Hotărârea Guvernului nr. 227/2005
M. Of. nr.
284 din 5 aprilie 2005
GUVERNUL ROMÂNIEI
H O T Ă R Â R E
pentru modificarea şi completarea
Hotărârii Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea şi
marcarea produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora
În temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. I. − Hotărârea
Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea
produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2002, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:
„Art. 2. − În
funcţie de compoziţia chimică, produsele din sticlă cristal se clasifică
astfel:
a) cristal superior, care conţine cel puţin 30%
oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00
g/cm3;
b) cristal cu plumb, care conţine cel puţin 24%
oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90
g/cm3;
c) sticlă cristalină, care este sticla cristal ce
conţine separat sau la un loc cel puţin 10% oxid de plumb (PbO),
oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K2O), având o
densitate de minimum 2,45 g/cm3 şi un indice de refracţie mai mare
de 1,520;
d) cristalin − sticlă sonoră −, care
este sticla cristal ce conţine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb
(PbO), oxid de bariu (BaO),
oxid de potasiu (K2O), având o densitate de minimum 2,40 g/cm3
şi a cărei duritate Vickers la suprafaţă este de 550
± 20.”
2. După alineatul (2) al articolului 3 se
introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3)
Clasificarea prevăzută la art. 2 şi marcajele prevăzute la alin. (2) pot să
apară pe aceeaşi etichetă.”
3. După articolul 6 se introduce un nou articol,
articolul 61, cu următorul cuprins:
„Art. 61. − Prezenta
hotărâre transpune Directiva 69/493/CEE privind sticla cristal, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 326/1969.”
4. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa
la prezenta hotărâre.
Art. II. − Prezenta
hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. III. − Hotărârea
Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea
produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora, cu
modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul economiei şi
comerţului,
Codruţ Ioan
Şereş
Ministrul
integrării europene,
Ene Dinga
Preşedintele
Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor,
Cătălin Florin Teodorescu
Bucureşti, 24
martie 2005.
Nr. 227.
ANEXĂ
(Anexă la Hotărârea Guvernului nr.
134/2002)
M E T O D E
pentru determinarea proprietăţilor chimice şi
fizice ale categoriilor de sticlă cristal
1. Analize
chimice
1.1. BaO şi PbO
Determinarea combinaţiei BaO
+ PbO
Se
cântăresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de
sticlă care se introduc într-un vas de platină. Se umezeşte cu apă şi se adaugă
10 mililitri de soluţie 15% de acid sulfuric şi 10 mililitri de acid fluorhidric.
Se încălzeşte pe baie de nisip până când se degajă vapori albi. Se lasă să se
răcească şi se tratează din nou cu 10 mililitri de acid fluorhidric. Se
încălzeşte până la reapariţia vaporilor albi. Se lasă să se răcească şi se
clătesc pereţii vasului cu apă. Se încălzeşte până la reapariţia vaporilor
albi. Se lasă să se răcească, se adaugă cu grijă 10 mililitri de apă, apoi se
transferă într-un pahar de 400 mililitri. Se clăteşte vasul de câteva ori cu
soluţie de 10% acid sulfuric şi se diluează la 100 mililitri cu aceeaşi
soluţie. Se fierbe 2−3 minute. Se lasă să stea peste noapte.
Se trece printr-un creuzet de filtrare cu
porozitatea 4, se spală mai întâi cu soluţie de 10% acid sulfuric, apoi de două
sau de trei ori cu alcool etilic. Se usucă timp de o oră în etuvă la 150°C. Se
cântăreşte BaSO4 + PbSO4.
Determinarea BaO
Se
cântăresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de
sticlă care se introduc într-un vas de platină. Se umezeşte cu apă şi se adaugă
10 mililitri de acid fluorhidric şi 5 mililitri de acid percloric. Se
încălzeşte pe baie de nisip până se degajă vapori albi. Se lasă să se răcească
şi se adaugă încă 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încălzeşte până la
reapariţia vaporilor albi. Se lasă să se răcească şi se clătesc pereţii vasului
cu apă distilată. Se încălzeşte din nou şi se evaporă până aproape de uscare.
Se începe din nou cu 50 mililitri de soluţie 10% acid clorhidric şi se
încălzeşte uşor pentru a favoriza dizolvarea. Se transferă într-un pahar de 400
mililitri şi se diluează până la 200 de mililitri cu apă. Se aduce la fierbere
şi se trece un curent de hidrogen sulfurat prin soluţia fierbinte. Când
precipitatul de sulfură de plumb se lasă la fundul vasului, se întrerupe
trecerea hidrogenului sulfurat. Se trece prin hârtie de filtru fină şi se spală
cu apă rece saturată cu hidrogen sulfurat.
Se fierb filtratele şi apoi, dacă este necesar, se
reduc prin evaporare la 300 mililitri. Se adaugă amestecului la fierbere 10
mililitri de soluţie 10% acid sulfuric. Se opreşte fierberea şi se lasă să stea
cel puţin 4 ore.
Se trece prin hârtie de filtru fină, se spală cu
apă rece. Se calcinează precipitatul la 1.050°C şi se cântăreşte BaSO4.
1.2. Determinarea ZnO
Se evaporă
filtratele de la separarea BaSO4, astfel încât să se reducă volumul
acestora la 200 mililitri. Se neutralizează cu amoniac în prezenţa roşului
metil şi se adaugă 20 mililitri de acid sulfuric N/10. Se aduce pH-ul la 2 (pH metru) prin
adăugarea de acid sulfuric N/10 sau sodă caustică N/10, după caz, şi se
precipită sulfura de zinc la rece prin trecerea unui curent de hidrogen
sulfurat. Se lasă precipitatul să sedimenteze 4 ore, apoi se colectează pe
hârtie de filtru fină. Se spală cu apă rece saturată cu hidrogen sulfurat. Se
dizolvă precipitatul de pe filtru prin turnarea a 25 mililitri de soluţie 10%
acid clorhidric fierbinte. Se spală filtrul cu apă fiartă până se obţine un
volum de aproximativ 150 mililitri. Se neutralizează cu amoniac în prezenţa
hârtiei de turnesol, apoi se adaugă unu-două grame de urotropină solidă pentru
a aduce soluţia la un pH de aproximativ 5. Se adaugă
câteva picături de soluţie apoasă 0,5% xilenol-oranj
proaspătă şi se titrează cu o soluţie de N/10 de Complexon
III până când culoarea roz virează în culoarea galben-lămâie.
1.3. Determinarea K2O: prin
precipitarea şi cântărirea tetrafenilboratului de
potasiu.
Procedeu: două grame de
sticlă sunt atacate, după pisare şi cernere, de 2 mililitri de HNO3 concentrat,
15 mililitri de HCO4, 25 mililitri de HF într-un vas de platină pe
baie de apă, apoi pe baie de nisip. După degajarea unor vapori albi denşi de
acid percloric (se continuă până la uscare), se dizolvă cu 20 de mililitri de
apă fierbinte şi 2−3 mililitri de acid clorhidric concentrat.
Se transferă într-un balon gradat de 200 mililitri
şi se completează volumul cu apă distilată.
Reactivi: soluţie 6% tetrafenilborat de sodiu: se dizolvă 1,5 grame de reactiv
în 250 mililitri de apă distilată. Se elimină opalescenţa uşoară rămasă prin
adăugarea a 1 gram de hidroxid de aluminiu. Se agită 5 minute şi se filtrează,
avându-se grijă să se repete filtrarea primilor 20 de mililitri obţinuţi.
Soluţia de spălare pentru precipitat: se
prepară puţină sare de potasiu prin precipitarea într-o soluţie de aproximativ
0,1 grame de KCl la 50 mililitri HCl
N/10, în care se toarnă, sub agitare, soluţia de tetrafenilborat
până la încetarea precipitării. Se filtrează prin produs sinterizat.
Se spală cu apă distilată. Se usucă într-un desicator, la temperatura camerei. Se toarnă apoi
20−30 miligrame din sarea rezultată în 250 mililitri de apă distilată. Se
agită din când în când. După 30 de minute se adaugă 0,5−1 grame de
hidroxid de aluminiu. Se agită pentru câteva minute. Se filtrează.
Modul de lucru: se ia
o parte alicotă de acid concentrat prin evaporare, care corespunde la
aproximativ 10 miligrame de K2O. Se diluează până la aproximativ 100
mililitri. Se adaugă încet soluţia de reactiv, aproximativ 10 mililitri,
echivalentul a 5 miligrame estimate de K2O, sub agitare uşoară. Se
lasă să se liniştească maximum 15 minute, apoi se filtrează printr-un creuzet
sinterizat tarat, de porozitate 3 sau 4. Se spală cu soluţie de spălare. Se
usucă 30 de minute la temperatura de 120°C. Pentru K2O coeficientul
de conversie este 0,13143.
1.4. Toleranţe admise
± 0,1 din valoarea absolută pentru fiecare
determinare. Dacă analiza dă o valoare mai mică, care se încadrează în
toleranţele admise, decât limitele fixate (30, 24 sau 10%), trebuie să se ia
media a cel puţin 3 determinări. Dacă media respectivă este mai mare sau egală
cu 29,95, 23,95, respectiv 9,95, sticla trebuie să fie acceptată în categoria
corespunzătoare la 30, 24 şi, respectiv, 10%.
2. Determinări fizice
2.1. Densitate
Metoda balanţei
hidrostatice cu o precizie de ± 0,01. Se cântăreşte o mostră de cel puţin 20
grame în aer şi imersată în apă distilată, la
temperatura de 20°C.
2.2. Indice de refracţie
Indicele de
refracţie se măsoară pe refractometru cu o precizie ± 0,001.
2.3. Microduritate
Duritatea Vickers se măsoară conform Standardului ASTM E 92−65
(revizuit în 1965), dar utilizându-se o greutate de 50 de grame şi luându-se
media a 15 determinări.