Hotărârea Guvernului nr. 332/2001 − Republicare*)

M. Of. nr. 403 din 15 iunie 2007

 

HOTĂRÂRE

privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Prezenta hotărâre reglementează normele privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile.

(2) Dispoziţiile prezentei hotărâri sunt obligatorii pentru toţi operatorii economici care produc, importă, ambalează sau comercializează produse textile.

Art. 2. − (1) În sensul prezentei hotărâri, definiţiile termenilor folosiţi sunt următoarele:

a) produse textile − materii prime, produse semifabricate, semiprelucrate, prelucrate, semifinite sau finite, care sunt constituite exclusiv din fibre textile, fără a se ţine seama de procesul de fabricaţie folosit;

b) fibră textilă − unitate a produsului textil caracterizată prin flexibilitate, fineţe şi raport mare al lungimii la dimensiunea transversală maximă, ceea ce o face adecvată pentru prelucrări în domeniul textil; benzi sau tuburi flexibile a căror lăţime este de maximum 5 mm, inclusiv benzi obţinute prin tăiere din benzi mai late sau pelicule, realizate din substanţe folosite la producerea fibrelor prevăzute la nr. crt. 19−45 din anexa nr. 1 şi adecvate pentru prelucrări în domeniul textil; lăţimea vizibilă este lăţimea unei benzi sau a unui tub când este îndoit, aplatizat, comprimat ori răsucit sau lăţimea medie atunci când lăţimea nu este uniformă;

c) etichetă − orice text scris, imprimat, litografiat sau ilustrat, care conţine elemente privind denumirea, compoziţia fibroasă a produsului, elemente de identificare, marcă de fabrică sau de comercializare, instrucţiuni de utilizare şi care însoţeşte produsul prezentat pentru vânzare;

d) marcarea compoziţiei fibroase − aplicarea pe etichetă, pe produs sau pe ambalaj a unui text scris ori imprimat sau orice reprezentare grafică a conţinutului de fibre încorporate în produsul textil, exprimat în procente.

(2) Următoarele produse vor fi tratate ca produse textile şi vor fi supuse prevederilor prezentei hotărâri:

− produse conţinând minimum 80% fibre textile din greutatea lor;

− stofă de mobilă, huse pentru umbrele şi umbrele de plajă, conţinând fibre textile de minimum 80% din greutatea lor; componente textile ale acoperitoarelor de sol textile multistrat, ale saltelelor şi articolelor de camping, căptuşeli de încălţăminte, mănuşi şi mănuşi de sport, dacă aceste părţi sau căptuşeli constituie minimum 80% din greutatea produsului întreg;

− materiale textile încorporate în alte produse şi care fac parte integrantă din acestea, atunci când se specifică compoziţia lor.

CAPITOLUL II

Denumirea şi marcarea compoziţiei fibroase a produselor textile

Art. 3. − (1) Denumirile şi descrierea fibrelor care se încadrează în prevederile art. 2 sunt prezentate în anexa nr. 1.

(2) Denumirile prevăzute la art. 2 nu pot fi folosite ca atare sau ca adjectiv pentru indicarea oricărei alte fibre.

(3) Cuvântul mătase nu se poate folosi pentru indicarea formei sau a caracteristicilor deosebite ale fibrelor textile cum ar fi firele filamentare.

Art. 4. − (1) Niciun produs textil nu poate fi descris ca „100%“, „pur“ sau „total“ decât dacă este compus în exclusivitate din acelaşi fel de fibre şi nu poate fi folosit niciun alt termen similar.

(2) Un produs textil poate conţine alte fibre, maximum 2% din greutate, dacă această cantitate este justificată cu argumente tehnice şi nu este adăugată din rutină.

(3) Abaterea de 2% prevăzută la alin. (2) poate să crească până la 5% în cazul produselor textile care au suferit un proces de cardare.

Art. 5. − (1) Un produs de lână se descrie ca fiind din lână virgină numai dacă este alcătuit exclusiv dintr-o fibră care nu a fost încorporată anterior într-un produs finit, care nu a mai fost supusă altor procese de filare şi/sau piuare decât cele necesare pentru fabricarea produsului şi care nu s-a degradat în timpul tratamentului şi prelucrării.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), denumirea lână virgină se poate folosi pentru a descrie lâna dintr-un amestec de fibre dacă:

a) întreaga lână din amestec corespunde cerinţelor definite la alin. (1);

b) lâna reprezintă minimum 25% din greutatea totală a amestecului;

c) în cazul unui amestec de destrămătură lâna se amestecă cu o singură altă fibră. În aceste cazuri se prezintă compoziţia procentuală completă a amestecului.

(3) Pentru produsele menţionate la alin. (1) şi (2) se admite o toleranţă de 0,3% impurităţi de alte fibre din greutatea totală a lânii, care se justifică cu argumente tehnice, inclusiv pentru produsele din lână care au fost supuse unui proces de cardare.

Art. 6. − (1) Un produs textil constituit din două sau mai multe fibre, dintre care una reprezintă minimum 85% din greutatea totală, se marchează astfel:

− prin denumirea acestei fibre urmată de procentul său în greutate; sau − prin denumirea acestei fibre urmată de cuvintele „minimum 85%”; sau − prin compoziţia procentuală completă a produsului.

(2) Un produs textil constituit din două sau mai multe fibre, dintre care niciuna nu reprezintă 85% din greutatea totală, se marchează prin denumirea şi procentul în greutate a cel puţin două fibre principale, urmate de denumirile celorlalte fibre componente în ordinea descrescătoare a greutăţii, cu sau fără indicarea procentului în greutate.

(3) Fibrele care reprezintă separat mai puţin de 10% din greutatea totală a produsului se pot denumi alte fibre, denumirea fiind urmată de procentul total în greutate.

(4) Dacă se specifică denumirea fibrei care reprezintă mai puţin de 10% din greutatea totală a produsului, trebuie să se prezinte compoziţia procentuală completă a produsului.

(5) Produsele care au urzeala din bumbac şi bătătură din in, la care procentul de in reprezintă minimum 40% din greutatea totală a ţesăturii crude, se pot denumi amestec bumbac-in, denumirea fiind însoţită de specificarea compoziţiei: „urzeală bumbac pur-bătătutură in pur”.

(6) Se neglijează o cantitate de fibre străine de maximum 2% din greutatea totală a produsului textil, dacă această cantitate se justifică prin considerente tehnice şi nu se adaugă din rutină. Această abatere poate ajunge la 5% în cazul produselor care sunt supuse unui proces de cardare, fără să fie afectată abaterea menţionată la art. 5 alin. (3).

(7) Se admite o abatere de 3% la procentele declarate de fibre faţă de procentele obţinute din analiză faţă de greutatea totală a fibrelor prezentate pe etichetă. Această abatere se aplică şi fibrelor care se înscriu în ordinea descrescătoare a greutăţii, fără indicarea procentului lor, precum şi produselor menţionate la art. 5 alin. (2) lit. b).

(8) La analiză abaterile se calculează separat pentru fiecare fel de fibră. Greutatea totală folosită la calculul abaterii menţionate la alin. (7) va fi cea a fibrelor din produsul finit din care se scade greutatea fibrelor străine identificate conform alin. (6).

(9) Însumarea abaterilor menţionate la alin. (6) şi (7) se admite numai dacă oricare dintre fibrele străine găsite la analiză este de aceeaşi natură chimică cu una sau mai multe fibre prezentate pe etichetă.

(10) În cazul produselor speciale pentru care procesul de fabricare necesită toleranţe mai mari decât cele stabilite la alin. (6) şi (7), acestea se permit numai în cazuri excepţionale, atunci când producătorul prezintă o justificare adecvată, dovedită tehnic.

(11) Termenul fibre în amestec sau compoziţie nespecificată de textile poate fi folosit numai pentru un produs a cărui compoziţie nu se poate stabili cu uşurinţă în momentul fabricării.

Art. 7. − Fibrele cu rol decorativ care se pot izola şi care nu depăşesc 7% din greutatea produsului finit nu se menţionează în compoziţiile fibroase prevăzute la art. 4 şi 6. Prezenta prevedere se aplică şi în cazul fibrelor care sunt folosite pentru a se obţine un efect antistatic şi care nu depăşesc 2% din greutatea produsului finit. În cazul produselor menţionate la art. 6 alin. (5) procentele se calculează separat faţă de greutatea urzelii şi, respectiv, a bătăturii.

Art. 8. − (1) Produsele textile se etichetează sau se însoţesc de marcaje atunci când se oferă pe piaţă în scopuri de producţie sau comerciale. Această etichetare sau marcare poate fi înlocuită ori însoţită de documente comerciale de însoţire atunci când produsele nu sunt destinate vânzării către consumatorul final.

(2) Denumirile fibrelor textile şi marcarea compoziţiei fibroase menţionate la art. 3−6 şi în anexa nr. 1 se indică clar în documentele comerciale. Această cerinţă implică în special excluderea abrevierilor în contractele de vânzare, notele de plată şi în facturi. Se poate folosi un cod de procesare mecanizată, dacă acesta este explicat în acelaşi document.

(3) Denumirile, prezentările şi specificările referitoare la conţinutul de fibre textile menţionate la art. 3−6 şi în anexa nr. 1 se scriu clar, lizibil şi uniform atunci când produsele textile se oferă spre vânzare sau se vând consumatorului, inclusiv în cataloage şi în literatura comericală, pe ambalaje, pe etichete şi pe marcaje.

(4) Informaţiile prevăzute la alin. (3) se comunică în cadrul manifestărilor expoziţionale, atunci când produsele textile sunt prezentate în vederea atragerii de comenzi prin cataloage sau prospecte cu imagini ori descrieri.

(5) Alte specificări şi informaţii decât cele stabilite în prezentul articol sunt prezentate distinct. Prezenta dispoziţie nu se aplică mărcilor comerciale sau denumirii întreprinderii, care se poate indica imediat înainte sau după specificările stabilite prin această hotărâre.

(6) La introducerea pe piaţă produsele textile se etichetează şi se caracterizează în limba română, fără a se exclude prezentarea şi în alte limbi străine.

(7) În cazul bobinelor, sculurilor, jurubiţelor, ghemelor sau al oricărei alte cantităţi mici de fire pentru cusut, remaiat sau brodat specificările pot fi înscrise pe ambalaje colective sau la locul de expunere, fără a se afecta produsele menţionate la pct. 18 din anexa nr. 4.

Art. 9. − (1) Orice produs textil constituit din două sau mai multe părţi componente de compoziţie diferită va avea marcat conţinutul fibros al fiecărei componente. O astfel de etichetare nu este obligatorie pentru componentele ce reprezintă mai puţin de 30% din greutatea totală a produsului. Pentru căptuşelile principale marcarea compoziţiei fibroase este obligatorie.

(2) Când două sau mai multe produse textile au acelaşi conţinut fibros şi formează în mod normal o singură unitate, ele pot avea numai o etichetă.

(3) Marcarea compoziţiei fribroase a următoarelor produse textile se face astfel:

a) compoziţia fibroasă a articolelor de corsetărie trebuie indicată prin prezentarea compoziţiei întregului produs sau a componentelor sale menţionate mai jos, în totalitate sau separat:

− pentru bustieră: ţesătura exterioară şi interioară a cupelor şi părţii din spate;

− pentru corsete: părţile întărite din faţă, din spate şi lateral;

− pentru ghene: ţesătura din exteriorul şi din interiorul cupelor, părţile întărite din faţă şi din spate şi părţile laterale.

Compoziţia fibroasă a altor articole de corsetărie decât cele prezentate mai sus se indică fie prin declararea compoziţiei produsului complet, fie a diferitelor componente ale articolelor prezentate global sau separat. Această etichetare nu este obligatorie pentru componentele reprezentând mai puţin de 10% din greutatea totală a produsului.

Etichetarea separată a diferitelor părţi ale articolelor de corsetărie menţionate trebuie să se facă astfel încât consumatorul final să înţeleagă uşor la care parte a produsului se referă specificările de pe etichetă;

b) compoziţia fibroasă a materialelor textile imprimate prin corodare se prezintă pentru produsul complet şi se indică prin declararea separată a compoziţiei ţesăturii de bază şi cea a părţilor corodate. Aceste componente se menţionează prin denumirea lor;

c) compoziţia fibroasă a materialelor textile brodate se prezintă pentru produsul complet şi poate fi indicată prin declararea separată a compoziţiei ţesăturii de bază şi cea a firului de brodat. Dacă părţile brodate reprezintă o suprafaţă mai mică de 10% din suprafaţa produsului, se poate declara numai compoziţia ţesăturii de bază;

d) compoziţia fibroasă a firelor constând dintr-un miez şi o acoperire de alte fibre care se oferă ca atare consumatorului trebuie prezentată pentru întregul produs şi poate fi indicată prin declararea separată a compoziţiei miezului şi a acoperirii, menţionate prin denumire;

e) compoziţia fibroasă a catifelei, pluşului sau a materialelor textile asemănătoare se prezintă pentru întregul produs, iar atunci când produsul conţine un suport distinct şi o suprafaţă de întrebuinţare din fibre diferite se poate prezenta prin declararea separată a celor două părţi, menţionate prin denumire;

f) compoziţia acoperitoarelor de sol şi a covoarelor ale căror suport şi suprafaţă de întrebuinţare sunt din fire diferite se poate declara numai pentru suprafaţă, prin menţionarea denumirii.

Art. 10. − (1) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică produselor cuprinse în anexa nr. 3, pentru care nu sunt obligatorii etichetarea şi marcarea compoziţiei fibroase individuale pe produs.

(2) Produsele textile menţionate în anexa nr. 4 se oferă la vânzare însoţite de o etichetă globală, cu specificarea compoziţiei fibroase.

(3) Compoziţia produselor textile vândute la metru se marchează pe lizieră sau pe rola oferită la vânzare.

Art. 11. − (1) Pentru aplicarea prevederilor art. 8 alin. (1) şi a celorlalte dispoziţii referitoare la marcarea compoziţiei fibroase a produselor textile procentajele fibroase menţionate la art. 4−6 se determină fără a se lua în considerare următoarele:

− pentru toate produsele textile: componentele netextile, marginile, etichetele şi emblemele, franjurii şi garniturile, ce nu constituie parte integrantă a produsului, nasturii şi cataramele îmbrăcate în materiale textile, accesoriile, ornamentele, panglicile neelastice, benzile şi firele elastice adăugate în locuri specifice şi limitate ale produsului şi, conform condiţiilor specificate la art. 7, fibrele vizibile, izolabile, care sunt pur decorative, precum şi fibrele antistatice;

− pentru acoperitoare de sol şi covoare: toate componentele în afară de suprafaţa de întrebuinţare;

− pentru stofe de mobilă: urzelile şi bătăturile de legare şi de umplere care nu fac parte din suprafaţa de întrebuinţare;

− pentru draperii şi perdele: urzelile şi bătăturile de legare şi de umplere care nu formează faţa ţesăturii.

(2) Pentru alte produse textile nu se iau în considerare: ţesăturile suport sau de căptuşeală, întăriturile şi ranforsările, interlinings şi suporturile de canava, firele de brodat sau de asamblat, dacă nu înlocuiesc bătătura şi/sau urzeala ţesăturii, umpluturile care nu au rol de izolare şi căptuşelile conform art. 9 alin. (1), şi anume:

− materialul suport sau de dedesubt al produselor textile, care serveşte ca dos pentru suprafaţa de întrebuinţare în special la pături şi ţesături duble, şi dosurile pentru catifele, pluşuri şi produse asemănătoare nu trebuie considerate dosuri ce se pot îndepărta;

− întăriturile şi ranforsările semnifică fire sau materiale adăugate în locuri specifice şi limitate ale produselor textile pentru a le întări sau a le face mai groase.

(3) Nu se iau în considerare substanţele grase, lianţii, îngroşăturile, substanţele de încleiere şi de finisare, produsele de imprimare, produsele suplimentare de vopsire şi alte produse de prelucrare textilă.

Art. 12. − (1) Verificările privind compoziţia fibroasă a produselor textile se fac prin metodele de analiză stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 762/2001 privind stabilirea metodelor de analiză utilizate pentru determinarea şi verificarea compoziţiei fibroase a produselor textile, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Compoziţiile fibroase prevăzute la art. 4−6 se determină procentual prin aplicarea la masa uscată a fiecărei fibre a reprizelor convenţionale corespunzătoare, prevăzute în anexa nr. 2, după îndepărtarea substanţelor menţionate la art. 11.

Art. 13. − Dispoziţiile privind marcarea compoziţiei fibroase nu se aplică produselor textile care:

− tranzitează România sub control vamal;

− sunt importate pentru prelucrare internă în vederea unui reexport;

− sunt contractate de persoane care lucrează la domiciliu sau de firme independente care prelucrează materiale de la furnizori fără să fie transferate drepturile de proprietate asupra lor.

CAPITOLUL III

Indicarea modului de întreţinere a produselor textile

Art. 14. − (1) La indicarea modului de întreţinere pentru produsele textile se utilizează simbolurile prevăzute de SR EN 23758.

(2) Operatorii economici producători pot face precizări suplimentare pentru consumatori cu privire la întreţinerea produselor, dacă consideră necesar acest lucru.

(3) Pentru confecţii textile indicarea modului de întreţinere se face individual pe eticheta realizată din materiale rezistente la tratamente ulterioare umidotermice, într-un mod lizibil, aceasta trebuind să reziste atât timp cât rezistă şi materialul de bază al produsului.

CAPITOLUL IV

Sancţiuni

Art. 15. − (1) Constituie contravenţie nerespectarea dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 8 şi art. 14 şi se sancţionează potrivit art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu amendă de la 600 lei la 3.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Art. 16. − Contravenţiilor prevăzute la art. 15 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

Art. 17. − Anexele nr. 1−5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 18. − (1) Prezenta hotărâre va intra în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 785/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind denumirea, marcarea şi etichetarea produselor textile destinate populaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 23 septembrie 1996, cu modificările ulterioare.

(3) Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei 96/74/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind denumirea textilelor şi ale Directivei 2004/34/CE a Comisiei pentru amendarea, în vederea adaptării la progresul tehnic, a anexelor nr. 1 şi nr. 2 la Directiva 96/74/CE.

 

ANEXA Nr. 1

 

TABEL

cuprinzând denumirea şi descrierea fibrelor textile

 

 

ANEXA Nr. 2

 

REPRIZE CONVENŢIONALE

folosite la calculul masei fibroase conţinute de un produs textil

 

 

ANEXA Nr. 3

 

PRODUSELE

la care nu este obligatorie marcarea compoziţiei fibroase

 

1. Suporturi de manşete

2. Curele de ceas din materiale textile

3. Etichete şi embleme − ecusoane

4. Suporturi de etanşare

5. Învelitoare pentru cafetieră

6. Învelitoare pentru ceainic

7. Mânecuţe protectoare

8. Pături, altele decât ţesăturile cu flori

9. Flori artificiale

10. Perniţe de ace

11. Pânză pictată

12. Produse textile pentru ţesături suport sau de căptuşeală şi întărituri

13. Pâsle

14. Produse textile confecţionate, vechi când se prezintă explicit că sunt astfel

15. Jambiere

16. Ambalaje care nu sunt noi şi sunt vândute ca atare

17. Pălării din fetru

18. Container din materiale textile, care sunt moi şi fără fundament

19. Articole de călătorie din materiale textile

20. Tapiserii realizate manual, finisate sau nefinisate, şi materiale pentru producerea lor, incluzând fire pentru brodat, vândute separat de pânză şi prezentate special pentru folosirea în astfel de tapiserii

21. Fermoare

22. Nasturi şi catarame îmbrăcate în materiale textile

23. Coperte de cărţi din materiale textile

24. Jucării

25. Părţi din materiale textile ale încălţămintei, cu excepţia căptuşelilor ce menţin căldura

26. Feţe de masă din mai multe componente, cu o suprafaţă de maximum 500 cm²

27. Haine şi mănuşi antitermice

28. Suporturi de ouă

29. Cutii de farduri

30. Săculeţi pentru tutun, din material textil

31. Etuiuri din materiale textile, pentru binoclu, ţigări şi ţigarete, brichete şi pieptene

32. Articole de protecţie pentru activităţi sportive, cu excepţia mănuşilor

33. Truse de voiaj, toaletă

34. Articole pentru funeralii

35. Cutii de curăţat pantofi

36. Articole de unică folosinţă, cu excepţia vatei Pentru scopurile prezentei hotărâri articolele textile proiectate pentru o singură folosire sau pentru un interval de timp limitat şi a căror întrebuinţare normală împiedică folosirea în acelaşi scop sau în scop similar sunt considerate articole de unică folosinţă.

37. Articole textile care se supun regulilor cuprinse în Farmacopeea Română, bandaje pentru uz medical şi ortopedie şi articole textile ortopedice în general

38. Articole textile incluzând corzi, frânghii şi sfori cuprinse la pct. 12 din anexa nr. 4, destinate în mod normal:

a) pentru folosirea drept componente ale echipamentului de fabricare şi prelucrare a bunurilor

b) pentru încorporarea în aparate, instalaţii (de exemplu: pentru încălzire, condiţionarea aerului sau iluminare), pentru aplicaţii casnice sau altele, pentru maşini şi alte mijloace de transport sau pentru funcţionarea, întreţinerea ori pentru echipamentul lor, altul decât prelatele şi accesoriile textile ale motorului maşinii, vândute separat de maşină

39. Articole textile pentru protecţie şi securitate, cum ar fi: centuri de siguranţă, paraşute, veste de salvare, paraşute de salvare, dispozitive antifoc, haine antiglonţ şi îmbrăcăminte de protecţie specială (de exemplu: protecţie la foc, la substanţe chimice sau la alte riscuri)

40. Structuri aerospaţiale (de exemplu: săli de sport, expoziţii sau depozite), dacă se furnizează date asupra performanţelor şi specificaţii tehnice ale acestor articole

41. Pânze

42. Îmbrăcăminte pentru animale

43. Steaguri şi drapele

 

ANEXA Nr. 4

 

PRODUSELE

la care se foloseşte etichetarea sau marcarea globală

 

1. Mop

2. Cârpe de curăţat

3. Franjuri şi garnituri

4. Pasmanterie

5. Centuri

6. Bretele

7. Jartele

8. Şireturi pentru pantofi şi ghete

9. Panglici

10. Elastic

11. Ambalaje noi vândute ca atare

12. Sfoară de ambalaj şi împletituri pentru agricultură; sfoară, corzi şi frânghii, altele decât cele ce se încadrează la pct. 38 din anexa nr. 3

13. Şerveţele de masă

14. Batiste

15. Plase pentru coc şi pentru păr

16. Cravate şi papion pentru copii

17. Lavete; mănuşi de menaj şi flanele pentru faţă

18. Aţă pentru cusut, remaiat şi brodat, prezentată pentru vânzare în greutate netă de maximum 1 g

19. Benzi pentru perdele, storuri şi jaluzele

 

ANEXA Nr. 5

 

PRINCIPALELE

elemente suplimentare de identificare-caracterizare, caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor textile, care se vor înscrie pe etichete pentru informarea consumatorilor