Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006

M. Of. nr. 1046 din 29 decembrie 2006

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului

 

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările și completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. – (1) Drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice, indiferent de finanțarea acestora, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, se stabilesc potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se acordă personalului din autoritățile și instituțiile publice, precum și din unitățile aflate în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea acestora.

(3) Cheltuielile de transport pentru personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sunt cele stabilite prin acte normative specifice.

Art. 2. – Pentru salariații din cadrul companiilor naționale, societăților comerciale și regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile bănești pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, se acordă în condițiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă.

Art. 3. – (1) În funcție de evoluția prețurilor de consum la produsele alimentare, în cazul în care rezultă o creștere mai mare de 10% a acestora, Ministerul Finanțelor Publice va actualiza cuantumul indemnizațiilor de delegare și detașare prevăzute de prezenta hotărâre.

(2) În funcție de evoluția prețurilor de consum la servicii, în cazul în care rezultă o creștere mai mare de 10% a acestora, Ministerul Finanțelor Publice va actualiza cuantumul sumei ce reprezintă compensarea cheltuielilor de cazare ale personalului aflat în delegare, în situația în care acesta nu beneficiază de cazare în structuri de primire turistică.

(3) Actualizările prevăzute la alin. (1) și (2) se vor face prin ordin al ministrului finanțelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. – (1) Conducătorii autorităților și instituțiilor publice vor lua măsuri pentru gospodărirea judicioasă a fondurilor aprobate pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute de prezenta hotărâre.

(2) Ordonatorii de credite trebuie să se încadreze în limita sumelor aprobate cu această destinație prin bugetul anual.

Art. 5. – Nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri atrage, după caz, în condițiile legii, răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau penală a celor vinovați.

Art. 6. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Art. 7. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 543/1995 privind drepturile bănești ale salariaților instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 13 septembrie 1996, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finanțelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Ministrul muncii, solidarității sociale și familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul administrației și internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

 

București, 21 decembrie 2006.

Nr. 1.860.

 

ANEXĂ

 

DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE

personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului

 

CAPITOLUL I

Drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării

Art. 1. – Delegarea și detașarea personalului autorităților și instituțiilor publice se dispune în scris de către conducătorii acestora.

Art. 2. – Este interzisă fixarea de la început a duratei delegării și detașării pentru o perioadă mai mică decât cea efectiv necesară pentru executarea sarcinilor respective, precum și fracționarea delegărilor și detașărilor prin rechemarea nejustificată a personalului înainte de îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a dispus deplasarea și detașarea.

Art. 3. – Executarea sarcinilor pe perioada delegării se consideră muncă prestată în realizarea obligațiilor ce revin persoanei delegate la locul ei de muncă.

Art. 4. – Persoana aflată în delegare trebuie să-și desfășoare activitatea în cadrul programului normal de lucru al unității la care se efectuează delegarea. Pe timpul delegării nu se pot plăti ore suplimentare.

Art. 5. – Persoana aflată în delegare care, pentru realizarea sarcinilor rezultate din obiectivele delegării, a desfășurat activitate peste durata normală de lucru sau într-una din zilele de repaus săptămânal sau sărbătoare legală, confirmată de unitatea la care s-a efectuat delegarea, beneficiază, cu aprobarea conducerii unității, de timp liber în compensare, potrivit reglementărilor legale.

Art. 6. – Obligațiile de muncă în perioada detașării sunt cele stabilite pentru locul de muncă la care se execută detașarea.

Art. 7. – Drepturile salariale aferente muncii prestate la locul detașării și cheltuielile de detașare se plătesc de unitatea la care se efectuează detașarea, cu excepția cazurilor când prin lege se prevede altfel.

Art. 8. – Pe durata delegării și detașării persoana își păstrează funcția, clasa, gradul profesional și treapta de salarizare sau, după caz, gradul sau treapta profesională și salariul avute la locul de muncă. Când detașarea se dispune într-o funcție pentru care este stabilit un salariu mai mare, persoana detașată poate opta pentru acest salariu, în condițiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL II

Indemnizația de delegare și de detașare

Art. 9. – Persoana aflată în delegare sau detașare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare de 13 lei, indiferent de funcția pe care o

îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care

își desfășoară activitatea.

Art. 10. – Numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare sau detașare se socotește de la data și ora plecării până la data și ora înapoierii mijlocului de transport din și în localitatea unde își are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de delegare sau detașare.

Art. 11. – Pentru delegarea cu o durată de o singură zi, precum și pentru ultima zi, în cazul delegării de mai multe zile, indemnizația se acordă numai dacă durata delegării este de cel puțin 12 ore.

Art. 12. – Persoana care în perioada delegării sau detașării își pierde temporar capacitatea de muncă beneficiază, pe timpul incapacității, pe lângă indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, atât de indemnizație de delegare sau detașare, cât și de decontarea cheltuielilor de cazare. Persoana respectivă nu primește aceste drepturi în cazul internării în spital sau al părăsirii localității, cu excepția celei detașate, care își păstrează dreptul de cazare și pe timpul spitalizării.

CAPITOLUL III

Cheltuieli de transport

Art. 13. – Personalul autorităților și instituțiilor publice, delegat sau detașat de conducerea acestora să îndeplinească anumite sarcini de serviciu în localități situate la distanțe mai mari de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, după cum urmează:

a) cu avionul, pe orice distanță, clasa economică;

b) cu orice fel de tren, după tariful clasei a II-a, pe distanțe de până la 300 km, și după tariful clasei I, pe distanțe mai mari de 300 km;

c) cu navele de călători, după tariful clasei I;

d) cu mijloace de transport auto și transport în comun, după tarifele stabilite pentru aceste mijloace;

e) cu mijloace de transport auto ale unităților, dacă acestea au asemenea posibilități, cu încadrarea în consumurile lunare de combustibil, stabilite potrivit legii;

f) cu autoturismul proprietate personală.

Art. 14. – Are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport pe calea ferată după tariful clasei I, pe orice fel de tren, indiferent de distanță, persoana care îndeplinește funcția de secretar general, secretar general adjunct, director general, director și adjunct al acestora, precum și cea care îndeplinește altă funcție similară din punctul de vedere al salarizării și al atribuțiilor care îi revin, stabilite de ordonatorii principali de credite ai autorităților și instituțiilor publice, atât pentru aparatul propriu, cât și pentru unitățile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora.

Art. 15. – Decontarea cheltuielilor pentru utilizarea vagonului de dormit este permisă numai în cazul călătoriilor efectuate pe timp de noapte, pe distanțe de peste 300 km și cu aprobarea prealabilă a conducătorului unității.

Art. 16. – Deplasarea cu autoturismul proprietate personală se poate face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, atât pentru posesorul autoturismului, cât și pentru persoanele din cadrul aceleiași autorități sau instituții publice care se deplasează împreună cu acesta. În acest caz, posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurși pe distanța cea mai scurtă.

Art. 17. – (1) Persoanei care ocupă o funcție de demnitate publică, care se deplasează, în interesul serviciului, în alte localități din țară, i se decontează cheltuielile de transport, indiferent de distanța și de mijlocul de transport folosit.

(2) De aceleași drepturi și condiții beneficiază și persoana cu funcție de conducere, asimilată, în condițiile legii, unei funcții de demnitate publică.

(3) În cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul proprietate personală, persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) primesc contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurși pe distanța cea mai scurtă.

Art. 18. – În cazul în care condițiile de transport permit ca persoana aflată în delegare sau detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de domiciliu, după terminarea programului de lucru, din localitatea unde este trimisă în delegare sau detașare, ordonatorul de credite poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport sau costul unui abonament de transport, dacă cheltuielile astfel efectuate sunt mai mici decât cele pentru plata indemnizației zilnice de delegare sau de detașare și a cazării și dacă prin aceasta nu se afectează bunul mers al activității la locul delegării sau detașării. În această situație nu se acordă indemnizația zilnică de delegare sau de detașare.

Art. 19. – Costul tichetelor pentru rezervarea locurilor, costul suplimentelor de viteză, precum și comisioanele percepute de agențiile de voiaj intră în cheltuielile de transport care se decontează.

Art. 20. – Se decontează drept cheltuieli de transport și:

a) cheltuielile pentru transportul efectuat cu mijloacele de transport în comun la și de la aeroport, gară, autogară sau port, în cazul în care acestea sunt situate în altă localitate;

b) cheltuielile de transport efectuate în localitatea unde se execută delegarea sau detașarea, cu mijloacele de transport în comun, dus-întors, pe distanța dintre gară, aerogară, autogară sau port și locul delegării sau detașării ori locul de cazare;

c) cheltuielile de transport pe distanța dintre locul de cazare și locul delegării sau detașării;

d) taxele pentru trecerea podurilor;

e) taxele de traversare cu bacul;

f) taxele de aeroport, gară, autogară sau port;

g) alte taxe privind circulația pe drumurile publice, prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

Art. 21. – Cheltuielile de transport se decontează și în următoarele cazuri:

a) persoana este chemată, înainte de terminarea misiunii, din localitatea unde se află în delegare sau detașare;

b) persoana întrerupe delegarea sau detașarea și se înapoiază în localitatea locului ei de muncă obișnuit, din cauza incapacității temporare de muncă, dovedită cu certificat medical.

Art. 22. – Decontarea cheltuielilor de transport în și din localitatea de delegare sau de detașare se face numai pe baza legitimațiilor de călătorie plătite în numerar. În cazul pierderii legitimațiilor de călătorie, acestea pot fi reconstituite în condițiile reglementărilor în vigoare.

Art. 23. – Se admit la decontare și taxele suplimentare percepute de agențiile de voiaj sau de alte unități, cum ar fi: convorbiri telefonice, telegrame, fax, e-mail, pentru reținerea locurilor în mijlocul de transport rutier, feroviar, aerian și naval.

Art. 24. – Cheltuielile de transport se decontează pe bază de documente justificative, cu excepția cazului în care deplasarea în și din localitatea de delegare sau de detașare se face cu autoturismul proprietate personală.

Art. 25. – Nu se admit la decontare:

a) taxele percepute suplimentar pentru bagajele personale;

b) cheltuielile de transport ale persoanei care are asigurat, de către unitate, transportul gratuit în interesul serviciului;

c) cheltuielile de transport pentru înapoiere, în cazul în care persoana, după terminarea delegării sau detașării, a rămas să-și efectueze concediul de odihnă sau datorită altor cauze de ordin personal;

d) cheltuielile de transport, în cazul în care salariatul întrerupe timpul aferent delegării sau detașării din cauza unor interese personale.

CAPITOLUL IV

Cheltuieli de cazare

Art. 26. – (1) Persoana trimisă în delegare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă și în care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative, după cum urmează:

a) în cazul cazării în structurile de primire turistice, în limita tarifelor practicate în structurile de 2 stele, pentru o cameră cu pat individual sau, în cazul în care unitatea nu dispune de o astfel de cameră, pentru o cameră cu două paturi;

b) în situații deosebite, rezultate din declarații pe propria răspundere, în care, ca urmare a imposibilității cazării în structurile de primire turistice de 2 stele sau de confort mai redus, persoana trimisă în delegare a fost cazată în structuri de primire turistice de confort superior, decontarea cheltuielilor de cazare se face în limita tarifelor practicate în structurile de primire turistice de 3 stele pentru o cameră cu pat individual sau, în cazul în care unitatea nu dispune de o astfel de cameră, pentru o cameră cu două paturi.

(2) În cazul în care cazarea s-a făcut într-o structură de primire turistică de confort superior celei de 3 stele, se decontează numai 50% din tariful de cazare perceput.

Art. 27. – În structurile de primire turistice se includ: hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, campinguri, sate de vacanțe, pensiuni, popasuri turistice, spații de campare organizate în gospodăriile populației destinate prin construcție cazării.

Art. 28. – În situația în care personalul aflat în delegare nu se cazează în condițiile prevăzute la art. 26, cheltuielile de cazare se compensează prin plata, pentru fiecare noapte, a sumei de 30 lei.

Art. 29. – La stabilirea cheltuielilor de cazare care se decontează se iau în considerare taxa de parcare hotelieră, taxa de stațiune și alte taxe prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

Art. 30. – (1) Persoanei detașate în afara localității în care își are locul permanent de muncă i se asigură, prin grija unității la care este detașată, cazarea gratuită în clădiri ori în spații închiriate de aceasta, în limita tarifelor legale. În aceste situații, cheltuielile de cazare în structurile de primire turistice nu se decontează.

(2) Funcționarului public detașat, în interesul autorității, instituției publice sau unității aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, în altă localitate decât cea de domiciliu i se poate deconta chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii, până la asigurarea cazării în condițiile alin. (1). Suma în limita căreia se compensează chiria nu va putea depăși cheltuiala cu cazarea în condițiile prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a).

Art. 31. – Persoanei care ocupă o funcție de demnitate publică, precum și persoanei cu funcție de conducere asimilată, în condițiile legii, unei funcții de demnitate publică din cadrul autorităților și instituțiilor publice, care se deplasează în interesul serviciului în alte localități din țară, i se decontează cheltuielile pentru cazare, pe baza documentelor justificative, fără a li se aplica prevederile art. 26.

Art. 32. – În situația în care în costul cazării este inclus și micul dejun, se decontează și contravaloarea acestuia.

Art. 33. – Persoana care are locul permanent de muncă în altă localitate decât aceea în care își are domiciliul nu beneficiază, pe timpul cât este trimisă în delegare sau detașare în localitatea de domiciliu, de indemnizație de delegare sau de detașare și de cheltuieli de cazare. Acestei persoane i se decontează numai cheltuielile de transport.

CAPITOLUL V

Alte situații specifice

Art. 34. – Dispozițiile prezentei hotărâri se aplică și cetățenilor străini care prestează activități, în condițiile legii, în cadrul autorităților, instituțiilor publice sau unităților aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, pe bază de contracte, precum și persoanelor care însoțesc delegați străini, în măsura în care contractele încheiate și, respectiv, dispozițiile legale în vigoare nu prevăd un alt mod de decontare a cheltuielilor efectuate.

Art. 35. – Persoanele trimise sau chemate la diferite instructaje sau alte activități în legătură cu sarcinile lor de serviciu beneficiază de drepturile reglementate prin prezenta hotărâre.

CAPITOLUL VI

Cheltuieli de transport în cadrul localității

Art. 36. – Personalul autorităților, instituțiilor publice, precum și unităților aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, încadrat pe funcții pentru care, prin fișa postului, are stabilite sarcini care necesită deplasări frecvente cu mijloace de transport în comun, inclusiv cu metroul, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport efectuate pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu în cadrul localității în care își desfășoară activitatea.

Art. 37. – Decontarea cheltuielilor de transport menționate la art. 36 se efectuează de regulă lunar, pe baza unei note justificative aprobate de ordonatorul de credite sau de o altă persoană desemnată de către acesta, în care trebuie să se specifice mijloacele de transport utilizate și cheltuielile efectuate, însoțită de actele doveditoare, sau, în cazul metroului, de o declarație pe propria răspundere.

Art. 38. – Decontarea cheltuielilor de transport efectuate pe bază de abonament se poate face numai cu aprobarea și pe răspunderea conducătorului unității din care face parte persoana și a conducătorului compartimentului financiar-contabil al acesteia și numai în cazul când din calcul rezultă că acest sistem este mai economic decât utilizarea biletelor de călătorie individuale.

Art. 39. – Decontarea cheltuielilor de transport efectuate în cadrul localității se face în limita sumelor aprobate prin bugetul anual pentru fiecare autoritate și instituție publică.

Art. 40. – Funcțiile cu sarcini ce impun deplasarea frecventă în interesul serviciului în cadrul localității se stabilesc de către ordonatorii principali de credite bugetare atât pentru aparatul propriu, cât și pentru unitățile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora.

Art. 41. – Decontarea cheltuielilor pentru transportul efectuat în condițiile prezentului capitol este permisă numai pentru transportul în interesul serviciului, nu și pentru deplasările personalului de la domiciliu la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu.

CAPITOLUL VII

Dispoziții finale

Art. 42. – Persoana trimisă în delegare sau detașare are dreptul să primească, în condițiile legii, un avans în numerar, stabilit în raport cu numărul zilelor de deplasare, dar nu mai mult decât totalul cheltuielilor de delegare sau de detașare pentru 30 de zile calendaristice.

Art. 43. – Acordarea avansului și justificarea acestuia se fac în condițiile prevăzute de reglementările legale privind operațiunile de încasări și plăți în numerar prin casierie.

Art. 44. – Cheltuielile de delegare se suportă, de regulă, de către unitatea din care face parte persoana.

Art. 45. – Pentru persoana trimisă în delegare în interesul altei unități, potrivit unor prevederi legale sau înțelegeri între unități, cheltuielile de delegare se suportă de unitatea respectivă. În asemenea cazuri, unitatea din care face parte persoana poate avansa acesteia, la cererea sa, suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor de delegare, iar aceasta are obligația ca, la înapoiere, să restituie avansul primit unității al cărei salariat este.

Art. 46. – Persoana trimisă în delegare sau detașare este obligată să obțină pe ordinul de serviciu, de la unitatea la care se deplasează, viza și ștampila conducătorului unității sau înlocuitorului acestuia, indicând data și ora sosirii și a plecării.

Art. 47. – (1) Sunt scutite de această viză persoanele prevăzute la art. 14 și 17.

(2) Personalul militar scutit de viză din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională se stabilește prin acte normative specifice.

Art. 48. – În situația în care delegarea sau detașarea unei persoane expiră în ziua de vineri sau într-o zi care precedă o zi de sărbătoare legală, și persoana rămâne în localitatea respectivă, în interes personal, încă cel mult 48 de ore, conducerea unității poate deconta costul transportului la înapoiere. Pentru zilele respective, persoana în cauză nu beneficiază de decontarea cheltuielilor de cazare și de indemnizația zilnică de delegare sau de detașare.