Hotărârea Guvernului nr. 341/2007

M. Of. nr. 247 din 12 aprilie 2007

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 17 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. VII alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta hotărâre reglementează normele specifice aplicabile cu privire la intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici. 

(2) Scopul prezentei hotărâri îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a cadrului normativ necesar organizării modalităţilor de ocupare a funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici şi gestionării carierei categoriei înalţilor funcţionari publici. 

Art. 2. – (1) Cariera înalţilor funcţionari publici cuprinde ansamblul situaţiilor juridice şi efectele produse, care intervin de la data intrării în categoria înalţilor funcţionari publici până în momentul încetării raporturilor de serviciu, în condiţiile legii. 

(2) Managementul carierei cuprinde ansamblul proceselor decizionale, al procedurilor administrative şi al mecanismelor instituite prin prezenta hotărâre cu privire la cariera înalţilor funcţionari publici. 

(3) Mobilitatea înalţilor funcţionari publici cuprinde ansamblul activităţilor şi deciziilor generatoare de modificări ale raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici de la data intrării în categoria înalţilor funcţionari publici până în momentul încetării raporturilor de serviciu în condiţiile legii, realizate în interes public, pentru eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi pentru dezvoltarea profesională a înalţilor funcţionari publici. 

CAPITOLUL II

Gestiunea funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici

Art. 3. – (1) Funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici se stabilesc ca funcţii publice de stat şi funcţii publice teritoriale, în condiţiile art. 90 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

a) funcţiile publice de secretar general al Guvernului, secretar general adjunct al Guvernului şi inspector guvernamental se stabilesc în cadrul Secretariatului General al Guvernului;

b) funcţiile publice de secretar general şi, după caz, de secretar general adjunct se stabilesc în cadrul ministerelor, al altor organe de specialitate ale administraţei publice centrale şi în cadrul autorităţilor administrative autonome;

c) funcţiile publice de prefect şi subprefect se stabilesc în cadrul instituţiei prefectului. 

(2) Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora se pot stabili, în condiţiile legii, funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici gestionează şi sunt responsabile, prin ordonatorii principali de credite, de modul de înfiinţare, finanţare, reorganizare şi desfiinţare a acestor funcţii. 

Art. 4. – Stabilirea şi ocuparea funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se realizează în condiţiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza mecanismelor prevăzute de prezenta hotărâre. 

Art. 5. – (1) Numărul maxim al funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se stabileşte anual prin planul de ocupare a funcţiilor publice, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Numărul funcţiilor publice de inspector guvernamental se stabileşte în condiţiile prevăzute la alin. (1), în limita a maxim 30% din numărul de posturi aferente celorlalte funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici. 

(3) Stabilirea numărului funcţiilor publice de inspector guvernamental se face pe baza unei analize realizate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în colaborare cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Secretariatul General al Guvernului, privind dinamica în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici, având în vedere şi modificările instituţionale previzionate sau produse ori, după caz, priorităţile administraţiei publice. 

Art. 6. – (1) Evidenţa funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici şi a înalţilor funcţionari publici se administrează separat de evidenţa generală a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici şi se gestionează de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, denumită în continuare Agenţia. 

(2) În vederea gestionării corespunzătoare a modalităţilor de ocupare, autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să transmită Agenţiei, în luna ianuarie a fiecărui an sau în cursul anului, în situaţia în care funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici a devenit vacantă, condiţiile specifice şi, după caz, procedurile specifice propuse pentru ocuparea acesteia, în condiţiile prezentei hotărâri. 

(3) Agenţia asigură accesul comisiei permanente prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare comisia de concurs, şi al comisiei de evaluare a înalţilor funcţionari publici, denumită în continuare comisia de evaluare, pe baza cererii motivate a acestora şi în scopul îndeplinirii atribuţiilor ce le revin, la datele pe care le gestionează în condiţiile alin. (1) şi (2). 

(4) Membrii comisiilor prevăzute la alin. (3) sunt obligaţi să asigure, în condiţiile legii, respectarea regimului privind protecţia datelor cu caracter personal la care au acces. 

CAPITOLUL III

Intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici

SECŢIUNEA I

Dispoziţii generale privind concursul de intrare în categoria înalţilor funcţionari publici

Art. 7. – Intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici se face prin concurs naţional organizat în condiţiile legii, pe o funcţie publică vacantă de inspector guvernamental. 

Art. 8. – (1) Concursul naţional, denumit în continuare concursul, se organizează, de regulă anual, de către comisia de concurs. 

(2) Planificarea activităţilor necesare organizării şi desfăşurării concursului, precum şi perioada de desfăşurare a concursului se stabilesc de către comisia de concurs şi se comunică Agenţiei. 

(3) Agenţia are următoarele obligaţii:

a) să emită avizul pentru organizarea concursului, pe baza îndeplinirii condiţiilor legale, în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea documentaţiei transmise de comisia de concurs în condiţiile alin. (2);

b) să publice anunţul privind organizarea concursului în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 51¹ alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) să publice pe pagina de internet şi să afişeze la sediul său condiţiile de desfăşurare a concursului, condiţiile de participare la concurs, bibliografia, documentele solicitate candidaţilor pentru dosarul de înscriere la concurs, precum şi termenul-limită de depunere a dosarelor. 

Art. 9. – Pot participa la concursul pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a)–d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 10. – (1) Concursul cuprinde parcurgerea a cel puţin următoarelor 3 etape, respectiv:

a) verificarea şi selecţia dosarelor de înscriere pe baza îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs;

b) proba scrisă;

c) interviul. 

(2) În cadrul probelor de concurs se testează:

a) nivelul cunoştinţelor generale teoretice şi practice în domeniul administraţiei publice din România şi în domeniul funcţiei publice;

b) nivelul cunoştinţelor generale în domeniul instituţiilor comunitare;

c) nivelul cunoaşterii unei limbi străine de circulaţie internaţională utilizate în cadrul instituţiilor comunitare;

d) capacitatea de analiză şi sinteză;

e) capacitatea de a fundamenta şi de a prezenta o viziune strategică;

f) previzionarea impactului deciziilor;

g) exercitarea controlului decizional. 

(3) Proba scrisă cuprinde o parte teoretică, una practică şi testarea cunoştinţelor unei limbi străine de circulaţie internaţională utilizate în cadrul instituţiilor comunitare. Subiectele de la proba scrisă se formulează pe baza bibliografiei şi a lucrărilor de specialitate stabilite pentru concurs, astfel încât acestea să testeze cunoştinţele teoretice de administraţie generală, de specialitate şi de management ale candidaţilor, precum şi soluţionarea unui studiu de caz. Testarea cunoştinţelor de limbă străină se face prin redactarea unei traduceri în şi din limba română. 

(4) Interviul urmăreşte evaluarea următoarelor criterii minimale: motivaţia, abilităţile de comunicare, aptitudinile, experienţa profesională şi managerială a candidaţilor. Interviul se poate desfăşura pe baza unor întrebări deschise sau prin prezentarea unui proiect managerial de către candidat. 

(5) Evaluarea probelor de concurs prevăzute la alin. (3) şi (4) se face pe baza criteriilor de evaluare şi a grilei de notare, stabilite anterior susţinerii fiecărei probe. 

(6) Concursul poate cuprinde şi o probă suplimentară bazată pe teste. 

(7) Modul de organizare şi desfăşurare a concursului, criteriile şi modul de evaluare a probelor de concurs, precum şi procedura de contestare se stabilesc prin regulament elaborat de comisia de concurs, cu avizul conform al Agenţiei, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(8) În situaţia prevăzută la alin. (6), tipul testelor, condiţiile în care pot fi utilizate şi modul de evaluare se stabilesc prin regulament elaborat de comisia de concurs, cu avizul conform al Agenţiei. Regulamentul se publică pe site-ul Agenţiei şi se afişează la sediul acesteia. 

Art. 11. – Persoanele care promovează concursul sunt numite în funcţia publică vacantă de inspector guvernamental, prin decizie a primului-ministru, în termen de cel mult 30 de zile de la data publicării şi comunicării rezultatelor finale ale concursului de către comisia de concurs. 

SECŢIUNEA a 2-a

Dispoziţii speciale privind funcţia publică de inspector guvernamental

Art. 12. – (1) În realizarea prerogativelor de putere publică corespunzătoare funcţiei publice ocupate, inspectorii guvernamentali coordonează activităţi, proiecte sau programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum şi cu priorităţile strategice de dezvoltare a capacităţii administrative şi instituţionale. 

(2) În îndeplinirea activităţilor desfăşurate, inspectorii guvernamentali vor asigura continuitatea în dezvoltarea şi implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional, teritorial sau local, prin coordonarea şi, după caz, evaluarea implementării legislaţiei naţionale şi comunitare relevante, prin identificarea şi promovarea mecanismelor necesare respectării principiilor subsidiarităţii şi descentralizării, a bunei gestiuni a fondurilor publice şi a bunei guvernări. 

(3) Atribuţiile inspectorilor guvernamentali se stabilesc individual, pe baza activităţilor generale prevăzute la alin. (1) şi (2), prin decizie a primului-ministru, la propunerea secretarului general al Guvernului sau a miniştrilor. 

(4) Inspectorii guvernamentali care coordonează activităţi, proiecte sau programe la nivel regional, teritorial sau local informează prefectul, respectiv prefecţii, despre stadiul desfăşurării activităţii din judeţ, în situaţia în care rezultatele activităţilor, proiectelor sau programelor prezintă relevanţă pentru dezvoltarea judeţului. 

CAPITOLUL IV

Gestionarea concursului de intrare în categoria înalţilor funcţionari publici

SECŢIUNEA 1

Structura şi criteriile de desemnare a membrilor comisiei de concurs şi ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor

Art. 13. – (1) Concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici este gestionat de comisia de concurs şi, după caz, de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conform atribuţiilor ce revin acestor comisii. 

(2) Competenţele comisiei de concurs şi ale comisiei de soluţionare a contestaţiilor se realizează cu respectarea principiilor independenţei, stabilităţii în cadrul comisiei, integrităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii în luarea deciziilor. 

Art. 14. – (1) Comisia de concurs este formată din 7 membri, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. 

(2) Membrii comisiei de concurs sunt numiţi pe o perioadă de 10 ani şi jumătate. 

(3) În scopul asigurării rotaţiei membrilor, prin excepţie de la prevederile alin. (2), la prima desemnare a comisiei de concurs constituite în condiţiile prezentei hotărâri:

a) un membru este numit pe o perioadă de un an şi jumătate;

b) un membru este numit pe o perioadă de 3 ani;

c) un membru este numit pe o perioadă de 4 ani şi jumătate;

d) un membru este numit pe o perioadă de 6 ani;

e) un membru este numit pe o perioadă de 7 ani şi jumătate;

f) un membru este numit pe o perioadă de 9 ani;

g) un membru este numit pe o perioadă de 10 ani şi jumătate. 

(4) Membrii comisiei de concurs nu pot fi numiţi pentru un nou mandat. 

(5) Comisia de soluţionare a contestaţiilor este formată din 7 membri, numiţi prin decizie a primului-ministru, cu respectarea prevederilor alin. (1)–(4). 

(6) Preşedintele comisiei de concurs, respectiv al comisiei de soluţionare a contestaţiilor, se desemnează din rândul membrilor, prin votul majorităţii acestora, pe o perioadă de maximum 2 ani, fără reînnoirea consecutivă a mandatului. 

(7) Secretariatul tehnic al comisiei de concurs şi al comisiei de soluţionare a contestaţiilor, denumit în continuare secretariatul, se asigură de către Agenţie. Desemnarea persoanelor care asigură secretariatul se face prin ordin al preşedintelui Agenţiei. 

Art. 15. – (1) Poate fi desemnată ca membru în comisia de concurs şi în comisia de soluţionare a contestaţiilor persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene;

b) are capacitate deplină de exerciţiu;

c) este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea mandatului;

d) are studii superioare de lungă durată, atestate în condiţiile legii;

e) nu face parte dintr-un partid politic, organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau din fundaţiile ori asociaţiile care funcţionează pe lângă partidele politice;

f) nu a fost agent sau colaborator al organelor de securitate ca poliţie politică;

g) nu a săvârşit infracţiuni, pentru care nu a intervenit reabilitarea care l-ar face incompatibil cu calitatea de membru în cadrul comisiei şi, după caz, nu a săvârşit abateri disciplinare pentru care s-au aplicat sancţiuni disciplinare, pentru care nu a intervenit radierea în condiţiile legii;

h) are o bună reputaţie şi o înaltă competenţă profesională, apreciate pe baza unui curriculum vitae şi a recomandărilor;

i) are cunoştinţele necesare evaluării funcţionarilor publici, specifice procesului de recrutare;

j) cunoaşte cel puţin o limbă străină de circulaţie internaţională utilizată în cadrul instituţiilor comunitare. 

(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se face cu documente justificative. Experienţa profesională şi managerială se apreciază pe baza unor documente doveditoare minimale, precum: fişa postului, acte care să dovedească deţinerea unor funcţii sau calităţi, diplome, atestate sau lucrări de specialitate elaborate. 

Art. 16. – Membrilor comisiilor de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor li se aplică următoarele cazuri de incompatibilitate:

a) nu pot fi desemnaţi ca membri în aceeaşi comisie, respectiv în ambele comisii, persoane care au între ele calitatea de soţ, soţie, rudă sau afin de până la gradul al IV-lea;

b) aceeaşi persoană nu poate fi desemnată şi în comisia de concurs, şi în comisia de soluţionare a contestaţiilor;

c) nu pot fi desemnaţi ca membri în comisia de evaluare sau în comisia de disciplină, constituite pentru categoria înalţilor funcţionari publici;

d) niciunul dintre membri nu este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică ori nu este candidat pentru o astfel de funcţie. 

Art. 17. – (1) Membrii comisiei de concurs şi ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor se află în conflict de interese dacă sunt în una dintre următoarele situaţii:

a) au calitatea de soţ, soţie, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu oricare dintre candidaţi;

b) au relaţii cu caracter patrimonial cu oricare dintre candidaţi;

c) interesele patrimoniale personale, ale soţului, soţiei sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea atribuţiilor care îi revin potrivit prezentei hotărâri;

d) ori de câte ori consideră că integritatea, obiectivitatea şi imparţialitatea procesului de recrutare pot fi afectate. 

(2) În cazul existenţei unui conflict de interese, membrul comisiei de concurs sau, după caz, al comisiei de soluţionare a contestaţiilor este obligat să se abţină de la participarea în comisie şi să îl informeze de îndată pe preşedintele comisiei. În cazul în care preşedintele comisiei de concurs sau al comisiei de soluţionare a contestaţiilor se află în această situaţie, este obligat să se abţină de la participarea în comisie. Pentru şedinţa respectivă, preşedintele supleant este ales cu votul majorităţii membrilor prezenţi. 

(3) Anterior derulării etapei de selecţie a dosarelor, pe baza analizei listei candidaţilor înscrişi la concurs, membrii comisiei de concurs au obligaţia de a depune o declaraţie pe propria răspundere că nu se află în niciunul dintre cazurile prevăzute la alin. (1). Declaraţiile se păstrează la dosarul de concurs. Aceeaşi obligaţie revine şi membrilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor, în situaţia în care sunt convocaţi, potrivit legii, pentru soluţionarea unei contestaţii. 

(4) Conflictul de interese poate fi sesizat de orice persoană interesată, din momentul iniţierii procedurilor de organizare a concursului. 

(5) În situaţia în care membrul comisiei de concurs sau, după caz, al comisiei de soluţionare a contestaţiilor aflat în conflict de interese nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la alin. (2), primul-ministru va dispune, prin decizie, încetarea calităţii de membru al comisiei de concurs sau, după caz, al comisiei de soluţionare a contestaţiilor. 

(6) Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea civilă ori penală, potrivit legii. 

SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile comisiei de concurs, ale comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi ale secretariatului

Art. 18. – (1) Comisia de concurs are următoarele atribuţii principale:

a) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru ocuparea unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici şi selectează dosarele de concurs ale candidaţilor;

b) stabileşte subiectele pentru proba scrisă;

c) stabileşte planul interviului şi realizează interviul;

d) notează pentru fiecare candidat fiecare probă a concursului;

e) asigură, prin secretariatul comisiei, afişarea rezultatelor concursului;

f) formulează propunerea de numire a candidatului declarat admis, pe care o transmite, prin secretariatul comisiei, persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică;

g) elaborează regulamente cu privire la procedura de concurs, cu avizul Agenţiei. 

(2) Comisia de concurs îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de acte normative. 

Art. 19. – Comisia de soluţionare a contestaţiilor are următoarele atribuţii principale:

a) soluţionează contestaţiile depuse de candidaţi cu privire la selecţia dosarelor, la notarea fiecărei probe a concursului, precum şi cu privire la respectarea procedurii privind organizarea şi desfăşurarea concursului;

b) asigură, prin secretariatul comisiei, afişarea rezultatelor contestaţiilor;

c) propune Agenţiei amânarea sau, după caz, suspendarea procedurii privind organizarea şi desfăşurarea concursului, în cazul în care constată nerespectarea acesteia sau, după caz, în alte situaţii prevăzute de lege. 

Art. 20. – Membrii comisiilor de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor au următoarele îndatoriri:

a) să evalueze în termen sau, după caz, să soluţioneze contestaţiile, dând dovadă de integritate, imparţialitate şi obiectivitate;

b) să asigure prin activitatea desfăşurată respectarea legislaţiei în vigoare, precum şi independenţa comisiilor şi obiectivitatea procesului de evaluare;

c) să aducă la cunoştinţa preşedintelui comisiei respective orice ingerinţă în activitatea lor din partea unor persoane fizice sau juridice ori a unui grup de interese care ar putea să le afecteze independenţa sau imparţialitatea ori ar putea crea suspiciuni cu privire la acestea;

d) să participe la şedinţele de lucru, stabilite potrivit procedurii de concurs, şi să respecte confidenţialitatea deliberărilor şi a datelor cu caracter personal, în condiţiile legii;

e) să îşi perfecţioneze pregătirea profesională necesară evaluării probelor de concurs;

f) să nu îşi exprime public opinia cu privire la procedurile aflate în derulare;

g) să evite orice contact privat cu candidaţii pe durata procesului de recrutare;

h) să respecte regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese şi să aplice prevederile legale privind modalităţile de evitare a conflictului de interese. 

Art. 21. – Secretariatul comisiei de concurs are următoarele atribuţii principale:

a) veghează la respectarea procedurii de organizare şi desfăşurare a concursului;

b) întocmeşte, redactează şi semnează alături de comisia de concurs întreaga documentaţie privind activitatea specifică a acesteia;

c) asigură transparenţa concursului şi comunicarea prin afişare a rezultatelor concursului;

d) îndeplineşte orice alte sarcini specifice necesare pentru buna desfăşurare a concursului. 

Art. 22. – Secretariatul comisiei de soluţionare a contestaţiilor îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile prevăzute la art. 21. 

SECŢIUNEA a 3-a

Organizarea şi funcţionarea comisiei de concurs şi a comisiei de soluţionare a contestaţiilor

Art. 23. – (1) Comisia de concurs şi comisia de soluţionare a contestaţiilor îşi desfăşoară activitatea în mod legal în prezenţa a cel puţin 5 dintre membrii fiecărei comisii. 

(2) Preşedintele şi ceilalţi membri ai comisiei de concurs şi ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor pot absenta de la desfăşurarea activităţii comisiei din care fac parte din motive obiective sau, după caz, în situaţia existenţei unui conflict de interese constatat. 

(3) În cazul în care preşedintele comisiei de concurs sau, după caz, al comisiei de soluţionare a contestaţiilor se află în situaţiile prevăzute la alin. (2), pentru şedinţa respectivă se alege un preşedinte supleant, cu votul majorităţii membrilor prezenţi. 

Art. 24. – (1) Convocarea comisiei de concurs sau, după caz, a comisiei de soluţionare a contestaţiilor se face de către secretariatul tehnic, la solicitarea preşedintelui comisiei respective. 

(2) Activitatea comisiei de concurs sau, după caz, a comisiei de soluţionare a contestaţiilor, se desfăşoară pe baza regulamentului de funcţionare a fiecărei comisii. Regulamentul se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei comisii, cu avizul conform al Agenţiei. 

(3) Şedinţele comisiilor de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor se desfăşoară la sediul Agenţiei. 

Art. 25. – (1) Mandatul de membru al comisiei de concurs şi al comisiei de soluţionare a contestaţiilor încetează:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;

b) prin demisie, înaintată primului-ministru;

c) în cazul imposibilităţii exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 3 luni;

d) în cazul în care intervine unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 16;

e) în cazul în care se află în conflict de interese şi nu

îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la art. 17 alin. (2);

f) în cazul în care nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1);

g) este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni;

h) în caz de deces. 

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), primul-ministru desemnează o persoană, cu respectarea prevederilor art. 15, pentru durata rămasă a mandatului persoanei care îşi pierde calitatea de membru al comisiei de concurs sau comisiei de soluţionare a contestaţiilor, după caz. 

Art. 26. – Agenţia monitorizează, prin intermediul secretariatului comisiilor, durata mandatelor membrilor comisiei de concurs şi ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi îl înştiinţează pe ministrul internelor şi reformei administrative cu 30 de zile înainte de data încetării mandatului unui membru al comisiei potrivit art. 25 alin. (1) lit. a), respectiv în termen de 5 zile de la data aducerii la cunoştinţa Agenţiei a situaţiilor prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. b)–h). 

CAPITOLUL V

Mobilitatea în categoria înalţilor funcţionari publici

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii comune

Art. 27. – (1) Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează în categoria înalţilor funcţionari publici prin modificarea raporturilor de serviciu, astfel:

a) pentru eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice;

b) în interes public;

c) în interesul funcţionarului public. 

(2) Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează cu respectarea principiilor privind legalitatea, imparţialitatea, obiectivitatea şi transparenţa. Publicitatea funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se face în condiţiile prezentei hotărâri prin afişarea acestora pe site-ul Agenţiei. 

(3) Mobilitatea nu poate fi realizată:

a) în acelaşi timp pentru toţi înalţii funcţionari publici dintr-o autoritate sau instituţie publică;

b) decât cel mult o dată pe an, pentru aceeaşi persoană. 

Art. 28. – (1) Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se poate realiza şi poate fi dispusă numai în condiţiile legii, în scopul şi limitele expres prevăzute de prezenta hotărâre, sub sancţiunea nulităţii acestei măsuri. 

(2) Nerespectarea dispoziţiilor prezentei hotărâri la realizarea mobilităţii unui înalt funcţionar public poate fi sesizată de acesta instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii. 

Art. 29. – Înalţii funcţionari publici prezintă disponibilitate la numirile în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, prin mobilitate, în condiţiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 27 şi 28 din prezenta hotărâre. 

Art. 30. – Mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice se dispune în una dintre următoarele situaţii:

a) atunci când există o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar vacantă;

b) în cazuri excepţionale, care necesită coordonarea unor situaţii complexe de natura celor care intră în atribuţiile înalţilor funcţionari publici;

c) atunci când este necesară coordonarea unor activităţi de către un înalt funcţionar public cu o anumită calificare, specializare şi experienţă. 

Art. 31. – Mobilitatea în interes public se dispune în una dintre următoarele situaţii:

a) pentru realizarea unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitare sau realizarea competenţei autorităţilor şi instituţiilor publice;

b) atunci când este necesară coordonarea la nivel central, regional, teritorial sau local a unor proiecte, programe sau activităţi. 

Art. 32. – Mobilitatea în interesul funcţionarului public poate fi aprobată de persoana care are competenţa numirii în funcţia publică, la cererea înaltului funcţionar public, formulată în scris şi motivat, pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică. 

SECŢIUNEA a 2-a

Dispoziţii specifice pentru realizarea mobilităţii

Art. 33. – (1) Mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice se dispune:

a) prin hotărâre a Guvernului, pentru funcţiile publice de secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;

b) prin decizie a primului-ministru, la solicitarea motivată a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se regăseşte funcţia publică respectivă, pentru funcţiile publice de secretar general şi secretar general adjunct;

c) prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a ministrului internelor şi reformei administrative, pentru funcţiile publice de prefect şi subprefect;

d) prin decizie a primului-ministru, pentru funcţiile publice de inspector guvernamental. 

(2) Situaţia prevăzută la art. 30 lit. b) se aplică numai inspectorilor guvernamentali. 

(3) Pentru situaţia prevăzută la art. 30 lit. c) este necesară existenţa unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, vacantă sau temporar vacantă. 

Art. 34. – (1) Mobilitatea în interes public nu necesită existenţa unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, vacantă sau temporar vacantă, şi se realizează în interiorul categoriei înalţilor funcţionari publici. 

(2) Mobilitatea în interes public se poate dispune în mod individual, prin act administrativ al persoanei care are competenţa de numire sau pe baza unui plan de mobilitate aprobat prin hotărâre a Guvernului. 

(3) Mobilitatea în interes public pe baza unui plan de mobilitate poate fi dispusă în cazul exercitării aceleiaşi funcţii publice, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice, pe o durată de maxim 5 ani consecutivi. 

(4) Mobilitatea prevăzută la art. 31 lit. b) se aplică numai inspectorilor guvernamentali. 

Art. 35. – Mobilitatea în interesul funcţionarului public poate fi realizată numai în cazul în care cererea înaltului funcţionar public se face pentru o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar vacantă, pentru care îndeplineşte condiţiile stabilite. 

Art. 36. – (1) Pentru realizarea mobilităţii inspectorilor guvernamentali pe o funcţie publică de prefect sau subprefect, aceştia trebuie să aibă o activitate de minim 6 luni în funcţia publică de inspector guvernamental şi să fi obţinut la evaluarea activităţii cel puţin calificativul „bine“. 

(2) Pentru realizarea mobilităţii inspectorilor guvernamentali pe o funcţie publică de secretar general sau secretar general adjunct în cadrul ministerelor sau altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, aceştia trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă o activitate de minim un an în funcţia publică de inspector guvernamental;

b) să fi obţinut la ultima evaluare a activităţii cel puţin calificativul „bine“;

c) să îndeplinească condiţiile specifice sau, după caz, procedurile specifice, dacă au fost stabilite. 

(3) Pentru realizarea mobilităţii inspectorilor guvernamentali pe funcţia publică de secretar general al Guvernului sau secretar general adjunct al Guvernului, aceştia trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă o activitate de minim 3 ani în funcţia publică de inspector guvernamental;

b) să fi obţinut la ultima evaluare generală calificativul „foarte bine“;

c) să îndeplinească condiţiile specifice sau, după caz, procedurile specifice, dacă au fost stabilite. 

SECŢIUNEA a 3-a

Dispoziţii privind mobilitatea prin aplicarea condiţiilor specifice sau a procedurilor specifice în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici

Art. 37. – (1) Pentru ocuparea funcţiilor publice de secretar general al Guvernului, secretar general adjunct al Guvernului, secretar general şi secretar general adjunct din ministere sau din cadrul altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, pot fi stabilite condiţii specifice sau proceduri specifice. 

(2) Condiţiile specifice şi, după caz, procedurile specifice pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la alin. (1) se propun de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se regăseşte funcţia publică respectivă şi se comunică Agenţiei în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2), cu excepţia condiţiilor specifice şi, după caz, procedurilor specifice pentru funcţiile publice de secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului. 

Art. 38. – Condiţiile specifice se pot referi la următoarele:

a) specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;

b) experienţă în domenii similare sau conexe domeniului de activitate;

c) experienţă managerială relevantă în sectorul public sau în sectorul privat;

d) stagii în cadrul unor instituţii comunitare sau organisme internaţionale;

e) cunoaşterea unei limbi străine de circulaţie internaţională utilizate în cadrul instituţiilor comunitare. 

Art. 39. – (1) Procedurile specifice care pot fi utilizate pentru selectarea candidatului sunt:

a) selecţia dosarelor de candidatură;

b) interviu;

c) teste. 

(2) În situaţia în care sunt stabilite condiţii specifice de natura celor prevăzute la art. 38 lit. a)–d), în mod obligatoriu se vor stabili ca proceduri specifice probele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b). 

(3) Îndeplinirea condiţiei specifice prevăzute la art. 38 lit. e) se poate dovedi prin atestat recunoscut internaţional sau, după caz, prin rezultatele obţinute la testarea organizată în acest scop. 

(4) Testele prevăzute la alin. (1) lit. c) pot fi şi teste de personalitate, de potenţial sau teste psihometrice. 

(5) Agenţia verifică condiţiile specifice şi procedurile specifice, în cazul în care au fost propuse, şi le transmite cu celeritate comisiei de concurs. În cazul în care Agenţia constată stabilirea necorespunzătoare a condiţiilor specifice sau a procedurilor specifice, solicită autorităţilor sau instituţiilor publice modificarea acestora în conformitate cu prevederile art. 38 şi 39. 

Art. 40. – (1) Procedura specifică ce va fi utilizată, precum şi condiţiile în care va fi aplicată şi evaluată se stabilesc de comisia de concurs, pe baza propunerii conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se regăseşte funcţia publică respectivă, luând în considerare condiţiile specifice, abilităţile, aptitudinile şi competenţele necesare exercitării acesteia. 

(2) Comisia de concurs asigură publicitatea funcţiei publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici pentru ocuparea căreia se aplică prevederile art. 37 alin. (1), condiţiile specifice sau, după caz, procedura specifică stabilită pentru ocuparea acesteia, precum şi perioada desfăşurării procedurilor specifice. Publicitatea se asigură prin publicarea pe site-ul Agenţiei, pe site-ul autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se regăseşte funcţia publică respectivă şi prin afişare la sediul acestor instituţii publice, cu cel puţin 30 de zile înainte de data stabilită pentru desfăşurarea procedurilor specifice. 

(3) În termen de 15 zile de la publicarea anunţului în condiţiile prevăzute la alin. (2), înalţii funcţionari publici interesaţi depun cererea de participare însoţită de dosarul de candidatură care va cuprinde documente ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor specifice. 

(4) În termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (3) comisia de concurs verifică îndeplinirea condiţiilor specifice pe baza dosarului de candidatură şi comunică rezultatul cu menţiunea „admis“ sau „respins“. 

(5) În situaţia utilizării procedurii specifice prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b), înalţii funcţionari publici participă la interviul cu conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se regăseşte funcţia publică respectivă. La interviu participă în mod obligatoriu cel puţin 2 membri ai comisiei de concurs. La solicitarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se regăseşte funcţia publică respectivă pot participa şi cel mult 2 funcţionari publici cu înaltă calificare şi competenţă din cadrul autorităţii sau instituţiei publice. 

(6) Interviul se realizează cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (4). 

(7) Modul de organizare şi desfăşurare a interviului, criteriile şi modul de evaluare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de comisia de concurs, cu avizul conform al Agenţiei, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 41. – Condiţiile specifice şi procedurile specifice pentru ocuparea funcţiilor publice de secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului se stabilesc prin decizia primului-ministru. 

Art. 42. – În termen de 15 zile de la finalizarea procedurilor specifice utilizate în conformitate cu prevederile art. 39, înaltul funcţionar public declarat admis va fi numit, potrivit legii, în funcţia publică pentru care a candidat. 

SECŢIUNEA a 4-a

Dispoziţii privind ocuparea funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici în situaţii excepţionale

Art. 43. – În mod excepţional, în cazul în care, ulterior verificării în baza de date prevăzută la art. 6 alin. (1), se constată că în categoria înalţilor funcţionari publici nu există persoane care îndeplinesc condiţiile stabilite pentru ocuparea unor funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL VI

Drepturi şi obligaţii specifice ale înalţilor funcţionari publici în cazul mobilităţii

Art. 44. – Înalţii funcţionari publici au dreptul de a fi informaţi, cu respectarea termenelor prevăzute de prezenta hotărâre, cu privire la procedurile şi deciziile privind modificarea raporturilor de serviciu. 

Art. 45. – Înalţii funcţionari publici au dreptul de a solicita, în condiţiile legii şi ale prezentei hotărâri, modificarea raporturilor de serviciu. 

Art. 46. – (1) Înaltul funcţionar public are dreptul, ca urmare a realizării mobilităţii în altă localitate decât cea de domiciliu, la următoarele:

a) locuinţă de serviciu corespunzătoare sau decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile legii;

b) costul integral al transportului, dus şi întors în localitatea de domiciliu, cel puţin o dată pe lună, dacă este cazul;

c) decontarea cheltuielilor ocazionate de mobilitate, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b). 

(2) Autoritatea sau instituţia publică în care este numit înaltul funcţionar public are obligaţia de a asigura respectarea drepturilor prevăzute la alin. (1). 

Art. 47. – Mobilitatea în interes public nu poate fi refuzată de înaltul funcţionar public, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică, cu excepţia situaţiilor când aceasta presupune mutarea în altă localitate, sub rezerva justificării temeinice şi a aprobării de către primul-ministru. 

CAPITOLUL VII

Evaluarea înalţilor funcţionari publici

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale privind evaluarea

Art. 48. – (1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă, înalţii funcţionari publici sunt supuşi unor evaluări periodice privind eficienţa, calitatea activităţii, obiectivitatea, obligaţia de perfecţionare continuă, precum şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale. 

(2) Evaluarea înalţilor funcţionari publici cuprinde:

a) evaluarea performanţelor profesionale individuale;

b) evaluarea generală. 

(3) Evaluarea prevăzută la alin. (2) lit. a) se realizează anual, în scopul aprecierii performanţelor obţinute, prin raportarea rezultatelor obţinute în mod efectiv la obiectivele operaţionale stabilite. 

(4) Evaluarea prevăzută la alin. (2) lit. b) se realizează o dată la 2 ani, în scopul confirmării cunoştinţelor profesionale, aptitudinilor şi abilităţilor necesare exercitării unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici, prin raportarea rezultatelor obţinute la obiectivele strategice stabilite. 

(5) În situaţia prevăzută la art. 36 alin. (1), evaluarea se realizează anterior dispunerii mobilităţii. 

Art. 49. – Obiectivele operaţionale şi obiectivele strategice, termenele de realizare, precum şi indicatorii de performanţă se stabilesc de către:

a) primul-ministru, pentru funcţiile publice de secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;

b) conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se regăseşte funcţia publică respectivă, pentru funcţiile publice de secretar general şi secretar general adjunct din cadrul ministerelor şi al altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

c) ministrul internelor şi reformei administrative, pentru funcţiile publice de prefect şi subprefect;

d) secretarul general al Guvernului, pentru funcţiile publice de inspector guvernamental. 

SECŢIUNEA a 2-a

Comisia de evaluare a înalţilor funcţionari publici

Art. 50. – (1) Evaluarea prevăzută la art. 48 se face de către comisia de evaluare, formată din 5 personalităţi, numite prin decizie a primului-ministru pentru un mandat de 3 ani, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. 

(2) Competenţele comisiei de evaluare se realizează cu respectarea principiilor independenţei, stabilităţii în cadrul comisiei, integrităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii în luarea deciziilor. 

(3) Preşedintele comisiei de evaluare se desemnează din rândul membrilor, prin votul majorităţii acestora. 

(4) Mandatul membrilor comisiei de evaluare nu poate fi reînnoit consecutiv. 

(5) Secretariatul tehnic al comisiei de evaluare se asigură de către Agenţie. Desemnarea persoanelor care asigură secretariatul tehnic se face prin ordin al preşedintelui Agenţiei. 

Art. 51. – (1) Poate fi desemnată ca membru în comisia de evaluare persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)–h) şi are cunoştinţele necesare evaluării funcţionarilor publici. 

(2) Îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) se dovedeşte cu documente justificative. Experienţa profesională şi managerială se dovedeşte pe baza unor documente justificative minimale precum: fişa postului, acte care să dovedească deţinerea unor funcţii sau calităţi, diplome, atestate sau lucrări de specialitate elaborate. 

Art. 52. – Membrilor comisiei de evaluare li se aplică următoarele cazuri de incompatibilitate:

a) nu pot fi desemnaţi ca membri în comisia de evaluare persoane care au între ele calitatea de soţ, soţie, rudă sau afin de până la gradul al IV-lea;

b) aceeaşi persoană nu poate fi desemnată în comisia de evaluare şi în celelalte comisii care gestionează categoria înalţilor funcţionari publici;

c) nu sunt numiţi sau aleşi într-o funcţie de demnitate publică ori nu sunt candidaţi pentru o astfel de funcţie. 

Art. 53. – (1) Prevederile art. 17 se aplică în mod corespunzător şi pentru membrii comisiei de evaluare. 

(2) În cazul existenţei unui conflict de interese, membrul comisiei de evaluare este obligat să se abţină de la participarea în comisie şi să-l informeze de îndată pe preşedintele comisiei. În cazul în care preşedintele comisiei de evaluare se află în această situaţie, este obligat să se abţină de la participarea în comisie. În acest caz, preşedintele supleant al comisiei de evaluare pentru şedinţa respectivă este ales de către membrii comisiei. 

(3) Anterior evaluării, membrii comisiei de evaluare au obligaţia de a depune o declaraţie pe propria răspundere că nu se află în niciunul dintre cazurile prevăzute la alin. (1). Declaraţiile se păstrează la secretariatul tehnic al comisiei de evaluare. 

(4) Conflictul de interese poate fi sesizat de orice persoană interesată. 

(5) În situaţia în care membrul comisiei de evaluare aflat în conflict de interese nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la alin. (2), primul-ministru va dispune, prin decizie, încetarea calităţii de membru al comisiei de evaluare. 

(6) Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea civilă ori penală, potrivit legii. 

Art. 54. – Prevederile art. 20 cu privire la îndatoriri se aplică în mod corespunzător şi membrilor comisiei de evaluare, în derularea procedurii de evaluare. 

Art. 55. – Secretariatul tehnic al comisiei de evaluare are următoarele atribuţii principale:

a) întocmeşte, redactează şi semnează alături de comisia de evaluare întreaga documentaţie privind activitatea specifică a acesteia;

b) convoacă comisia de evaluare, la solicitarea preşedintelui comisiei;

c) îndeplineşte orice alte sarcini specifice necesare pentru buna desfăşurare a procesului de evaluare. 

Art. 56. – (1) Comisia de evaluare îşi desfăşoară în mod legal activitatea în prezenţa a minimum 3 dintre membrii săi. Membrii comisiei de evaluare pot absenta de la desfăşurarea activităţii comisiei din motive obiective sau, după caz, în situaţia existenţei unui conflict de interese constatat. 

(2) În cazul în care preşedintele comisiei de evaluare se află în situaţia prevăzută la alin. (1), şedinţa va fi prezidată de unul dintre membrii comisiei, ales prin votul majorităţii membrilor prezenţi. 

Art. 57. – (1) Mandatul de membru al comisiei de evaluare încetează în cazurile prevăzute la art. 25 alin. (1). 

(2) În cazurile prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. b)–h), primul-ministru desemnează o persoană, cu respectarea prevederilor art. 51 alin. (1), pentru durata rămasă a mandatului persoanei care îşi pierde calitatea de membru al comisiei de evaluare. 

Art. 58. – Agenţia monitorizează, prin secretariatul tehnic al comisiei, durata mandatelor membrilor comisiei de evaluare şi îl înştiinţează pe ministrul internelor şi reformei administrative cu cel puţin 30 de zile anterior datei încetării acestora, în situaţia prevăzută la art. 25 alin. (1) lit. a), respectiv în termen de 5 zile de la data aducerii la cunoştinţa Agenţiei, în situaţiile prevăzute la art. 25 lit. b)–h). 

Art. 59. – (1) Comisia de evaluare adoptă, în scopul organizării activităţii sale, regulamente, cu avizul conform al Agenţiei. Regulamentele se adoptă cu votul majorităţii membrilor comisiei de evaluare. 

(2) Şedinţele comisiei de evaluare se desfăşoară la sediul Agenţiei. 

SECŢIUNEA a 3-a

Aspecte specifice privind evaluarea înalţilor funcţionari publici

Art. 60. – (1) Pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale, perioada evaluată este 1 ianuarie – 31 decembrie a fiecărui an, iar perioada de evaluare este 1 ianuarie – 31 martie a anului următor perioadei evaluate. 

(2) Pentru evaluarea generală, perioada evaluată este de 2 ani, începând cu data de 1 ianuarie a primului an şi până la data de 31 decembrie a anului următor, iar perioada de evaluare este 1 ianuarie – 31 martie din anul următor perioadei evaluate. În anul în care se face evaluarea generală, evaluarea performanţelor profesionale individuale face parte din aceasta. 

Art. 61. – (1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale şi evaluarea generală se realizează pe baza următoarelor documente:

a) raportul de activitate întocmit de înaltul funcţionar public;

b) referatul de evaluare întocmit de primul-ministru pentru secretarul general al Guvernului şi secretarul general adjunct al Guvernului, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se află funcţia publică, pentru funcţiile publice de secretar general şi secretar general adjunct din cadrul ministerelor şi al altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, de către ministrul internelor şi reformei administrative, pentru funcţiile publice de prefect şi subprefect, respectiv de către secretarul general al Guvernului, pentru inspectorii guvernamentali;

c) fişa postului înaltului funcţionar public evaluat;

d) documentele prin care se stabilesc obiectivele pentru perioada pentru care se face evaluarea şi indicatorii de performanţă. 

(2) În situaţia în care există diferenţe între informaţiile cuprinse în raportul de activitate al înaltului funcţionar public şi referatul de evaluare, interviul cu înaltul funcţionar public este obligatoriu şi are rolul de a furniza informaţiile necesare finalizării evaluării. 

Art. 62. – (1) Fiecare evaluare realizată de comisia de evaluare se consemnează în raportul de evaluare a înaltului funcţionar public, document cu caracter administrativ încheiat în 3 exemplare originale, unul anexă la dosarul profesional al înaltului funcţionar public, unul arhivat la secretariatul tehnic al comisiei de evaluare şi unul transmis la persoana care are competenţa legală de numire, conform legii. 

(2) Raportul de evaluare se comunică înaltului funcţionar public în termen de 15 zile de la emitere. 

(3) În măsura în care persoana care are competenţa legală de numire, potrivit legii, consideră că aprecierile consemnate nu corespund realităţii, poate solicita comisiei de evaluare reanalizarea calificativului acordat. 

Art. 63. – Înalţii funcţionari publici nemulţumiţi de rezultatele obţinute la evaluarea performanţelor profesionale individuale, respectiv la evaluarea generală, se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii. 

Art. 64. – (1) Metodologia de evaluare, modelul raportului de evaluare, al raportului de activitate şi al referatului de evaluare, precum şi criteriile de evaluare se stabilesc prin regulamentul elaborat de comisia de evaluare, cu avizul conform al Agenţiei, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) Regulamentul prevăzut la alin. (1) poate fi modificat numai în primul trimestru al perioadei evaluate. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 65. – (1) Pentru participarea la lucrările comisiilor de concurs, de soluţionare a contestaţiilor şi a comisiei de evaluare, membrii şi secretariatul acestora au dreptul la o indemnizaţie reprezentând 10% din salariul de bază prevăzut de lege pentru funcţia publică de secretar general din cadrul ministerelor. 

(2) Indemnizaţiile prevăzute la alin. (1) se plătesc de Agenţie pe baza proceselor-verbale încheiate ca urmare a activităţii acestor comisii. 

(3) Membrii comisiilor prevăzute la alin. (1), care îşi desfăşoară activitatea în alte localităţi decât cea de domiciliu, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, în condiţiile stabilite pentru salariaţii instituţiilor publice. 

(4) Decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, în condiţiile prevăzute la alin. (3), se suportă, după caz, de:

a) autorităţile sau instituţiile publice unde îşi desfăşoară activitatea membrii comisiilor;

b) Agenţie, dacă membrii comisiilor prevăzute la alin. (1) nu sunt angajaţi în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală sau locală. 

Art. 66. – (1) Cheltuielile materiale de natură administrativă necesare desfăşurării lucrărilor comisiilor prevăzute la art. 65 alin. (1) se suportă de Agenţie. 

(2) Începând cu anul 2008, Agenţia poate asigura, la propunerea motivată a preşedintelui comisiei de concurs, a preşedintelui comisiei de soluţionare a contestaţiilor, respectiv a preşedintelui comisiei de evaluare, prin bugetul său, în limita fondurilor bugetare alocate, finanţarea cheltuielilor ocazionate de instruirea membrilor comisiei de concurs şi/sau a membrilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor, respectiv a membrilor comisiei de evaluare. 

Art. 67. – (1) Comisia de concurs, comisia de soluţionare a contestaţiilor şi comisia de evaluare se constituie în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. 

(2) Până la data constituirii comisiei de concurs, a comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi a comisiei de evaluare în condiţiile prezentei hotărâri, recrutarea înalţilor funcţionari publici se realizează de comisiile stabilite prin Decizia primului-ministru nr. 38/2006 privind numirea Comisiei de concurs şi a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, respectiv evaluarea înalţilor funcţionari publici se realizează de comisia stabilită prin Decizia primului-ministru nr. 57/2006 privind numirea Comisiei pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici. 

Art. 68. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 5 alin. (1) şi (2), posturile corespunzătoare funcţiei publice de inspector guvernamental se înfiinţează în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în condiţiile art. 90 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin transformarea unor posturi vacante sau, după caz, prin înfiinţarea unor posturi. 

(2) Numărul posturilor corespunzătoare funcţiei publice de inspector guvernamental se stabileşte, în condiţiile alin. (1), având în vedere criteriile prevăzute la art. 5 alin. (3), în mod treptat şi în raport de fondurile bugetare disponibile, în cursul anilor 2007 şi 2008, până la încadrarea în limita a maximum 30% din numărul de posturi aferente celorlalte funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici. 

(3) În vederea aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) bugetul Secretariatului General al Guvernului se suplimentează în cursul anului 2007 cu sumele necesare, pe baza numărului funcţiilor publice aprobate de Guvern. 

(4) Se autorizează Ministerul Economiei şi Finanţelor să introducă modificările necesare în structura bugetului aprobat pentru anul 2007. 

Art. 69. – (1) În cursul anilor 2007 şi 2008, ocuparea funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se face în condiţiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza mecanismelor instituite prin prezenta hotărâre, cu aplicarea, în ordine, a următoarelor modalităţi:

a) prin mobilitate, în condiţiile prezentei hotărâri;

b) prin excepţie de la prevederile art. 7, prin concurs naţional organizat pentru ocuparea funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici vacante, în situaţia în care nu a fost posibilă ocuparea funcţiei în condiţiile prevăzute la lit. a). 

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în cursul anilor 2007 şi 2008 până la înfiinţarea funcţiilor publice de inspector guvernamental, în condiţiile art. 68. 

Art. 70. – Persoanele care au avut calitatea de membru în comisia de concurs, în comisia de soluţionare a contestaţiilor şi în comisia de evaluare, anterior intrării în vigoare a prezentei hotărâri, au obligaţia de a preda noilor comisii, în termen de 10 zile de la data constituirii acestora, pe bază de proces-verbal de predare-preluare, documentele rezultate din activitatea comisiilor respective. 

Art. 71. – Dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică şi înalţilor funcţionari publici din cadrul autorităţilor administrative autonome, precum şi înalţilor funcţionari publici numiţi în funcţii publice specifice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, în măsura în care acestea nu contravin dispoziţiilor cuprinse în legi speciale. 

Art. 72. – În situaţia în care regulamentele prevăzute la art. 10 alin. (7) şi alin. (8), art. 40 alin. (7) şi art. 64 alin. (1) nu sunt elaborate în 60 de zile de la data numirii în conformitate cu dispoziţiile prezentei hotărâri a comisiei de concurs, a comisiei de soluţionare a contestaţiilor, respectiv a comisiei de evaluare, acestea se elaborează de către Agenţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 73. – (1) Până la data intrării în vigoare a regulamentelor prevăzute la art. 10 alin. (7) şi alin. (8), art. 40 alin. (7) şi art. 64 alin. (1), se aplică în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la înalţii funcţionari publici cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1.209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003, cu modificările ulterioare. 

(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, orice dispoziţii contrare se abrogă. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor şi reformei administrative,

Cristian David

p. Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici,

Eugen Coifan,

Ministrul economiei şi finanţelor,

Varujan Vosganian

 

Bucureşti, 11 aprilie 2007. 

Nr. 341.