Hotărârea Guvernului nr. 250/2007

M. Of. nr. 227 din 3 aprilie 2007

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. – Se aprobă Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 2. – Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, prefecţii, preşedinţii consiliilor judeţene, primarii, precum şi entităţile implicate în restituirea în natură sau acordarea altor măsuri reparatorii stabilite de lege pentru imobilele preluate în mod abuziv vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentei hotărâri. 

Art. 3. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 11 iulie 2001, cu modificările ulterioare, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Deciziile sau dispoziţiile emise cu respectarea prevederilor cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614/2001, precum şi în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează deplina valabilitate. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Ion-Mircea Plângu

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor,

Ingrid Zaarour

Ministrul economiei şi comerţului,

Varujan Vosganian

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

Preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului,

Teodor Atanasiu

p. Ministrul finanţelor publice,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucureşti, 7 martie 2007. 

Nr. 250. 

ANEXĂ

NORME METODOLOGICE

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989

 

Prezentele norme metodologice vizează aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege, precum şi urgentarea aplicării acesteia prin clarificarea unor concepte şi situaţii juridice apărute în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite. 

CAPITOLUL I

Principiile de soluţionare a notificărilor

1. În procesul de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite, instituţiile şi persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea următoarelor principii şi proceduri necesare aplicării corecte şi unitare a legii:

a) prevalenţa restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi 9 din lege, a imobilelor pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită;

b) celeritatea soluţionării notificărilor pentru care, potrivit legii, s-au depus toate actele doveditoare, conform prevederilor art. 23, 25 şi 26 din lege. În cazul în care pentru acelaşi imobil s-au depus două sau mai multe notificări de către mai multe persoane care se pretind a fi îndreptăţite, dosarele respective se pot conexa, în cazul în care toţi solicitanţii au depus actele doveditoare sau au comunicat în mod expres că nu mai au alte dovezi de depus. În cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este solicitată de mai multe persoane care invocă un titlu de proprietate ce atestă existenţa unei coproprietăţi la data preluării abuzive şi numai dosarele unora dintre solicitanţi sunt complete, acestea se pot disjunge, urmând a fi soluţionate independent, situaţie în care se va emite o decizie de restituire în care se va consemna cota ideală prevăzută în titlul de proprietate invocat;

c) asigurarea respectării stabilităţii raporturilor de proprietate, potrivit prevederilor art. 18 lit. c) şi ale art. 45 alin. (2) şi (4) din lege;

d) entităţile obligate la restituire au plenitudine de competenţă în soluţionarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative. Obligaţia de restituire se concretizează fie în decizia/dispoziţia de restituire în natură, fie în decizia/dispoziţia pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fie în decizia/dispoziţia motivată de respingere a cererii; plenitudinea de competenţă rezultă din prevederile art. 25 alin. (1) şi (4), art. 26 alin. (1) şi ale art. 47 din lege;

e) sarcina probei proprietăţii, a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) şi ale art. 23 din lege. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăseşte în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluţionarea notificării se va face în funcţie şi de acest element – faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă;

f) prevederile legii au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare şi, în cazul în care acestea din urmă conţin alte măsuri, prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele măsuri. Măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia. Astfel, începând cu data intrării în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în averea debitorului în cazul declanşării procedurii falimentului, potrivit prevederilor Legii nr. 64/19951) privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; indisponibilizările generate de calificarea regimului de proprietate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, nu prezintă relevanţă în cursul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor. 

2. Persoanele şi entităţile implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementărilor referitoare la proprietate, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în protocoalele adiţionale la această convenţie, ratificate de România prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare, precum şi soluţiile jurisprudenţiale ale Curţii Europene ale Drepturilor Omului. 

Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigenţelor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie, potrivit căruia:

„Art. 1. – Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale de drept internaţional. 

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl au statele de a pune în vigoare legi pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuţii ori amenzi.“

CAPITOLUL II

Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol din lege

În înţelesul prezentelor norme metodologice, sintagmele şi formulările prevăzute de lege au următoarele semnificaţii: 

– unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste); 

– entitate învestită cu soluţionarea notificării este, după caz, unitatea deţinătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluţioneze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanţelor Publice, alte autorităţi publice centrale sau locale implicate). 

Art. 1 din lege2):

(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi. 

(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. 

(3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării. 

(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate. 

(5) Primarii sau, după caz, conducătorii entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare. 

Norme metodologice:

1.1. Domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 alin. (1) din lege este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945–22 decembrie 1989 (denumit în continuare perioadă de referinţă), singura excepţie expresă admisă de lege fiind rechiziţiile efectuate în temeiul Legii nr. 139/1940. 

Invocarea oricăror alte temeiuri de preluare abuzivă anterioare sau posterioare acestei perioade de referinţă nu este admisibilă în cadrul procedurii prevăzute de lege. 

1.2. Excepţia prevăzută de lege, respectiv Legea nr. 139/1940, este de strictă interpretare şi se referă numai la acele bunuri rechiziţionate în temeiul legii respective, care se aflau şi se află situate pe teritoriul actual al României. 

1.3. Aprecierea preluării ca fiind abuzivă se va circumstanţia în funcţie de următoarele elemente:

a) incidenţa „preluării abuzive“ nu este prezumată, ci, în funcţie de fiecare situaţie, entitatea obligată prin lege să soluţioneze notificarea trebuie să aprecieze situaţia respectivă ca încadrându-se în prevederile legii potrivit art. 2 alin. (1) din lege. Pentru cazul special prevăzut la art. 11 din lege situaţia respectivă se încadrează în prevederile legii atunci când deposedarea s-a făcut prin expropriere, preluarea fiind considerată a fi aprioric abuzivă (lipsa unor despăgubiri echitabile);

b) preluările de imobile pentru datorii, altele decât cele fiscale (impozite neplătite de proprietar din motive independente de voinţa acestuia), izvorâte din contracte de creditare pentru construirea sau, după caz, pentru achiziţionarea imobilului, ca urmare a neplăţii ratelor aferente creditului respectiv de către debitor din vina acestuia, nu se încadrează în categoria preluărilor abuzive; cu toate acestea, în cazul în care imobilul preluat era grevat la data preluării de o ipotecă constituită în favoarea creditorului, iar ulterior această ipotecă a fost radiată, în tot sau în parte, ca urmare a unor acte normative, urmează a se considera că bunul respectiv a fost preluat abuziv de la proprietar şi ca atare se poate dispune restituirea în natură a imobilului respectiv liber de orice sarcini, potrivit art. 9 din lege (îndeplinirea obligaţiilor izvorâte din contractul de creditare garantat cu o ipotecă nu este imputabilă proprietarului, ci celui care l-a lipsit de vocaţia de a respecta contractul de creditare);

c) nu constituie preluare abuzivă şi deci nu fac obiectul legii următoarele categorii de situaţii: 

– confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanţa judecătorească ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea unor infracţiuni economice; 

– confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârşirii unor crime contra umanităţii sau crime de război săvârşite în perioada 6 septembrie 1940–9 mai 1945 (cum ar fi: persoanele vinovate de crime de război, gardieni de lagăre sau alte persoane care se încadrează în prevederile Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau crime de război, cu completările ulterioare). Deşi Legea nr. 312/1945, cu completările ulterioare, este un act normativ în temeiul căruia s-au confiscat imobile ca pedeapsă penală complimentară, care a fost emis după 6 martie 1945, măsurile sancţionatorii se referă la situaţii anterioare acestei date de referinţă. De aceea, în aceste cazuri nu se pot recunoaşte drepturi reparatorii unor persoane pentru fapte incriminate şi de legislaţia penală în vigoare (ar echivala cu acordarea de măsuri reparatorii pentru pedepse complimentare dispuse cu privire la fapte penale grave comise în perioada dictaturii fasciste/antonesciene/hortyste); 

– distrugerile de construcţii în timp de război, ca urmare a unor bombardamente, incendii sau altele asemenea; terenurile pe care acestea s-au aflat fac obiectul legii în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (7) din aceasta. 

1.4. Soluţii privind cazul unor acte normative emise sub imperiul Constituţiei din 1965 sau al anumitor situaţii juridice conexe, prin care s-au preluat imobile:

A. Legea nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcţiei de locuinţe şi vânzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie, republicată, cu modificările ulterioare – cu privire la acest act normativ se va avea în vedere că potrivit art. 5 o persoană nu putea avea în proprietate personală decât o singură casă de locuit, iar dacă dobândea o a doua locuinţă, art. 52 alin. 1 din aceeaşi lege impunea ca una dintre ele (la alegerea proprietarului) să fie înstrăinată în termen de un an de la dobândire; dacă această dispoziţie nu era respectată, una dintre cele două locuinţe trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri. 

Pentru procedura administrativă de restituire prevăzută de lege urmează a se considera că, în ipoteza în care persoana care a dobândit o a doua locuinţă şi a înstrăinat-o în termenul prevăzut de lege către o altă persoană, proprietarul vânzător a fost îndestulat cu preţul primit şi ca atare nu se mai pot pretinde alte măsuri reparatorii. Însă, în cazul în care proprietarul căruia îi revenea obligaţia de înstrăinare nu a dat curs acestei obligaţii şi locuinţa respectivă a fost trecută în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri, urmează a se considera că preluarea a fost abuzivă şi ca atare persoana îndreptăţită va avea beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege, cu următoarele distincţii: 

– în ipoteza în care locuinţa respectivă nu a fost înstrăinată de către stat, se va dispune restituirea în natură cu obligaţia rambursării de către persoana îndreptăţită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, (chiriaşii vor avea beneficiul măsurilor de protecţie prevăzute de lege); 

– în ipoteza în care locuinţa respectivă a fost înstrăinată legal, se acordă persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferenţa dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, cu modificările ulterioare, şi valoarea de piaţă a locuinţei preluate, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. 

B. Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri: cu privire la acest act normativ urmează a se considera că preluarea a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului cu titlu de sancţiune pentru cei care au plecat fraudulos din ţară sau care, fiind plecaţi în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în ţară, cât şi cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat în mod obligatoriu locuinţa sa către stat. 

Cazuri posibile şi recomandări de soluţionare: 

– în ipoteza în care locuinţa respectivă nu a fost înstrăinată de stat către o terţă persoană, se va dispune restituirea în natură, cu obligaţia respectării drepturilor chiriaşilor prevăzute de lege şi, după caz, cu obligaţia rambursării de către persoana îndreptăţită a despăgubirii primite, actualizate cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002; 

– în ipoteza în care locuinţa respectivă a fost înstrăinată legal către o terţă persoană, se vor acorda persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege; în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat în mod obligatoriu locuinţa sa către stat, se vor acorda persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferenţa dintre suma primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, şi valoarea de piaţă a locuinţei, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. 

C. Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale: prezintă relevanţă deosebită prevederile art. 30 şi 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moştenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri. 

Având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 a soluţionat această problemă în favoarea dobânditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul/vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, urmează a se considera că aceste situaţii nu cad sub incidenţa legii. 

Cât priveşte ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcţia proprietatea dobânditorului a fost preluată şi mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocaţia de a obţine titlu de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenţei prezentei legi în favoarea persoanei îndreptăţite – proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situaţia în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligaţia rambursării de către persoana îndreptăţită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002. În situaţia în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferenţa dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, şi valoarea de piaţă a terenului, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. 

1.5. În cazul în care unitatea deţinătoare sau entitatea învestită cu soluţionarea notificării apreciază, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde îndreptăţită şi pe baza analizei împrejurărilor de fapt şi drept ale situaţiei invocate în notificare, că:

a) preluarea nu a fost abuzivă;

b) dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor nu sunt dovedite;

c) proprietarul nu avea vocaţia de a fi persoană îndreptăţită potrivit legii (de exemplu: este criminal de război, persoană ale cărei bunuri au fost confiscate ca pedeapsă complimentară, este renunţător şi altele asemenea), va emite o decizie motivată de respingere a notificării. 

1.6. Decizia de respingere a notificării, întemeiată pe motivele prevăzute la pct. 1.5, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare/entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în condiţiile art. 26 alin. (3) din lege, în termen de 30 de zile de la comunicare. 

1.7. Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) şi (3) din lege, permite entităţii obligate la restituire să ofere persoanei îndreptăţite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deţine şi care sunt acceptate de persoana îndreptăţită. În acest sens, entitatea învestită cu soluţionarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptăţite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcţii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deţinute de aceasta. În cazul instituţiilor publice care au în administrare imobile disponibile, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, şi se apreciază că acestea pot face obiectul compensării cu un alt imobil a cărui restituire în natură nu este posibilă potrivit legii, bunurile disponibile cu regim de proprietate publică se pot dezafecta şi trece în proprietatea privată a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, urmând ca, odată intrat în circuitul civil, imobilul respectiv să fie atribuit prin compensare ca măsură reparatorie persoanei îndreptăţite la restituire. În aceste cazuri decizia/dispoziţia motivată de restituire prin compensare cu alt imobil în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 25 alin. (4) şi ale art. 26 alin. (5) din lege. 

1.8. Dacă unitatea deţinătoare obligată la restituire este operator economic, aceasta poate acorda în cadrul ofertei de compensare diverse servicii pe care aceasta le prestează în cadrul obiectului său de activitate (cum ar fi: construirea unei locuinţe, repararea, renovarea sau întreţinerea unei alte construcţii deţinute de solicitant, efectuarea unor lucrări de racordare la utilităţile publice, efectuarea de lucrări de instalaţii, amenajarea unor alte spaţii deţinute de persoana îndreptăţită ca spaţii de recreere sau producţie ori altele asemenea). 

1.9. În cazul compensării cu servicii, decizia/dispoziţia de compensare va fi însoţită de contractul de furnizare sau, după caz, de contractul de prestări de servicii care urmează regimul contractual de drept comun. Rezilierea contractului respectiv din vina exclusivă a unităţii obligate la restituire atrage desfiinţarea de drept a deciziei/dispoziţiei de compensare. În aceste cazuri decizia/dispoziţia motivată de restituire prin compensare cu alte bunuri sau servicii în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 26 alin. (6) din lege. 

1.10. Modelele orientative ale principalelor decizii/dispoziţii care se emit în aplicarea legii sunt prevăzute în anexele nr. 1–4 la prezentele norme metodologice. 

Art. 2 din lege2):

(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:

a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi prin alte acte normative de naţionalizare;

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist;

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă;

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;

e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moştenitori sau fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989;

f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;

g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echitabile;

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare;

i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat. 

(2) Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi. 

Norme metodologice:

2.1. La art. 2 alin. (1) lit. b) din lege invocarea existenţei unei „infracţiuni de natură politică“ implică depunerea ca act doveditor a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură politică, care a prevăzut ca măsură complimentară confiscarea averii. În aceste cazuri entitatea obligată la restituire va analiza şi va aprecia incidenţa beneficiului legii în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz, urmând a se stabili dacă infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea făcea parte din categoria infracţiunilor de natură politică, conform reglementărilor în vigoare la data respectivă. Prezintă forţă probantă originalul sau copia legalizată a hotărârii judecătoreşti invocate. De asemenea, dovada privind natura infracţiunii se poate face şi cu decizia privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, şi persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, însoţită de originalul sau copia legalizată a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură politică. 

2.2. Art. 2 alin. (1) lit. c) din lege vizează două ipoteze, respectiv imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice sau a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil. În acest ultim caz se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi numai după ce persoana îndreptăţită va depune originalul sau copie legalizată de pe respectiva hotărâre.

 2.3. La art. 2 alin. (1) lit. d) din lege formularea „neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate“ vizează: arestarea persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice, internare forţată în unităţi sanitare, fuga din ţară pentru evitarea unei pedepse ca urmare a opoziţiei faţă de regimul comunist, incidenţa unor alte măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate. 

2.4. La art. 2 alin. (1) lit. g) din lege formularea alternativă „şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echitabile“ are următoarele consecinţe:

a) în cazul bunurilor nerestituite, este necesar ca persoana care se pretinde îndreptăţită să facă dovada proprietăţii asupra imobilului respectiv la data rechiziţionării (actul de proprietate împreună cu bonul sau chitanţa provizorie, potrivit art. 9 din Legea nr. 139/1940); în acest caz se va solicita persoanei îndreptăţite să prezinte o declaraţie autentificată dată pe propria răspundere, prin care aceasta declară că pentru imobilul rechiziţionat nu s-au acordat despăgubiri potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 139/1940;

b) în ipoteza în care se solicită numai compensaţii echitabile (deci în completare), persoana care se pretinde a fi îndreptăţită trebuie să prezinte dovada proprietăţii asupra imobilului respectiv la data rechiziţionării (actul de proprietate împreună cu bonul sau chitanţa provizorie, potrivit art. 9 din Legea nr. 139/1940) şi totodată să precizeze suma estimată ca fiind diferenţa care, în opinia sa, completează în mod echitabil valoarea imobilului rechiziţionat. 

2.5. A. La art. 2 alin. (1) lit. h) din lege trimiterea la alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, este de strictă interpretare şi ca atare nu se referă la acele situaţii individuale în care, în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol din legea menţionată, instanţa s-a pronunţat cu privire la valabilitatea titlului (aceste calificări având relevanţă numai pentru cauza soluţionată de instanţele judecătoreşti). În faza administrativă de soluţionare a notificărilor unitatea deţinătoare nu este ţinută a respecta eventualele calificări cuprinse în decizii sau în hotărâri ale instanţelor judecătoreşti dispuse în alte cauze similare. 

B. În cazul în care persoana îndreptăţită, deşi a optat pentru procedura administrativă de restituire prevăzută de lege, invocă şi prezintă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care vizează imobilul notificat pentru restituire în natură, prin care s-a stabilit, în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, că preluarea s-a făcut „fără titlu“ sau „fără titlu valabil“, unitatea notificată este obligată să respecte calificarea respectivă sau, după caz, să pună imediat în executare hotărârea judecătorească. 

C. În cazul în care, pentru imobilul notificat de către o persoană care se pretinde îndreptăţită, există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care s-a admis acţiunea în revendicare a unei alte persoane, unitatea notificată este obligată să respingă notificarea respectivă pentru acest motiv şi, după caz, să pună în executare imediat respectiva hotărâre judecătorească. 

2.6. La art. 2 alin. (1) lit. i) din lege se statuează competenţa entităţii învestite cu soluţionarea notificării de a califica, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării, împrejurarea că preluarea s-a făcut fără titlu valabil, fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare. În cadrul procedurii administrative de rezolvare a notificărilor, entitatea implicată în aplicarea legii are libertatea de a aprecia, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, dacă actul normativ constituie titlu valabil sau titlu nevalabil pentru preluarea imobilului respectiv. 

Art. 3 din lege:

(1) Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:

a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;

b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;

c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii. 

(2) Ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/ societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi. 

Norme metodologice:

3.1. Formularea persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, are semnificaţia că în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deţinerii proprietăţii incumbă persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio). 

3.2. La art. 3 alin. (1) lit. b) din lege sintagma asociaţi ai persoanei juridice se va considera ca având semnificaţia şi de „acţionari la persoana juridică“, deoarece altfel ar însemna o abordare restrictivă care ar viza numai asociaţii din cadrul unei societăţi cu răspundere limitată (regimul unor astfel de societăţi nu era reglementat în perioada vizată – 1948) sau al unei societăţi în participaţiune. Textul se va corobora şi cu prevederea art. 31 alin. (3), (4) şi (6) din lege, care face referire la „acţiuni“ (deci nu la „părţi sociale“ sau „aporturi“). 

3.3. La art. 3 alin. (2) din lege ministerele sau celelalte instituţii publice ale statului ori ale unităţilor administrativ-teritoriale, organizate ca persoane juridice, nu fac parte din categoria persoanelor juridice îndreptăţite la restituire potrivit procedurii prevăzute de lege. Pentru instituţiile publice care au în administrare bunuri ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale reglementarea unor probleme de proprietate sau, după caz, de administrare se face prin acte administrative, fie potrivit Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, fie potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, în cazul societăţilor comerciale cu capital de stat sau în cazul celor privatizate nu se poate acorda beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege, deoarece, pe de o parte, temeiul dobândirii capitalului de către noii acţionari este contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni şi, pe de altă parte, nu se poate invoca principiul succesivităţii persoanei juridice întrucât ar echivala cu acordarea unor drepturi necuvenite în raport cu noii acţionari (îmbogăţire fără just temei). Semnalăm că numai foştii asociaţi sau acţionari de la data preluării abuzive beneficiază de măsuri reparatorii. 

În cazul în care există astfel de notificări sau alte cereri prin care se invocă incidenţa legii, acestea se vor respinge ca inadmisibile. 

Art. 4 din lege:

(1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun. 

(2) De prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite. 

(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. 

(4) De cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire. 

Norme metodologice:

4.1. La art. 4 alin. (1) din lege, în cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existenţa unei coproprietăţi la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat. În cazul în care numai o parte din foştii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieşi din indiviziune pe calea dreptului comun. 

4.2. La art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar. Având în vedere complexitatea materiei, se recomandă entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor să apeleze fie la serviciile unor notari publici, fie ale juriştilor din cadrul entităţii respective. Menţionăm că legiuitorul a lăsat, într-o primă fază, această analiză şi calificare (a calităţii de moştenitor) la aprecierea unităţii deţinătoare sau a entităţii învestite cu soluţionarea notificării. În cazul în care se depune „certificat de calitate“ emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va soluţiona notificarea şi pe baza acestuia. 

4.3. În cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care sunt succesoare ale titularului şi care sunt rude de acelaşi grad (deci care au vocaţie legală sau testamentară, după caz, la moştenire), şi comisia de analiză a notificărilor nu poate stabili cotele cuvenite fiecăruia dintre succesori, decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moştenirii (persoanele respective vor face partajarea convenţională sau, în lipsa înţelegerii părţilor, se vor adresa instanţei judecătoreşti pentru stabilirea cotelor şi, eventual, pentru ieşirea din indiviziune). 

4.4. În toate cazurile stabilirea calităţii de moştenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile române. 

4.5. În cazul acestei legi, termenul de acceptare a succesiunii coincide cu termenul pentru depunerea notificării şi este cel rezultat în urma prelungirii termenului iniţial prevăzut de art. 22 alin. (1), respectiv 12 luni de la intrarea în vigoare a respectivei legi (6 + 3 + 3 = 12 luni), deci până la 14 februarie 2002. 

4.6. Prima teză a alin. (3) al art. 4 din lege este de strictă interpretare şi vizează numai ipoteza în care cu privire la succesiunea fostului proprietar al imobilului solicitat în procedura administrativă a avut loc o dezbatere succesorală finalizată printr-un certificat de moştenitor. Pentru succesibilii neacceptanţi noul termen de acceptare pentru care a operat repunerea de drept este cel rezultat în urma prelungirii termenelor iniţiale, respectiv 12 luni (6, 3, 3), deci până la 14 februarie 2002. A considera că în acest caz termenul respectiv ar fi de numai 6 luni (termenul de drept comun) ar crea un regim discriminatoriu între persoane egal îndreptăţite de lege la restituire. Având în vedere că textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanţi, per a contrario, rezultă că succesibilii renunţători nu beneficiază de prevederile legii (deci se recunoaşte valabilitatea renunţării exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării exprese să profite succesibilii acceptanţi notificatori împreună cu cei neacceptanţi notificatori, care au fost repuşi de drept în termen). 

4.7. În cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moştenitor al persoanei fizice îndreptăţite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalţi moştenitori care au depus în termen cerere de restituire. Soluţia prevăzută la art. 4 alin. (4) din lege este în acord cu dispoziţiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 din Codul civil, potrivit căruia „Partea renunţătorului profită coerezilor săi“...). Prin urmare, comoştenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 (considerat moştenitor acceptant) culege şi cota comoştenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002 şi care astfel a devenit străin de succesiune prin neacceptare). În cazul în care, după adoptarea decizei/dispoziţiei de soluţionare şi până la întabularea acesteia, apar alte persoane cu vocaţie succesorală care au depus în termen cerere de restituire, se va dispune revocarea actului administrativ şi emiterea unei decizii/dispoziţii conforme cu legea. 

Art. 5 din lege:

Nu sunt îndreptăţite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege. 

Norme metodologice:

5.1. Pentru asigurarea exigenţelor art. 5 din lege nu este necesară lista nominală a persoanelor care au beneficiat de măsuri reparatorii în baza unor tratate internaţionale, deoarece este suficientă existenţa acordului internaţional pentru imobilele preluate în mod abuziv. 

În vederea asigurării exigenţelor art. 5 din lege este necesar ca în toate cazurile în care notificarea este formulată de persoane, cetăţeni străini sau apatrizi ori de cetăţeni români, pentru realizarea drepturilor unor persoane (proprietari deposedaţi) care au emigrat în statele prevăzute în anexa nr. 1 la lege să se solicite depunerea unei declaraţii autentificate date pe propria răspundere, prin care notificatorii declară că ei sau ascendenţii lor, proprietari ai imobilului la data preluării, nu au făcut obiectul acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie şi totodată se obligă la restituirea imobilului sau, după caz, la plata de despăgubiri în cazul constatării ulterioare a incidenţei prevederilor art. 5 din lege. 

5.2. Lipsa acestor declaraţii atrage amânarea soluţionării cererii de restituire până la depunerea acestora. Măsura este justificată de necesitatea contracarării unei repetări a restituirii din partea statului român. 

5.3. Se vor admite declaraţii autentificate ale persoanei care se pretinde îndreptăţită, date la ambasadele, consulatele sau la misiunile diplomatice ale României din ţara de reşedinţă ori la autorităţile competente să autentifice acte din ţara de reşedinţă, cu condiţia ca acestea să fie traduse şi legalizate de un notar public din România. 

5.4. Entitatea învestită cu soluţionarea notificării formulate de cetăţeni străini sau apatrizi va include în decizia/dispoziţia motivată de restituire o prevedere prin care se va menţiona că măsura dispusă se acordă sub rezerva respectării obligaţiilor asumate de persoana îndreptăţită în declaraţia autentificată. 

Art. 6 din lege2):

(1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii. 

(2) Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. 

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), restituirea în natură se va dispune prin decizia sau dispoziţia unităţii deţinătoare. 

(4) În situaţia în care utilajele şi instalaţiile solicitate sunt evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), după stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entităţii implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. 

(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), în vederea emiterii deciziei de restituire în echivalent, la solicitarea entităţii implicate în privatizare, societăţile comerciale privatizate vor transmite informaţiile privind existenţa şi valoarea utilajelor şi instalaţiilor, în termen de maximum 15 zile de la data primirii adresei de solicitare. 

Norme metodologice:

6.1. Incidenţa legii intervine pentru:

a) imobilele construcţii cu destinaţia de locuinţă;

b) imobilele construcţii cu destinaţie comercială (imobile cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă);

c) terenurile din intravilan. 

În cursul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor nu prezintă relevanţă afectaţiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanţă juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia. Pentru aceste considerente, deţinătorul imobilului care, la data soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are competenţa de a dispune restituirea bunului în natură, fară a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare. 

6.2. Norma prevăzută la alin. (2) al art. 6 din lege vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Consecinţele acestei norme sunt următoarele:

a) se referă la acele bunuri care se aflau în imobilul preluat, indiferent de destinaţia acestuia; odată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, se prezumă că instalaţiile şi utilajele au aparţinut aceluiaşi proprietar;

b) pentru aceste bunuri se pot acorda nu numai măsurile reparatorii [aşa cum sunt definite potrivit art. 1 alin. (2) şi (3) din lege], ci şi măsura restituirii în natură;

c) bunurile respective trebuie să fie cele preluate odată cu imobilul şi să existe fizic (aceasta fiind semnificaţia sintagmei „în afară de cazul în care au fost înlocuite ... sau distruse“) sau să nu fi fost casate;

d) incidenţa beneficiului legii se apreciază în funcţie de data naşterii dreptului la măsuri reparatorii, respectiv data intrării în vigoare a legii (deci este necesar ca bunul respectiv să existe fizic în patrimoniul unităţii deţinătoare la data intrării în vigoare a legii şi totodată este necesar ca acesta să nu fi fost casat la aceeaşi dată, respectiv să nu existe un proces-verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001). 

6.3. În situaţia prevăzută la alin. (4) al art. 6 din lege, contravaloarea utilajelor şi instalaţiilor solicitate, evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, se stabileşte la nivelul valorii de inventar la care acestea se regăsesc în contabilitatea societăţii comerciale deţinătoare, actualizată cu indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică, aferent perioadei dintre data ultimei recalculări a patrimoniului societăţii comerciale şi data stabilirii măsurilor reparatorii. În vederea emiterii deciziei privind propunerea de acordare de despăgubiri, la solicitarea entităţii implicate în privatizare, societăţile comerciale privatizate sunt obligate să transmită informaţiile privind valoarea de inventar a utilajelor şi instalaţiilor şi data ultimei recalculări a patrimoniului, în termen de maximum 15 zile de la data primirii adresei de solicitare. Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea contravenţională a societăţii comerciale. 

Art. 7 din lege:

(1) De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. 

(2) Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. 

(3) În situaţia în care anumite imobile-terenuri libere situate în intravilan sunt solicitate de două persoane îndreptăţite dintre cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a), dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, şi cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin măsurile abuzive arătate la art. 2 alin. (1), se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii. 

(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) dacă restituirea în natură nu este posibilă potrivit prezentei legi, ambele persoane îndreptăţite beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent. 

Norme metodologice:

7.1. Norma prevăzută la alin. (1) al art. 7 din lege consacră principiul restituirii în natură şi numai acolo unde această măsură nu este posibilă urmează să se acorde alte măsuri reparatorii prevăzute de lege (semnificaţia sintagmei nu este posibilă, este complexă fie că bunul nu mai există, fie că acesta a fost înstrăinat). 

7.2. Norma prevăzută la alin. (3) al art. 7 din lege vizează imobile-terenuri situate în intravilan, solicitate de două persoane îndreptăţite, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, şi cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar. 

Ipoteza vizează situaţia în care imobilul-teren preluat, atribuit unei alte persoane cu titlu drept de împroprietărire sau în alt mod, a fost expropriat şi de la aceasta din urmă (cazul cel mai frecvent) sau a trecut în proprietatea statului în mod abuziv (în alte modalităţi, respectiv cele arătate la art. 2 alin. 1 din lege), situaţie în care în perioada de referinţă a legii sunt dispuse două preluări abuzive. În această situaţie, ambele persoane proprietare la data preluării abuzive sau, după caz, moştenitorii acestora au dreptul de a beneficia de prevederile legii. 

În cazul în care restituirea în natură este posibilă potrivit legii, de această măsură va beneficia cel dintâi proprietar. 

Art. 8 din lege:

(1) Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată3). 

(3) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale preluate de stat este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată3). 

(4) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut patrimoniului sindical preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. 

Norme metodologice:

8.1. Nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităţilor (inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităţilor şi evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale), indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării, şi nici terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. 

8.2. În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluţionării, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare. 

8.3. În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (2)–(4) al art. 8 din lege, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile în cadrul procedurilor prevăzute de lege. 

Art. 9 din lege:

Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini. 

Norme metodologice:

9.1. Sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificaţia, pe de o parte, că incidenţa legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deţinătorului (minister, primărie, instituţie publică, societate comercială cu capital de stat, organizaţie cooperatistă şi altele asemenea) şi, pe de altă parte, are semnificaţia stabilirii momentului în funcţie de care se face calificarea unităţii deţinătoare, respectiv cel care deţinea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii (prezent se raportează la momentul naşterii juridice a dreptului la restituire). În cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entităţi, aceasta din urmă devine entitate deţinătoare învestită cu soluţionarea notificării. Entitatea iniţial notificată are obligaţia de a transmite notificarea şi documentaţia aferentă entităţii deţinătoare şi totodată de a înştiinţa în mod expres persoana îndreptăţită despre această situaţie. 

9.2. Sintagma libere de orice sarcini nu are semnificaţia exonerării de răspundere a unităţii deţinătoare în raport cu terţe persoane ca urmare a neexecutării unor contracte civile sau comerciale care vizau imobilul respectiv. În cazul societăţilor comerciale cu capital de stat (majoritar sau minoritar – cazul în care cota deţinută de stat acoperă valoarea imobilului), această sintagmă instituie prevalenţa restituirii în natură a imobilului către persoana îndreptăţită, indiferent dacă aceasta s-ar afla în concurs cu alţi creditori ai persoanei juridice debitoare (creditori ipotecari sau cu garanţii privilegiate, inclusiv creditorii unităţii debitoare în cadrul procedurii falimentului). Prevalenţa restituirii în natură în raport cu alte proceduri legale este o consecinţă şi a prevederii art. 52 din lege care înlătură de la aplicare orice alte prevederi contrare, care tind să indisponibilizeze bunul de la restituirea în natură. 

9.3. Pentru ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prevăzute de lege constau în:

a) compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, situaţie care poate implica şi acordarea unui alt imobil la schimb; ori

b) despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare). 

Potrivit art. 1 alin. (3) din lege, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă numai cu acordul persoanei îndreptăţite, prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării. 

Măsurile reparatorii prevăzute la lit. a) şi b) pot fi combinate, potrivit art. 1 alin. (4) din lege. 

Art. 10 din lege2):

(1) În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. 

(2) În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. 

(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile. 

(4) Se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate. 

(5) Se restituie în natură şi terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, dacă persoana îndreptăţită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. 

(6) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamităţi naturale, persoana îndreptăţită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent. 

(7) Dispoziţiile alin. (6) se aplică în mod corespunzător şi imobilelor rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940 şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost distruse în timpul războiului, dacă proprietarii nu au primit despăgubiri. 

(8) Valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului. 

(9) Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. 

(10) În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. 

(11) Este interzisă înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicţia subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziţiei de acordare de măsuri reparatorii în echivalent motivată pe afectarea acestuia. 

Norme metodologice:

10.1. Ipoteza restituirii în natură a construcţiilor nedemolate sau demolate parţial şi a terenului liber are scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafeţe de terenuri care nu sunt ocupate de noi construcţii ori nu sunt afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale. În cazul în care o parte din terenul iniţial aferent construcţiei are o astfel de afectaţiune, restituirea se va limita numai la construcţia existentă şi la terenul liber. Pentru partea de construcţie demolată şi pentru terenul ocupat de noi construcţii ori afectat servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale restituirea se va converti în măsurile reparatorii în echivalent strict determinate la alin. (10) al art. 10 din lege (compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale sau modalităţile reparatorii combinate). 

10.2. În ipoteza în care construcţiile au fost demolate integral, se va dispune restituirea în natură numai a terenului liber, iar pentru construcţiile şi terenul imposibil de restituit în natură urmează a se acorda beneficiul oricărora dintre cele două măsuri prevăzute la art. 10 alin. (10) din lege ori a măsurilor reparatorii combinate. 

10.3. În toate cazurile entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele. Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituţile legale, cât şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Prevederile alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicţia instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziţiei de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică. 

10.4. Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestită cu soluţionarea notificării va analiza regimul juridic al construcţiilor deja edificate şi în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale va emite decizia de restituire în natură persoanei îndreptăţite potrivit legii. Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcţiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizaţia era temporară). În acest ultim caz proprietarul este ţinut a respecta prevederile art. 14 din lege. 

10.5. În cazul în care pe terenul notificat se află edificate construcţii care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, se poate dispune restituirea şi a terenului aferent acestora dacă persoana îndreptăţită achită unităţii deţinătoare o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Despăgubirea aferentă construcţiei se stabileşte de unitatea deţinătoare pe baza unei expertize extrajudiciare dispuse de aceasta. În toate cazurile această despăgubire nu poate fi mai mică decât valoarea contabilă de înregistrare a construcţiei în activul patrimonial al unităţii deţinătoare la momentul emiterii deciziei de restituire. Oportunitatea aplicării acestei măsuri revine exclusiv unităţii deţinătoare. 

10.6. Prevederea cuprinsă la art. 10 alin. (6) din lege vizează restituirea în natură a terenului pe care a fost amplasată o construcţie distrusă ca urmare a unor calamităţi naturale (distrugerea trebuie să fie cauzată de calamităţi naturale: ploi, incendii, inundaţii, grindină, cutremure), cu condiţia ca acesta să fie liber (să nu fie ocupat de noi construcţii sau să nu fie afectat unor servituţi legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale). 

10.7. Norma prevăzută la alin. (7) al art. 10 din lege este de strictă interpretare şi vizează numai ipoteza imobilelor rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940, care au fost distruse în timpul războiului şi pentru care nu s-au primit despăgubiri cu ocazia rechiziţionării. Extensia restituirii în natură prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (6) al art. 10 din lege vizează numai ipoteza în care terenul respectiv nu este ocupat (deci, pentru construcţiile distruse ca urmare a războiului nu se acordă despăgubiri, deoarece ar însemna acordarea unui regim favorizant pentru astfel de situaţii în raport cu acele construcţii distruse, dar care n-au fost rechiziţionate; distrugerea este determinată de un eveniment neimputabil statului; acestea ar fi pierit indiferent de proprietar; forţa majoră este motiv de exonerare şi pentru stat). 

10.8. Pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv şi a căror restituire în natură nu este posibilă potrivit legii vor fi utilizate în cursul procedurilor prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, standardele internaţionale de evaluare. 

Aceleaşi tehnici vor fi utilizate de comisia internă de evaluare din cadrul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor, în cazul în care aceasta din urmă are posibilitatea de a atribui, în compensarea imobilului notificat şi a cărui restituire în natură nu este posibilă, alte bunuri ori servicii din domeniul propriu de activitate. 

10.9. Standardele internaţionale de evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare (IVSC – International Valuation Standards Committee). 

Art. 11 din lege:

(1) Imobilele expropriate şi ale căror construcţii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare. 

(2) În cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate aşa cum a fost calculată în documentaţia de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare. 

(3) În cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător. 

(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. 

(5) Valoarea construcţiilor expropriate şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului. 

(6) Valoarea construcţiilor expropriate, care nu se pot restitui în natură şi a terenurilor aferente acestora se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. 

(7) În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat – teren şi construcţii – care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) şi (6). 

(8) În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. 

Norme metodologice:

11.1. Prin utilizarea sintagmei generice imobilele expropriate, legiuitorul a avut în vedere includerea sub incidenţa legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de referinţă, indiferent de calificarea titlului în temeiul cărora acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidenţei acestor norme speciale este dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere (nu are relevanţă asupra incidenţei legii faptul că exproprierea a privit numai construcţii sau numai terenuri, deoarece aceasta era o formă abuzivă de a restrânge cuantumul despăgubirilor). În aceste cazuri persoana îndreptăţită este ţinută a indica sau, după caz, a depune în cadrul notificării sau actelor doveditoare actul normativ ori decizia administrativă în temeiul căreia s-a făcut sau s-a dispus exproprierea. 

11.2. În cazul în care persoana îndreptăţită susţine că nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat şi nici unitatea deţinătoare nu poate dovedi plata acestora, se va solicita persoanei îndreptăţite prezentarea unei declaraţii autentificate prin care aceasta declară pe propria răspundere că pentru imobilul respectiv nu s-au încasat despăgubiri şi totodată îşi asumă obligaţia rambursării acestora în cazul în care, ulterior acordării beneficiului legii, se constată şi se dovedeşte că totuşi s-au acordat despăgubiri. 

11.3. Imobilele expropriate (construcţii nedemolate şi teren) care sunt libere (deci care nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care nu au fost înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptăţite. Sintagma despăgubiri primite vizează acele despăgubiri calculate şi încasate efectiv de proprietarul imobilului care a fost expropriat. În cazul în care despăgubirile nu au fost încasate, existând dovezi în acest sens, sau în cazul în care persoana îndreptăţită prezintă o declaraţie autentificată prin care aceasta declară pe propria răspundere că nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul respectiv şi îşi asumă obligaţia rambursării acestora în cazul în care, ulterior acordării beneficiului legii, se constată şi se dovedeşte că totuşi s-au acordat despăgubiri, restituirea în natură sau acordarea de alte măsuri reparatorii nu se condiţionează de rambursarea ori de deducerea despăgubirii. 

11.4. Modul de calcul al despăgubirilor de rambursat se face prin raportare la coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002. 

Exemplu: în cazul în care pentru imobilul expropriat s-a primit suma de 40.000 lei, iar cursul oficial de schimb de la data preluării era de 1 dolar S.U.A./10 lei, rezultă suma de 4.000 dolari S.U.A. Suma astfel obţinută se înmulţeşte cu valoarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul soluţionării notificării, rezultând suma care trebuie restituită de către persoana îndreptăţită pentru a se dispune măsura restituirii în natură a imobilului notificat. 

11.5. Prevederea alin. (3) al art. 11 din lege are în vedere ipoteza în care construcţiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrările de execuţie a noilor lucrări pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul. În acest caz, persoana îndreptăţită va beneficia de măsura restituirii în natură a terenului liber, iar pentru construcţiile demolate şi terenul ocupat de construcţii noi, precum şi pentru terenul afectat servituţilor legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent. 

În cazul în care s-a primit o despăgubire, aceasta se va actualiza şi se va deduce din valoarea măsurilor reparatorii stabilită potrivit prevederilor art. 11 alin. (8) din lege. 

11.6. Ipoteza enunţată la alin. (4) al art. 11 din lege vizează situaţia în care terenul expropriat este integral ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, caz în care se vor stabili numai măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil. 

11.7. Prevederile alin. (5) şi (6) ale art. 11 din lege vizează modalitatea de calcul al valorii construcţiilor expropriate şi a terenurilor expropriate. Pentru stabilirea acestora se vor urma aceleaşi proceduri prevăzute pentru aplicarea art. 10 din lege. 

Art. 12 din lege:

În situaţia imobilelor deţinute de stat, de o organizaţie cooperatistă, sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) şi (4), dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit. 

Norme metodologice:

12.1. Modalitatea de actualizare a sumelor reprezentând despăgubiri primite este cea prevăzută la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002. 

12.2. Cursul oficial leu/dolar S.U.A. pentru fiecare an din intervalul 1945–1989 a fost stabilit prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 4 din 5 august 2003 şi al Institutului National de Statistică nr. 24.555 din 6 august 2003. 

12.3. Plata sumelor reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată, se va face în contul deschis la Trezoreria Statului prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 198/2003 pentru stabilirea contului în care se încasează despăgubirile restituite la valoarea actualizată conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, pe baza comunicării autorităţii publice sau a altei persoane juridice care are, potrivit legii, obligaţia de restituire. 

Art. 13 din lege:

(1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 care face parte integrantă din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 se prelungesc de drept pentru o perioadă de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului. 

Norme metodologice:

13.1. Prezintă importanţă deosebită corelaţia impusă de legiuitor cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare. Prevederile legii cuprinse la art. 13 şi 15, deşi se complinesc cu prevederile ordonanţei de urgenţă respective, au aplicaţie proprie în raport cu situaţia imobilelor restituite în natură în baza legii. Astfel, dacă prin procedura administrativă s-a restituit în natură un imobil afectat de un contract de închiriere, proprietarul va solicita încheierea unui nou contract de închiriere cu parcurgerea procedurii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi completările ulterioare. 

13.2. Entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor având ca obiect restituirea unor imobile afectate de contracte de închiriere au obligaţia introducerii în dispoziţia/decizia de restituire în natură a condiţiei respectării drepturilor prevăzute de lege în favoarea chiriaşilor. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea disciplinară, civilă sau materială, după caz, în sarcina conducătorului entităţii respective. 

Art. 14 din lege:

Dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii. 

Norme metodologice:

14.1. Deşi subrograrea la care face referire art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziţia motivată de restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele civile sau comerciale care afectează imobilul restituit. 

14.2. Nerespectarea acestei cerinţe atrage răspunderea disciplinară, civilă sau materială, după caz, în sarcina conducătorului entităţii respective. 

Art. 15 din lege:

(1) Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani. În cazul în care chiriaşului i se pune la dispoziţie o altă locuinţă corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuinţa ocupată. 

(2) Neîncheierea noului contract de închiriere în cazul prevăzut la art. 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, cauzată de neînţelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretenţia acestuia de restrângere a suprafeţei locative pentru persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea noului contract. 

(3) Pentru chiriaşii persoane fizice din imobilele restituite în natură, precum şi pentru cei din locuinţele prevăzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, ale căror venituri nete lunare pe membru de familie se situează între venitul mediu net lunar pe economie şi dublul acestuia, nivelul maxim al chiriei nu poate depăşi 25% din venitul net lunar pe familie. Dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi ale art. 334) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 se aplică în mod corespunzător. În cazul în care chiria astfel calculată este mai mică decât cea calculată potrivit art. 26–30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, proprietarul este scutit de impozitul pe teren şi clădire şi este exonerat de răspundere pentru obligaţiile ce îi revin pe durata contractului de închiriere respectiv. 

(4) Pentru persoanele cu handicap, pentru persoanele prevăzute în Legea nr. 42/19905) pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, republicată, cu modificările ulterioare, în Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările ulterioare, şi în Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, la efectuarea schimbului obligatoriu prevăzut la cap. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 locuinţa oferită trebuie să asigure condiţii de folosinţă similare celor existente în locuinţa deţinută. 

(5) Chiriaşii ale căror contracte de închiriere nu s-au reînnoit pentru motivele prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 au prioritate la acordarea înlesnirilor prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a celor prevăzute de Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificările şi completările ulterioare. 

Norme metodologice:

15.1. Prin locuinţă corespunzătoare se înţelege acea unitate locativă care este situată în aceeaşi localitate cu imobilul restituit sau, cu acordul chiriaşului, în altă localitate şi are cel puţin minimul suprafeţei stabilit de lege pentru fiecare persoană din cadrul familiei chiriaşului, inclusiv pentru persoanele aflate în întreţinerea titularului contractului de închiriere, dacă acestea locuiau în aceeaşi locuinţă la data depunerii notificării. 

Art. 16 din lege2):

(1) În situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate, ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 lit. a). 

(2) În acest interval plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului respectiv revine deţinătorilor. În perioada prevăzută la alin. (1) noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. 

(3) Proprietarii vor intra în posesia bunurilor imobile restituite în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate. 

(4) În cazul în care proprietarul pune la dispoziţie un alt imobil corespunzător, care respectă normele şi cerinţele legale incidente desfăşurării în condiţii adecvate a activităţii prevăzute la alin. (1), utilizatorul este obligat ca, în termen de 90 de zile, să procedeze la eliberarea acestuia. 

Norme metodologice:

16.1. În cazul prevăzut la art. 16 din lege decizia/dispoziţia motivată de restituire în natură trebuie să indice în mod expres obligaţia proprietarului de a menţine afectaţiunea imobilului restituit şi termenul până la care îi revine această obligaţie. 

16.2. Obligaţia instituită în sarcina locatarului de a achita cheltuielile de întreţinere implică obligaţia acestuia de a întrebuinţa imobilul ca un bun proprietar şi de a întreţine imobilul, pe toată durata menţinerii afectaţiunii de utilitate publică şi până în momentul predării acestuia către proprietar, în stare de întrebuinţare. Prin obligaţia instituită în sarcina deţinătorilor de a achita cheltuielile de întreţinere se înţelege obligaţia ce revine acestora de a efectua reparaţiile mici, numite locative, de simplă întreţinere, fiind aplicabile regulile de drept comun în materie de locaţiune. 

Art. 17 din lege:

(1) Locatarii imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) şi lit. b) pct. 1, care face parte integrantă din prezenta lege, au drept de preemţiune la cumpărarea acestora. 

(2) Acest drept se poate exercita, sub sancţiunea decăderii, în termen de 90 de zile de la data primirii notificării privind intenţia de vânzare. 

(3) Notificarea se face prin executorul judecătoresc, potrivit legii. 

(4) Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dreptului de preemţiune sunt lovite de nulitate. 

Art. 18 din lege:

Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri:

a) persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii;

b) imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia imobilelor distruse ca urmare a unor calamităţi naturale;

c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale. 

Norme metodologice:

18.1. Ipoteza enunţată la lit. a) a art. 18 din lege vizează interdicţia restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deţinătorilor de participaţii de capital social la societăţi comerciale (soluţia este justificată deoarece asociaţii sau acţionarii nu aveau decât un drept de creanţă asupra societăţii şi, ca atare, stabilirea corespondenţei cu bunurile acesteia este imposibil de operat). Prevederile lit. a) a art. 18 din lege instituie o derogare de la regula restituirii prin echivalent, în ipoteza în care persoana îndreptăţită era unic asociat la persoana juridică ce deţinea imobile şi alte active în proprietate sau persoanele îndreptăţite asociate la persoana juridică erau membri ai aceleiaşi familii. Prin noţiunea de familie, în sensul art. 18 lit. a) din lege, se va înţelege acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în grad şi rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se adaugă soţul sau soţia. 

18.2. Textul de la lit. b) a art. 18 din lege vizează numai construcţiile preluate de stat şi care nu mai există la data intrării în vigoare a legii (evident, ipoteza nu este valabilă pentru terenuri, deoarece acestea există). Acele construcţii care au fost distruse de calamităţi naturale nu fac obiectul măsurilor reparatorii. 

18.3. Norma cuprinsă la lit. c) a art. 18 din lege vizează conservarea situaţiei juridice a imobilelor înstrăinate legal, caz în care restituirea în natură nu mai este posibilă. 

Art. 19 din lege:

(1) În situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial şi dacă părţile nu convin altfel, foştilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. 

(2) În situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie, în natură, suprafaţa deţinută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului. 

(3) Deţinătorul suprafeţei adăugate imobilului preluat are drept de preemţiune la cumpărarea suprafeţei restituite fostului proprietar sau, după caz, moştenitorului acestuia, dispoziţiile art. 17 fiind aplicabile în aceste situaţii indiferent de calitatea deţinătorului. 

(4) Noul proprietar al suprafeţei restituite în proprietate potrivit alin. (2) are un drept de preemţiune la cumpărarea suprafeţei adăugate imobilului după trecerea acestuia în proprietatea statului, dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi (3) fiind aplicabile în mod corespunzător. 

Norme metodologice:

19.1. Ipoteza prevăzută la art. 19 alin. (1) din lege vizează acele construcţii cărora, prin transformările survenite, în raport cu forma iniţială, le-au fost adăugate corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 100% raportat la aria desfăşurată existentă la data preluării (etajări sau/şi adăugări de corpuri noi pe orizontală). 

19.2. Nu se circumscrie ipotezei prevăzute la alin. (1) al art. 19 din lege acea construcţie căreia i s-a modificat compartimentarea iniţială (din spaţii de locuit în birouri şi invers) ori i s-au adus numai îmbunătăţiri funcţionale (racordări de gaze, termoficare, consolidări sau alte lucrări de întreţinere curentă, consolidări şi altele asemenea). De asemenea, nu poate fi circumscrisă ipotezei prevăzute la alin. (1) al art. 19 din lege nici acea construcţie căreia i-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare ce au o utilizare independentă de cea a suprafeţei preluate (de exemplu, construcţiei preluate i-a fost adăugat ulterior preluării un nou corp, ambele corpuri deservind suprafeţe cu destinaţia de locuinţe ocupate în baza unor contracte de închiriere). 

Art. 20 din lege:

(1) Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi. 

(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţă, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare a imobilului. 

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. 

(4) Persoanele îndreptăţite care nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, precum şi cele ale căror cereri au fost respinse ori nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în condiţiile prezentei legi. 

(5) În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (2), măsurile reparatorii în echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin dispoziţia motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti. 

Norme metodologice:

20.1. Dacă imobilul (apartamentul, unitatea locativă) care face obiectul notificării nu a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, deci este fie liber, fie ocupat de chiriaşi, persoana îndreptăţită care a primit despăgubiri pentru respectivul imobil potrivit respectivei legi va obţine restituirea în natură a imobilului sau a apartamentelor ori unităţilor locative nevândute, dacă va rambursa despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei. 

Calculul actualizării se va face prin aplicarea indicelui de inflaţie comunicat de entitatea naţională din domeniul statisticii, aferent perioadei respective (se va avea în vedere anul încasării efective a despăgubirii şi anul rambursării acesteia). Suma rezultată se va vărsa în contul deschis la Trezoreria Statului prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 198/2003. 

20.2. În cazul în care imobilul notificat (apartament, unitate locativă) a fost înstrăinat legal până la data de 14 februarie 2001, persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsurile reparatorii individualizate de lege pentru teren şi construcţiile nerestituite. 

Dacă persoanele îndreptăţite au încasat despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, acestea au dreptul la măsuri reparatorii reprezentând diferenţa dintre valoarea actualizată cu indicele inflaţiei a despăgubirii încasate efectiv şi valoarea corespunzătoare (actuală) a imobilului nerestituit (terenul şi partea de construcţie nerestituită). Măsurile reparatorii pot consta, la alegerea persoanei îndreptăţite, în:

a) compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării; ori

b) despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare). 

20.3. Prevederea alin. (4) al art. 20 din lege are semnificaţia acordării beneficiului noii legi de restituire şi persoanelor care, din diverse motive, nu au formulat cereri potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Soluţionarea acestor notificări se va face cu respectarea drepturilor dobânditorilor ulteriori. În cazul în care persoana îndreptăţită (care a făcut notificarea) a formulat o acţiune în justiţie pentru anularea sau constatarea nulităţii actelor de înstrăinare şi a înştiinţat despre această conduită unitatea deţinătoare, se va proceda, potrivit art. 46 alin. (2) din lege, la suspendarea procedurii administrative. 

20.4. Cazuri posibile şi recomandări de soluţionare:

În cazul în care imobilul cuprinde mai multe unităţi locative (apartamente), dintre care unul s-a restituit proprietarului potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, iar pentru restul s-au acordat despăgubiri care au fost încasate şi totodată s-a formulat cerere de restituire în natură de către fostul proprietar al unităţilor locative nevândute din acelaşi imobil, potrivit legii, restituirea acestora este condiţionată numai de rambursarea cotei de despăgubire aferente apartamentelor ce se vor restitui în natură. 

Exemplu: un imobil cu 6 apartamente de valoare egală, dintre care unul a fost restituit proprietarului, două au fost înstrăinate către chiriaşi, 3 sunt ocupate de chiriaşi (deci sunt restituibile în natură). Pentru cele 5 apartamente fostul proprietar a primit suma de 500.000.000 lei în anul 1996. Proprietarul solicită, în cadrul legii, restituirea în natură a celor 3 apartamente nevândute. Pentru a beneficia de restituirea în natură proprietarul notificator va trebui să returneze o sumă de bani reprezentând cota aferentă celor 3 apartamente pentru care s-au primit despăgubiri şi care, în temeiul noii legi, sunt restituibile în natură, respectiv suma de 300.000.000 lei, sumă care va trebui actualizată cu indicele de inflaţie. 

Pentru a face aplicarea tezei a doua a alin. (2) al art. 20, suma primită cu titlu de despăgubire, rămasă ca urmare a returnării cotei aferente celor 3 imobile restituite în natură, se va actualiza cu indicele de inflaţie şi se va deduce din valoarea de piaţă corespunzătoare a imobilului (valoarea imobilului este de fapt valoarea de piaţă a celor două imobile vândute potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, şi a terenului aferent acestora), iar pentru suma astfel rezultată se vor acorda măsurile reparatorii expres indicate de lege:

a) compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea notificării; sau

b) acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare). 

Art. 21 din lege:

(1) Imobilele – terenuri şi construcţii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare. 

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută. 

(3) După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăţilor comerciale prevăzute la alin. (1) şi (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului. Cota de participaţie a statului sau a autorităţii administraţiei publice ori, după caz, a organizaţiei cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit. 

(4) În cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean. 

(5) Sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea, precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri şi/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei legi. 

Norme metodologice:

21.1. Prevederea alin. (1) al art. 21 din lege are semnificaţii juridice multiple, respectiv:

a) statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptăţite potrivit legii; ca atare, sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare;

b) indisponibilizarea respectivă operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară;

c) indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar;

d) în cazul în care unitatea deţinătoare este regie autonomă, societate sau companie naţională, societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale ori locale este acţionar sau asociat majoritar ori organizaţie cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public (entităţi de drept public – ministere, prefecturi, Agenţia Domeniilor Statului şi altele asemenea) şi restituirea în natură este posibilă potrivit legii, această măsură este obligatorie, obligaţia legală de restituire prevalând asupra oricărei alte opţiuni a deţinătorului bunului imobil solicitat;

e) societăţile comerciale privatizate integral sau cele constituite din iniţiativă privată, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare sau, după caz, după înfiinţarea lor, nu sunt entităţi învestite cu soluţionarea notificărilor. 

21.2. Restituirea în natură se face în toate cazurile prin decizie/dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare. Decizia/dispoziţia va cuprinde detaliat motivele care au stat la baza fundamentării deciziei (inclusiv încadrarea în prevederile art. 2 din lege). 

21.3. Organe de conducere înseamnă:

a) pentru regii autonome – consiliul de administraţie sau directorul executiv, dacă i s-au acordat puteri speciale în acest sens;

b) pentru societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar – consiliul de administraţie sau administratorul, în cazul în care administraţia societăţii este în sistem unitar, sau, după caz, directoratul şi consiliul de supraveghere, în cazul în care administraţia societăţii este în sistem dualist. În cazul în care valoarea bunului imobil restituit depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data restituirii, restituirea în natură se va dispune cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, dată în condiţiile prevăzute de art. 115 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) pentru organizaţiile cooperatiste – adunarea membrilor sau administratorul, dacă i s-au acordat puteri speciale în acest sens;

d) pentru instituţii publice – conducătorul ales sau numit al acesteia, care are competenţa de a angaja patrimonial instituţia. 

În cazul societăţilor comerciale aflate în procedura falimentului, având în vedere că, potrivit legii, deschiderea procedurii falimentului ridică debitorului dreptul de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de ele, decizia de restituire în natură sau, după caz, în echivalent revine entităţilor care conduc activitatea debitorului aflat în încetare de plăţi, şi anume lichidatorului, controlul asupra activităţii acestuia din urmă exercitându-se de către judecătorul-sindic. 

21.4. Decizia/dispoziţia motivată dispusă de un organ de conducere ierarhic inferior unui alt organ de conducere din cadrul unităţii deţinătoare poate fi revocată de acesta din urmă în virtutea plenitudinii de competenţă specifice situaţiei juridice a unităţii deţinătoare (pentru societăţi comerciale – Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi statutele aprobate; pentru regii autonome – Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, şi statutele aprobate etc.). 

21.5. În cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege [alin. (4) al art. 21 din lege] este primarul, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, preşedintele consiliului judeţean. Avându-se în vedere această precizare expresă a legiuitorului, rezultă că nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local (sau, după caz, general) ori judeţean, responsabilitatea aplicării legii aparţinând în totalitate primarului ori preşedintelui consiliului judeţean. Cu toate acestea, se recomandă ca deciziile de restituire să fie prezentate spre informare consiliului local (sau, după caz, general) ori judeţean în vederea asigurării transparenţei actului decizional. 

21.6. Instituţia prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispoziţiilor de restituire emise de primari şi de preşedinţii consiliilor judeţene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale (de exemplu, în cazul în care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calităţii de moştenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii contenciosul administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. 

21.7. Obligaţia de restituire în natură intervine şi în cazul în care cota minoritară de capital deţinută de stat sau de altă instituţie publică acoperă valoarea imobilului notificat. În acest caz elementul de referinţă este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a legii. Pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de restituire, societatea comercială deţinătoare este obligată a comunica, atât solicitantului, cât şi entităţii implicate în privatizare, informaţii privind valoarea de înregistrare a bunului imobil solicitat în activul patrimonial al societăţii de la data intrării în vigoare a legii. Obligaţia legală de restituire în natură prevalează asupra oricărei alte opţiuni a entităţii notificate. După emiterea deciziei de restituire, societatea comercială, prin organele sale de conducere, are obligaţia de a proceda potrivit art. 69 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit. Pentru a decide reducerea capitalului social, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va convoca adunarea generală extraordinară potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Obligaţia stabilirii valorii imobilului revine organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, cota de participaţie a statului sau a autorităţii administraţiei publice diminuându-se cu valoarea bunului imobil restituit. 

21.8. Potrivit alin. (3) al art. 21 din lege, reducerea capitalului social va opera şi în cazul în care statul este acţionar majoritar. 

Art. 22 din lege:

(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni6) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. 

(2) Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia. 

(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării. 

(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul. 

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni6) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. 

Norme metodologice:

22.1. Având în vedere că faza depunerii notificărilor s-a consumat, rămân deplin valabile normele de recomandare prevăzute la cap. IV din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614/2001. 

În completare se aduc următoarele precizări:

a) în cazul în care notificarea s-a făcut prin intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea competenţei teritoriale, se va considera că notificarea s-a făcut totuşi legal (prevalează principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii);

b) de asemenea, în cazul în care notificarea s-a făcut în bloc pentru mai multe imobile din aceeaşi localitate, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz. 

Art. 23 din lege:

Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării. 

Norme metodologice:

23.1. Prin acte doveditoare se înţelege:

a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţiuni şi la interzicerea construirii fără autorizare şi în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri şi altele asemenea);

b) actele juridice care atestă calitatea de moştenitor (certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul iniţial al dreptului de proprietate, testament însoţit de certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor);

c) orice acte juridice sau susţineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere şi, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;

d) orice acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii de către persoana îndreptăţită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea persoanei respective; pentru mediul rural – extras de pe registrul agricol);

e) în cazul în care construcţia a fost demolată, orice act juridic care descrie construcţia demolată;

f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptăţită înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;

g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptăţită înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale;

h) declaraţii notariale date de persoana care se pretinde îndreptăţită, pe propria răspundere, şi care sunt solicitate de unitatea deţinătoare sau de entitatea învestită cu soluţionarea notificării în scopul fundamentării deciziei. 

23.2. Se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor. 

23.3. În cazul în care actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor sunt prezentate în fotocopii, se va solicita petenţilor şi prezentarea originalelor sau duplicatelor, în vederea verificării şi certificării acestora de către salariaţii entităţii învestite cu soluţionarea notificării. 

23.4. În cazuri deosebite se pot solicita şi declaraţii notariale date de persoane în viaţă, care atestă anumite situaţii în legătură cu imobilul notificat şi care pot contribui la fundamentarea deciziei. 

Art. 24 din lege:

(1) În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. 

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar. 

Norme metodologice:

24.1. Înscrisurile menţionate la art. 24 alin. (1) din lege sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate.

24.2. Aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absenţa unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiţia obţinerii de către solicitant a negaţiilor referitoare la actele de proprietate, obţinute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naţionale şi primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declaraţii olografe, prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deţine alte înscrisuri, şi, pe de altă parte, coroborarea informaţiilor furnizate de actele normative sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, cu celelalte informaţii aflate la dosarul de restituire. 

Art. 25 din lege:

(1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură. 

(2) Persoana îndreptăţită are dreptul să susţină în faţa organelor de conducere ale unităţii deţinătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unităţii deţinătoare. 

(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată se comunică persoanei îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării. 

(4) Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. 

(5) Proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deţinătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziţiei de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenţa executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului. 

(6) Decizia sau, după caz, dispoziţia prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptăţită. 

(7) Prevederile alin. (1)–(6) sunt aplicabile şi dispoziţiilor emise de primari ori, după caz, de preşedinţii consiliilor judeţene potrivit art. 21 alin. (4). 

Norme metodologice:

 25.1. Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea două date de referinţă: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare. 

În cazul în care persoana îndreptăţită a depus odată cu notificarea toate actele de care aceasta înţelege să se prevaleze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care odată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora. 

În cazul în care persoana îndreptăţită a depus toate actele doveditoare pe care le posedă şi totodată a făcut precizarea că nu mai deţine alte probe, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe numai pe baza acestora, în termen de 60 de zile. 

Termenul pentru îndeplinirea obligaţiei respective se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite, dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. Pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar însă ca unitatea deţinătoare să comunice în scris persoanei îndreptăţite faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea probelor solicitate. Depunerea actelor solicitate sau comunicarea faptului că persoana îndreptăţită nu posedă actele respective are semnificaţia acceptării prorogării termenului respectiv (în această ipoteză termenul curge de la depunerea actelor solicitate sau, după caz, de la data comunicării răspunsului). 

25.2. În cazul în care, după comunicarea unităţii deţinătoare, persoana îndreptăţită este pasivă (deci nu comunică niciun răspuns), pasivitatea acesteia poate fi apreciată ca acceptare tacită. 

Acceptarea unei prorogări tacite se poate obţine şi cu ocazia îndeplinirii procedurii prevăzute la art. 25 alin. (2) din lege (invitarea persoanei îndreptăţite cu ocazia dezbaterii cererii respective), fiind necesar ca în procesul-verbal întocmit cu acest prilej să se facă menţiune despre necesitatea completării materialului probator (procesul-verbal se va semna şi de persoana invitată). În cazul în care însă persoana îndreptăţită căreia i s-a solicitat completarea materialului probator comunică în mod expres sau pretinde în cadrul procedurii prevăzute la alin. (2) al art. 25 din lege că nu posedă sau că îi este imposibil să procure respectivele acte doveditoare, termenul de 60 de zile curge de la data acestei ultime comunicări sau, după caz, de la data consemnării situaţiei respective în procesul-verbal. Dacă persoana îndreptăţită, deşi invitată, nu se prezintă la dezbaterea cererii de restituire, este necesar a se face comunicarea respectivă în scris. 

25.3. Dispoziţiile alin. (4) şi (6) ale art. 25 din lege consacră regimul complex al dispoziţiei de aprobare a restituirii în natură: 

– este asimilată înscrisului sub formă autentică; 

– constituie actul juridic de bază pentru efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară (de aceea este necesar ca dispoziţia/decizia de restituire să cuprindă datele de identificare a noului proprietar, a imobilului restituit, cu suprafeţele construite, terenul aferent şi vecinătăţile); 

– constituie titlu executoriu, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. 

25.4. În cazul în care între suprafaţa terenului solicitat şi a celui restituit există diferenţe în minus rezultate din menţinerea în proprietate publică a unor suprafeţe cu afectaţiune legală specială (zone de protecţie sau acces pentru linii de înaltă tensiune, conducte magistrale şi altele asemenea), decizia/dispoziţia de restituire va face referire la aceste servituţi legale şi totodată va fi însoţită de o schiţă a terenului restituit. 

25.5. Dispoziţia de restituire în echivalent poate fi şi sub forma compensării cu un alt imobil în echivalent, caz în care decizia/dispoziţia de aprobare a restituirii prin compensare cu un alt imobil are acelaşi regim cu cel prevăzut la alin. (4) şi (6) ale art. 25 din lege. 

25.6. Dispoziţia de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietăţii şi care, odată îndeplinite formalităţile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil). 

25.7. După efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o. 

Art. 26 din lege:

(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită. 

(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) şi (4). 

(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. 

(4) În cazul în care dispoziţia motivată de soluţionare a cererii de restituire în natură este atacată în justiţie de persoana îndreptăţită, în funcţie de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziţia va adopta o poziţie procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziţia va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluţiilor date de instanţele de judecată. 

(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4). 

(6) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materie, după caz. 

Norme metodologice:

26.1. În virtutea prevederii art. 26 alin. (1) din lege, unităţii deţinătoare a imobilului imposibil de restituit în natură sau, după caz, entităţii învestite cu soluţionarea notificării îi revine obligaţia ca prin decizie/dispoziţie motivată să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Emiterea deciziei/dispoziţiei motivate trebuie făcută în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare. Pentru soluţionarea corectă a notificării şi aprecierea îndeplinirii obligaţiei legale de a face (de a emite actul respectiv) se vor avea în vedere prevederile pct. 23 şi 25 din prezentele norme metodologice. 

26.2. Decizia/dispoziţia emisă în temeiul art. 26 alin. (1) din lege va cuprinde, alături de toate datele de identificare a petentului şi imobilului notificat, motivarea împrejurărilor de fapt şi de drept care au condus la imposibilitatea restituirii în natură. 

Art. 27 din lege:

(1) Dispoziţiile art. 25 sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situaţie persoana juridică deţinătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine. 

(2) Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare şi copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deţine aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptăţite. 

(3) Comunicarea prevăzută la alin. (2) şi, după caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptăţite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. 

(4) Termenul de 6 luni7) prevăzut la art. 22 alin. (1) curge în acest caz de la data primirii comunicării prevăzute la alin. (3). 

(5) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care unitatea notificată nu deţine nici măcar în parte imobilul solicitat, dar comunică persoanei îndreptăţite datele de identificare a unităţii deţinătoare. 

(6) Dispoziţiile art. 26 se aplică în mod corespunzător. 

Norme metodologice:

 27.1. În cazul în care persoana juridică notificată nu deţine bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcţionarea notificării entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, fie unitate deţinătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitate învestită cu soluţionarea acesteia, după caz. 

27.2. Prevederile pct. 27.1 sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în care, după ce va emite decizia motivată de restituire pentru partea de imobil pe care o deţine, va proceda la direcţionarea notificării unităţii deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat sau, după caz, entităţii învestite cu soluţionarea acesteia. 

Art. 28 din lege:

(1) În cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti. Termenul de 6 luni7) prevăzut la art. 22 alin. (1) curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 27 alin. (3). 

(2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia. 

(3) În cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege. 

Art. 29 din lege:

(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate. 

(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrăinate. 

(3) În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. 

(4) În situaţia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administraţiei publice centrale sau locale, persoana îndreptăţită va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. 

Norme metodologice:

29.1. Prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 29 din lege vizează stabilirea regimului juridic al reparaţiilor pentru cazul imobilelor situate în intravilanul localităţilor, aflate în patrimoniul societăţilor comerciale care:

a) sunt privatizate integral sau într-o proporţie care nu permite aplicarea art. 21 din lege (pentru acele societăţi comerciale care mai au cote de capital neprivatizate sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 din lege, în măsura în care valoarea imobilului restituibil este mai mică sau egală cu valoarea cotei neprivatizate);

b) au făcut obiectul unor proceduri de privatizare îndeplinite cu respectarea legii (Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/19988) privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, cu modificările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare). 

29.2. Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) ale art. 29 din lege entitatea învestită cu soluţionarea notificării (entitatea care a făcut privatizarea) va emite o decizie prin care va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare). Pentru soluţionarea corectă a notificării şi aprecierea îndeplinirii obligaţiei legale de a face (de a emite actul respectiv) se vor avea în vedere prevederile pct. 23 şi 25 din prezentele norme metodologice. 

29.3. Pentru situaţia prevăzută la art. 29 alin. (4) din lege se va urma procedura prevăzută anterior, cu precizarea că măsurile reparatorii posibil de acordat vor consta în compensarea cu bunuri sau servicii ori despăgubiri propuse a fi acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare). 

Art. 30 din lege9) 

Art. 31 din lege:

(1) Persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. 

(2) De prevederile alin. (1) nu beneficiază persoanele fizice sau juridice care au primit despăgubiri până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condiţiile art. 5. 

(3) Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, prin decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate. 

(4) Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia. 

(5) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Banca Naţională a României va stabili coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data intrării în vigoare a prezentei legi. 

(6) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptăţite sau în termenul prelungit conform art. 2810) instituţia publică implicată în privatizare va stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată valoarea recalculată a acţiunilor. 

Norme metodologice:

31.1. Întrucât ultimul bilanţ la care face referire alin. (4) al art. 31 din lege este insuficient pentru a stabili vocaţia de persoană îndreptăţită, este necesară dovedirea şi a calităţii de acţionar sau de asociat la respectivele entităţi juridice, în funcţie de forma juridică a acestora [art. 77 şi următoarele din Codul comercial nemodificat reglementau „societatea în nume colectiv (coprinzător), societatea în comandită simplă, societatea în comandită prin acţiuni şi societatea anonimă“] la momentul preluării [făcându-se aplicarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din lege]. 

31.2. Pentru dovedirea calităţii de asociat/acţionar la persoana juridică preluată se vor prezenta acte eliberate de societatea însăşi, din care rezultă structura acţionariatului/asociaţii la momentul preluării (de exemplu, pentru dovedirea calităţii de asociat la societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă sau pentru dovedirea calităţii de acţionar la societăţi cu acţiuni nominative se va prezenta extras de pe registrul prevăzut la art. 142 pct. 1 din Codul comercial nemodificat), ori de autorităţile statului (de exemplu, fişa C.A.F.I.N. a societăţii naţionalizate, eliberată de Ministerul Finanţelor Publice), împreună cu acţiunile în exemplare originale/copii legalizate (dacă acestea mai există). 

31.3. Pentru dovedirea calităţii de acţionar la societăţi comerciale care aveau emise acţiuni la purtător se vor depune la entitatea învestită cu soluţionarea notificării, pe bază de borderou, acţiunile în exemplare originale (menţionăm că în cazul acestui tip de acţiuni transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla tradiţiune). 

31.4. În cazul în care se depun aceste dovezi pentru asigurarea respectării exigenţelor alin. (2) al art. 31 din lege, se vor cere pentru toţi solicitanţii declaraţiile prevăzute la pct. 5 din prezentele norme metodologice. 

31.5. Pentru cuantificarea valorii acţiunilor deţinute şi dovedite există două posibilităţi:

a) se va calcula cota procentuală aferentă titlurilor deţinute şi dovedite de solicitant prin raportarea numărului acestora la numărul titlurilor corespunzătoare capitalului social al respectivei societăţi comerciale. Cota astfel stabilită se va aplica la valoarea activului net din ultimul bilanţ contabil, determinat conform art. 31.6.9., iar valoarea astfel rezultată se va actualiza cu coeficientul de actualizare comunicat de Banca Naţională a României şi a indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică (se va avea în vedere Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, prin care s-a stabilit coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, ca fiind 1.303,33). 

Exemplu: persoana prezintă dovezi care atestă deţinerea a 500 de acţiuni la o societate comercială care avea emise 5.000 de acţiuni. Ponderea participaţiei sale este în acest caz de 10%. Activul net din ultimul bilanţ contabil era de 100.000.000 lei în anul 1948. Rezultă că valoarea aferentă cotei deţinute era de 10.000.000 lei în anul 1948. Aplicându-se coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României, rezultă 10.000.000 lei x 1.303,33 = 13.033.300.000 lei. La această valoare se adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflaţie aferent anilor 2001–anul soluţionării notificării;

b) se va calcula valoarea unei acţiuni emise de respectiva societate comercială prin raportarea valorii activului net patrimonial din ultimul bilanţ contabil la numărul de acţiuni emise. Valoarea astfel calculată se va înmulţi cu numărul de acţiuni deţinute şi dovedite de acţionarul solicitant, iar valoarea astfel rezultată se va actualiza cu coeficientul de actualizare şi cu indicele de inflaţie. 

Exemplu: valoarea activului net este de 100.000.000 lei aferenţi anului 1948, iar numărul de acţiuni emise este de 5.000. Împărţind 100.000.000 lei la 5.000 rezultă 20.000 lei/acţiune. Înmulţind numărul acţiunilor solicitantului, respectiv 500, cu valoarea de 20.000 lei/acţiune rezultă 10.000.000 lei aferenţi anului 1948. Aplicând coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României rezultă 10.000.000 x 1.303,33 = 13.033.300.000 lei. La această valoare se adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflaţie aferent anilor 2001–anul soluţionării notificării. 

Se recomandă utilizarea metodei prevăzute la lit. b) în cazul în care ponderea acţiunilor deţinute şi dovedite este foarte mică (subunitară, de exemplu 0,123). 

31.6.1. În sensul prezentelor norme metodologice, prin sintagma ultimul bilanţ contabil se înţelege bilanţul contabil aferent ultimului exerciţiu financiar, încheiat înaintea preluării, prezentat de notificator, în condiţiile în care acesta face dovada că nu există un alt bilanţ contabil ulterior celui prezentat. 

31.6.2. Dovada inexistenţei unui alt bilanţ contabil ulterior celui prezentat de notificator poate fi făcută cu înscrisuri emise de către instituţiile abilitate ale statului (de exemplu: Arhivele Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice, Regia Autonomă „Monitorul Oficial“ etc.) cu privire la lipsa bilanţurilor contabile ale societăţii comerciale pe acţiuni pentru anii ulteriori celui depus de notificator. 

31.6.3. Recalcularea valorii acţiunilor are în vedere următoarele elemente:

a) activul net din ultimul bilanţ contabil prezentat;

b) structura acţionariatului:

b1) la data preluării, în cazul acţiunilor nominative care se regăsesc în extrasul din registrul acţionarilor;

b2) fie la data preluării, fie la data bilanţului prezentat, fie în funcţie de valoarea nominală a unei acţiuni, înscrisă în acţiunile la purtător, în această ordine;

c) anul încheierii ultimului bilanţ contabil prezentat;

d) Legea nr. 303/1947, aplicabilă în cazul bilanţurilor contabile încheiate pentru anii anteriori anului 1947;

e) ordin privind coeficientul de actualizare a valorii leului la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, emis de către Banca Naţională a României;

f) indicii de inflaţie comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică, începând cu luna februarie 2001 şi până la data recalculării valorii acţiunilor. 

31.6.4. Activul net se calculează după formula: Activul net = (active imobilizate + active circulante) minus (datorii + provizioane + conturi de regularizare). 

31.6.5. Pentru întreprinderile naţionalizate în anul 1948, care aveau în pasiv posturile bilanţiere „Fondul de amortizare“ şi „Fondul de rezervă pentru dubioşi“, calculul activului net se face utilizându-se formula de la pct. 31.6.4, cu scăderea, alături de datorii, şi a valorii celor două posturi din totalul activelor bilanţiere. 

31.6.6. În situaţia obţinerii în urma calculelor a unui activ net în valoare negativă, cuantumul măsurilor reparatorii este nul şi va fi menţionat în decizia de respingere a instituţiei implicate în privatizare sau, după caz, în ordinul ministrului finanţelor publice. 

31.6.7. Numărul total al acţiunilor este cel stabilit conform pct. 31.6.3 lit. b). 

31.6.8. Pentru stabilirea numărului acţiunilor persoana îndreptăţită va prezenta documente doveditoare în acest sens (copie de pe Monitorul Oficial în care au fost publicate hotărârile adunării generale a acţionarilor de aprobare a ultimului bilanţ contabil, dacă acesta cuprinde şi structura acţionariatului, fişa C.A.F.I.N. eliberată de Direcţia generală investiţii, achiziţii publice şi servicii interne din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau orice alte documente publice, după caz). 

31.6.9. În funcţie de anul încheierii ultimului bilanţ contabil prezentat, activul net se actualizează astfel:

a) pentru ultimul bilanţ contabil încheiat la data de 31 decembrie 1947, activul net se actualizează conform Ordinului Băncii Naţionale a României nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, iar din februarie 2001 până la data stabilirii măsurilor reparatorii se actualizează cu indicii de inflaţie comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică;

b) pentru ultimul bilanţ contabil încheiat în anii anteriori anului 1947, valoarea activului net se actualizează, pe de o parte, utilizându-se coeficienţii de recalculare din anexa nr. 1 la Legea nr. 303/1947, astfel: 

– pentru bilanţurile contabile încheiate între anii 1933– 1939 se utilizează indicele anual corespunzător anului bilanţului prezentat; 

– pentru bilanţurile contabile încheiate între anii 1940– 1943 se utilizează indicele la semestrul II al anului corespunzător bilanţului prezentat; 

– pentru bilanţurile contabile încheiate în anii 1944 1945 se utilizează indicele la trimestrul IV al anului corespunzător bilanţului prezentat; 

– pentru bilanţurile contabile încheiate în anul 1946 se utilizează indicele la luna decembrie 1946,

şi, pe de altă parte, începând cu anul 1948 se continuă actualizarea conform Ordinului Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, iar din luna februarie 2001 până la data stabilirii măsurilor reparatorii se actualizează cu indicii de inflaţie comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică. 

31.6.10. Valoarea unei acţiuni se stabileşte prin raportarea activului net contabil calculat conform pct. 31.6.4 şi 31.6.5, actualizat conform pct. 31.6.9, la numărul total de acţiuni determinat conform pct. 31.6.3 lit. b). 

Art. 32 din lege:

(1) În situaţia imobilelor-construcţii demolate, notificarea formulată de persoana îndreptăţită se soluţionează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti. 

(2) Dispoziţiile art. 22–28 se aplică în mod corespunzător. 

Art. 33 din lege:

Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, contravenţională, civilă sau penală. 

Art. 34 din lege:

Exercitarea abuzivă a dreptului de a depune notificări în vederea restituirii de imobile în temeiul prezentei legi atrage răspunderea civilă pentru pagubele pricinuite. 

Art. 35 din lege:

Fapta de a notifica persoana juridică deţinătoare a imobilului, ştiind că nu este îndreptăţită potrivit prezentei legi la măsuri reparatorii, în scopul de a împiedica încheierea actelor juridice de înstrăinare a acestuia sau a actelor juridice în cadrul procesului de privatizare, dacă s-a pricinuit o pagubă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. 

Art. 36 din lege:

(1) Emiterea deciziei sau a dispoziţiei de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calităţii de moştenitor al fostului proprietar sau, după caz, a calităţii de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani. 

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi emiterea deciziei sau a dispoziţiei de restituire în lipsa dovezilor privind îndreptăţirea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 lit. c) de a obţine măsuri reparatorii. 

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi emiterea deciziei sau a dispoziţiei conţinând propunerea de acordare a despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, întocmită în lipsa înscrisurilor prevăzute la alin. (1) şi (2). 

Art. 37 din lege:

Dacă infracţiunile prevăzute la art. 288–293 din Codul penal sunt săvârşite în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor stabilite prin prezenta lege, minimul şi maximul special al pedepsei închisorii se majorează cu 2 ani. 

Art. 38 din lege2):

(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege atrage răspunderea contravenţională a autorităţii administraţiei publice centrale sau locale, a instituţiei sau, după caz, a societăţii, regiei autonome ori a organizaţiei cooperatiste căreia îi incumbă aceste obligaţii. 

(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) tergiversarea nejustificată a soluţionării notificării persoanei îndreptăţite;

b) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 25 alin. (2) teza a II-a;

c) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 25 alin. (3);

d) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 25 alin. (5);

e) încălcarea interdicţiei de înstrăinare, prevăzută la art. 21 alin. (5);

f) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 1 alin. (5);

g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 6 alin. (5);

h) încălcarea interdicţiei prevăzute la art. 10 alin. (11). 

(2¹) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON) următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât potrivit legii să fie considerate infracţiune: împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, interzicerea accesului organelor de control abilitate sau neprezentarea documentelor solicitate de acestea. 

(2²) În cazul în care organul de control consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul pentru obţinerea datelor şi informaţiilor necesare desfăşurării activităţii de control, precum şi pentru îndeplinirea oricăror alte activităţi necesare în acest scop. 

(3) Faptele prevăzute la alin. (2) lit. a)–d) se sancţionează cu amendă de la 500 lei (RON) la 5.000 lei (RON). Faptele prevăzute la alin. (2) lit. e) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON). Faptele prevăzute la alin. (2) lit. f) şi g) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei (RON) la 3.000 lei (RON), iar faptele prevăzute la alin. (2) lit. h) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON). 

(4) În cazul regiilor autonome, societăţilor comerciale prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), organizaţiilor cooperatiste, ministerelor şi altor instituţii publice centrale, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor revin Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin corpul de control al acesteia. 

(5) În cazul autorităţilor administraţiei publice locale situate pe raza teritorială a judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor revine organelor de control, respectiv Corpului de control din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau prefectului judeţului ori al municipiului Bucureşti sau persoanelor desemnate de aceştia din cadrul instituţiei prefectului. 

(6) Activitatea prefectului judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, prevăzută la alin. (5) este supusă controlului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin corpul de control al acesteia. În măsura în care acesta constată neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor prevăzute la alin. (5) va propune ministrului administraţiei şi internelor măsurile corespunzătoare. 

Art. 38¹ din lege11):

(1) Autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celelalte entităţi învestite cu soluţionarea notificărilor sunt obligate să pună la dispoziţia organelor de control, respectiv a Corpului de control din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau, după caz, a prefectului judeţului ori al municipiului Bucureşti sau persoanelor desemnate de aceştia din cadrul instituţiei prefectului, dosarele de restituire solicitate, precum şi orice documente referitoare la situaţia restituirilor solicitate în temeiul prezentei legi. 

(2) Reprezentanţii legali ai entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor sunt obligaţi să desemneze pe perioada lipsei acestora din instituţie sau societate, prin ordin/dispoziţie sau decizie, o persoană care să pună la dispoziţia Corpului de control din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau a prefectului judeţului ori al municipiului Bucureşti sau persoanelor desemnate de aceştia din cadrul instituţiei prefectului documentele solicitate de aceştia în vederea efectuării controlului. 

(3) Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi celelalte entităţi implicate în soluţionarea notificărilor depuse potrivit prevederilor prezentei legi sunt obligate să comunice lunar prefecturilor situaţia retrocedărilor. 

(4) Autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile sunt obligate să comunice lunar Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor situaţia retrocedărilor. 

(5) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), precum şi necomunicarea sau comunicarea eronată a datelor prevăzute la alin. (3) şi (4) constituie contravenţie, atrăgând sancţionarea conducătorului instituţiei cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON). 

Art. 39 din lege:

Dispoziţiile art. 38 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 40 din lege:

Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 25 alin. (5) atrage obligaţia deţinătorului căruia îi revine această obligaţie de a plăti noului proprietar o sumă calculată pe zi de întârziere, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului restituit. 

Art. 41 din lege:

(1) Distrugerile şi degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după intrarea în vigoare a acesteia şi până în momentul predării efective către persoana îndreptăţită cad în sarcina deţinătorului imobilului. 

(2) Deţinătorul imobilului, în prezenţa persoanei îndreptăţite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării. 

(3) În cazul nerespectării de către deţinătorul imobilului a termenului prevăzut la alin. (2), persoana îndreptăţită se poate adresa executorului judecătoresc, care va întocmi procesul-verbal privind situaţia reală a imobilului. 

(4) În vederea recuperării cheltuielilor suportate de persoana îndreptăţită pentru întocmirea procesului-verbal privind situaţia de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc copia legalizată de pe procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva deţinătorului imobilului. 

Art. 42 din lege:

(1) Imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptăţite rămân în administrarea deţinătorilor actuali. 

(2) Imobilele cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, prevăzute la alin. (1), se pot înstrăina potrivit legislaţiei în vigoare. Deţinătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi au drept de preemţiune. 

(3) Imobilele cu destinaţia de locuinţe, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislaţiei în vigoare, chiriaşii având drept de preemţiune. 

(4) Sumele încasate ca urmare a vânzării imobilelor prevăzute la alin. (3) vor alimenta fondul prevăzut la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995. 

Norme metodologice:

42.1. Potrivit alin. (1) al art. 42 din lege, imobilele care nu au fost restituite în natură (este singura variantă posibilă) potrivit legii rămân în administrarea deţinătorilor actuali. 

Regimul de tratare al acestora este diferit în funcţie de natura imobilului. 

A. Astfel, pentru imobilele cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, care au fost calificate ca fiind preluate cu titlu, dar pentru care s-a decis că restituirea în natură nu este posibilă, se instituie vocaţia deţinătorului actual de a le cumpăra. Această vocaţie nu este posibilă decât pentru entităţile care au în administrare sau deţin cu chirie astfel de bunuri şi care, în raport de statul proprietar, pot opta pentru cumpărarea lor de la acesta. 

B. Pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe, care nu s-au restituit în natură, deţinătorul actual dobândeşte vocaţia de a le înstrăina către chiriaşi, însă această înstrăinare se va face potrivit legislaţiei în vigoare, respectiv potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările ulterioare, cu menţiunea că preţul de vânzare al locuinţelor se va stabili potrivit Criteriilor nr. 2.665/1C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, elaborate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare (act normativ la care se face trimitere în Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, republicate), care se va indexa la zi cu indicele de inflaţie (soluţia se impune prin similitudine cu modalitatea de despăgubire a proprietarilor în condiţiile legii, aceasta fiind semnificaţia sintagmei „legislaţia în vigoare“). 

42.2. Se recomandă ca aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3) ale art. 42 din lege să se facă numai după soluţionarea definitivă a procedurilor administrative generate de aplicarea legii. În cazul în care procedura administrativă a fost urmată şi de una jurisdicţională, aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3) ale art. 42 din lege se va face numai după epuizarea acesteia, respectiv după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, în ipoteza în care contestaţia formulată potrivit art. 26 alin. (3) din lege a fost respinsă. 

Art. 43 din lege:

(1) Chiriaşii cărora, în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1–4 din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai persoanei îndreptăţite, fost proprietar al acelei locuinţe. 

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, este interzisă înstrăinarea în orice mod a imobilelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunilor formulate de persoanele îndreptăţite foşti proprietari sau, după caz, moştenitori ai acestora, potrivit art. 45. 

(3) Preţul vânzării nu poate fi mai mare decât valoarea actualizată a preţului plătit de chiriaş la cumpărarea locuinţei în baza Legii nr. 112/1995, cu excepţia situaţiilor când părţile convin altfel. 

(4) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana îndreptăţită trebuie să notifice chiriaşului dobânditor intenţia de a cumpăra locuinţa şi adresa unde poate fi găsită. 

(5) Persoana îndreptăţită care a primit despăgubiri băneşti pentru imobil este obligată să restituie statului, dacă este cazul, diferenţa dintre valoarea despăgubirilor primite şi preţul de cumpărare plătit fostului chiriaş, actualizate. 

Art. 44 din lege:

(1) Persoanele cărora li s-a restituit în natură un imobil cu destinaţia de locuinţă şi care deţin cu chirie în aceeaşi localitate o locuinţă din fondul locativ de stat sunt obligate să pună la dispoziţie primăriei această locuinţă la data mutării efective în imobilul restituit. Locuinţele din fondul locativ de stat eliberate se constituie într-un fond locativ special destinat chiriaşilor din imobilele restituite foştilor proprietari. 

(2) Familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap li se vor asigura locuinţe sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2% din sumele obţinute din privatizare şi care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat. 

Norme metodologice:

44.1. Pentru realizarea exigenţei prevăzute la alin. (1) al art. 44 din lege este necesar să se solicite persoanei îndreptăţite să depună o declaraţie olografă pe propria răspundere, din care să rezulte că deţine sau nu deţine cu chirie o locuinţă din fondul locativ de stat în aceeaşi localitate cu imobilul restituit (este vorba numai de cazul construcţiei cu destinaţia de locuinţă, nu şi de cazul terenului). În cazul în care persoana îndreptăţită deţine cu chirie o locuinţă din fondul locativ de stat în aceeaşi localitate cu locuinţa restituită, se va depune copie legalizată de pe contractul de închiriere, iar în decizia/dispoziţia motivată de restituire se va stabili data eliberării şi predării spaţiului respectiv către locator. La data stabilită pentru predarea spaţiului respectiv contractul de închiriere încetează. 

Art. 45 din lege:

(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. 

(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă. 

(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţă neputând fi invocată în aceste cazuri12). 

(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. 

(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an13) de la data intrării în vigoare a prezentei legi. 

Norme metodologice:

 45.1. Termenul prevăzut la alin. (5) al art. 45 din lege este un termen special de prescripţie care înlătură dreptul subiectiv la acţiune pentru anularea sau constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare după data de 14 august 2002. 

Art. 46 din lege:

(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea aceste legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. 

(2) În cazul acţiunilor formulate potrivit art. 45 şi 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluţionarea acelor acţiuni prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Persoana îndreptăţită va înştiinţa de îndată persoana notificată, potrivit art. 22 alin. (1). 

(3) În cazul în care persoanei îndreptăţite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, acţiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti. 

Norme metodologice:

 46.1. Dacă persoana îndreptăţită care a introdus o acţiune întemeiată pe prevederile art. 45 din lege nu a procedat la înştiinţarea de îndată, cu privire la această situaţie, a persoanei notificate (unitatea deţinătoare a imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluţionarea notificării), iar aceasta (persoana notificată) ia cunoştinţă pe alte căi de această situaţie, va suspenda soluţionarea cererii persoanei îndreptăţite pentru acest motiv. 

46.2. Prevederea alin. (3) al art. 46 din lege are caracter special şi vizează cazul în care acţiunea în revendicare privind un imobil care cade sub incidenţa legii a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (indiferent de instanţa care a pronunţat hotărârea: judecătorie, tribunal, curte de apel sau Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţe de fond, recurs sau apel, recurs în anulare), persoanele îndreptăţite pot solicita restituirea imobilului respectiv pe calea administrativă prevăzută de lege într-un termen de 12 luni de la data rămânerii definitive şi irevocabile a respectivei hotărâri. 

De exemplu, în cazul în care Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare introdus de procurorul general şi a casat o hotărâre a unei instanţe inferioare prin care se admitea o acţiune în revendicare, hotărâre pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie la data de 30 septembrie 2001, persoana îndreptăţită potrivit legii mai avea la dispoziţie calea notificării, potrivit procedurii legii, până la data de 30 septembrie 2002. 

Semnalăm că prevederea alin. (3) al art. 46 din lege se conexează direct cu prevederea generică de la art. 47 din lege. 

Art. 47 din lege:

Persoanele îndreptăţite, precum şi persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi. 

Art. 48 din lege:

(1) Chiriaşii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile. 

(2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligaţia de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptăţite. 

(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare. 

(4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte pe bază de expertiză. 

(5) Prin îmbunătăţiri, în sensul prezentei legi, se înţelege cheltuielile necesare şi utile. Cuantumul despăgubirilor se stabileşte la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătăţirilor, în raport cu durata de viaţă normală a acestora, care se suportă de chiriaşi. 

Norme metodologice:

 48.1. Prin îmbunătăţiri necesare şi utile se înţelege acele dotări încorporate sau aduse unităţii locative ori spaţiilor comune, prin care s-a sporit valoarea fondului locativ şi care au fost suportate exclusiv de chiriaş (introducerea sau schimbarea instalaţiei de apă, gaz, canalizare, electricitate, încălzire; lucrări noi: parchetare, gresie sau faianţă, geamuri termopan, uşi şi altele asemenea). Dovada acestor îmbunătăţiri se face cu înscrisuri doveditoare, prin expertiză tehnică, cu respectarea prevederilor alin. (5) al art. 48 din lege. Nu se includ în categoria cheltuielilor necesare şi utile acele cheltuieli voluptorii (utilizarea unor materiale foarte scumpe, de exemplu: uşi de mahon, instalaţii sanitare sofisticate, de lux, materiale de construcţii încadrate în categoria celor de lux). În aceste cazuri despăgubirile se vor calcula avându-se în vedere preţurile medii actuale de pe piaţă. 

48.2. Dacă imobilul respectiv a fost preluat cu titlu, despăgubirile aferente acestor îmbunătăţiri se suportă de persoana îndreptăţită. În aceste cazuri se recomandă unităţilor deţinătoare ca în deciziile/dispoziţiile de restituire în natură a unor astfel de imobile să prevadă generic şi obligaţia de restituire către chiriaş a despăgubirilor cuvenite potrivit legii. 

48.3. Dacă imobilul respectiv a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire către chiriaş revine statului sau unităţii deţinătoare. Opţiunea între cele două categorii alternative de debitori ai obligaţiei de despăgubire aparţine creditorului obligaţiei de despăgubire. Dacă îmbunătăţirile necesare şi utile au fost făcute la cererea expresă sau cu acordul expres al locatorului, debitorul obligaţiei de restituire a despăgubirilor este unitatea deţinătoare. 

Art. 49 din lege:

Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale vor lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente la dosar şi vor da relaţiile solicitate de persoanele îndreptăţite. 

Art. 50 din lege:

(1) Cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru. 

(2) Cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxe de timbru. 

(3) Restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. 

Norme metodologice:

50.1. Sintagma taxe de timbru vizează atât taxele judiciare de timbru, cât şi timbrul judiciar aferent tuturor acţiunilor sau cererilor generate de aplicarea legii. 

50.2. Prevederile alin. (2) al art. 50 din lege sunt aplicabile şi în cazul în care, ca urmare a încuviinţării unei cereri de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut la art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa a schimbat hotărârea atacată în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare. 

50.3. Actualizarea sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflaţie din anul plăţii la anul introducerii acţiunii. Pentru sumele plătite în rate, actualizarea se va face în funcţie de anul aferent ratelor plătite în acel interval. 

Art. 51 din lege:

În vederea organizării executării prevederilor prezentei legi, Guvernul este abilitat să emită norme metodologice de aplicare unitară a acesteia. 

Art. 52 din lege:

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare. 

Norme metodologice:

52.1. Prevederea art. 52 înlătură de la aplicare orice acte normative anterioare contrare legii, care fie indisponibilizează astfel de bunuri de la restituire, fie se suprapun cu domeniul de aplicare al acesteia sau procedurile stabilite trebuiau să fie îndeplinite ori consumate până la apariţia noii legi. 

CAPITOLUL III

Măsuri instituţionale

1.1. a) Pentru urgentarea aplicării legii, pe lângă organele de conducere ale fiecărei entităţi implicate în soluţionarea notificărilor, vor fi constituite şi vor funcţiona comisii interne pentru analizarea notificărilor, formate, de regulă, din 3–5 membri (în măsura posibilităţilor se vor numi jurişti şi economişti), care vor analiza fiecare notificare şi actele doveditoare depuse şi vor întocmi propunerea de soluţionare. 

b) În măsura în care entităţile implicate în soluţionarea notificărilor dispun de posibilitatea atribuirii, în schimbul bunurilor imobile solicitate şi a căror restituire în natură nu este posibilă potrivit legii, a unor alte bunuri (mobile/imobile, aflate în circuitul civil) ori, după caz, de posibilitatea prestării de servicii din domeniul propriu de activitate, se vor constitui distinct de comisiile interne pentru analizarea notificărilor şi comisii interne de evaluare, care vor stabili valoarea estimativă a imobilelor şi a celorlalte pretenţii ce vor face obiectul negocierii între părţi. Comisia de evaluare internă va fi formată, de regulă, din 3–5 persoane (de preferinţă, economişti şi persoane cu pregătire de specialitate în domeniul construcţiilor). În lipsa acestei posibilităţi se vor încheia contracte cu persoane fizice sau juridice specializate. 

1.2. Comisiile prevăzute la pct. 1.1 se numesc prin ordin sau dispoziţie a conducătorului entităţii respective. Pentru persoanele angajate cu contract de muncă, atribuţiile izvorâte din aplicarea legii devin sarcini de serviciu. 

1.3. Salariaţii instituţiilor, implicaţi în mod direct în aplicarea legii, beneficiază de un spor lunar de dificultate, în condiţiile stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2004, cu modificările ulterioare. 

Sunt consideraţi salariaţi implicaţi în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001: 

– salariaţii cu contract individual de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, care îşi desfăşoară activitatea în calitate de membru al comisiilor prevăzute la pct. 1.1. lit. a) şi b); 

– salariaţii, membrii birourilor judeţene şi, respectiv, al municipiului Bucureşti, constituite în temeiul art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu modificările şi completările ulterioare; 

– secretarii unităţilor administrativ-teritoriale; 

– personalul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, constituită în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia demnitarului; 

– personalul ministerelor şi al celorlalte instituţii publice care au ca sarcini de serviciu aplicarea legii, cu excepţia demnitarilor şi a conducătorilor numiţi sau aleşi ai respectivelor instituţii; 

– prefecţii şi subprefecţii. 

Primarii şi viceprimarii nu beneficiază de acest spor14). 

1.4. Comisiile prevăzute la pct. 1.1 vor elabora un regulament propriu de lucru, pe care îl vor supune aprobării organului de conducere al unităţii respective. 

1.5. Comisia internă pentru analizarea notificărilor, prevăzută la pct. 1.1 lit. a), întocmeşte pentru fiecare notificare un raport cu propunerile de soluţionare formulate de către fiecare dintre membrii comisiei, care va fi semnat de membrii acesteia. Propunerile divergente ale membrilor comisiei vor fi prezentate şi motivate separat. 

1.6. În măsura în care entitatea implicată în soluţionarea notificărilor dispune de posibilitatea atribuirii, în schimbul bunurilor imobile solicitate şi a căror restituire în natură nu este posibilă potrivit legii, a unor alte bunuri (mobile/imobile, aflate în circuitul civil) ori, după caz, de posibilitatea prestării de servicii din domeniul propriu de activitate, comisia internă de evaluare prevăzută la pct. 1.1 lit. b) va întocmi, la solicitarea comisiei interne pentru analizarea notificărilor, un raport intern de evaluare. 

2.1. Problemele complexe pot fi transmise spre analiză şi îndrumare Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. 

2.2. Controlul aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, se exercită de către autoritatea administrativă constituită în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, de către prefecţi sau persoanele desemnate de prefecţi în acest sens. Controalele se efectuează fie din oficiu, fie pe baza unor sesizări ale persoanelor îndreptăţite. 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii finale

Anexele nr. 1–4 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice. 

 

ANEXA Nr. 1

(model orientativ) 

Antet – Denumirea emitentului

 

DECIZIA DE RESPINGERE A NOTIFICĂRII

nr. .......... din ................ 

 

Privind soluţionarea dosarului întocmit în baza Notificării nr. ........... din ......................., depusă la Biroul executorului judecătoresc ..........................................., prin care dl/dna ................................., cetăţean ........................., domiciliat în ........................, prin reprezentant ............................., conform actului autentificat de notarul public ..................... sub nr. ............... din ......................, solicită restituirea în natură a imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil/acordarea celorlalte măsuri reparatorii prin echivalent, în situaţia în care restituirea în natură a imobilului/părţii din imobil nu poate opera .................................., situat/situată în .................... . 

Analizând actele depuse la Dosarul intern nr. ......../............, aferent notificării, prin care se constată că sunt incidente unul sau mai multe dintre următoarele motive:

1. imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

2. notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut la art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

3. solicitantul(a) nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

4. preluarea imobilului respectiv nu s-a făcut în mod abuziv;

5. nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat;

6. nu a fost dovedită calitatea de moştenitor;

7. imobilul (teren şi/sau construcţie)/partea din imobilul a cărui/cărei restituire în natură se cere sau pentru care persoana îndreptăţită, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, solicită acordarea celorlalte măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât restituirea în natură nu poate opera, a fost distrus ca urmare a unor calamităţi naturale;

8. alte motive legale,

având în vedere referatul comisiei interne prin care se propune respingerea cererii ce a făcut obiectul notificării,

în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) şi ale art. 68 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, precum şi ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare/statutul/actul constitutiv al unităţii deţinătoare,

 

PRIMARUL MUNICIPIULUI .............................. /

ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITĂŢII DEŢINĂTOARE

DECIDE:

 

Art. 1. – Respinge Notificarea nr. ......, înregistrată sub nr. ................ de către ...................................., pentru următorul/următoarele motive: ......................................................................................................... . 

Art. 2. – Prezenta decizie va fi comunicată, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanei îndreptăţite şi prefecturii pentru efectuarea controlului de legalitate. 

Art. 3. – Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a cererii de restituire poate fi atacată în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia Civilă a Tribunalului ................................ (în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare). 

 

ANEXA Nr. 2

(model orientativ) 

 

Antet – Denumirea emitentului

 

DECIZIA

nr. ....................................... din ...................................... 

de respingere a cererii de restituire în natură şi acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii

 

Privind soluţionarea dosarului întocmit în baza Notificării nr. ...................... din .........................................., depusă la Biroul executorului judecătoresc ..........................................., prin care dl/dna ..................................., cetăţean .................., domiciliat în .........................................., prin reprezentant ....................................................., conform actului autentificat de notarul public .............................................................. sub nr. ................................ din ........................................, solicită restituirea în natură a imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil ...................., situat(ă) în ................................... . 

Analizând actele depuse la Dosarul intern nr. ....../............, aferent notificării, prin care se constată unul dintre următoarele motive:

1. imobilul–construcţie a cărui restituire în natură se cere a fost demolat total;

2. pe imobilul–teren a cărui restituire în natură se solicită s-au edificat ori s-au amplasat construcţii autorizate ori alte amenajări de utilitate publică ale localităţii (parcuri, străzi, zone de protecţie şi altele asemenea);

3. imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale;

4. alte motive prevăzute de lege,

având în vedere referatul comisiei interne, prin care se constată imposibilitatea restituirii în natură şi se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în compensare cu alte bunuri şi servicii, precum şi acordul persoanei îndreptăţite,

în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 63 alin. (2) şi ale art. 68 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, precum şi ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare/statutul/actul constitutiv al unităţii deţinătoare,

 

PRIMARUL MUNICIPIULUI .............................. /

ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITĂŢII DEŢINĂTOARE

DECIDE:

 

Art. 1. – Respinge cererea de restituire în natură a imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil, situat(ă) în .........................................................................., formulată de notificatorul ........................................................... prin Notificarea nr. ............................, pentru următoarele motive: ....................................................................................... . 

Art. 2. – Se stabileşte ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit şi cuvenită notificatorului suma de ........................ lei, în limita căreia se va acorda în compensare, ca măsură reparatorie, bunul mobil (date de identificare)/imobil (teren şi/sau construcţie)/parte din imobil ........................, situat(ă) în .................................../diverse servicii (date de individualizare a prestaţiei, mai precis datele, obiectul, numărul şi data contractului de furnizare/prestări de servicii). 

Art. 3. – Prezenta decizie va fi comunicată, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanei îndreptăţite şi prefecturii pentru efectuarea controlului de legalitate. 

Art. 4. – Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia Civilă a Tribunalului ................................ (în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare). 

NOTĂ:

Măsura reparatorie constând în compensare cu alte bunuri şi servicii oferite în echivalent de către deţinătorul imobilului notificat poate fi combinată cu propunerea privind acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţia în care temeiul legal concret de acordare a beneficiului legii le prevede în mod expres. În această situaţie, decizia trebuie comunicată şi Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În cazul compensării cu bunuri sau servicii decizia motivată de compensare va fi însoţită de contractul de furnizare sau, după caz, de contractul de prestări servicii care urmează regimul contractual de drept comun. Rezilierea contractului respectiv din vina exclusivă a unităţii obligate la restituire atrage desfiinţarea de drept a deciziei/dispoziţiei de compensare. 

 

ANEXA Nr. 3

(model orientativ) 

 

Antet – Denumirea emitentului

 

DECIZIA

nr. ....... din ............. 

de respingere a cererii de restituire în natură şi propunerea privind acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plaţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

 

Privind soluţionarea dosarului întocmit în baza Notificării nr. .............................. din ................................., depusă la Biroul executorului judecătoresc ....................................., prin care dl/dna ...................................., cetăţean ............................., domiciliat în ...................................., prin reprezentant ................................................, conform actului autentificat de notarul public ............................... sub nr. ............ din .............., solicită restituirea în natură a imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil ........................, situat(ă) în ................................... . 

Analizând actele depuse la Dosarul intern nr. ................./......................... , aferent notificării, prin care se constată unul dintre următoarele motive:

1. imobilul – construcţie a cărui restituire în natură se cere a fost demolat total;

2. pe imobilul – teren a cărui restituire în natură se solicită s-au edificat ori s-au amplasat construcţii autorizate ori alte amenajări de utilitate publică ale localităţii (parcuri, străzi, zone de protecţie şi altele asemenea);

3. imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale;

4. alte motive prevăzute de lege,

având în vedere referatul comisiei interne, prin care se constată imposibilitatea restituirii în natură şi se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri potrivit titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 63 alin. (2) şi ale art. 68 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, precum şi ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare/statutul/actul constitutiv al unităţii deţinătoare,

 

PRIMARUL MUNICIPIULUI .............................. /

ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITĂŢII DEŢINĂTOARE

DECIDE:

 

Art. 1. – Respinge cererea de restituire în natură a imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil, situată în ..................................., în suprafaţă de ............................., formulată de persoana îndreptăţită ................................. prin Notificarea nr. ................................., pentru următoarele motive: ..................................................................................... . 

Art. 2. – Pentru imobilul notificat (teren şi/sau construcţie)/partea din imobil, situat(ă) în ..................................., în suprafaţă de ....................................... şi care nu poate fi restituit în natură, propunem acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 3. – Prezenta decizie va fi comunicată, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, persoanei îndreptăţite, prefecturii pentru efectuarea controlului de legalitate şi Secretariatului Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor. 

Art. 4. – Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia Civilă a Tribunalului ................................ (în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare). 

 

ANEXA Nr. 4

(model orientativ) 

 

Antet – Denumirea emitentului

 

DISPOZIŢIE DE RESTITUIRE ÎN NATURĂ

nr. .................................. din .......... 

 

Privind soluţionarea dosarului întocmit în baza Notificării nr. ....................... din ......................., depusă la Biroul executorului judecătoresc ..........................................., prin care dl/dna ................................., cetăţean ........................., domiciliat în ........................, prin reprezentant ............................., conform actului autentificat de notarul public ..................... sub nr. ............... din ............................................, solicită restituirea în natură a imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil .................................. situat(ă) în ............................................................................................................................... . 

Analizând actele depuse la Dosarul intern nr. ......../..........., aferent notificării, prin care se constată că:

1. notificatorul are calitatea de persoană îndreptăţită, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. ..... coroborat cu art. 4 alin. ........ din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza următoarelor acte doveditoare:

a) .....................................;

b) .....................................;

2. imobilul solicitat la restituirea în natură a fost proprietatea .................................. la momentul deposedării abuzive, conform actului de proprietate ................. şi ..........................;

3. imobilul respectiv a trecut abuziv în proprietatea statului. Actul în temeiul căruia s-a dispus preluarea ......................;

4. imobilul face obiectul art. 2 alin. (1) lit. ......... din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, .........................................................;

5. imobilul este în patrimoniul .............................................. şi se află în registrul de inventar la data de ............, la pag. ....., cu număr de inventar ................/se află în administrarea ...................................,

având în vedere referatul comisiei interne prin care se propune această măsură,

în conformitate cu dispoziţiile art. 7, 9 şi art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 63 alin. (2) şi ale art. 68 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, precum şi ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare/statutul/actul constitutiv al unităţii deţinătoare,

 

PRIMARUL MUNICIPIULUI .............................. /

ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITĂŢII DEŢINĂTOARE

DISPUNE:

 

Art. 1. – Se restituie în natură imobilul (sau, după caz, cota-parte), compus din .................................................... (se va descrie imobilul) în suprafaţă de ..................................., situat în ..................................................................................................................... (după caz, şi suprafaţa construită) cu următoarele vecinătăţi:

Nord ..................................;

Sud ...................................;

Est ....................................;

Vest ..................................,

dlui/dnei ............................................................................................................................................... (după caz, denumirea persoanei juridice) domiciliat/domiciliată/cu sediul în ......................................................................................, posesor/posesoare al/a actului de identitate .......................... seria ................... nr. .........., emis de .......................... la data de .........................................., cod numeric personal .................................................................................................................................................................. (în cazul persoanelor juridice se vor indica: actul de constituire şi reprezentantul legal al acesteia, precum şi codul unic de înregistrare) 

Art. 2. – Imobilul ce se restituie este grevat de următoarele servituţi ..................................................................... . (dacă este cazul) 

Art. 3. – Beneficiarul dispoziţiei de restituire are obligaţia respectării prevederilor art. 13 şi 15 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la protecţia chiriaşilor (în cazul în care imobilul este ocupat de astfel de persoane). 

De asemenea, în cadrul dispoziţiei de restituire se vor indica, după caz, obligaţiile corelative ale beneficiarului restituirii (obligaţia de a elibera şi de a preda locuinţa închiriată, inclusiv termenul; asumări de obligaţii unilaterale şi altele asemenea). 

Art. 4. – Prezenta dispoziţie face dovada proprietăţii asupra imobilului şi constituie titlu executoriu după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. 

Punerea în posesie se va face după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, prin proces-verbal de punere în posesie. 

Art. 5. – Îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, prevăzute la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cad în sarcina beneficiarului restituirii. 

Art. 6. – Prezenta decizie va fi comunicată, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanei îndreptăţite şi prefecturii pentru efectuarea controlului de legalitate. 

Art. 7. – Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia Civilă a Tribunalului ................................... (în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare).