită prin proiectul depozitului la depozitele unde operatorii realizează eliminarea propriilor deşeuri. 

(4) Cota-parte din tarifele de depozitare care alimentează fondul se stabileşte iniţial prin proiect şi se recalculează la cel mult 3 ani în vederea asigurării sumei stabilite la alin. (3). 

(5) Fondul se alimentează trimestrial, după finalizarea încasărilor contravalorii operaţiunilor de depozitare pe perioada acelui trimestru, iar controlul depunerii sumelor previzionate se face anual pe toată perioada exploatării depozitului; aceste sume sunt previzionate. 

(6) Consumul fondului se face pe baza situaţiilor de lucrări care se întocmesc o dată cu realizarea lucrărilor, la închiderea depozitului sau a unei părţi a depozitului. Operatorul utilizează fondurile previzionate constituite în acest scop pe baza situaţiilor de lucrări justificative. 

(7) Fondul prevăzut la alin. (1) nu se include la masa credală în caz de lichidare judiciară, el urmând să fie folosit numai în scopul pentru care a fost constituit. 

(8) Controlul alimentării şi utilizării fondului se realizează de către autorităţile competente ale administraţiei publice locale pentru finanţe publice, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. 

(9) Autorităţile administraţiei publice locale asigură transparenţa informaţiei privind costul depozitării deşeurilor şi al implicaţiilor realizării depozitului de deşeuri. 

CAPITOLUL II

Cerinţe specifice în cadrul procedurii de emitere a acordului şi autorizaţiei de mediu pentru depozitele de deşeuri

Art. 13. − (1) Reglementarea activităţii privind depozitarea deşeurilor se face cu respectarea prevederilor legislaţiei de mediu în vigoare, prin emiterea acordului şi autorizaţiei integrate de mediu, dacă depozitele cad sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, şi prin emiterea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu pentru depozitele care nu se supun prevederilor legale menţionate. 

(2) Documentaţia care se înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului, în vederea obţinerii acordului/acordului integrat de mediu, conţine, pe lângă cerinţele prevăzute în legislaţia naţională în vigoare, şi următoarele elemente specifice depozitelor de deşeuri:

a) identitatea solicitantului şi a operatorului, atunci când sunt entităţi diferite;

b) dovada că proiectul depozitului este în conformitate cu Planul naţional de gestionare a deşeurilor şi cu planurile regionale de gestionare a deşeurilor;

c) descrierea tipului şi a cantităţii totale de deşeuri care urmează să fie depozitate;

d) capacitatea de depozitare propusă pe amplasament;

e) descrierea amplasamentului, conform pct. 1.1.2 din anexa nr. 2, inclusiv gestiunea apelor, caracteristicile sale hidrogeologice şi geologice; aceste informaţii se vor asigura prin studii de specialitate întocmite conform prevederilor legale în vigoare;

f) avizul de gospodărire a apelor emis de autoritatea competentă;

g) metodele propuse de prevenire şi reducere a poluării;

h) planul de funcţionare propus;

i) planul de închidere propus şi procedurile de urmărire postînchidere;

j) planul de intervenţie;

k) orice informaţii suplimentare necesare. 

(3) Pentru emiterea acordului/acordului integrat de mediu pentru un depozit trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) proiectul de depozit să fie în conformitate cu cerinţele prezentei hotărâri şi ale prevederilor Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor;

b) gestionarea depozitului să se încredinţeze unei persoane fizice care este competentă tehnic pentru conducerea lui şi să se asigure instruirea profesională şi tehnică a operatorilor şi personalului depozitului;

c) depozitul să se exploateze astfel încât să se poată lua măsurile necesare pentru a preveni accidentele şi a limita consecinţele lor. 

(4) Înainte de începerea operaţiilor de depozitare a deşeurilor, autoritatea competentă pentru protecţia mediului efectuează un control de specialitate pentru verificarea respectării tuturor cerinţelor impuse prin acordul/acordul integrat de mediu. Aceasta nu va reduce în nici un fel responsabilitatea operatorului în condiţiile autorizaţiei. 

(5) Autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu pentru un depozit de deşeuri trebuie să conţină, în afara cerinţelor generale prevăzute în legislaţia de autorizare, şi următoarele cerinţe specifice:

a) clasa depozitului;

b) lista cu tipurile de deşeuri, conform art. 7 alin. (6), şi cantitatea totală de deşeuri care este autorizată să fie depozitată în depozit;

c) cerinţele pentru pregătirea depozitului, operaţiile de depozitare, procedurile de monitorizare şi control, inclusiv planuri de intervenţie în caz de accidente, precum şi planul şi operaţiile de închidere şi operaţiile de urmărire postînchidere, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri şi ale Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor;

d) obligaţia operatorului depozitului de a raporta anual autorităţii competente tipurile şi cantităţile de deşeuri eliminate şi rezultatele programului de monitorizare;

e) autorizaţia emisă de autoritatea administraţiei publice centrale competentă pentru reglementarea serviciilor de salubrizare, care să ateste că operatorul depozitului deţine licenţa pentru desfăşurarea activităţii de administrare a depozitului;

f) autorizaţia de gospodărire a apelor emisă de autoritatea competentă;

g) dovada constituirii garanţiei financiare prevăzute la art. 11 alin. (1). 

Art. 14. − Datele privind autorizaţiile de mediu emise pentru depozitele de deşeuri sunt transmise, la cerere, Institutului Naţional de Statistică. 

CAPITOLUL III

Proceduri de acceptare a deşeurilor în depozitul de deşeuri

Art. 15. − (1) Operatorii depozitelor de deşeuri sunt obligaţi să respecte, la primirea deşeurilor în depozit, următoarele proceduri de recepţie:

a) verificarea documentaţiei privind cantităţile şi caracteristicile deşeurilor, originea şi natura lor, inclusiv buletine de analiză pentru deşeurile industriale, iar pentru deşeurile municipale, când există suspiciuni, precum şi date privind identitatea producătorului sau a deţinătorului deşeurilor;

b) inspecţia vizuală a deşeurilor la intrare şi la punctul de depozitare şi, după caz, verificarea conformităţii cu descrierea prezentată în documentaţia înaintată de deţinător, conform procedurii stabilite la pct. 3.1 nivelul 3 din anexa nr. 3;

c) păstrarea, cel puţin o lună, a probelor reprezentative prelevate pentru verificările impuse conform prevederilor cuprinse la pct. 3.1 nivelul 1 sau nivelul 2 din anexa nr. 3, precum şi înregistrarea rezultatelor determinărilor;

d) păstrarea unui registru cu înregistrările privind cantităţile, caracteristicile deşeurilor depozitate, originea şi natura, data livrării, identitatea producătorului, a deţinătorului sau, după caz, a colectorului − în cazul deşeurilor municipale, iar în cazul deşeurilor periculoase, a localizării precise a acestora în depozit. Pentru depozitele de deşeuri zonale, datele se introduc şi pe suport electronic tip bază de date. 

(2) În mod obligatoriu, operatorul depozitului eliberează celui care predă deşeurile o confirmare scrisă a recepţiei fiecărei cantităţi livrate acceptate la depozit, conform anexei nr. 3 la Procedura de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 2/211/118/2004. 

(3) Pentru depozitele care au fost exceptate de la prevederile prezentei hotărâri în temeiul art. 3 alin. (3), autorităţile competente pentru protecţia mediului iau măsurile necesare pentru a asigura:

a) inspecţia vizuală regulată a deşeurilor în punctul de depozitare, pentru a se asigura că doar deşeurile nepericuloase din localitatea izolată sunt acceptate la depozit; şi

b) ţinerea unui registru al cantităţilor de deşeuri care sunt depozitate la depozit. 

Art. 16. − (1) La controlul efectuat de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, operatorul depozitului este obligat să demonstreze cu documente că deşeurile au fost acceptate în conformitate cu condiţiile din autorizaţie şi că îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 3 pentru clasa de depozit respectivă. 

(2) În cazul în care deşeurile nu sunt acceptate în depozit, operatorul are obligaţia de a informa imediat autorităţile competente pentru protecţia mediului cu privire la refuzul de a accepta deşeurile. 

CAPITOLUL IV

Proceduri de control şi urmărire în faza de exploatare a depozitului de deşeuri

Art. 17. − (1) Operatorul depozitului este obligat să instituie un sistem de automonitorizare a depozitului de deşeuri şi să suporte costurile acestuia. Procedurile de control şi monitorizare în faza de exploatare a unui depozit de deşeuri cuprind:

a) automonitorizarea tehnologică;

b) automonitorizarea calităţii factorilor de mediu. 

(2) Operatorii depozitelor existente prevăzute în anexa nr. 5 instituie sistemul de monitorizare conform programului de conformare din autorizaţia de mediu emisă în vederea sistării sau conformării depozitelor de deşeuri. 

Art. 18. − (1) Automonitorizarea tehnologică constă în verificarea permanentă a stării şi funcţionării următoarelor amenajări şi dotări posibile din depozite:

a) starea drumului de acces şi a drumurilor din incintă;

b) starea impermeabilizării depozitului;

c) funcţionarea sistemelor de drenaj;

d) comportarea taluzurilor şi a digurilor;

e) urmărirea anuală a gradului de tasare a zonelor deja acoperite;

f) funcţionarea instalaţiilor de epurare a apelor uzate;

g) funcţionarea instalaţiilor de captare şi ardere a gazelor de depozit;

h) funcţionarea instalaţiilor de evacuare a apelor pluviale;

i) starea altor utilaje şi instalaţii existente în cadrul depozitului, cum ar fi cele de compostare, sortare materiale reciclabile, spălare/dezinfecţie auto, incinerare. 

(2) Automonitorizarea tehnologică are ca scop reducerea riscurilor de accidente prin incendii şi explozii, distrugerea stratului de impermeabilizare, colmatarea sistemelor de drenaj şi tasări inegale ale deşeurilor în corpul depozitului. 

Art. 19. − (1) Automonitorizarea calităţii factorilor de mediu pentru faza de exploatare se realizează conform prevederilor din anexa nr. 4 şi ale Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor. 

(2) Determinările prevăzute în anexa nr. 4 şi în Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor se efectuează de laboratoare acreditate, conform prevederilor legale în vigoare, iar rezultatele acestor determinări se păstrează într-un registru pe toată perioada de monitorizare. 

Art. 20. − Operatorul depozitului este obligat să raporteze autorităţii competente pentru protecţia mediului după cum urmează:

a) semestrial, datele înregistrate în urma monitorizării, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile din autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu, precum şi stadiul îndeplinirii măsurilor din programul pentru conformare, dacă este cazul;

b) în maximum 12 ore de la constatare, orice efecte ecologice negative semnificative constatate prin programul de monitorizare. 

Art. 21. − Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte măsurile de remediere care se impun din analiza informărilor prezentate de operator, în urma producerii unor evenimente cu impact semnificativ asupra mediului, iar costul acestora este suportat de operator. 

CAPITOLUL V

Proceduri de închidere a depozitelor de deşeuri şi urmărirea postînchidere a acestora

Art. 22. − (1) Depozitul sau o secţiune a depozitului se închide în următoarele situaţii:

a) când sunt îndeplinite condiţiile cuprinse în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu referitoare la perioada de funcţionare;

b) la cererea operatorului depozitului şi după analiza şi aprobarea acesteia de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului;

c) prin decizie motivată a autorităţii competente pentru protecţia mediului. 

(2) Închiderea depozitelor se realizează conform prevederilor prezentei hotărâri şi ale Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor. 

Art. 23. − Etapele de aprobare a închiderii depozitului sau a unei părţi din depozit sunt următoarele:

a) autoritatea competentă pentru protecţia mediului evaluează toate rapoartele înaintate de operator conform art. 20 şi efectuează o inspecţie finală a amplasamentului;

b) autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte operaţiunile de închidere a depozitului; această decizie nu afectează responsabilitatea operatorului depozitului prevăzută în autorizaţia de mediu;

c) autoritatea competentă pentru protecţia mediului comunică operatorului depozitului decizia de închidere. 

Art. 24. − (1) Pentru depozitele de deşeuri municipale şi industriale nepericuloase existente, care sistează depozitarea până la data de 31 decembrie 2006, conform calendarului de sistare a activităţii din tabelele 5.1 şi 5.6 din anexa nr. 5, autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate stabili, în funcţie de rezultatele evaluărilor de mediu, aplicarea unor cerinţe simplificate de închidere prevăzute în Îndrumarul de închidere a depozitelor neconforme de deşeuri nepericuloase. 

(2) Suprafeţele care au fost ocupate de depozite de deşeuri se înregistrează în registrul de cadastru şi se marchează vizibil pe documentele cadastrale. 

Art. 25. − (1) Operatorul depozitului este responsabil de întreţinerea, supravegherea, monitorizarea şi controlul postînchidere al depozitului, conform autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu. 

(2) Perioada de urmărire postînchidere este stabilită de autoritatea competentă pentru protecţia mediului. Această perioadă este de minimum 30 de ani şi poate fi prelungită dacă prin programul de monitorizare postînchidere se constată că depozitul nu este încă stabil şi prezintă un risc potenţial pentru factorii de mediu. 

(3) Monitorizarea postînchidere va fi efectuată conform procedurilor prevăzute în anexa nr. 4, iar rezultatele determinărilor efectuate sunt păstrate de operator într-un registru pe toată perioada de monitorizare. 

(4) Operatorul depozitului este obligat să anunţe în mod operativ autorităţii competente pentru protecţia mediului producerea de efecte semnificativ negative asupra mediului, relevante prin procedurile de control, şi să respecte decizia autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului privind măsurile de remediere impuse în perioada postînchidere. 

CAPITOLUL VI

Depozite existente

Art. 26. − (1) Depozitele de deşeuri municipale conforme existente sau care se conformează prevederilor prezentei hotărâri până la data de 31 decembrie 2006 continuă să funcţioneze până la epuizarea capacităţii proiectate. 

(2) Depozitele existente de deşeuri industriale nepericuloase care se conformează până la data de 16 iulie 2009 continuă să funcţioneze până la epuizarea capacităţii proiectate. 

(3) Depozitele existente neconforme prevăzute în anexa nr. 5 sistează activitatea conform calendarului de sistare a activităţii prevăzut în anexă şi aplică prevederile legale de operare şi monitorizare în vederea închiderii sau aplică prevederile legale în vederea închiderii şi urmăririi postînchidere. 

Art. 27. − (1) Operatorii depozitelor prevăzute la art. 26 alin. (3) au obligaţia ca până la data de 31 decembrie 2005 să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) întocmesc bilanţul de mediu nivel I şi II şi, dacă este cazul, evaluarea de risc, conform prevederilor legale în vigoare;

b) prezintă autorităţii competente pentru protecţia mediului o evaluare a costurilor realizării obligaţiilor de mediu stabilite şi sursele de finanţare în vederea închiderii. 

(2) Pe baza rezultatelor evaluărilor de mediu şi a calendarului de sistare a activităţii prevăzut în anexa nr. 5, se emite autorizaţie de mediu cu program de conformare în vederea închiderii depozitelor sau aviz de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii, conform prevederilor legale în vigoare. 

Art. 28. − (1) Operatorii depozitelor existente care primesc autorizaţie de mediu au obligaţia să îşi constituie fondul pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, conform prevederilor art. 12, aplicabile depozitelor existente, pe perioada rămasă până la sistarea activităţii. 

(2) Pentru depozitele de deşeuri municipale aflate în proprietatea autorităţilor administraţiei publice locale sau care au fost concesionate de către acestea, în situaţia în care constituirea fondului pentru închidere şi urmărire postînchidere conduce la costuri excesive din punct de vedere social, autorităţile administraţiei publice locale identifică sursele de finanţare pentru completarea fondului. 

Art. 29. − Pentru depozitele care sunt în exploatare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi care trebuie să se închidă conform calendarului de închidere cuprins în anexa nr. 5, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide ca acestea să îşi înceteze activitatea în conformitate cu procedurile de închidere prevăzute în cap. V. 

Art. 30. − Autorităţile administraţiei publice locale vor iniţia acţiuni pentru deschiderea unui depozit zonal în situaţia în care depozitul în operare atinge circa 75% din capacitatea proiectată. 

Art. 31. − (1) Depozitele de deşeuri industriale periculoase existente în evidenţa autorităţii competente pentru protecţia mediului, conforme din punct de vedere constructiv, se supun următoarelor prevederi:

a) se clasifică conform prevederilor art. 4, respectă procedura de primire a deşeurilor în depozit, conform prevederilor art. 15 şi ale anexei nr. 3, până la data de 31 decembrie 2005;

b) nu primesc la depozitare deşeurile de natura celor prevăzute la art. 5 începând de la data de 1 ianuarie 2007;

c) acceptă la depozitare doar deşeuri periculoase tratate conform prevederilor art. 7 şi 8, începând cu data de 1 ianuarie 2007. 

(2) Depozitele de deşeuri industriale periculoase care nu sunt conforme cu prevederile prezentei hotărâri, cuprinse în tabelele nr. 5.5 şi 5.9 din anexa nr. 5, sistează activitatea până la data de 31 decembrie 2006, în conformitate cu procedurile de închidere prevăzute în cap. V. 

CAPITOLUL VII

Contravenţii

Art. 32. − Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 20 lit. a) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 25.000.000 lei (2.500 RON) la 75.000.000 lei (7.500 RON);

b) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1) de către titularul activităţii, art. 12 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) de către operatorii depozitelor şi operatorii economici, cu amendă de la 25.000.000 lei (2.500 RON) la 75.000.000 lei (7.500 RON);

c) nerespectarea prevederilor referitoare la respectarea termenului prevăzut la art. 27 alin. (1) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 25.000.000 lei (2.500 RON) la 75.000.000 lei (7.500 RON);

d) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (1) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 50.000.000 lei (5.000 RON) la 100.000.000 lei (10.000 RON);

e) nerespectarea prevederilor art. 16 de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 50.000.000 lei (5.000 RON) la 150.000.000 lei (15.000 RON);

f) neîndeplinirea prevederilor art. 10 alin. (5) şi (6) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 100.000.000 lei (10.000 RON);

g) nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (1) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 80.000.000 lei (8.000 RON) la 100.000.000 lei (10.000 RON);

h) nerespectarea prevederilor art. 5 de către operatorii depozitelor şi ale art. 7 alin. (1)−(5) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 80.000.000 lei (8.000 RON) la 100.000.000 lei (10.000 RON);

i) nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (3), art. 26 alin. (2) şi ale art. 28 alin. (1) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON);

j) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi (2), ale prevederilor pct. 1.1.2.1.1 din anexa nr. 2 de către autorităţile administraţiei publice locale, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON);

k) nerespectarea prevederilor pct. 1.2, 1.3 şi 2 din anexa nr. 2 de către proiectanţii şi constructorii de depozite şi autorităţile administraţiei publice locale dacă acceptă proiecte de depozite de deşeuri care nu respectă prevederile prezentei hotărâri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON);

l) nerespectarea prevederilor art. 19, ale art. 20 lit. b), ale art. 25 alin. (4) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON);

m) nerespectarea prevederilor art. 31 alin. (2) de către operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON). 

Art. 33. − Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 32 se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităţilor competente centrale sau locale, conform atribuţiilor stabilite de legislaţia în vigoare. 

Art. 34. − Prevederile art. 33 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 35. − Anexele nr. 1−5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 36. − Raportarea către Comisia Europeană pentru implementarea Directivei nr. 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor se realizează începând cu data aderării României la Uniunea Europeană. 

Art. 37. − Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 38. − (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 martie 2002. 

(2) Prezenta hotărâre transpune Directiva nr. 1999/31/EC privind depozitarea deşeurilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 182 din 16 iulie 1999. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Şereş

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

Ministrul integrării europene,

Ene Dinga

Ministrul finanţelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucureşti, 21 aprilie 2005. 

Nr. 349. 

ANEXA Nr. 1

S E M N I F I C A Ţ I A

unor termeni în înţelesul prezentei hotărâri

 

a) autoritate competentă − autoritatea teritorială (regională sau locală) căreia îi revin atribuţii şi responsabilităţi ce decurg din prezenta hotărâre;

b) depozit − un amplasament pentru eliminarea finală a deşeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv;

− spaţii interne de depozitare a deşeurilor, adică depozite în care un producător de deşeuri execută propria eliminare a deşeurilor la locul de producere;

− o suprafaţă permanent amenajată (adică pentru o perioadă de peste un an) pentru stocarea temporară a deşeurilor, dar exclusiv:

− instalaţii unde deşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor în vederea efectuării unui transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării finale în altă parte;

− stocarea deşeurilor înainte de valorificare sau tratare pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generală, sau stocarea deşeurilor înainte de eliminare, pentru o perioadă mai mică de un an;

c) depozit existent − depozit care a început să funcţioneze înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri;

d) deşeu − definit în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;

e) deşeuri biodegradabile − deşeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deşeurile alimentare ori de grădină, hârtia şi cartonul;

f) deşeuri inerte − deşeuri care nu suferă nici o transformare semnificativă fizică, chimică sau biologică, nu se dizolvă, nu ard ori nu reacţionează în nici un fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile şi nu afectează materialele cu care vin în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului ori să dăuneze sănătăţii omului. Levigabilitatea totală şi conţinutul de poluanţi al deşeurilor, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în special, să nu pericliteze calitatea apei de suprafaţă şi/sau subterane;

g) deşeuri lichide − orice deşeuri în formă lichidă, inclusiv apele uzate, dar exclusiv nămolurile;

h) deşeuri municipale − deşeuri menajere şi alte deşeuri, care, prin natură sau compoziţie, sunt similare cu deşeurile menajere;

i) deşeuri nepericuloase − deşeuri care nu sunt incluse în categoria deşeurilor periculoase conform lit. j);

j) deşeuri periculoase − deşeuri definite în anexele nr. 1C, 1D şi 1E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;

k) deţinător − definit în anexa nr. 1A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;

l) eluat − soluţia obţinută printr-un test de levigare a deşeurilor efectuat în laborator;

m) garanţie financiară/securitate financiară − dovada pe care trebuie s-o prezinte proprietarul depozitului la solicitarea autorizaţiei de mediu, care să ateste că are resursele financiare necesare pentru remedierea unor deficienţe de construcţie sau apărute în timpul operării ori în vederea despăgubirilor în caz de accidente determinate de activitatea depozitului;

n) gaz de depozit − amestecul de compuşi în stare gazoasă generat de deşeurile depozitate;

o) levigat − orice lichid care a percolat deşeurile depozitate şi este eliminat sau menţinut în depozit;

p) localitate izolată − o aşezare cu un număr de maximum 500 de locuitori şi cu maximum 5 locuitori/km², aflată la o distanţă de cel puţin 50 km faţă de cea mai apropiată aglomerare urbană cu minimum 250 de locuitori/km² sau având drumuri cu acces dificil până la cele mai apropiate aglomerări urbane, determinat de condiţii meteorologice aspre pe o perioadă semnificativă din cursul unui an;

q) operatorul depozitului − orice persoană juridică, învestită cu atribuţii şi responsabilităţi pentru administrarea unui depozit conform legislaţiei naţionale; această persoană juridică poate fi alta la faza de pregătire faţă de cea de la urmărirea postînchidere;

r) program pentru conformare − definit în Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 bis din 6 noiembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;

s) prag de alertă − nivelul peste care există un risc pentru sănătatea oamenilor în urma unei expuneri de scurtă durată şi faţă de care trebuie să se ia măsuri imediate conform legislaţiei în vigoare;

t) solicitant − orice persoană care solicită un acord sau o autorizaţie de mediu pentru depozitarea deşeurilor, conform prezentei hotărâri;

u) spaţiu de depozitare în zona rurală − una sau mai multe zone existente pentru depozitarea deşeurilor menajere generate la nivelul unei localităţi rurale;

v) stocare subterană − mod de stocare permanentă a deşeurilor într-o cavitate geologică adâncă, cum sunt minele de sare sau de potasiu;

x) tratare − definită în anexa nr. 1A din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001. 

ANEXA Nr. 2

C E R I N Ţ E   G E N E R A L E

pentru toate clasele de depozite de deşeuri

 

1. Cerinţe generale la amplasarea şi proiectarea unui depozit

1.1. Cerinţe generale pentru amplasarea unui depozit

1.1.1. Amplasarea unui depozit de deşeuri se face ţinându-se seama de planurile de urbanism general şi de planurile de urbanism zonal. 

1.1.2. Alegerea unui amplasament se face conform următoarei scheme:

1.1.2.1. Faza preliminară

1.1.2.1.1. Se interzice amplasarea depozitelor de deşeuri în următoarele zone:

a) zone carstice sau zone cu roci fisurate, foarte permeabile pentru apă; excepţiile sunt posibile doar pentru depozite de tip c, dacă din verificările în fiecare caz rezultă că amplasamentul este corespunzător;

b) zone inundabile sau zone supuse viiturilor;

c) zone ce se constituie în arii naturale protejate şi zone de protecţie a elementelor patrimoniului natural şi cultural;

d) zone de protecţie a surselor de apă potabilă sau zone izolate temporar, prevăzute în acest scop de autorităţile competente, zone cu izvoare de apă minerală sau termală cu scop terapeutic;

e) în excavaţii din care nu este posibilă evacuarea levigatului prin cădere liberă în conductele de evacuare plasate în afara zonei de depozitare;

f) zone portuare, zone libere. 

1.1.2.1.2. Verificarea amplasamentului unui depozit ţine seama de:

a) condiţiile geologice, hidrogeologice, pedologice şi geotehnice de pe amplasamentul depozitului şi în zonele imediat învecinate;

b) poziţionarea faţă de zonele locuite existente sau planificate; distanţa de protecţie faţă de corpul depozitului trebuie să fie de cel puţin 1.000 m pentru depozitele de deşeuri nepericuloase şi periculoase; construcţiile individuale vor fi luate în considerare separat;

c) poziţionarea în zone seismice sau în zone active tectonic;

d) poziţionarea în zone în care pot apărea alunecări de teren şi căderi de pământ în mod natural, respectiv în care există posibilitatea apariţiei acestor fenomene în urma exploatărilor miniere în subteran sau la suprafaţă. 

1.1.2.1.3. Amploarea investigaţiilor geologice, pedologice şi hidrogeologice depinde de condiţiile specifice fiecărui amplasament şi de clasa de depozit ce intenţionează să se realizeze. În fiecare caz se va avea grijă să existe posibilitatea unei investigaţii a terenului de fundare până la o adâncime destul de mare. 

1.1.2.1.4. Terenul de fundare trebuie să aibă stabilitatea necesară pentru a prelua sarcinile rezultate din corpul depozitului, astfel încât să nu apară deteriorări ale sistemului de impermeabilizare la bază şi să nu fie periclitată stabilitatea corpului depozitului. 

1.1.3. Analiza amplasamentelor acceptate:

a) se defineşte clasa de depozit care se intenţionează a se realiza;

b) se identifică şi se inventariază amplasamentele acceptate;

c) se analizează amplasamentele, în funcţie de clasa de depozit şi de tipurile de deşeuri ce vor fi acceptate la depozitare, pe baza unei comparaţii pluricriteriale;

d) amplasamentul considerat, în urma analizei pluricriteriale, ca fiind cel mai favorabil realizării obiectivului propus trebuie evaluat din punct de vedere ecologic în conformitate cu prevederile legale în vigoare prin întocmirea studiului de evaluare a impactului, după care solicitantul va parcurge etapele legale pentru obţinerea acordului/acordului integrat de mediu;

e) autoritatea competentă analizează Raportul la studiul de evaluare a impactului şi a soluţiei de proiectare şi stabileşte, după consultarea publicului, oportunitatea alegerii amplasamentului în funcţie de care se ia decizia realizării obiectivului. 

1.1.4. Distanţele minime de amplasare faţă de anumite repere se stabilesc pentru fiecare caz pe baza concentraţiilor de poluanţi în atmosferă, estimate în cadrul unor studii de evaluare a impactului asupra mediului şi sănătăţii. 

1.1.5. Criteriile pentru analiza amplasamentelor sunt:

• Criterii geologice, pedologice şi hidrogeologice:

a) caracteristicile şi dispunerea în adâncime a straturilor geologice;

b) folosinţele actuale ale terenurilor şi clasa de fertilitate, evaluarea lor economică, financiară şi socială pentru populaţia din zonă;

c) structura (caracteristici fizico-chimice şi bacteriologice), adâncimea şi direcţia de curgere a apei subterane;

d) distanţa faţă de cursurile de apă, faţă de albiile minore şi majore ale acestora, faţă de apele stătătoare, faţă de apele cu regim special şi faţă de sursele de alimentare cu apă;

e) starea de inundabilitate a zonei;

f) aportul de apă de pe versanţi la precipitaţii. 

• Criterii climatice:

a) direcţia dominantă a vânturilor în raport cu aşezările umane sau cu alte obiective ce pot fi afectate de emisii de poluanţi în atmosferă;

b) regimul precipitaţiilor. 

• Criterii economice:

a) capacitatea depozitului şi durata de exploatare;

b) distanţa pe care se efectuează transportul deşeurilor de la sursa de producere/colectare la locul de depozitare;

c) necesitatea unor amenajări secundare pentru depozit (drumuri de acces, utilităţi). 

• Criterii suplimentare:

a) vizibilitatea amplasamentului;

b) accesul la amplasament;

c) topografia terenului. 

1.1.6. Depozitul poate fi autorizat numai în cazul în care caracteristicile amplasamentului din punct de vedere al condiţiilor menţionate anterior sau al măsurilor de remediere care trebuie luate respectă legislaţia de mediu în vigoare. 

1.2. Cerinţe generale la proiectarea şi realizarea unui depozit

1.2.1. Proiectul depozitului trebuie să respecte următoarele:

a) dimensiunile depozitului trebuie să fie corelate cu volumul total de deşeuri ce urmează a fi acceptat la depozitare din zona sau zonele deservite, pe baza prognozelor de dezvoltare municipală ori zonală;

b) perioada de exploatare să fie de minimum 20 de ani. 

1.2.2. Proiectul unui depozit trebuie să prezinte:

a) natura şi provenienţa deşeurilor care urmează să fie depozitate;

b) cantităţile de deşeuri care vor fi eliminate final prin depozitare;

c) tehnologiile de tratare a deşeurilor înainte de depozitare şi/sau în incinta depozitului;

d) modul de realizare a bazei depozitului, adică:

− modul de impermeabilizare a cuvei depozitului (baza şi taluzurile interioare ale digurilor de protecţie);

− modul de protecţie a sistemului de impermeabilizare;

− sistemul de drenare, colectare, epurare şi evacuare a levigatului, apelor pluviale şi a apelor exfiltrate;

e) sistemul de colectare, înmagazinare şi valorificare a gazelor de depozit, unde este cazul, sau sistemul de ardere controlată a gazelor de depozit;

f) organizarea tehnică a depozitului, utilităţile;

g) instrucţiunile de exploatare a depozitului;

h) procedura de închidere a depozitului;

i) sistemul de control şi de supraveghere a depozitului;

j) măsurile de siguranţă în timpul exploatării, cum ar fi prevenirea incendiilor, prevenirea şi combaterea exploziilor şi planul de intervenţie în caz de accidente sau avarii într-un depozit;

k) măsuri pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare: deratizare, dezinsecţie;

l) măsuri de protecţie a muncii. 

Soluţia tehnologică care va fi adoptată este opţiunea proiectantului, în limita prevederilor prezentei hotărâri şi a cerinţelor Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor, adoptat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004, acesta asumându-şi răspunderea că depozitul nu va prezenta riscuri pentru factorii de mediu şi pentru sănătatea populaţiei. 

1.2.3. După atingerea cotei finale de depozitare trebuie realizată acoperirea finală cu continuarea acţiunii de captare a gazelor de depozit şi a drenării apelor infiltrate prin stratul de sol vegetal. 

1.3. Cerinţe generale pentru impermeabilizarea depozitelor

1.3.1. În vederea protecţiei solului şi a apei subterane şi de suprafaţă, baza, taluzurile interioare ale digurilor de protecţie şi acoperişul depozitelor trebuie impermeabilizate. Soluţiile de impermeabilizare se stabilesc de către proiectant astfel încât depozitul să răspundă cerinţelor prezentei hotărâri, inclusiv ale anexelor. 

1.3.2. Un depozit trebuie să fie amplasat şi proiectat astfel încât să satisfacă condiţiile necesare pentru a preveni poluarea solului, apei subterane şi/sau de suprafaţă şi a asigura colectarea eficientă a levigatului în conformitate cu secţiunea 2.1 „Controlul apei şi gestiunea levigatului”; aceasta se realizează prin combinarea barierei geologice naturale cu o impermeabilizare a bazei depozitului în timpul fazei de exploatare/active şi prin combinarea unei bariere geologice cu o impermeabilizare superioară în cursul fazei pasive/postînchidere. 

1.3.3. Bariera geologică este creată de condiţiile geologice şi hidrogeologice de sub şi din vecinătatea unui depozit şi trebuie să confere o capacitate suficientă de atenuare şi prevenire a unui potenţial risc ecologic pentru sol şi apa subterană. 

Bariera geologică a bazei şi taluzurilor depozitului va consta într-un strat mineral care satisface cerinţele de permeabilitate şi grosime cu un efect combinat din punct de vedere al protecţiei solului, apei freatice şi de suprafaţă cel puţin echivalent cu cel rezultat din următoarele condiţii:

− depozit pentru deşeuri periculoase: K ≤ 1,0 x 10^-9 m/s; grosime ≥ 5 m;

− depozit pentru deşeuri nepericuloase: K ≤ 1,0 x 10^-9 m/s; grosime ≥ 1 m;

− depozit pentru deşeuri inerte: K ≤ 1,0 x 10^-7 m/s; grosime ≥ 1 m. 

1.3.4. Metoda folosită pentru determinarea coeficientului de permeabilitate pentru depozite, pe suprafaţa analizată şi pentru tot amplasamentul, trebuie să fie metodă standardizată sau recunoscută internaţional. 

1.3.5. Acolo unde bariera geologică nu satisface în mod natural condiţiile menţionate anterior, ea poate fi completată în mod artificial şi întărită prin alte mijloace care să realizeze o protecţie echivalentă. 

O barieră geologică construită nu trebuie să fie mai subţire de 0,5 m (tabelul nr. 2.1). 

1.3.6. În afara barierei geologice descrise anterior depozitul trebuie să fie prevăzut cu o impermeabilizare artificială care îndeplineşte cerinţele de rezistenţă fizico-chimică şi de stabilitate în timp, corespunzătoare condiţiilor de etanşare cerute, şi cu un sistem etanş de colectare a levigatului pentru a se asigura că acumularea de levigat la baza depozitului se menţine la un nivel minim. 

Tabelul nr. 2.1

 

1.3.7. Dacă autoritatea centrală sau regională pentru protecţia mediului, după evaluarea potenţialelor pericole faţă de mediu, consideră că este necesară prevenirea formării de levigat, se poate prescrie o impermeabilizare a suprafeţei superioare. Recomandările pentru etanşarea suprafeţei sunt:

Tabelul nr. 2.2

 

1.3.8. Autoritatea centrală sau regională pentru protecţia mediului stabileşte condiţii generale ori specifice pentru depozitele de deşeuri inerte şi pentru caracteristicile mijloacelor tehnice menţionate anterior. 

1.3.9. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului stabileşte condiţiile generale sau specifice pentru depozitele de deşeuri subterane şi pentru caracteristicile mijloacelor tehnice menţionate anterior. 

2. Cerinţe generale de control şi protecţia factorilor de mediu

2.1. Controlul apei şi gestiunea levigatului

2.1.1. În corelaţie cu caracteristicile depozitului şi cu condiţiile meteorologice vor fi luate măsurile corespunzătoare pentru:

a) controlul cantităţii de apă din precipitaţiile care pătrund în corpul depozitului;

b) prevenirea pătrunderii apei de suprafaţă şi/sau subterane în deşeurile depozitate;

c) colectarea apei contaminate şi a levigatului;

d) epurarea apei contaminate şi a levigatului colectat din depozit la standardul corespunzător cerut pentru evacuarea lor din depozit. 

2.1.2. Prevederile de mai sus nu se aplică la depozitele de deşeuri inerte; decizia este luată de autoritatea competentă pentru protecţia mediului dacă evaluarea, ţinându-se seama de amplasarea depozitului şi a deşeurilor care trebuie acceptate, arată că depozitul nu reprezintă un pericol potenţial pentru mediu. 

2.1.3. Levigatul colectat la baza depozitului prin intermediul sistemului de drenaj se evacuează conform următoarelor variante:

a) la o staţie de epurare proprie şi apoi într-un receptor natural;

b) la o staţie de preepurare proprie şi apoi într-o staţie de epurare orăşenească. 

2.1.4. Şanţurile de gardă trebuie prevăzute pe tot conturul depozitului pentru colectarea apelor meteorice care cad pe suprafeţele învecinate depozitului. 

2.1.5. Dacă autoritatea competentă, pe baza unui studiu de impact şi/sau bilanţ de mediu, decide, în conformitate cu secţiunea 2.1 „Controlul apei şi gestiunea levigatului”, că nu este necesară colectarea şi tratarea levigatului sau a stabilit că depozitul nu prezintă pericol potenţial pentru sol, apa freatică sau de suprafaţă, condiţiile prevăzute la pct. 1.3.3−1.3.7 nu se aplică. 

2.2. Controlul gazului

2.2.1. Sistemul de colectare şi evacuare a gazelor de fermentare constă din conducte, puţuri, drenuri, dispozitive de colectare ce conduc la instalaţii de prelucrare/valorificare. 

2.2.2. Gazul de depozit se colectează în toate depozitele care acceptă deşeuri biodegradabile. Dacă gazul colectat nu poate fi folosit pentru a produce energie, el trebuie ars. 

2.2.3. Colectarea, tratarea şi folosirea gazului de depozit conform pct. 2.2.2 se efectuează astfel încât să nu producă pagube sau distrugerea mediului şi să reducă riscurile pentru sănătatea populaţiei. 

2.2.4. Controlul acumulării şi migrării gazului de depozit, precum şi cantitatea şi compoziţia gazului se realizează conform prevederilor din anexa nr. 4, pct. 2.2.4 şi tabelul nr. 4.2. 

2.3. Asigurarea stabilităţii

2.3.1. Repartizarea deşeurilor în depozit trebuie făcută astfel încât să se asigure stabilitatea masei de deşeuri şi a structurilor asociate (sistemele de impermeabilizare, sistemele de colectare şi evacuare a apelor exfiltrate şi a gazelor etc.), în special pentru evitarea alunecărilor. 

2.3.2. Dacă există impermeabilizare artificială, trebuie apreciat dacă substratul geologic − ţinându-se seama de morfologia depozitului − este suficient de stabil pentru a preveni deteriorarea impermeabilizării. 

2.4. Sisteme de siguranţă şi pază

2.4.1. Depozitele se împrejmuiesc şi se instituie paza lor pentru reducerea posibilităţilor de pătrundere ilegală pe amplasament a oamenilor şi animalelor. 

2.4.2. Porţile se închid în afara orelor de lucru. 

2.4.3. Sistemul de control şi de acces la fiecare depozit trebuie să conţină un program de măsuri pentru a detecta şi a descuraja aruncarea ilegală de deşeuri în depozit. 

2.5. Combaterea altor inconveniente şi riscuri

2.5.1. La amenajarea depozitelor trebuie luate măsuri pentru diminuarea şi a altor noxe şi riscuri, precum:

a) emisia de mirosuri şi praf;

b) particule materiale antrenate de vânt;

c) zgomot şi trafic;

d) păsări, paraziţi şi insecte;

e) formarea de aerosoli;

f) incendii, explozii, alunecări. 

2.5.2. Depozitul trebuie echipat astfel încât noxele provenite de pe amplasament să nu fie dispersate pe drumurile publice şi în zonele învecinate. 

2.6. Încadrarea în peisaj

Amenajările pentru reducerea impactului vizual determinat de amplasarea unui depozit de deşeuri se realizează în funcţie de folosinţele terenurilor adiacente, prin:

a) realizarea unei perdele vegetale de protecţie cu o lăţime ce se va stabili în proiect şi, dacă este cazul, plantarea unei perdele formate din mai multe etaje de arbori şi arbuşti repede crescători;

b) amplasarea în frontul vizual a construcţiilor social-administrative;

c) amplasarea unor panouri metalice pentru diverse reclame;

d) înierbarea cu plante ierboase (graminee) şi plantarea unor specii rezistente la poluanţi pe suprafeţele acoperite ale depozitului care au ajuns la cota finală, pentru refacerea structurii solului şi a biocenozei, în paralel cu eliminarea poluanţilor şi introducerea treptată a acestor terenuri în peisajul natural al zonei. 

Prin executarea lucrărilor tehnice de închidere a depozitului trebuie să i se confere terenului încadrarea în peisajul zonal. 

ANEXA Nr. 3

A S P E C T E   G E N E R A L E

abordate la aplicarea criteriilor şi procedurilor de acceptare a deşeurilor în depozit

 

1. Principii generale

1.1. Criteriile pentru acceptarea deşeurilor la o anumită clasă de depozite trebuie să ţină cont în special de:

a) protecţia factorilor de mediu, în special apa subterană şi de suprafaţă;

b) sistemele de impermeabilizare a depozitelor, sistemele de colectare şi tratare a levigatului, sistemele de colectare şi evacuare a gazului de depozit;

c) asigurarea desfăşurării normale a proceselor de stabilizare a deşeurilor în depozit;

d) protecţia sănătăţii umane. 

1.2. Acceptarea deşeurilor la o anumită clasă de depozite se bazează pe:

a) liste de deşeuri acceptate, definite după natură şi origine;

b) caracteristicile deşeurilor determinate prin metode de analiză standardizate, excepţie făcând deşeurile menajere. 

2. Criterii de acceptare

2.1. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului, conform prevederilor art. 7 alin. (6) din prezenta hotărâre, stabileşte listele naţionale de deşeuri acceptate (sau refuzate) pentru fiecare clasă de depozite şi defineşte criteriile ce trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a fi incluse în liste. 

2.2. Lista naţională de deşeuri acceptate pe fiecare clasă de depozite şi criteriile de acceptare servesc la întocmirea listei specifice fiecărui depozit sau a listei cu deşeuri acceptate ce vor fi specificate în autorizaţia de mediu a depozitului. 

2.3. Criteriile de acceptare a deşeurilor într-o clasă de depozite, bazate pe caracteristicile deşeurilor, se vor referi la:

a) compoziţia fizico-chimică;

b) conţinutul de materie organică;

c) biodegradabilitatea compuşilor organici din deşeuri;

d) concentraţia compuşilor potenţial periculoşi/toxici în relaţie cu criteriile enunţate anterior;

e) levigabilitatea prognozată sau testată a compuşilor potenţial periculoşi/toxici în relaţie cu criteriile enunţate mai sus;

f) proprietăţile ecotoxicologice ale deşeurilor şi ale levigatului rezultat. 

2.4. Criteriile de acceptare la depozitare a deşeurilor inerte, bazate pe caracteristicile deşeurilor, vor fi corelate cu nivelul scăzut al dotărilor şi amenajărilor pentru protecţia factorilor de mediu a depozitelor de deşeuri inerte. 

3. Proceduri generale pentru testarea şi acceptarea deşeurilor

3.1. Procedurile generale pentru caracterizarea şi testarea deşeurilor în vederea acceptării la depozitare se stabilesc pe trei niveluri ierarhice:

Nivelul 1: Caracterizare generală, realizată cu metode de analiză standardizate pentru determinarea compoziţiei fizico-chimice a deşeurilor şi pentru testarea comportării la levigare şi/sau a variaţiei caracteristicilor deşeurilor pe termen scurt şi lung. 

Nivelul 2: Testarea încadrării corecte a deşeurilor într-un depozit, care se realizează prin verificări periodice efectuate prin analize simple, standardizate şi metode de caracterizare a comportării, pentru a determina dacă un deşeu îşi menţine încadrarea în condiţiile din autorizaţie şi/sau criteriile specifice de referinţă. Testele se vor concentra pe variabile cheie (indicatori variabili) şi pe comportarea identificată prin caracterizarea generală. 

Nivelul 3: Verificarea la faţa locului, printr-un control rapid, pentru a confirma că deşeul depozitat este acelaşi cu cel care a fost supus la testarea de nivel 2 şi că este cel descris în documentele de însoţire. Ea poate consta într-o inspecţie vizuală a încărcăturii de deşeuri, înainte şi după descărcarea la depozit. 

3.2. Pentru a figura pe o listă de referinţă, un deşeu este caracterizat la nivelul 1 şi trebuie să satisfacă criteriile corespunzătoare, care vor fi stabilite pentru fiecare tip de depozit. 

3.3. Pentru a rămâne pe o listă specifică a depozitului, un deşeu se testează la nivelul 2 la intervale regulate de timp, semestrial sau anual, şi trebuie să satisfacă criteriile corespunzătoare pentru fiecare tip de depozit. 

3.4. Toate încărcăturile de deşeuri ce intră într-un depozit se supun nivelului 3 de verificare. Nivelurile 1 şi 2 se realizează în măsura în care este posibil. 

3.5. În situaţia în care testarea nu se poate realiza, nu sunt accesibile procedurile de testare sau există alte prevederi legislative ce prevalează, anumite deşeuri pot fi exceptate permanent sau temporar de la testarea la nivelul 1. 

3.6. Informaţiile furnizate de determinările efectuate pot fi completate cu informaţii de la producătorii deşeurilor, laboratoarele de cercetare şi din literatura de specialitate. 

ANEXA Nr. 4

PROCEDURI DE CONTROL ŞI URMĂRIREA DEPOZITELOR DE DEŞEURI

 

1. Prevederi generale

1.1. Procedurile de control şi urmărire se aplică:

a) amplasamentelor viitoarelor depozite de deşeuri, pentru obţinerea unor date de referinţă pe factori de mediu, anterior construcţiei şi exploatării acestora;

b) depozitelor în exploatare;

c) depozitelor după închidere. 

1.2. Prin activitatea de urmărire şi control se garantează că:

a) depozitul este realizat conform proiectului şi sistemele de protecţie a mediului funcţionează integral;

b) depozitul existent, ce funcţionează în baza unui program pentru conformare, îndeplineşte măsurile de remediere la termenele prevăzute;

c) depozitul îndeplineşte condiţiile din autorizaţie;

d) deşeurile acceptate la depozitare sunt cele ce îndeplinesc criteriile pentru categoria respectivă de depozit. 

1.3. Metodele aplicate pentru controlul, prelevarea şi analiza probelor sunt cele standardizate la nivel naţional sau european ori sunt metodologii cuprinse în Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor. 

1.4. Probele prelevate pentru determinarea unor indicatori, în vederea definirii nivelului de afectare a calităţii factorilor de mediu, vor fi analizate de laboratoare acreditate. 

2. Sistemul de control şi urmărire a calităţii factorilor de mediu

Sistemul de control şi urmărire cuprinde:

2.1. Datele meteorologice

2.1.1. Datele meteorologice servesc la realizarea balanţei apei din depozit şi implicit la evaluarea volumului de levigat ce se acumulează la baza depozitului sau se deversează din depozit. 

2.1.2. Datele necesare întocmirii balanţei apei se colectează de la cea mai apropiată staţie meteorologică sau prin monitorizarea depozitului. Frecvenţa urmăririi atât în faza de exploatare, cât şi în cea de urmărire postînchidere este prezentată în tabelul nr. 4.1. 

Tabelul nr. 4.1

 

2.2. Controlul apei de suprafaţă, al levigatului şi al gazului de depozit

2.2.1. Controlul calităţii apei de suprafaţă, a levigatului, a gazului de depozit şi frecvenţa determinărilor se realizează conform tabelului nr. 4.2. 

2.2.2. Măsurarea volumului levigatului, prelevarea şi analizarea probelor de levigat se efectuează pentru fiecare punct de evacuare a acestuia din depozit. 

2.2.3. Urmărirea calităţii apei de suprafaţă, aflată în vecinătatea unui depozit, se efectuează în cel puţin două puncte, unul amonte şi unul aval de depozit. 

2.2.4. Urmărirea cantităţii şi calităţii gazului de depozit se efectuează pe secţiuni reprezentative ale depozitului. 

2.2.5. Frecvenţa prelevării probelor se adaptează morfologiei depozitului (rambleu, debleu etc.) 

Tabelul nr. 4.2

2.3. Protecţia apei subterane

2.3.1. Urmărirea calităţii apei subterane oferă informaţii privind contaminarea acesteia datorată depozitării deşeurilor. 

2.3.2. Controlul calităţii apei subterane se realizează prin foraje de control în cel puţin trei puncte, un punct amplasat amonte şi două aval faţă de depozit, pe direcţia de curgere. 

2.3.3. Numărul punctelor de urmărire se poate mări pe baza unor prospecţiuni hidrogeologice şi a necesităţii depistării urgente a infiltraţiilor accidentale de levigat în apă. 

2.3.4. Înaintea intrării în exploatare a depozitelor noi, se prelevează probe din cel puţin trei puncte pentru a stabili valori de referinţă pentru prelevările ulterioare. 

2.3.5. Indicatorii care se analizează în probele prelevate se aleg pe baza calităţii apei freatice din zonă şi a compoziţiei prognozate a levigatului (tabelul nr. 4.3). Alegerea corectă a indicatorilor de analizat şi datele privind mobilitatea apei subterane în zonă asigură identificarea rapidă a schimbării calităţii apei. 

Tabelul nr. 4.3

 

2.3.6. Pragurile de alertă se determină ţinându-se cont de formaţiunile hidrogeologice specifice zonei în care este amplasat depozitul şi de calitatea apei. Nivelul de control al poluării se bazează pe compoziţia medie determinată din variaţiile locale ale calităţii apei subterane pentru fiecare foraj de control. Dacă există date şi este posibil, pragul de alertă se specifică în autorizaţie. 

2.4. Topografia depozitului

Urmărirea topografiei depozitului se realizează conform datelor înscrise în tabelul nr. 4.4. 

Tabelul nr. 4.4

ANEXA Nr. 5 *)