Hotărârea Guvernului nr. 106/2002

M. Of. nr. 147 din 27 februarie 2002

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind etichetarea alimentelor

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 6 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. – (1) Se aprobă:

a) Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa nr. 1;

b) Normele metodologice privind etichetarea nutriţională a alimentelor, prevăzute în anexa nr. 2;

c) Normele metodologice privind informaţiile suplimentare care se indică obligatoriu prin etichetare în cazul alimentelor obţinute din organisme modificate genetic sau care conţin aditivi şi arome modificate genetic ori obţinute din organisme modificate genetic, prevăzute în anexa nr. 3. 

(2) Anexele nr. 1.3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 2. – Nerespectarea prevederilor art. 4–6, ale art. 7 alin. (2), (3), (5) şi (7), art. 8 alin. (1) şi alin. (4)–(6), art. 9 alin. (1)–(3), art. 10 alin. (1)–(4), art. 11, art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi (3), art. 14, 15, art. 16 alin. (1) şi alin. (3)–(6), art. 17, art. 18 alin. (1) şi ale art. 19, 21 şi 22 din normele metodologice prevăzute în anexa nr. 1, ale art. 2 alin. (2), art. 3, art. 4 alin. (4) şi ale art. 7 şi 8 din normele metodologice prevăzute în anexa nr. 2 şi ale art. 2 alin. (1) şi ale art. 4 şi 6 din normele metodologice prevăzute în anexa nr. 3 constituie contravenţie şi se sancţionează conform art. 46 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 3. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi ai Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. 

(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 2 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 

Art. 4. – Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor poate include în cadrul normelor metodologice privind alimentele prevederi suplimentare referitoare la etichetarea acestora. 

Art. 5. – Produsele aflate în stoc sau contractate înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri pot fi comercializate cu elementele de identificare şi caracterizare marcate iniţial, până la lichidarea acestor stocuri, dar nu mai târziu de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. 

Art. 6. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 784/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 23 septembrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare. 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii şi familiei,

Daniela Bartoş

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,

Ilie Sârbu

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor,

Rovana Plumb,

secretar de stat

 

Bucureşti, 7 februarie 2002. 

Nr. 106. 

ANEXA Nr. 1

NORME METODOLOGICE

privind etichetarea alimentelor

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezentele norme metodologice reglementează modul de etichetare a alimentelor livrate ca atare consumatorului final, precum şi restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor agenţi economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie. 

Dispoziţiile prezentelor norme metodologice se aplică şi anumitor aspecte referitoare la prezentarea şi publicitatea alimentelor. 

Art. 2. – În sensul prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) etichetă – orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia;

b) aliment nepreambalat – aliment vrac care nu este supus operaţiunii de preambalare şi care, pentru vânzare, este măsurat sau cântărit în prezenţa consumatorului;

c) lot – un ansamblu de unităţi de vânzare dintr-un aliment fabricat, prelucrat sau ambalat în condiţii practic identice. 

Art. 3. – Scopul etichetării este de a da consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi posibilităţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi. 

Art. 4. – (1) Informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, la achiziţionarea produselor, în privinţa:

a) caracteristicilor alimentului şi în special a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei sale, precum şi a metodelor de fabricaţie sau de producţie;

b) atribuirii de efecte sau proprietăţi alimentelor pe care acestea nu le posedă;

c) sugerării că alimentul are caracteristici speciale atunci când în realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici. 

(2) Etichetarea şi metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie să atribuie alimentelor proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau să facă referirii la astfel de proprietăţi; sunt exceptate de la această interdicţie apele minerale naturale, precum şi orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale, autorizate în acest sens de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. 

(3) Interdicţiile sau restricţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică, de asemenea:

a) prezentării alimentelor, în special în ceea ce priveşte forma, aspectul sau ambalarea acestora, materialul de ambalare utilizat, felul cum sunt aranjate, precum şi modul în care alimentele sunt expuse;

b) publicităţii alimentelor. 

CAPITOLUL II

Dispoziţii privitoare la alimente

SECŢIUNEA I

Generalităţi

Art. 5. – Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

a) denumirea sub care este vândut alimentul;

b) lista cuprinzând ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;

d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;

e) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;

f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;

g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; în cazul produselor din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România;

h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului;

i) instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor;

j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;

k) o menţiune care să permită identificarea lotului;

l) menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevăzute în anexa nr. 1a). 

SECŢIUNEA a II-a

Denumirea sub care este vândut alimentul

Art. 6. – (1) Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului final sau agenţilor economici care prepară ori furnizează hrană pentru populaţie este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) în lipsa reglementărilor specifice, denumirea să fie cea obişnuită în România;

b) în lipsa denumirii obişnuite, prevăzută în situaţia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;

c) în toate situaţiile însă denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate în fabricaţie;

d) pentru alimentele din import trebuie să se utilizeze denumirea comercială sub care alimentul este fabricat şi comercializat în ţara producătoare. Totodată, în cazul în care prin aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, în special a art. 5, această denumire nu permite consumatorului cunoaşterea naturii reale a alimentului şi distingerea acestuia de alimente cu care s-ar putea confunda, denumirea comercială să fie însoţită de o altă informaţie descriptivă care să apară în vecinătatea acesteia;

e) în mod excepţional, să nu se utilizeze denumirea comercială din ţara producătoare în cazul în care alimentul importat se diferenţiază în mod esenţial de cel cunoscut de consumator sub această denumire, în ceea ce priveşte compoziţia sau fabricaţia, iar prevederile lit. d) nu sunt suficiente pentru a asigura informarea corectă a acestuia. 

(2) Marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut alimentul. 

(3) Denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să includă sau să fie însoţită de informaţii privind starea fizică a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus, ca de exemplu: transformare în pulbere, refrigerare, congelare, afumare, concentrare, dacă omiterea unor astfel de informaţii ar putea crea confuzii în rândul consumatorilor. Produsele care au fost tratate cu radiaţii ionizante trebuie să poarte inscripţionarea: „Tratat prin ionizare” sau „Tratat cu radiaţii ionizante”. 

(4) Utilizarea de termeni precum: „mod.”, „tip”, „gen” împreună cu denumirea sub care este vândut alimentul este interzisă. 

SECŢIUNEA a III-a

Ingredientele

Art. 7. – (1) Prin ingredient se înţelege orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată. 

(2) Atunci când un ingredient al unui aliment este constituit din mai multe ingrediente, acestea sunt considerate ingrediente ale alimentului respectiv. 

(3) În sensul prezentelor norme metodologice, nu sunt considerate ingrediente următoarele:

a) componentele unui ingredient care, în cursul procesului de fabricaţie, au fost temporar separate pentru a fi reîncorporate ulterior în produs într-o cantitate care să nu o depăşească pe cea inţială;

b) aditivii a căror prezenţă într-un aliment este datorată exclusiv faptului că au fost conţinuţi în unul sau în mai multe ingrediente ale acestuia şi cu condiţia că aceştia nu îşi mai îndeplinesc funcţia tehnologică în produsul finit;

c) aditivii utilizaţi ca auxiliari tehnologici;

d) substanţele folosite în cantităţi strict necesare ca solvenţi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome. 

(4) Lista cuprinzând ingredientele conţine toate ingredientele din alimente în ordinea descrescătoare a cantităţii, determinată în momentul introducerii în fabricaţie; vitaminele şi mineralele adăugate în alimente se menţionează în lista cuprinzând ingredientele. 

(5) Lista cuprinzând ingredientele este precedată de un titlu corespunzător care include menţiunea „Ingrediente”, cu următoarele precizări:

a) apa adăugată şi substanţele volatile vor fi indicate în ordinea greutăţii lor în produsul finit; cantitatea apei adăugate ca ingredient într-un aliment este determinată scăzându-se din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente folosite. Se exceptează menţionarea apei în cazul în care cantitatea ei nu depăşeşte 5% din greutatea produsului finit;

b) ingredientele folosite în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituite în momentul fabricării pot fi indicate în ordinea ponderală avută înaintea concentrării sau deshidratării lor;

c) în cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, ingredientele pot fi menţionate în ordinea proporţiilor din produsul reconstituit, cu condiţia ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoţită de o menţiune, precum: „ingrediente ale produsului reconstituit” sau „ingrediente ale produsului gata de consum”;

d) în cazul amestecurilor de fructe sau de legume, în care nici un fruct ori nici o legumă nu predomină cantitativ într-un mod semnificativ, ingredientele se pot înscrie şi în altă ordine, cu condiţia ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoţită de expresia „în proporţie variabilă”;

e) prevederile lit. d) se aplică şi în cazul mixturilor de condimente sau de plante aromatice. 

(6) Ingredientele nu se înscriu în cazul alimentelor menţionate în anexa nr. 1c). 

(7) În cazul în care ingredientele se înscriu cu denumirea specifică, descrierea se face în conformitate cu prevederile prezentului articol, cu următoarele precizări:

a) ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prezentate în anexa nr. 1e) şi sunt constituente ale unui alt aliment pot fi indicate numai prin denumirea categoriei respective;

b) ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prevăzute în anexa nr. 1d) se înscriu în listă cu denumirea categoriei, urmată de numele specific sau de codul numeric C.E.; în cazul unui ingredient care aparţine mai multor categorii se indică numai categoria corespunzătoare funcţiei sale principale în cadrul alimentului respectiv;

c) atunci când un ingredient conţine gluten, denumirile „amidon”, respectiv „amidon modificat”, prevăzute în anexele nr. 1e) şi 1d), se completează prin indicarea originii vegetale a acestuia;

d) indicarea aromelor se face prin menţionarea termenului „aromă/arome” ori a unei denumiri specifice sau printr-o descriere a acestora. Termenul „aromă naturală” sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aromele a căror componentă de aromatizare conţine exclusiv substanţele aromatizante şi/sau preparatele aromatizante definite în acte normative specifice. În cazul în care denumirea aromei conţine o referinţă la natura vegetală sau animală ori la originea substanţelor încorporate, termenul „natural” sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aroma la care componenta aromatizantă a fost izolată prin procedee fizice corespunzătoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedeele de preparare tradiţională a alimentelor obţinute în totalitate sau aproape în totalitate din alimentul sau din sursa aromatizantă respectivă. 

(8) Denumirea sub care este vândut un aliment poate fi însoţită de menţionarea unuia sau mai multor ingrediente, dacă acest lucru este prevăzut prin acte normative specifice. 

(9) Un ingredient compus, definit la alin. (2), se poate înscrie în lista cuprinzând ingredientele cu denumirea proprie sub care figurează în actele normative în vigoare, în funcţie de ponderea sa cantitativă în aliment, cu condiţia ca aceasta să fie urmată de enumerarea propriilor ingrediente. Această enumerare nu este obligatorie:

a) în cazul în care ingredientul compus reprezintă mai puţin de 25% din produsul finit; această excepţie nu se aplică în cazul aditivilor, conform prevederilor alin. (3);

b) în cazul în care ingredientul compus este un aliment şi face parte din categoria ingredientelor cuprinse în anexa nr. 1c). 

(10) Menţionarea apei nu este necesară în cazul în care ea este folosită în procesul de fabricaţie ca unic mod pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat sub formă concentrată sau deshidratată ori în cazul în care aceasta serveşte ca mediu lichid, care în mod normal nu poate fi consumat. 

Art. 8. – (1) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată în procente, determinată la momentul introducerii acestora în fabricaţie, se declară în următoarele situaţii:

a) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vândut ori este în mod obişnuit asociat cu această denumire de consumator; sau

b) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau

c) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului şi îl diferenţiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său. 

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică:

a) ingredientelor sau categoriilor de ingrediente:

a₁) a căror cantitate netă se înscrie pe etichetă, în conformitate cu art. 9 alin. (3); sau

a₂) ale căror cantităţi sunt deja stabilite pentru a fi înscrise pe etichete, prin acte normative specifice;

a₃) care sunt utilizate în cantităţi mici în scop de aromatizare;

a₄) în cazul în care, deşi apar cu denumirea sub care este vândut alimentul, nu influenţează alegerea consumatorului, avându-se în vedere că variaţia în cantitate nu este esenţială pentru a caracteriza alimentul sau nu îl diferenţiază de produsele similare;

b) atunci când prin acte normative specifice se stabileşte în mod precis cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, fără a impune indicarea acesteia pe etichetă;

c) în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (5) lit. d) şi e). 

(3) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică în cazul menţiunilor referitoare la adaosul de vitamine şi de minerale, atunci când acestea se supun etichetării nutriţionale. 

(4) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente se înscrie cu denumirea sub care este vândut alimentul ori în imediata vecinătate a acesteia, sau în lista cuprinzând ingredientele, în continuarea denumirii ingredientului sau a categoriei de ingrediente respective. 

(5) În cazul alimentelor care au pierdut din umiditate ca urmare a unor tratamente termice sau a altor tipuri de tratamente la care au fost supuse, cantitatea indicată a unui ingredient sau a ingredientelor, exprimată în procente, se raportează la produsul finit. Atunci când cantitatea unui ingredient sau cantitatea totală a ingredientelor înscrisă prin etichetare depăşeşte 100%, exprimarea procentuală se înlocuieşte cu cea a cantităţii ingredientului/ingredientelor utilizate la obţinerea a 100 grame de produs finit. 

(6) Cantitatea ingredientelor volatile se indică corespunzător cantităţii din produsul finit. 

(7) Cantitatea de ingrediente, utilizată în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituită pe parcursul procesului de fabricaţie, poate fi indicată corespunzător cantităţii dinaintea concentrării ori deshidratării. În cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, cantitatea de ingrediente poate fi indicată corespunzător cantităţii din produsul reconstituit. 

(8) Prevederile acestui articol nu exclud aplicarea reglementărilor referitoare la etichetarea nutriţională. 

SECŢIUNEA a IV-a

Cantitatea netă

Art. 9. – (1) Înscrierea cantităţii nete a alimentelor preambalate se face în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi de masă pentru celelalte produse, utilizându-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul. 

(2) a) Prevederile referitoare la indicarea cantităţii nete se aplică şi în cazul în care prin acte normative specifice se impune indicarea cantităţii nominale minime sau medii. 

b) În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe articole conţinând aceeaşi cantitate din acelaşi produs, ambalate individual, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete conţinute de un ambalaj individual şi a numărului total al acestora. Aceste menţiuni nu sunt obligatorii atunci când numărul total de ambalaje individuale poate fi numărat cu uşurinţă din exterior şi atunci când cel puţin o indicaţie privind cantitatea netă individuală poate fi citită clar din exteriorul produsului. 

c) În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe produse ambalate individual, care nu sunt considerate unităţi de vânzare, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete totale şi a numărului total de ambalaje individuale. 

(3) a) În cazul alimentelor solide livrate în mediu lichid se indică pe etichetă şi masa netă a componentei solide. 

b) Prin mediu lichid se înţelege: apă, soluţii apoase de săruri, saramură, soluţii apoase de acizi alimentari, oţet, soluţii apoase de zahăr sau înlocuitori, sucuri de fructe sau de legume, în cazul fructelor sau legumelor. 

c) Substanţele care se constituie ca mediu lichid pot fi singure sau în amestec, ca atare ori congelate, cu condiţia ca acestea să fie numai un element auxiliar al componentei solide şi astfel să nu reprezinte un factor de decizie pentru cumpărător. 

(4) Indicarea cantităţii nete nu este obligatorie pentru:

a) alimentele vândute cu bucata, cu condiţia ca numărul de articole să poată fi văzut cu claritate şi să poată fi numărat cu uşurinţă din exteriorul produsului; în caz contrar se indică numărul pe etichetă;

b) alimentele care pot înregistra pierderi considerabile de volum sau de masă şi care sunt vândute la bucată sau cântărite în prezenţa cumpărătorului;

c) alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau de 5 mililitri; această prevedere nu se aplică condimentelor şi plantelor aromatice. 

SECŢIUNEA a V-a

Data durabilităţii minimale/termenul de valabilitate, condiţii de păstrare, de conservare şi de folosire

Art. 10. – (1) Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare. 

(2) Data va fi precedată de menţiunea:

– „A se consuma, de preferinţă, înainte de...”, dacă în dată este inclusă ziua; sau

– „A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul...”, dacă se indică luna şi anul sau numai anul. 

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt însoţite fie de dată, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau ambalaj. Menţiunile sunt completate, după caz, cu indicarea condiţiilor de păstrare şi conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilităţii minimale. 

(4) Data se compune din indicarea clară a zilei, lunii şi a anului, într-o formă cronologică necodificată; în cazul alimentelor:

– a căror durabilitate este mai mică de 3 luni, este suficient să se indice ziua şi luna;

– a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mică de 18 luni, este suficient să se indice luna şi anul;

– a căror durabilitate este mai mare de 18 luni, este suficient să se indice anul. 

(5) Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale produsele menţionate în anexa nr. 1b). 

Art. 11. – (1) Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului data durabilităţii minimale este înlocuită de data limită de consum. Data înscrisă de producător este precedată de menţiunea „expiră la data de...”, indicându-se în ordine ziua, luna şi eventual anul, în formă necodificată. 

(2) Menţiunea prevăzută la alin. (1) este însoţită fie de dată, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau pe ambalaj. 

(3) Menţiunea cuprinsă în alin. (1) se completează cu indicarea condiţiilor de depozitare ce trebuie respectate. 

Art. 12. – (1) Informaţiile privind modul de preparare a alimentelor se indică în aşa fel încât să permită utilizarea corectă a acestora. 

(2) Pentru anumite alimente, în cazul în care producătorul nu stabileşte instrucţiuni precise de utilizare, acestea pot fi impuse prin acte normative specifice. 

SECŢIUNEA a VI-a

Concentraţia alcoolică

Art. 13. – (1) Prezenta secţiune se referă la indicarea concentraţiei alcoolice în volum pe etichetele băuturilor ce conţin alcool mai mult de 1,2% în volum, exceptându-se cele prevăzute la poziţiile tarifare 22.04 şi 22.05 din Tariful vamal de import al României. 

(2) Concentraţia alcoolică se exprimă în procente de volum, la temperatura de referinţă de 20°C; valoarea concentraţiei alcoolice se înscrie în cifre cu cel mult o zecimală urmată de simbolul „% vol.” şi poate fi precedată de cuvântul „alcool” sau de abrevierea „alc.”. 

(3) Toleranţele pozitive şi negative, exprimate în valoare absolută, permise la indicarea concentraţiei alcoolice, raportată în procente de volum, sunt următoarele:

(4) Toleranţele stabilite la alin. (3) lit. a)–h) nu exclud aplicarea toleranţelor ce derivă din metoda de analiză utilizată la determinarea concentraţiei alcoolice. 

SECŢIUNEA a VII-a

Dispoziţii referitoare la alimente preambalate

Art. 14. – (1) Pentru alimentele preambalate menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu pe ambalaj sau pe o etichetă ataşată de acesta. 

(2) Menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu numai pe documentele de însoţire, atunci când alimentele preambalate sunt:

a) comercializate într-o formă intermediară celei de vânzare către consumatorul final şi nu fac obiectul vânzării către agenţii economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie;

b) destinate aprovizionării agenţilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie, supunându-le unor procese de prelucrare. 

(3) În cazul produselor prevăzute la alin. (2), pe ambalajul exterior în care acestea sunt prezentate spre comercializare se înscriu elementele prevăzute la art. 5 lit. a), e) şi g) şi, după caz, cele prevăzute la art. 11. 

(4) Menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu astfel încât să fie uşor de înţeles, sunt marcate vizibil pentru a putea fi văzute cu uşurinţă, lizibil şi într-un mod ce nu permite ştergerea; acestea nu vor fi în nici un fel mascate, nu se inscripţionează în locuri obscure sau întrerupte prin inscripţii ori imagini. 

(5) Menţiunile prevăzute la art. 5 lit. a), d), e) şi j) se înscriu în acelaşi câmp vizual. 

(6) În cazul ambalajelor din sticlă destinate reutilizării, marcate într-un mod ce nu permite ştergerea, precum şi al amabalajelor sau recipientelor care nu au nici una dintre feţe cu suprafaţa mai mare de 10 cm² se înscriu pe etichete doar elementele prevăzute la art. 5 lit. a), d) şi e). În acest caz nu se aplică prevederile alin. (5). 

SECŢIUNEA a VIII-a

Dispoziţii referitoare la alimentele nepreambalate

Art. 15. – (1) Orice aliment nepreambalat, prezentat spre comercializare consumatorilor ori agenţilor economici care prepară hrană pentru populaţie, trebuie să aibă înscrise denumirea conform prevederilor art. 5 şi data durabilităţii minimale sau data limită de consum. Înscrierea se face pe produs, pe un afiş, anunţ sau în orice altă formă fără risc de confuzie. 

(2) Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale alimentele cuprinse în anexa nr. 1b). 

SECŢIUNEA a IX-a

Indicarea lotului

Art. 16. – (1) Alimentele nu pot fi comercializate dacă nu sunt însoţite de o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte. 

(2) Indicarea lotului nu este obligatorie pentru următoarele alimente sau în următoarele condiţii:

a) produse agricole care în momentul transferării din spaţiul de depozitare sunt vândute sau livrate de la producător la unităţi în scopul depozitării temporare, condiţionării sau ambalării, dirijate către organizaţii de producători ori achiziţionate în vederea introducerii imediate într-un sistem de pregătire operaţională sau de transformare;

b) atunci când la locurile de vânzare către consumatorul final alimentele nepreambalate sunt ambalate la cererea consumatorului sau preambalate în vederea vânzării imediate;

c) pentru ambalajele şi recipientele a căror faţă mare are o suprafaţă mai mică de 10 cm²;

d) porţiile individuale de îngheţată; în acest caz indicarea lotului de fabricaţie se face pe ambalajul colectiv;

e) atunci când data durabilităţii minimale sau termenul de valabilitate este indicat prin menţionarea clară şi necodificată cel puţin a zilei şi lunii, în această ordine. 

(3) Răspunderea în ceea ce priveşte stabilirea şi înscrierea lotului revine, după caz, producătorului sau ambalatorului ori agentului economic înregistrat în România, care comercializează pentru prima oară produsul. 

(4) Indicarea lotului este precedată de litera L, cu excepţia cazurilor în care aceasta se distinge cu claritate faţă de alte indicaţii de pe etichetă. 

(5) În cazul alimentelor preambalate indicarea lotului conform alin. (4) se face pe ambalaj sau pe eticheta ataşată de acesta; în cazul alimentelor nepreambalate această indicaţie apare pe ambalaj sau pe container ori, în lipsa acestora, pe documentele comerciale însoţitoare. 

(6) Înscrierea lotului se face în aşa fel încât să poată fi văzută cu uşurinţă, să poată fi citită cu claritate şi să nu permită ştergerea. 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

Art. 17. – În cazul alimentelor comercializate în ambalaje atractive, precum figurinele sau suvenirurile, se înscriu elementele prevăzute la art. 5 lit. a), d) şi g). 

Art. 18. – (1) Etichetarea trebuie să includă una sau mai multe menţiuni suplimentare pentru următoarele categorii de alimente:

(2) Menţiunile prevăzute la alin. (1) nr. crt. 2 şi 3 nu se supun prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b). 

Art. 19. – Toate menţiunile ce se înscriu pe etichete, prospecte sau, după caz, în documente însoţitoare, în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, trebuie să fie redactate în limba română, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi. 

Art. 20. – Prezentele norme metodologice nu restricţionează aplicarea actelor normative specifice pentru alimentelor specificate. 

Art. 21. – Se interzice modificarea datei durabilităţii minimale sau a termenului de valabilitate înscris prin etichetarea originară. 

Art. 22. – (1) Se interzice utilizarea în etichetare, afişarea în vecinătatea alimentelor sau înscrierea în documentele însoţitoare ori în prospectele de prezentare a denumirilor, indicaţiilor, reprezentărilor, semnelor şi a oricăror alte forme de prezentare de natură să inducă în eroare consumatorul, în special în ceea ce priveşte calitatea, originea sau provenienţa alimentului. 

(2) Ilustrarea de fructe şi/sau porţiuni vegetale pe etichete, ambalaje de prezentare, cataloage sau prin publicitate nu este permisă decât în cazul în care fructele (sau părţi de fruct–suc de fructe, pulpă de fruct) şi/sau porţiunile vegetale apar în denumirea sub care este vândut produsul şi sunt înscrise în lista cuprinzând ingredientele urmate de cantitatea acestora exprimată în procente. 

În cazul utilizării la fabricarea alimentelor numai a aromelor se interzice ilustrarea, desenarea sau orice alte forme de reprezentare a fructelor şi/sau a porţiunilor vegetale. 

Art. 23. – Anexele nr. 1a) – 1e) fac parte integrantă din prezentele norme metodologice. 

ANEXA Nr. 1a) 

la normele metodologice

MENŢIUNI SUPLIMENTARE

de etichetare pe grupe de produse

 

Prevederile art. 5 lit. a)–l) din anexa nr. 1 vor fi completate cu menţiunile specifice fiecărei grupe de produse, după cum urmează:

1. Lapte de consum

a) conţinutul de grăsime – exprimat în procente – pentru fiecare tip de lapte de consum (lapte normalizat, lapte smântânit, lapte hiperproteic);

b) procedeul de tratament termic (pasteurizat, sterilizat); prescurtările de tipul „pastă”, „UHT” sunt admise;

c) pentru laptele pasteurizat se va menţiona „A se păstra la temperatura de 2–4°C”. 

2. Sortimente de lapte concentrat sau praf

a) în cazul produselor: lapte concentrat neîndulcit, lapte concentrat îndulcit, lapte normalizat concentrat neîndulcit, lapte normalizat concentrat îndulcit, lapte smântânit concentrat îndulcit, lapte smântânit concentrat neîndulcit:

– menţiunea „tratat la temperatură ultraînaltă (UHT)” sau „tratat la temperatură Ultraînaltă”, dacă acestea au fost supuse la un astfel de tratament şi ambalate aseptic;

– conţinutul de grăsime, exprimat în procente;

– conţinutul de substanţă uscată, exprimat în procente;

– recomandări privind modul de utilizare şi condiţiile de diluţie;

b) în cazul sortimentelor de lapte praf:

– menţiunea „produs instant” – pentru produsele cu solubilitate instantanee;

– conţinutul de grăsime, exprimat în procente;

– conţinutul de substanţă uscată, exprimat în procente;

– recomandări privind metoda de reconstituire şi diluare, precum şi conţinutul în grăsime al produsului astfel reconstituit.

3. Produse lactate acide (iaurt, smântână, lapte bătut, kefir, sana) 

– conţinutul de grăsime, exprimat în procente pentru fiecare tip de produs. 

4. Brânzeturi

Pentru diferite tipuri de sortimente din această grupă: brânzeturi proaspete, maturate, topite, fermentate, aromatizate:

a) conţinutul de grăsime raportat la substanţa uscată, exprimat în procente;

b) procedeul de tratament termic la care au fost supuse materiile prime sau produsele finite (pasteurizare, topire, afumare);

c) o menţiune precum „pe bază de lapte crud”, dacă s-a utilizat numai lapte crud pentru fabricare;

d) în cazul brânzeturilor aromatizate, menţionarea aromatizantului adăugat. 

5. Unt

a) conţinutul de grăsime, exprimat în procente;

b) o menţiune specială în cazul adaosului de sare. 

6. Produse din categoria margarină

a) menţiune privind tipul de margarină;

b) conţinutul de grăsime, exprimat în procente;

c) menţiunile privind adaosurile de lapte, unt, vitamine, dacă s-au utilizat asemenea adaosuri în fabricare;

d) margarina conţinând mai mult de 0,5% sare comestibilă trebuie indicată ca „sărată”. 

7. Carne şi produse din carne

a) menţionarea speciilor de animale de la care provine carnea (inclusiv organele);

b) denumirea speciei pentru peşte, crustacee, moluşte;

c) menţionarea procedeelor de fabricaţie sau natura tratamentelor utilizate, ca de exemplu:

– produs pe bază de carne tocată;

– produs crud-uscat;

– produs afumat;

– produs sărat;

– cârnaţi proaspeţi pentru fript, prăjit;

– preparate din carne proaspete (fierte);

– preparate din carne fierte şi afumate;

– preparate din carne crude şi afumate;

– preparate din carne fierte, afumate şi uscate;

– preparate din carne fierte şi dublu afumate;

– preparate din carne prelucrate prin coacere;

– produs pasteurizat (semiconserve tratate termic la o temperatură mai mică de 100°C);

– produs refrigerat;

– produs congelat;

– semipreparate culinare (pentru produsele netratate termic);

– produs pe bază de peşte..., cu specificarea speciei şi a tratamentului termic la care a fost supus (pasteurizare, sterilizare, prăjire, afumare);

– produs sterilizat;

– produs obţinut prin injectare;

d) informaţia privind specia de animale nu este necesară pentru produsele pe bază de carne alcătuite numai din carne de bovină, porcină, şi nici atunci când este utilizată denumirea lor tradiţională. Dacă una dintre cele două specii este menţionată în denumirea sub care este vândut alimentul, proporţia de carne trebuie să fie mai mare de 50% din compoziţie;

e) nu este necesară menţionarea speciei de animale pentru slănină, şorici, sânge, plasmă;

f) menţionarea tipului de membrană utilizat:

– membrane naturale;

– membrane artificiale comestibile;

– membrane artificiale necomestibile;

g) extractul şi supa de carne care nu provin din carne de bovină trebuie să poarte indicaţia privind carnea utilizată (de exemplu, extract din carne de porc). 

8. Ouă şi produse din ouă

a) la locul de vânzare se va afişa o etichetă în care se va menţiona: „ouă proaspete mari” (cu masa peste 50 g/buc.) sau „ouă proaspete mici” (cu masa cuprinsă între 40–50 g/buc.);

b) pentru produsele din ouă se va indica conţinutul în ouă raportat la produsul finit, exprimat în procente, şi temperatura de depozitare. 

9. Legume–fructe

a) în cazul ciupercilor comestibile congelate, data congelării;

b) în cazul produselor pe bază de ciuperci uscate, o menţiune precum „fabricat plecând de la ciuperci uscate”;

c) în cazul ciupercilor de cultură proaspete, indicarea agentului economic producător sau a producătorului particular. 

10. Suc natural de fructe, nectar de fructe, sirop de fructe

a) în cazul produselor conţinând mai mult de 2 g dioxid de carbon/l, o menţiune precum „carbogazos”;

b) menţionarea fructelor în ordinea descrescătoare a proporţiei acestora în produs;

c) în cazul sucurilor şi nectarurilor obţinute din concentrate se menţionează „obţinut din concentrat de x”, în care x reprezintă numele fructului; această menţiune va figura în imediata apropiere a denumirii produsului, cu caractere îngroşate;

d) în cazul sucurilor şi nectarurilor cu pulpă în conţinut se menţionează „cu pulpă”;

e) în cazul nectarurilor se menţionează conţinutul minim de fructe

(x %) în imediata apropiere a denumirii produsului, în care x reprezintă procentul minim de fruct din produsul finit;

f) în cazul în care nectarul de fructe conţine miere, menţiunea „conţine miere” trebuie să figureze în imediata apropiere a denumirii produsului;

g) în cazul sucurilor de fructe diluate se menţionează în imediata apropiere a denumirii produsului conţinutul minim de suc de fructe, piure de fructe sau amestec din aceste componente. 

11. Băuturi răcoritoare

a) dacă se utilizează mai multe sucuri de fructe, acestea vor fi menţionate în ordinea descrescătoare a concentraţiilor lor;

b) dacă proporţia sucului de fructe este egală sau mai mare de 4% se menţionează denumirea fructului („...suc de lămâie”, „...suc de portocale”), iar dacă proporţia din sucul de fructe este mai mică de 4% se menţionează „...cu aromă de...”;

c) în cazul produselor cu conţinut mai mare de 30 mg cafeină/l, o menţiune precum „conţine cafeină”; în cazul băuturilor ce conţin de regulă cafeină, iar concentraţia este mai mică de 1 mg/l se indică „fără cafeină”;

d) în cazul băuturilor conţinând mai mult de 2 g dioxid de carbon/l denumirea sub care se vinde produsul se completează cu menţiunea „carbogazoasă”;

e) menţionarea originii apei minerale, când aceasta este folosită la prepararea produselor. 

12. Sucuri de legume

– menţionarea legumelor în ordinea descrescătoare a proporţiei acestora în produs. 

13. Conserve de fructe (dulceaţă, gem, marmeladă, cremă, pastă, piureuri de castane îndulcite):

a) o menţiune precum „a se păstra la rece după deschidere”, pentru produsele a căror concentraţie în substanţă uscată solubilă este mai mică de 63%; se poate omite această menţiune pentru produsele la gramajele mici, al căror conţinut este în mod normal consumat o singură dată, precum şi pentru produsele la care au fost adăugaţi conservanţi;

b) în lista cuprinzând ingredientele şi aditivii se va menţiona pentru:

– caisele utilizate în dulceaţa simplă, care au suferit tratament de deshidratare, altul decât liofilizare, specificaţia „caise uscate”;

– sucul de sfeclă roşie adăugat la gemul simplu sau la dulceaţa simplă de căpşuni, zmeură, coacăze roşii sau de prune, specificaţia „suc de sfeclă roşie pentru intensificarea culorii” sau o specificaţie asemănătoare;

c) menţiunea „fruct utilizat: ...g pentru 100 g produs finit”;

d) menţiunea „zahăr total: ...g pentru 100 g”, cifra indicată reprezentând valoarea refractometrică a produsului finit, determinată la 20°C, admiţându-se o toleranţă de ±3%. 

14. Ciocolată şi produse din ciocolată

a) se menţionează în mod obligatoriu conţinutul de cacao în substanţa uscată, exprimat în procente, astfel: „cacao” % minimă;

b) în cazul ciocolatei umplute se menţionează produsul de umplutură;

c) se exceptează de la indicarea conţinutului net produsele din ciocolată preambalate, cu o greutate mai mică de 50 g; această excepţie nu se aplică produselor cu o greutate netă mai mică de 50 g fiecare, atunci când sunt prezentate într-un ambalaj conţinând două sau mai multe astfel de produse, dacă conţinutul net total, inclusiv ambalajul, este egal cu sau mai mare de 50 g; în cazul produselor din ciocolată turnate şi goale în interior, această indicaţie poate fi înlocuită cu conţinutul net minim;

d) o menţiune privind adaosul de cafea sau de băuturi spirtoase, când acesta depăşeşte 1% din masa produsului. 

15. Cafea, derivaţi din cafea

a) menţionarea denumirii varietăţilor de cafea, în cazul comercializării acesteia sub formă verde sau prăjită, în vrac;

b) în cazul în care conţinutul de cafeină este sub 0,1%, raportat la substanţa uscată, se înscrie menţiunea „cafea decafeinizată”;

c) se interzice comercializarea sub denumirea de „cafea” a amestecurilor de cafea cu substituenţi ai acesteia;

d) în cazul amestecurilor de cafea cu substituenţi de cafea se indică substituenţii utilizaţi şi procentul de cafea din amestec. 

16. Sare

Pentru sarea iodată se vor face menţiunile:

a) „iodată”, cu indicarea concentraţiei de iod;

b) „a se folosi pentru gătit şi masă”;

c) „a nu se folosi pentru conserve alimentare”. 

17. Condimente

În cazul condimentelor care conţin mai mult de 5% sare comestibilă, se va menţiona procentul acesteia. 

18. Vin şi produse pe bază de vin

Etichetarea vinurilor şi produselor pe bază de vin se face în conformitate cu prevederile Legii viei şi vinului nr. 67/1997, cu modificările ulterioare. 

19. Băuturi alcoolice

a) în cazul băuturilor alcoolice sunt interzise indicaţii care, sub diferite forme, se referă la sănătate, precum: „reconfortant”, „fortifiant”, „energizant”, „tonic”;

b) în cazul băuturilor alcoolice comercializate în restaurante:

– lista de băuturi trebuie să menţioneze denumirea specifică, conţinutul în alcool (% vol.) şi capacitatea. Aceste menţiuni nu se aplică în cazul amestecurilor de băuturi alcoolice care sunt preparate în restaurant;

– recipientele de băuturi alcoolice vândute în restaurante trebuie să aibă indicate vizibil şi lizibil denumirea specifică, ţara producătorare şi concentraţia alcoolică. 

20. Oţet de fermentaţie

a) conţinutul minim în acid, exprimat în grame acid acetic la litrul de produs;

b) înscrierea pe etichetă a denumirii „oţet” sau „esenţă de oţet” pentru produsele obţinute din alte materii prime decât acidul acetic de fermentaţie este interzisă. 

21. Ape îmbuteliate, altele decât apa minerală şi apa de izvor

a) se inscripţionează cu denumirea „apă de masă gazoasă” sau apă de masă carbogazoasă” apa potabilă la care s-a adăugat dioxid de carbon alimentar;

b) se inscripţionează cu denumirea „apă de masă mineralizat” artificială apa potabilă la care s-au adăugat săruri minerale. Acestea se înscriu în lista cuprinzând ingredientele în ordinea descrescătoare a importanţei lor cantitative în momentul introducerii în fabricaţie. 

În cazul în care produsul conţine dioxid de carbon alimentar, denumirea sub care se vinde produsul se completează cu menţiunea „carbogazoasă”. 

Cele trei cuvinte „apă mineralizată artificial” se înscriu unele lângă altele, cu caractere de aceeaşi mărime şi cu aceeaşi culoare. 

În cazurile menţionate la lit. a) şi b) eticheta nu va conţine referiri, semne sau figuri care să creeze confuzii de orice fel cu apa minerală naturală, să inducă în eroare consumatorul asupra localizării geografice a apei, să îi atribuie apei efecte sau recomandări terapeutice ori să facă precizări asupra compoziţiei chimice a acesteia. 

22. Informaţiile prevăzute la art. 5 din anexa nr. 1 se completează, după caz:

– în cazul alimentelor congelate, cu menţiunile „produs congelat” şi „a nu se recongela după decongelare”. 

ANEXA Nr. 1b) 

la normele metodologice

LISTA

cuprinzând alimentele scutite de indicarea datei durabilităţii minimale

 

1. Fructele şi legumele proaspete, incluzând cartofii, care nu au făcut obiectul unei curăţări, tăieri sau altor tratamente similare. Această derogare nu se aplică seminţelor pentru germinaţie şi produselor similare. 

2. Vinuri, vinuri spumoase, vinuri spumante, vinuri licoroase, vinuri aromatizate şi produse similare obţinute din fructe, altele decât struguri

3. Băuturile conţinând 10% sau mai mult în volum alcool

4. Băuturi răcoritoare, sucuri de fructe, nectaruri din fructe şi băuturi alcoolice în recipiente individuale mai mari de 5 l, destinate agenţilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie

5. Pâinea, produsele de panificaţie, patiserie şi de cofetărie, care prin natura lor sunt consumate în 24 de ore de la fabricare

6. Oţetul de fermentaţie

7. Sarea de bucătărie

8. Zahărul solid

9. Produsele zaharoase care sunt alcătuite aproape în totalitate din zahăr aromatizat şi/sau colorat

10. Guma de mestecat şi produsele similare de mestecat

11. Porţiile individuale de îngheţată. 

ANEXA Nr. 1c) 

la normele metodologice

LISTA

cuprinzând alimentele scutite de obligaţia indicării ingredientelor

 

1. Fructele şi legumele proaspete, inclusiv cartofii, care nu au făcut obiectul unei curăţări, tăieri sau altor tratamente similare

2. Apele carbogazoase în a căror denumire apare această caracteristică

3. Oţetul de fermentaţie care provine în mod exclusiv dintr-un singur produs de bază şi care nu a suferit adăugarea nici unui alt ingredient

4. Brânzeturi, untul, laptele şi smântâna fermentată, în măsura în care nu au suferit decât adăugări de produse lactate, enzime şi culturi de microorganisme necesare fabricării sau de sare, în cazul brânzeturilor, altele decât cea proaspătă sau topită 

5. Produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci când:

a) denumirea comercială a acestuia este identică cu cea a ingredientului; sau

b) denumirea comercială permite identificarea clară a naturii ingredientului. 

ANEXA Nr. 1d) 

la normele metodologice

LISTA

cuprinzând ingredientele care trebuie să fie înscrise cu denumirea categoriei lor, urmată de numele specific sau de codul numeric C.E. 

 

1. Colorant

2. Conservant

3. Antioxidant

4. Emulsificator

5. Agent de îngroşare

6. Gelifiant

7. Stabilizator

8. Potenţiator de aromă

9. Corector de aciditate

10. Acidifiant

11. Antiaglomerant

12. Amidon modificat*)

13. Îndulcitor

14. Agent de afânare

15. Antispumant

16. Agent de glazurare

17. Săruri de topire**)

18. Ameliorator (de făină) 

19. Agent de întărire

20. Agent de umezire

21. Agent de încărcare

22. Gaz de propulsare *

ANEXA Nr. 1e) 

la normele metodologice

LISTA

cuprinzând categoriile de ingrediente pentru care numele specific poate fi înlocuit cu denumirea categoriei

 

 

ANEXA Nr. 2

NORME METODOLOGICE

privind etichetarea nutriţională a alimentelor

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezentele norme metodologice reglementează modul de etichetare nutriţională atât a alimentelor livrate ca atare consumatorului final, cât şi a celor destinate aprovizionării restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor agenţi economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie. 

(2) Prevederile prezentelor norme metodologice nu se aplică următoarelor produse:

a) ape minerale naturale sau alte ape destinate consumului uman;

b) integratori dietetici/suplimente alimentare. 

(3) Prezentele norme metodologice nu exclud aplicarea reglementărilor privind etichetarea alimentelor destinate utilizărilor nutriţionale speciale. 

(4) În sensul prezentelor norme metodologice, următorii termeni se definesc astfel:

a) etichetare nutriţională – orice informaţie care apare pe etichete şi se referă la:

a1) valoarea energetică; şi

a2) următoarele substanţe nutritive: proteine, glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu, vitaminele şi mineralele prezente în cantităţi semnificative, conform tabelului care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;

b) menţiune nutriţională – orice reprezentare sau orice mesaj publicitar care specifică, sugerează sau induce faptul că alimentul are anumite proprietăţi nutriţionale datorate valorii energetice/calorice pe care acesta o furnizează, o furnizează la o valoare scăzută sau crescută ori nu o furnizează şi/sau datorită substanţelor sale nutritive pe care acesta le conţine, le conţine în proporţie scăzută sau crescută ori nu le conţine. Înscrierea unor elemente referitoare la calitatea sau cantitatea unei substanţe nutritive nu reprezintă o menţiune nutriţională dacă acest lucru este stabilit prin reglementări specifice;

c) proteine – conţinutul de proteină calculat cu formula: proteină = azot total Kjeldahl x 6,25;

d) glucide – toate glucidele metabolizate de organismul uman şi care includ polioli;

e) zaharuri – toate monozaharidele şi dizaharidele prezente în alimente, excluzând poliolii;

f) lipide – lipidele totale, inclusiv fosfolipidele;

g) acizi graşi saturaţi – acizii graşi fără dublă legătură;

h) acizi graşi mononesaturaţi – acizii graşi cu o dublă legătură în poziţie cis;

i) acizi graşi polinesaturaţi – acizii graşi cu duble legături întrerupte în poziţie cis, cismetilenice;

j) valoare medie – valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de substanţe nutritive pe care o conţine un aliment dat, faţă de variaţiile acestora în funcţie de sezon, obiceiuri de consum şi alţi factori care pot induce modificări ale valorii efective. 

CAPITOLUL II

Dispoziţii privind etichetarea nutriţională a alimentelor

Art. 2. – (1) Etichetarea nutriţională este opţională cu excepţia prevederior alin. (2). 

(2) Etichetarea nutriţională este obligatorie atunci când la prezentarea sau la publicitatea produsului, cu excepţia campaniilor publicitare colective, apare pe etichetă o menţiune nutriţională. 

Art. 3. – Singurele menţiuni nutriţionale permise sunt cele care se referă la valoarea energetică, la substanţele nutritive menţionate la art. 1 alin. (4) lit. a)a2) şi la substanţele care aparţin sau care sunt componentele uneia dintre categoriile acestor substanţe nutritive. 

Art. 4. – (1) Informaţiile furnizate consumatorilor prin etichetarea nutriţională, prevăzute la art. 1 alin. (4) lit. a), se grupează, după caz, în grupa 1 sau 2, în următoarea ordine:

Grupa 1:

a) valoarea energetică;

b) cantităţile de proteine, glucide şi lipide. 

Grupa 2:

a) valoarea energetică;

b) cantităţile de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi graşi saturaţi, fibre şi sodiu. 

(2) Informaţiile furnizate sub forma unei menţiuni nutriţionale referitoare la zaharuri, acizi graşi saturaţi, fibre sau sodiu se prezintă în conformitate cu grupa 2. 

(3) Etichetarea nutriţională poate include, de asemenea, cantităţile din una sau mai multe dintre următoarele substanţe: amidon, polioli, acizi graşi mononesaturaţi, acizi graşi polinesaturaţi, colesterol şi oricare dintre mineralele sau vitaminele prezente în aliment în cantităţi semnificative, astfel cum sunt menţionate în tabelul care face parte integrantă din prezentele norme metodologice. 

(4) Înscrierea substanţelor care aparţin sau sunt componentele uneia dintre categoriile de substanţe nutritive menţionate la alin. (1) şi (3) este obligatorie atunci când se face o menţiune nutriţională. În cazul în care se înscrie cantitatea de acizi graşi polinesaturaţi şi/sau mononesaturaţi şi/sau aportul de colesterol, se înscrie şi cantitatea de acizi graşi saturaţi. În acest caz declararea acizilor graşi nu se consideră o menţiune nutriţională în înţelesul alin. (2). 

Art. 5. – Valoarea energetică declarată se calculează utilizându-se următorii factori de echivalenţă:

a) glucide, cu excepţia poliolilor       4 kcal/g = 17 kJ/g

b) polioli                                        2,4 kcal/g = 10 kJ/g

c) proteine                                     4 kcal/g = 17 kJ/g

d) lipide                                         9 kcal/g = 37 kJ/g

e) alcool etilic–etanol                     7 kcal/g = 29 kJ/g

f) acid organic                                3 kcal/g = 13 kJ/g. 

Art. 6. – (1) Declararea valorii energetice şi a proporţiei substanţelor nutritive sau a componentelor acestora se face cantitativ. Unităţile de măsură utilizate sunt următoarele:

a) valoarea energetică – kJ şi kcal;

b) proteine – grame (g);

c) glucide – grame (g);

d) lipide – grame (g);

e) fibre – grame (g);

f) sodiu – grame (g);

g) colesterol – miligrame (mg);

h) vitamine şi minerale – unităţile de măsură specificate în tabel. 

(2) Informaţia menţionată la alin. (1) se exprimă la 100 g sau la 100 ml. 

(3) Informaţia prevăzută la alin. (1) poate fi, de asemenea, exprimată pe etichetă raportat la raţie sau la porţie, cu condiţia menţionării pe ambalaj a numărului de porţii conţinute. 

(4) Cantităţile menţionate sunt acelea care caracterizează alimentul sub forma în care este vândut. Această informaţie se poate referi şi la alimentul preparat, cu condiţia menţionării instrucţiunilor de preparare, iar informaţia să se refere la alimentul preparat pentru consum. 

(5) Informaţia referitoare la vitamine şi minerale, pentru cantităţile specificate la alin. (2), trebuie, de asemenea, exprimată în procente din doza zilnică recomandată (DZR) prevăzută în tabel. 

(6) În cazul vitaminelor şi mineralelor procentul din doza zilnică recomandată (DZR) poate fi înscris şi sub formă grafică. 

(7) La declararea cantităţii de zaharuri şi/sau polioli şi/sau amidon, imediat după cantitatea totală de glucide exprimată în grame se înscriu cantităţile de zaharuri, polioli şi amidon, exprimate în grame. 

(8) La declararea cantităţii şi/sau tipului de acid gras şi/sau valorii colesterolului, imediat după cantitatea totală de lipide exprimată în grame se înscriu cantităţile de lipide saturate, mononesaturate, polinesaturate, exprimate în grame, şi cea de colesterol exprimată în miligrame. 

(9) Valorile declarate sunt, după caz, valori medii, care se bazează pe următorii factori:

a) analiza alimentului făcută de producător;

b) un calcul făcut cu ajutorul valorilor medii cunoscute sau reale ale ingredientelor utilizate;

c) un calcul obţinut cu datele stabilite şi general acceptate. 

Art. 7. – Dispoziţiile privind etichetarea nutriţională prevăzute în prezentul capitol, se aplică şi în cazul alimentelor nepreambalate – vrac – oferite consumatorului final sau destinate aprovizionării agenţilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie şi al alimentelor ambalate la punctul de vânzare la cererea consumatorului sau preambalate în scopul vânzării lor imediate; înscrierea informaţiilor nutriţionale se face pe produs pe un afiş, anunţ sau în orice altă formă fără risc de confuzie. 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

Art. 8. – (1) Prin etichetarea nutriţională informaţia se prezintă grupat, în acelaşi loc, sub formă de tabel, cu numerele aliniate, dacă spaţiul o permite; acolo unde spaţiul nu permite, informaţia se prezintă în formă liniară. Informaţia se înscrie într-un loc vizibil, cu caractere lizibile şi într-o formă ce nu permite ştergerea. 

(2) Prin etichetarea nutriţională informaţia se înscrie într-o exprimare uşor de înţeles de cumpărător, dacă nu au fost luate alte măsuri în scopul bunei informări a acestuia. Informaţia se înscrie în limba română, indiferent de ţara producătoare a alimentului, fără a impune restricţii cu privire la posibilitatea indicării acesteia şi în alte limbi. 

Art. 9. – Prevederile prezentelor norme metodologice completează în mod corespunzător Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa nr. 1. 

TABEL

VITAMINELE ŞI MINERALELE

care pot fi înscrise pe etichete şi doza zilnică recomandată din acestea (DZR) 

 

 

N O T Ă :

Se consideră vitamine şi minerale în cantităţi semnificative numai cele a căror cantitate reprezintă minimum 15% din doza zilnică recomandată (DZR) menţionată în tabel, furnizată de 100 g sau 100 ml ori per pachet dacă pachetul conţine o singură porţie. 

ANEXA Nr. 3

NORME METODOLOGICE

privind informaţiile suplimentare care se indică obligatoriu prin etichetare în cazul alimentelor obţinute din organisme modificate genetic sau care conţin aditivi şi arome modificate genetic ori obţinute din organisme modificate genetic

 

CAPITOLUL I

Alimente obţinute din organisme modificate genetic

SECŢIUNEA I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prevederile prezentului capitol se aplică alimentelor şi ingredientelor alimentare, denumite în continuare alimente specificate, ce se livrează ca atare consumatorului final sau agenţilor economici care prestează servicii de preparare şi furnizare a hranei pentru populaţie şi care au fost obţinute în totalitate sau în parte din:

a) seminţe de soia modificate genetic (Glicina max. L), cu toleranţă crescută la erbicidul glifosat;

b) porumb modificat genetic (Zea mays L), cu toleranţă crescută la erbicidul glufosinat de amoniu. 

(2) Prevederile prezentului capitol nu se aplică aditivilor alimentari, aromelor utilizate în alimente sau solvenţilor de extracţie utilizaţi la obţinerea alimentelor. 

SECŢIUNEA a II–a

Dispoziţii privind etichetarea alimentelor şi ingredientelor alimentare care au fost obţinute din organisme modificate genetic

Art. 2. – (1) Cerinţele specifice suplimentare de etichetare a alimentelor specificate sunt următoarele:

a) atunci când alimentul este compus din mai mult de un ingredient, expresia „produs din soia modificată genetic” sau „produs din porumb modificat genetic”, după caz, se înscrie în lista cuprinzând ingredientele, între paranteze, imediat după denumirea ingredientului respectiv. După caz, aceste expresii pot apărea în cadrul unei note de subsol la lista cuprinzând ingredientele, dispusă vizibil, la care se face trimitere prin intermediul unui asterisc (*) înscris lângă ingredientul respectiv. Când un ingredient este deja menţionat ca fiind produs din soia sau porumb, expresia „produs din organism modificat genetic” poate fi prescurtată „modificat genetic”; dacă forma prescurtată a exprimării este utilizată sub formă de notă de subsol la lista cuprinzând ingredientele, asteriscul se ataşează direct cuvântului „soia” sau „porumb”. Când ambele expresii sunt utilizate sub formă de notă de subsol la lista cuprinzând ingredientele, acestea se înscriu cu caractere de cel puţin aceeaşi mărime cu a celor din această listă;

b) în cazul produselor pentru care nu există nici o listă cuprinzând ingredientele, expresia „produs din soia modificată genetic” sau „produs din porumb modificat genetic”, după caz, se înscrie clar pe eticheta alimentului;

c) dacă un ingredient este desemnat prin denumirea categoriei, conform reglementărilor în vigoare privind etichetarea alimentelor, acea denumire se completează cu expresia „conţine...... 1) produs din soia modificată genetic/porumb modificat genetic”;

d) dacă un ingredient este component al unui ingredient compus şi provine din alimentele specificate, acesta se menţionează pe eticheta produsului finit, cu adăugarea expresiilor prevăzute la lit. b). 

(2) Alimentele specificate nu se supun cerinţelor suplimentare de etichetare atunci când:

a) proteina şi/sau ADN organismelor modificate genetic, menţionate la art. 1 alin. (1), nu sunt prezente în ingredientele alimentelor considerate individual ori în alimentul alcătuit dintr-un singur ingredient; sau

b) materialul rezultat din organismele modificate genetic, menţionate la art. 1 alin. (1), împreună cu orice material rezultat din alte produse modificate genetic, este prezent în ingredientele alimentului sau în alimentele alcătuite dintr-un singur ingredient în proporţie de maximum 1% din ingredientele alimentare considerate individual ori din alimentele alcătuite dintr-un singur ingredient, cu menţiunea că prezenţa acestuia este accidentală; pentru a stabili dacă prezenţa acestui material este accidentală agenţii economici trebuie să dovedească autorităţilor competente că au luat măsurile necesare de evitare a utilizării ca sursă a organismelor modificate genetic sau a produselor rezultate din acestea. 

CAPITOLUL II

Alimente şi ingrediente alimentare ce conţin aditivi şi arome care au fost modificate genetic sau care au fost produse din organisme modificate genetic

SECŢIUNEA I

Dispoziţii generale

Art. 3. – (1) Prevederile prezentului capitol stabilesc cerinţele suplimentare specifice de etichetare a alimentelor şi a ingredientelor alimentare, denumite în sensul prezentelor norme metodologice alimente specificate, ce conţin aditivi şi/sau arome, conform alin. (2), denumite în continuare aditivi şi arome specificate, destinate consumatorilor finali şi agenţilor economici care prestează servicii de preparare şi furnizare a hranei pentru populaţie. 

(2) Sunt consideraţi aditivi şi arome specificate:

a) aditivii definiţi prin acte normative specifice; şi/sau

 

b) aromele utilizate în alimente, definite prin acte normative specifice, care sunt, conţin sau sunt obţinute din organisme modificate genetic, conform Ordonanţei Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea. 

Art. 4. – Etichetarea alimentelor specificate trebuie să furnizeze consumatorului final şi agenţilor economici care prestează servicii de preparare şi furnizare a hranei pentru populaţie, cu respectarea reglementărilor specifice privind etichetarea alimentelor, informaţii privind:

a) orice fel de caracteristici sau proprietăţi ale alimentelor, precum: compoziţia, valoarea nutriţională/efectele nutriţionale, utilizarea prevăzută pentru aditivi sau arome, în conformitate cu art. 6 alin. (1), ca urmare a faptului că aditivii sau aromele specificate nu mai sunt echivalente cu aditivii sau aromele existente;

b) prezenţa în aromele şi aditivii specificaţi a materialului ce nu este prezent în aromele sau aditivii echivalenţi existenţi şi care poate afecta sănătatea anumitor segmente de populaţie;

c) prezenţa în aromele şi aditivii specificaţi a materialului ce nu este prezent în aromele sau aditivii echivalenţi existenţi şi care ridică probleme etice;

d) prezenţa unui aditiv sau a unei arome, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2), care reprezintă sau conţine un organism modificat genetic prin tehnici de modificare genetică, a căror listă neexhaustivă este stabilită în partea 1 din anexa nr. 6 la Ordonanţa Guvernului nr. 49/2000. 

Art. 5. – Aditivii sau aromele specificate sunt considerate ca nefiind echivalente în înţelesul art. 4 lit. a), dacă evaluarea ştiinţifică, bazată pe o analiză corespunzătoare a datelor existente, poate demonstra că caracteristicile evaluate sunt diferite în comparaţie cu aditivii sau aromele tradiţionale, având în vedere limitele acceptate ale variaţiilor naturale ale acestor caracteristici, în situaţia în care aditivii sau aromele specificate conţin proteina şi/sau ADN rezultate din modificarea genetică. 

SECŢIUNEA a II-a

Cerinţe suplimentare specifice de etichetare

Art. 6. – (1) Cerinţele suplimentare specifice de etichetare cu privire la înscrierea menţiunilor prevăzute la art. 4 lit. a) sunt următoarele: expresia „produs din ............ modificat genetic” se înscrie în lista cuprinzând ingredientele prevăzută de reglementările privind etichetarea alimentelor între paranteze, imediat după indicarea aditivului sau a aromei respective. După caz, această expresie poate apărea într-o notă de subsol la lista cuprinzând ingredientele, dispusă vizibil, legată de aditivul sau de aroma respectivă printr-un asterisc (*). Nota se înscrie cu caractere cel puţin de aceeaşi mărime cu cea utilizată în lista cuprinzând ingredientele. În cazul alimentelor specificate pentru care nu există o listă cuprinzând ingredientele, această expresie se înscrie cu claritate pe eticheta produsului. 

(2) Cerinţele suplimentare specifice de etichetare cu privire la înscrierea menţiunilor prevăzute la art. 4 lit. d) sunt următoarele: expresia „modificat genetic” se înscrie în lista cuprinzând ingredientele imediat după indicarea aditivului sau a aromei respective. După caz, această expresie poate apărea într-o notă de subsol la lista cuprinzând ingredientele, dispusă vizibil, legată de aditivul sau de aroma respectivă printr-un asterisc (*). Nota se înscrie cu caractere cel puţin de aceeaşi mărime cu cea utilizată în lista cuprinzând ingredientele. În cazul alimentelor specificate pentru care nu există o listă cuprinzând ingredientele, această expresie se înscrie clar pe eticheta produsului. 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

Art. 7. – Prevederile prezentelor norme metodologice completează în mod corespunzător Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa nr. 1.