Hotărârea Guvernului nr. 1009/2004

M. Of. nr. 688 din 30 iulie 2004

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

H O T Ă R Â R E

privind stabilirea condiţiilor de punere în funcţiune a instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane

 

În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 5 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Prezenta hotărâre stabileşte condiţiile de punere în funcţiune a instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane. 

(2) În sensul prezentei hotărâri, prin instalaţii de transport pe cablu pentru persoane se înţelege instalaţiile compuse din mai multe componente proiectate, construite, asamblate şi puse în funcţiune în vederea transportului de persoane. Aceste instalaţii de transport pe cablu pentru persoane, denumite în continuare instalaţii, sunt fixe şi sunt utilizate pentru transportul persoanelor în vehicule sau cu ajutorul dispozitivelor de tractare al căror sistem de suspendare şi/sau de tractare este asigurat de cabluri poziţionate de-a lungul traseului instalaţiei. 

Art. 2. − (1) În sensul prezentei hotărâri următorii termeni şi expresii se definesc astfel:

a) instalaţie − sistemul complet montat în teren, care cuprinde infrastructura şi subsistemele prevăzute în anexa nr. 1; infrastructura special proiectată pentru fiecare instalaţie şi construită în teren include traseul instalaţiei, sistemul de date, lucrările de linie şi staţiile care sunt necesare pentru construirea şi funcţionarea instalaţiei, inclusiv fundaţiile;

b) componentă de securitate − orice componentă elementară, grup de componente, subansambluri sau ansambluri complete de echipamente şi orice dispozitiv inclus în instalaţie în scopul asigurării unei funcţionări sigure, care sunt identificate prin analiza de securitate şi a căror defectare pune în pericol securitatea sau sănătatea persoanelor, care pot fi utilizatori, personal de deservire sau alte persoane;

c) contractant principal − orice persoană fizică sau juridică ce contractează construirea unei instalaţii de transport pe cablu pentru persoane;

d) exploatabilitate − ansamblul de măsuri şi prevederi tehnice care influenţează proiectarea şi realizarea instalaţiei şi care sunt necesare pentru funcţionarea acesteia în condiţii de securitate;

e) mentenabilitate − ansamblul de prevederi tehnice şi de măsuri care influenţează proiectarea şi realizarea instalaţiei şi care sunt necesare pentru mentenanţă în scopul garantării funcţionării acesteia în condiţii de securitate;

f) specificaţie tehnică comunitară − specificaţie tehnică elaborată conform unei proceduri recunoscute la nivel comunitar şi al cărei număr de referinţă a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

g) agrement tehnic european − specificaţie tehnică exprimând o evaluare tehnică favorabilă asupra adecvării/conformării unui produs, bazată pe satisfacerea cerinţelor esenţiale, la o utilizare specifică, pentru construcţii, având în vedere caracteristicile intrinseci ale produsului şi condiţiile de utilizare prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;

h) specificaţie europeană − specificaţie tehnică comunitară, un agrement tehnic european sau un standard român şi/sau naţional al unui stat membru al Uniunii Europene care adoptă un standard european. Numerele de referinţă ale specificaţiilor europene se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

i) organism de control − organism desemnat de Ministerul Economiei şi Comerţului pentru verificarea respectării prevederilor prezentei hotărâri. 

(2) Termenii şi expresiile definite la alin. (1) se completează cu termenii definiţi la art. 4 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 3. − Prevederile prezentei hotărâri se aplică următoarelor instalaţii:

a) instalaţiilor de ridicat pe plan înclinat şi altor instalaţii ale căror vehicule sunt susţinute de role ori de alte dispozitive de susţinere, la care tracţiunea este asigurată de unul sau mai multe cabluri;

b) telefericelor la care vehiculele sunt susţinute şi/sau deplasate de unul ori mai multe cabluri, inclusiv telegondolele şi telescaunele;

c) instalaţiilor de tractat la care utilizatorii care poartă echipament corespunzător sunt tractaţi cu ajutorul unui cablu. 

Art. 4. − Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:

a) ascensoarelor din domeniul de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a ascensoarelor;

b) tramvaielor acţionate cu cabluri, în construcţie tradiţională;

c) instalaţiilor destinate activităţilor agricole;

d) echipamentelor montate în teren sau mobile, utilizate la serbări câmpeneşti şi/sau parcuri de distracţii, care sunt destinate activităţilor recreative şi care nu sunt utilizate ca mijloace de transport pentru persoane;

e) instalaţiilor utilizate în sectorul minier, precum şi altor instalaţii montate în teren, utilizate în scopuri industriale;

f) bacurilor fluviale trase cu cabluri;

g) trenurilor cu cremalieră;

h) instalaţiilor trase cu lanţuri. 

Art. 5. − (1) Instalaţia, infrastructura, subsistemele şi componentele de securitate ale instalaţiei trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale care le sunt aplicabile, prevăzute în anexa nr. 2. 

(2) Se consideră că sunt respectate cerinţele esenţiale prevăzute la alin. (1), în cazul în care instalaţiile, infrastructura, subsistemele şi componentele de securitate ale instalaţiei sunt construite conform standardelor naţionale care adoptă standardele europene armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

(3) În absenţa standardelor prevăzute la alin. (2), la nivel naţional se pot adopta standardele şi specificaţiile tehnice considerate importante pentru satisfacerea cerinţelor esenţiale prevăzute la alin. (1), a căror listă se publică şi se actualizează în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(4) Specificaţiile tehnice prevăzute la alin. (3) nu trebuie să compromită satisfacerea cerinţelor esenţiale menţionate la alin. (1). 

(5) În cazul în care consideră că specificaţiile europene prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. h) nu îndeplinesc integral cerinţele esenţiale prevăzute la alin. (1), Ministerul Economiei şi Comerţului va informa Comitetul Permanent de pe lângă Comisia Europeană asupra acestui fapt, arătând motivele care au stat la baza acţiunii sale. 

Art. 6. − (1) La solicitarea contractantului principal sau a reprezentantului autorizat al acestuia, toate instalaţiile ce urmează să fie construite trebuie supuse unei analize de securitate conform prevederilor anexei nr. 3. Această analiză trebuie să acopere toate aspectele de securitate a instalaţiei şi condiţiile locale de amplasare la proiectare, realizare şi punere în funcţiune, pentru identificarea, pe baza experienţei existente, a riscurilor care pot să apară în timpul funcţionării. 

(2) Analiza de securitate se încheie cu un raport de securitate care cuprinde măsurile avute în vedere pentru a face faţă riscurilor şi lista componentelor de securitate şi a subsistemelor cărora le sunt aplicabile prevederile cap. II şi III. 

CAPITOLUL II

Componente de securitate

Art. 7. − (1) Se admite introducerea pe piaţă a componentelor de securitate numai dacă acestea permit construirea/realizarea unor instalaţii care satisfac cerinţele esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1). 

(2) Se admite punerea în funcţiune a componentelor de securitate numai dacă, atunci când sunt instalate, întreţinute corect şi sunt utilizate conform destinaţiei lor, permit construirea unor instalaţii care nu pun în pericol securitatea şi sănătatea persoanelor sau securitatea bunurilor, după caz. 

(3) Autorităţile publice competente pot reglementa cerinţe specifice de protecţie a sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanelor şi, în special, a lucrătorilor, cu ocazia utilizării instalaţiei. Respectivele reglementări nu pot aduce modificări care contravin prevederilor prezentei hotărâri. 

Art. 8. − Nu se poate interzice, restrânge sau împiedica introducerea pe piaţă a componentelor de securitate destinate a fi utilizate în instalaţii atunci când acestea sunt conforme prevederilor prezentei hotărâri. 

Art. 9. − (1) Se consideră că sunt respectate cerinţele esenţiale aplicabile, prevăzute la art. 5 alin. (1), şi se admite introducerea pe piaţă a componentelor de securitate dacă poartă marcajul european de conformitate CE, denumit în continuare marcaj CE, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare, aplicat de un producător sau de reprezentantul său autorizat stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, şi sunt însoţite de declaraţia de conformitate EC, tradusă în limba română, prevăzută în anexa nr. 4. 

(2) Înainte de introducerea pe piaţă a componentelor de securitate, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia:

a) să supună componenta de securitate unei proceduri de evaluare a conformităţii, conform anexei nr. 5;

b) să aplice marcajul CE pe componenta de securitate şi, în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modulele utilizate în diferite faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare, şi a regulilor de aplicare şi utilizare a marcajului european de conformitate CE, să emită declaraţia de conformitate EC. 

(3) Evaluarea conformităţii componentelor de securitate este efectuată la cererea producătorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia, stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, de către unul dintre organismele notificate prevăzute la art. 18, ales de el în acest scop. 

(4) În cazul în care componentelor de securitate li se aplică şi alte reglementări în vigoare ce impun alte cerinţe şi care prevăd aplicarea marcajului CE, acest marcaj trebuie să indice conformitatea componentelor de securitate cu prevederile tuturor reglementărilor armonizate aplicabile. 

(5) Atunci când nici producătorul, nici reprezentantul său autorizat nu îndeplinesc obligaţiile ce le revin conform prevederilor alin. (1) − (4), aceste obligaţii revin persoanei responsabile cu introducerea pe piaţă a componentelor de securitate. 

(6) Aceleaşi obligaţii revin şi celui care fabrică componente de securitate pentru uzul propriu. 

CAPITOLUL III

Subsisteme

Art. 10. − Se admite introducerea pe piaţă a subsistemelor prevăzute în anexa nr. 1 numai dacă acestea permit realizarea unor instalaţii care satisfac cerinţele esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1). 

Art. 11. − Nu se poate interzice, restrânge sau împiedica introducerea pe piaţă a subsistemelor destinate a fi utilizate în instalaţii atunci când sunt conforme prevederilor prezentei hotărâri. 

Art. 12. − (1) Se consideră că subsistemele prevăzute în anexa nr. 1 sunt conforme cerinţelor esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1) atunci când sunt însoţite de declaraţia de conformitate EC prevăzută în anexa nr. 6 şi de documentaţia tehnică prevăzută la alin. (3). 

(2) Procedura de examinare EC a subsistemelor se efectuează la cererea producătorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia, stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, ori, în lipsa acestora, de către persoana responsabilă cu introducerea pe piaţă a subsistemului de către unul dintre organismele notificate în acest scop, prevăzute la art. 18, ales de aceasta. Declaraţia de conformitate EC se întocmeşte în scris de către producător, de reprezentantul său autorizat sau de persoana responsabilă de introducerea pe piaţă a subsistemului pe baza examinării EC, conform prevederilor anexei nr. 7. 

(3) Organismul notificat trebuie să întocmească în scris certificatul pentru examinarea EC conform procedurii de evaluare a conformităţii prevăzute în anexa nr. 7 şi documentaţiei tehnice a subsistemului care însoţeşte certificatul. 

(4) Documentaţia tehnică trebuie să cuprindă toate documentele referitoare la caracteristicile subsistemului, precum şi, dacă este cazul, toate documentele care certifică conformitatea componentelor de securitate. Documentaţia tehnică conţine informaţii privind condiţiile şi restricţiile de utilizare, precum şi instrucţiuni pentru întreţinere. 

CAPITOLUL IV

Instalaţii

Art. 13. − (1) Instalaţiile se construiesc şi se pun în funcţiune în baza unei autorizaţii emise de către Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat − Departamentul supraveghere tehnică şi verificare în funcţionare − ISCIR− INSPECT. 

(2) Componentele de securitate şi subsistemele prevăzute în anexa nr. 1, construite cu respectarea cerinţelor prezentei hotărâri, care sunt încorporate în instalaţiile construite, se montează şi se pun în funcţiune numai dacă permit realizarea unei instalaţii care nu pune în pericol securitatea şi sănătatea persoanelor sau a bunurilor, după caz, atunci când sunt montate şi întreţinute corect şi sunt utilizate conform destinaţiei lor. 

(3) În cazul în care caracteristicile componentelor de securitate importante sau cele ale subsistemelor din instalaţiile existente sunt supuse unor modificări pentru care este necesară eliberarea unei noi autorizaţii în vederea punerii în funcţiune, aceste modificări şi efectele pe care le au asupra ansamblului instalaţiei trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1). 

(4) Atunci când o componentă de securitate sau unul dintre subsistemele prevăzute în anexa nr. 1 au fost proiectate sau construite într-o manieră inovatoare, ISCIR−INSPECT va lua măsurile necesare şi va impune condiţii speciale pentru autorizarea construcţiei şi/sau punerea în funcţiune a instalaţiei în care se încorporează astfel de componente sau subsisteme inovatoare. 

(5) ISCIR−INSPECT va informa de îndată Ministerul Economiei şi Comerţului asupra măsurilor luate, a motivelor care au stat la baza adoptării acestora şi a condiţiilor speciale impuse pentru autorizarea construcţiei şi/sau punerea în funcţiune a instalaţiei, prevăzute la alin. (4), care le va aduce imediat la cunoştinţă Comisiei Europene. 

(6) Instalaţiile pot fi construite şi puse în funcţiune numai dacă au fost proiectate şi construite astfel încât să satisfacă cerinţele esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1). 

(7) Nu se poate interzice, restrânge sau împiedica libera circulaţie a componentelor de securitate şi a subsistemelor instalaţiei prevăzute în anexa nr. 1 dacă sunt însoţite de declaraţia de conformitate EC emisă conform prevederilor art. 9 sau art. 12, după caz. 

(8) Analizele de securitate, declaraţiile de conformitate EC şi documentaţiile tehnice referitoare la componentele de securitate şi subsistemele instalaţiei prevăzute în anexa nr. 1 trebuie prezentate de contractantul principal sau de reprezentantul său autorizat la ISCIR−INSPECT, iar o copie de pe toate aceste documente trebuie păstrată la instalaţia respectivă. 

(9) ISCIR−INSPECT trebuie să fie în posesia analizelor de securitate, a raportului de securitate şi a documentaţiei tehnice şi să se asigure că acestea conţin toate documentele referitoare la caracteristicile instalaţiei şi, dacă este cazul, toate documentele care certifică conformitatea componentelor de securitate şi a subsistemelor instalaţiei prevăzute în anexa nr. 1. 

(10) ISCIR−INSPECT trebuie să deţină documentaţia referitoare la condiţiile şi restricţiile privind exploatarea şi informaţii complete referitoare la supravegherea, reglarea şi întreţinerea instalaţiei. 

Art. 14. − Nu se pot interzice, restrânge sau împiedica construcţia şi punerea în funcţiune a instalaţiilor atunci când acestea sunt conforme prevederilor prezentei hotărâri şi nu sunt încălcate alte prevederi normative. 

Art. 15. − Instalaţiile sunt menţinute în funcţiune numai dacă satisfac condiţiile stabilite în raportul de securitate. 

Art. 16. − (1) În cazul în care organismul de control constată că o componentă de securitate care poartă marcajul CE şi care este introdusă pe piaţă şi utilizată conform scopului prevăzut sau un subsistem pentru care există o declaraţie de conformitate EC conform prevederilor art. 12 alin. (1) şi care este folosit conform scopului prevăzut poate pune în pericol securitatea şi sănătatea persoanelor şi, după caz, a bunurilor, trebuie să ia măsuri corespunzătoare de limitare a condiţiilor de utilizare a componentei sau a subsistemului ori de interzicere a utilizării acestora. 

(2) Organismul de control va informa în scris Ministerul Economiei şi Comerţului cu privire la deciziile luate, indicând motivele care au stat la baza deciziei şi, în special, dacă neconformitatea se datorează:

a) nerespectării cerinţelor esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1);

b) aplicării incorecte a specificaţiilor europene prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. h), atunci când s-a invocat aplicarea acestora;

c) deficienţelor din cuprinsul specificaţiilor europene prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. h). 

(3) Ministerul Economiei şi Comerţului va informa de îndată Comisia Europeană asupra măsurilor luate conform prevederilor alin. (2), asupra motivelor care au stat la baza acestora şi asupra cauzelor neconformităţii. 

(4) În cazul în care organismul de control constată că o componentă de securitate care poartă marcajul CE şi/sau un subsistem însoţit de declaraţia de conformitate EC nu este conform prevederilor prezentei hotărâri, acesta ia măsurile prevăzute de prezenta hotărâre împotriva celui care a aplicat marcajul şi, respectiv, a celui care a întocmit declaraţia EC şi informează Ministerul Economiei şi Comerţului asupra deciziei sale. 

(5) Ministerul Economiei şi Comerţului informează Comisia Europeană şi celelalte state membre asupra măsurilor luate conform prevederilor alin. (4). 

(6) Comisia Europeană informează Ministerul Economiei şi Comerţului asupra rezultatelor consultărilor iniţiate cu referire la măsurile prevăzute la alin. (3) şi (5). 

Art. 17. − În cazul în care organismul de control constată că o instalaţie autorizată şi utilizată conform scopului prevăzut poate pune în pericol securitatea şi sănătatea persoanelor şi, după caz, a bunurilor, trebuie să ia măsurile necesare de limitare a condiţiilor de funcţionare a instalaţiei sau de interzicere a funcţionării acesteia. 

CAPITOLUL V

Organisme notificate. Supravegherea pieţei

Art. 18. − (1) Ministerul Economiei şi Comerţului notifică Comisiei Europene şi statelor membre organismele recunoscute pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformităţii prevăzute la art. 9 şi 12, împreună cu atribuţiile specifice pe care aceste organisme le îndeplinesc. 

(2) Lista organismelor notificate şi numărul alocat acestora, precum şi sarcinile specifice pentru care au fost notificate se publică şi se actualizează în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

(3) Competenţa organismelor prevăzute la alin. (1) este recunoscută de către Ministerul Economiei şi Comerţului, pe baza unei proceduri de evaluare, avându-se în vedere criteriile minime prevăzute în anexa nr. 8. Se consideră că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele europene armonizate relevante îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 8. 

(4) În condiţiile în care se constată că un organism notificat nu mai întruneşte criteriile minime prevăzute în anexa nr. 8, Ministerul Economiei şi Comerţului retrage desemnarea unui astfel de organism. 

(5) Ministerul Economiei şi Comerţului informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene cu privire la decizia adoptată în baza prevederilor alin. (4), în scopul retragerii notificării la nivel european. 

Art. 19. − Organismul de control desemnat de administraţia publică centrală care verifică respectarea prevederilor prezentei hotărâri este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat − Departamentul supraveghere piaţă − ISCIR−SP. 

CAPITOLUL VI

Marcaje

Art. 20. − (1) Elementele de identificare a marcajului CE sunt cele prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil şi durabil pe fiecare componentă de securitate sau, când acest lucru nu este posibil, pe o etichetă aplicată în mod nedetaşabil pe componenta de securitate respectivă. 

(2) Este interzisă aplicarea pe componentele de securitate a marcajelor care pot induce în eroare organele de control sau utilizatorii, în ceea ce priveşte semnificaţia şi forma marcajului CE. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe componentele de securitate, cu condiţia ca vizibilitatea şi lizibilitatea marcajului CE să nu fie reduse. 

Art. 21. − Fără a aduce prejudicii prevederilor art. 16:

a) când organismul de control constată că marcajul CE a fost incorect aplicat, producătorul componentelor de securitate sau reprezentantul său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, va fi obligat să aducă produsul în stare de conformitate cu prevederile privind aplicarea marcajului de conformitate şi să înceteze încălcarea prevederilor prezentei hotărâri;

b) atunci când organismul de control constată că neconformitatea continuă, trebuie să ia toate măsurile necesare de limitare sau de interzicere a introducerii pe piaţă a componentei de securitate în cauză şi/sau să asigure retragerea de pe piaţă a acesteia, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri. 

CAPITOLUL VII

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 22. − (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează astfel:

a) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, interzicerea utilizării instalaţiei şi, după caz, retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea introducerii pe piaţă a subsistemelor şi componentelor de securitate neconforme;

b) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi (2), precum şi nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (1), (2) şi (4), cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, interzicerea utilizării instalaţiei şi, după caz, retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea introducerii pe piaţă a subsistemelor şi componentelor de securitate neconforme în cauză;

c) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1) şi (2), cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei şi interzicerea funcţionării instalaţiei în cauză;

d) nerespectarea prevederilor art. 20, cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, limitarea sau interzicerea comercializării ori, după caz, interzicerea introducerii pe piaţă a produselor nemarcate sau marcate incorect, până la eliminarea neconformităţilor. 

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul ISCIR−SP. 

(3) Prevederile alin. (1) referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. 

Art. 23. − (1) Orice decizie luată în baza prezentei hotărâri de către ISCIR−SP, din care rezultă limitarea utilizării componentelor de securitate sau a unui subsistem într-o instalaţie ori a introducerii acestora pe piaţă, va menţiona temeiul legal al deciziei, în condiţiile prezentei hotărâri, căile legale de recurs în vigoare şi termenele în care acesta poate fi introdus şi va fi adusă la cunoştinţă Ministerului Economiei şi Comerţului, precum şi persoanelor interesate, în termen de 15 zile lucrătoare. 

(2) Împotriva deciziei se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data primirii deciziei, la instanţa judecătorească competentă teritorial, în condiţiile legii. 

Art. 24. − Instalaţiile pentru care autorizarea a fost obţinută înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri şi a căror construcţie nu a fost încă începută trebuie să respecte prevederile prezentei hotărâri, dacă ISCIR−INSPECT, asigurând un grad echivalent de protecţie în realizarea lor, pe baze fundamentate, nu decide altfel. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 25. − Lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate, prevăzute la art. 5 alin. (2), ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se elaborează şi se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi comerţului, care se actualizează periodic şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 26. − (1) Procedurile pentru autorizarea construirii şi punerii în funcţiune a instalaţiilor, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi comerţului, sunt prevăzute în anexa nr. 9. 

(2) În funcţie de progresul tehnic, procedurile prevăzute la alin. (1) se pot actualiza şi aproba periodic prin ordin al ministrului economiei şi comerţului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 27. − Procedura de evaluare a organismelor în vederea recunoaşterii de către Ministerul Economiei şi Comerţului se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi comerţului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 28. − Până la data de 31 decembrie 2004 se admit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a instalaţiilor, a componentelor de securitate şi a subsistemelor destinate acestora, care sunt în curs de realizare conform prevederilor Ordinului ministrului aprovizionării tehnico-materiale şi controlului gospodăririi fondurilor fixe nr. 14/1987 privind aprobarea prescripţiilor tehnice R5−86 şi ale Ordinului ministrului economiei naţionale nr. 1/1990 privind aprobarea prescripţiilor tehnice R3−90. 

Art. 29. − (1) Până la data aderării României la Uniunea Europeană se admit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune şi a instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane ale căror componente de securitate poartă marcajul naţional de conformitate, denumit în continuare marcaj CS, şi a subsistemelor destinate acestora, însoţite de declaraţia de conformitate CS. Elementele de identificare ale marcajului CS sunt prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Se interzice, în condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre, aplicarea pe aceeaşi componentă de securitate a marcajului CS şi a marcajului CE. 

(3) De la data aderării României la Uniunea Europeană se admit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune numai a instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane, a componentelor de securitate şi a subsistemelor destinate acestora, care poartă marcajul CE şi/sau sunt însoţite de declaraţia de conformitate EC. 

(4) De la data aderării României la Uniunea Europeană se interzice distribuirea, contra cost sau gratuită, a instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane, a componentelor de securitate şi a subsistemelor destinate acestora, care poartă marcajul CS şi/sau care sunt însoţite de declaraţia de conformitate CS; autorităţile competente au obligaţia de a lua măsurile necesare de retragere de pe piaţă a acestor produse. 

(5) Ministerul Economiei şi Comerţului recunoaşte şi aprobă organismele care realizează evaluarea conformităţii potrivit procedurilor prevăzute la art. 9 şi 12. 

(6) Recunoaşterea şi aprobarea prevăzute la alin. (5) se realizează avându-se în vedere criteriile minime prevăzute în anexa nr. 8 şi prevederile procedurii de evaluare prevăzute la art. 27. 

(7) Lista organismelor recunoscute, sarcinile specifice pentru care au fost aprobate şi numerele de identificare ale acestora se aprobă şi se actualizează periodic prin ordin al ministrului economiei şi comerţului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(8) În situaţia în care evaluarea conformităţii componentelor de securitate destinate pieţei naţionale se realizează prin utilizarea procedurilor prevăzute de prezenta hotărâre de către organismele recunoscute şi aprobate conform prevederilor alin. (5), producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, după caz, aplică marcajul CS şi emite declaraţia de conformitate CS. 

(9) În cazul subsistemelor destinate pieţei naţionale se aplică prevederile alin. (8), cu excepţia aplicării marcajului CS. 

(10) Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, care introduce pe piaţă componente de securitate cu marcaj CS, are aceleaşi responsabilităţi ca şi în cazul celor prevăzute de prezenta hotărâre pentru componentele de securitate cu marcaj CE. 

(11) În cazul subsistemelor însoţite de declaraţia de conformitate CS, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia are aceleaşi responsabilităţi ca cele prevăzute de prezenta hotărâre în cazul celor însoţite de declaraţia de conformitate EC. 

(12) Răspunderile şi sancţiunile prevăzute la cap. VII se aplică şi în cazul instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane, al componentelor de securitate şi subsistemelor destinate acestora, introduse pe piaţă cu marcaj CS, respectiv declaraţie de conformitate CS. 

(13) Până la data aderării României la Uniunea Europeană, prevederile prezentei hotărâri referitoare atât la marcajul CE, cât şi la declaraţia de conformitate EC se aplică şi pentru produsele care poartă marcaj CS sau sunt însoţite de declaraţia de conformitate CS. 

(14) Prevederile art. 16 alin. (3), (5) şi (6) şi ale art. 18 alin. (1) şi (5) se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeană. 

Art. 30. − Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 433/2002 privind stabilirea condiţiilor de punere în funcţiune a instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2002. 

Art. 31. − Anexele nr. 1−9 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 32. − Prezenta hotărâre transpune în legislaţia naţională Directiva 2000/9/CE a Parlamentului şi Consiliului European din data de 20 martie 2000 privind instalaţiile de transport pe cablu pentru persoane, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 106 din data de 3 mai 2000. 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul de stat, ministrul economiei şi comerţului,

Iulian Iancu,

secretar de stat

p. Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,

Ileana Tureanu, secretar de stat

Ministrul integrării europene,

Alexandru Fărcaş

 

Bucureşti, 25 iunie 2004. 

Nr. 1.009. 

ANEXA Nr. 1

S U B S I S T E M E L E

unei instalaţii de transport pe cablu pentru persoane

 

Instalaţia este alcătuită din infrastructură şi subsistemele enumerate în continuare, de a căror exploatabilitate şi mentenabilitate trebuie să se ţină seama în fiecare caz:

1. cabluri şi elemente de legătură;

2. trolii şi frâne;

3. dispozitive mecanice:

3.1. dispozitive de întindere a cablurilor;

3.2. dispozitive mecanice din staţii;

3.3. dispozitive mecanice pentru traseul instalaţiei;

4. vehicule:

4.1. cabine, scaune şi dispozitive de tractare;

4.2. dispozitive de suspendare;

4.3. căruciorul vehiculului;

4.4. dispozitive de cuplare la cabluri;

5. echipamente electrotehnice:

5.1. echipamente de comandă, supraveghere şi securitate;

5.2. echipamente de comunicare şi semnalizare;

5.3. echipament paratrăsnet şi de legare la pământ;

6. echipament de salvare:

6.1. echipament fix de salvare;

6.2. echipament mobil de salvare. 

ANEXA Nr. 2

C E R I N Ţ E    E S E N Ţ I A L E

 

1. Obiect

Prezenta anexă defineşte cerinţele esenţiale care se aplică la proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune, inclusiv mentenabilitatea şi exploatabilitatea instalaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) din hotărâre. 

2. Cerinţe generale

2.1. Securitatea persoanelor

Securitatea utilizatorilor, a lucrărilor şi a terţelor persoane este o cerinţă fundamentală pentru proiectarea, construirea şi exploatarea instalaţiilor. 

2.2. Principii de securitate

Instalaţia trebuie să fie proiectată, realizată, exploatată şi întreţinută, aplicându-se următoarele principii, în ordinea indicată:

a) eliminarea sau, dacă aceasta nu este posibilă, reducerea riscurilor prin specificaţii de proiectare şi construire;

b) definirea şi aplicarea măsurilor necesare de protecţie împotriva riscurilor ce nu pot fi eliminate prin specificaţiile de proiectare şi construire;

c) definirea şi enunţarea măsurilor de precauţie ce trebuie luate pentru evitarea riscurilor care nu pot fi eliminate complet prin specificaţiile şi măsurile prevăzute mai sus. 

2.3. Considerarea factorilor externi

Instalaţia trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să poată fi exploatată în condiţii de securitate, ţinându-se seama de tipul instalaţiei, de caracteristicile terenului şi mediului înconjurător, de condiţiile atmosferice şi meteorologice şi de obstacolele posibile terestre şi aeriene aflate în vecinătate. 

2.4. Dimensionarea

Instalaţia, subsistemele şi toate componentele de securitate trebuie să fie dimensionate, proiectate şi realizate pentru a rezista cu un grad suficient de securitate corespunzător tuturor condiţiilor previzibile, inclusiv celor ce pot apărea în afara exploatării, ţinându-se seama în special de influenţele exterioare, de efectele dinamice şi fenomenele de oboseală, respectându-se regulile artei în domeniu, în special pentru alegerea materialelor. 

2.5. Montaj

2.5.1. Instalaţia, subsistemele şi componentele de securitate trebuie să fie astfel proiectate şi realizate încât să asigure montarea şi amplasarea lor în condiţii de securitate. 

2.5.2. Componentele de securitate trebuie să fie astfel proiectate încât erorile de montaj să devină imposibile fie prin construcţie, fie prin marcajele aplicate pe componentele respective. 

2.6. Integritatea instalaţiei

2.6.1. Componentele de securitate trebuie să fie astfel proiectate, realizate şi utilizate încât să fie garantate în toate cazurile integritatea lor funcţională şi/sau integritatea instalaţiei, astfel cum este definită în analiza de risc prevăzută în anexa nr. 3 la prezenta hotărâre, pentru ca probabilitatea defectării acestora să fie cât mai redusă şi în limite corespunzătoare de securitate. 

2.6.2. Instalaţia trebuie să fie astfel proiectată şi realizată încât, în timpul funcţionării, defectarea unei componente, susceptibilă să afecteze securitatea, chiar şi indirect, să facă în timp util obiectul unei măsuri corespunzătoare de remediere. 

2.6.3. Măsurile de securitate prevăzute la pct. 2.6.1 şi

2.6.2 trebuie să se aplice pe durata întregului interval de timp dintre două verificări prevăzute pentru componenta respectivă. Intervalul de timp dintre două verificări ale componentelor de securitate trebuie să fie indicat clar în manualul de operare. 

2.6.4. Componentele de securitate care sunt integrate ca piese de schimb într-o instalaţie trebuie să îndeplinească cerinţele esenţiale ale prezentei hotărâri, precum şi să asigure o bună interacţiune cu celelalte componente ale instalaţiei. 

2.6.5. Trebuie luate măsuri care să asigure că efectele unui incendiu în cadrul instalaţiei nu pot pune în pericol viaţa sau securitatea persoanelor transportate ori a lucrătorilor şi care să protejeze instalaţia şi persoanele de efectele trăsnetelor. 

2.7. Dispozitive de securitate

2.7.1. În măsura în care este posibil orice defecţiune a instalaţiei care ar putea conduce la o situaţie de nesiguranţă trebuie să fie detectată, semnalată şi prelucrată cu ajutorul unui dispozitiv de securitate. Această prevedere se aplică tuturor situaţiilor externe normal previzibile care pot afecta securitatea. 

2.7.2. Instalaţia trebuie să poată fi oprită manual în orice moment. 

2.7.3. După ce instalaţia a fost oprită de un dispozitiv de securitate, repornirea acesteia nu poate fi efectuată decât după ce au fost luate măsurile corespunzătoare situaţiei respective. 

2.8. Mentenabilitate

Instalaţia trebuie să fie astfel proiectată şi realizată încât să permită efectuarea în condiţii de securitate a lucrărilor şi procedurilor de reparaţie şi întreţinere atât în situaţiile obişnuite, cât şi în cele speciale. 

2.9. Emisii poluante, zgomote şi vibraţii

Instalaţia trebuie să fie proiectată şi realizată astfel încât valorile elementelor care pot avea impact negativ intern şi extern, rezultate din emisia de gaze poluante, zgomote şi vibraţii, să nu depăşească valorile limită admise de legislaţia în vigoare. 

3. Cerinţele referitoare la infrastructură

3.1. Traseul instalaţiei, viteza, distanţa dintre vehicule

3.1.1. Instalaţia trebuie să fie proiectată pentru a funcţiona în condiţii de securitate, ţinându-se seama de caracteristicile terenului şi ale mediului înconjurător, de condiţiile atmosferice şi meteorologice, de lucrările şi obstacolele terestre şi aeriene posibile din vecinătate, fără să pericliteze sau să pună în pericol condiţiile normale de exploatare, întreţinere ori de evacuare a persoanelor. 

3.1.2. Trebuie să existe, lateral şi vertical, o distanţă suficientă între vehicule, dispozitive de tractare, căi de rulare, cabluri şi lucrări şi obstacolele terestre sau aeriene posibile din vecinătate, ţinându-se seama de deplasarea laterală, verticală şi longitudinală a cablurilor, a vehiculelor sau a dispozitivelor de tractare, plasate în cele mai defavorabile condiţii de exploatare care pot fi prevăzute. 

3.1.3. Distanţa maximă dintre vehicule şi teren trebuie să ţină seama de tipul instalaţiei, al vehiculelor şi de modalităţile de salvare a persoanelor. În cazul vehiculelor deschise, trebuie să se ţină seama de pericolul de cădere, precum şi de aspectele psihologice în legătură cu înălţimea de deplasare a vehiculelor şi cu terenul. 

3.1.4. Viteza maximă a vehiculelor sau a dispozitivelor de tractare, spaţiul minim, precum şi performanţele de accelerare şi frânare trebuie să fie astfel alese încât să asigure securitatea persoanelor şi funcţionarea în condiţii de securitate a instalaţiei. 

3.2. Staţiile şi construcţiile traseului instalaţiei

3.2.1. Staţiile şi construcţiile traseului instalaţiei trebuie să fie proiectate, realizate şi echipate astfel încât să asigure stabilitatea. Acestea trebuie să permită o ghidare a cablurilor, a vehiculelor şi a dispozitivelor de tractare şi trebuie să poată fi întreţinute în condiţii de deplină securitate, oricare ar fi condiţiile de exploatare care ar putea să apară. 

3.2.2. Spaţiile de îmbarcare şi de debarcare ale instalaţiei trebuie să fie astfel proiectate încât să asigure securitatea traficului vehiculelor, a dispozitivelor de tractare şi a persoanelor. Mişcarea vehiculelor şi a dispozitivelor de tractare în staţii trebuie să se efectueze fără riscuri pentru persoane, ţinându-se seama de eventuala participare activă a acestora. 

4. Cerinţe referitoare la cabluri, sisteme de antrenare şi frânare, precum şi la instalaţii mecanice şi electrice

4.1. Cabluri şi elemente de sprijin ale acestora

4.1.1. Ţinând seama de ultimele descoperiri tehnologice, trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru:

a) a evita ruperea cablurilor şi a elementelor de legătură ale acestora;

b) a garanta valorile minime şi maxime ale tensiunii cablurilor;

c) a asigura montarea cablurilor pe elementele de sprijin ale acestora, în condiţii de securitate, pentru a preveni deraierea cablurilor;

d) a permite supravegherea cablurilor. 

4.1.2. Pentru că nu pot fi eliminate toate riscurile de deraiere a cablurilor, în cazul deraierii acestora trebuie să fie luate măsuri astfel încât să se asigure recuperarea cablurilor şi oprirea instalaţiei fără riscuri pentru persoane. 

4.2. Instalaţii mecanice

4.2.1. Sistem de antrenare

Sistemul de antrenare al unei instalaţii trebuie să aibă performanţe corespunzătoare şi o capabilitate corespunzătoare la diferite regimuri de funcţionare. 

4.2.2. Sistem de antrenare de securitate

Instalaţia trebuie să dispună de un sistem de antrenare de securitate la care sursa de energie să fie independentă de motorul principal. Sistemul de antrenare de securitate nu este întotdeauna necesar, dacă analiza de risc arată că persoanele pot părăsi cu uşurinţă, rapid şi sigur instalaţia, în special vehiculele şi dispozitivele de tractare, chiar şi în absenţa unui sistem de antrenare de securitate. 

4.2.3. Frâne

4.2.3.1. În caz de pericol oprirea instalaţiei şi/sau a vehiculelor trebuie să fie posibilă în orice moment şi în cele mai defavorabile condiţii de încărcare nominală şi de aderenţă a rolelor, admise în timpul funcţionării. Distanţa de oprire trebuie să fie, de asemenea, redusă, potrivit necesităţilor de securitate a instalaţiei. 

4.2.3.2. Valorile de reducere a vitezei trebuie să fie cuprinse între limite corespunzătoare, stabilite convenabil, astfel încât să asigure securitatea persoanelor, precum şi o comportare corespunzătoare a vehiculelor, a cablurilor şi a altor părţi ale instalaţiei. 

4.2.3.3. La toate instalaţiile trebuie să existe două sau mai multe sisteme de frânare capabile fiecare să determine oprirea, coordonate astfel încât să înlocuiască automat sistemul de frânare în acţiune atunci când eficacitatea acestuia devine insuficientă. Ultimul sistem de frânare al cablului de tracţiune trebuie să îşi exercite acţiunea direct asupra roţii de antrenare. Aceste prevederi nu se aplică în cazul instalaţiilor de tractare. 

4.2.3.4. În cazul oricărei reporniri premature, instalaţia trebuie să fie echipată cu un dispozitiv de oprire şi de blocare eficace. 

4.3. Dispozitive de comandă

Dispozitivele de comandă trebuie să fie proiectate şi realizate pentru a fi sigure şi fiabile, astfel încât să reziste condiţiilor nefavorabile de folosire, influenţelor factorilor externi, precum umiditatea şi temperaturile extreme, interferenţelor electromagnetice şi să nu provoace situaţii periculoase, chiar şi în cazul unei manevrări greşite. 

4.4. Dispozitive de comunicare

Lucrătorii cu sarcini în exploatarea instalaţiei trebuie să dispună în orice moment de dispozitive corespunzătoare care să permită comunicarea între ei şi informarea utilizatorilor în cazuri de urgenţă. 

5. Vehicule şi dispozitive de tractare

5.1. Vehiculele şi/sau dispozitivele de tractare trebuie să fie astfel proiectate şi echipate încât în condiţii normale de funcţionare nici o persoană să nu poată cădea sau să fie ameninţată de orice alt pericol. 

5.2. Elementele de prindere ale vehiculelor şi dispozitivele de tractare trebuie să fie astfel dimensionate şi realizate încât, în condiţiile cele mai nefavorabile:

a) să nu deterioreze cablul;

b) să nu alunece, cu excepţia situaţiei în care alunecarea nu afectează semnificativ securitatea vehiculului, dispozitivului de tractare sau a instalaţiei. 

5.3. Uşile vehiculelor (bene, cabine) trebuie să fie proiectate şi realizate pentru a putea fi închise şi zăvorâte. Podeaua şi pereţii acestor vehicule trebuie să fie proiectaţi şi realizaţi pentru a rezista în toate situaţiile presiunii şi sarcinii datorate utilizatorilor. 

5.4. Dacă prezenţa unui însoţitor la bordul vehiculului este o cerinţă a securităţii în exploatare, vehiculul trebuie să fie dotat cu echipamente care să permită asigurarea îndeplinirii sarcinilor acestuia. 

5.5. Vehiculele şi/sau dispozitivele de tractare şi în special mecanismele de suspendare ale acestora trebuie să fie proiectate şi asamblate astfel încât să asigure securitatea lucrătorilor, care trebuie să intervină în conformitate cu regulile şi instrucţiunile specifice. 

5.6. În cazul vehiculelor echipate cu dispozitive de cuplare-decuplare trebuie să fie luate toate măsurile necesare, fără riscuri pentru utilizatori, pentru ca un vehicul a cărui cuplare pe cablu a fost necorespunzătoare să poată fi oprit încă de la plecare şi un vehicul a cărui cuplare de pe cablu este necorespunzătoare să poată fi oprit la sosire şi să fie împiedicată eventuala cădere a acestui vehicul. 

5.7. În cazul vehiculelor instalaţiilor de ridicat pe plan înclinat şi atunci când tipul instalaţiei permite aceasta, pentru telefericele bicablu trebuie să fie prevăzut un dispozitiv automat de frânare care acţionează pe traseul instalaţiei, în condiţiile în care eventualitatea ruperii unui cablu nu poate fi exclusă. 

5.8. Atunci când nu pot fi eliminate prin alte măsuri toate riscurile de deraiere a vehiculului, acesta trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv antideraiere care să permită oprirea fără riscuri pentru persoane. 

6. Dispozitive pentru utilizatori

Accesul utilizatorilor în spaţiile de îmbarcare şi debarcare trebuie organizat astfel încât să asigure securitatea persoanelor, în special în zonele în care există pericol de cădere, ţinându-se seama de circulaţia şi oprirea vehiculelor. Trebuie să fie posibilă utilizarea instalaţiei în deplină securitate de către copii şi persoanele cu mobilitate redusă, dacă aceasta a fost proiectată pentru transportul acestor persoane. 

7. Exploatabilitatea

7.1. Securitatea

7.1.1. Pentru ca instalaţia să poată fi utilizată conform destinaţiei sale, specificaţiilor sale tehnice şi în conformitate cu condiţiile de utilizare stabilite, trebuie să se adopte toate măsurile şi prevederile tehnice astfel încât să fie respectate instrucţiunile de întreţinere, de securitate şi de funcţionare. Manualul de utilizare şi instrucţiunile aferente trebuie să fie redactate în limba română. 

7.1.2. Persoanelor care manevrează instalaţia trebuie să li se asigure mijloace materiale corespunzătoare. Aceste persoane trebuie să fie capabile să îndeplinească sarcinile ce le revin. 

7.2. Securitatea în cazul opririi instalaţiei

În cazul opririi instalaţiei fără posibilitatea de repunere rapidă în funcţiune, trebuie să se adopte toate măsurile şi prevederile tehnice astfel încât utilizatorii să poată fi aduşi într-un loc sigur, într-un interval de timp corespunzător, în funcţie de tipul instalaţiei şi de mediul înconjurător al acesteia. 

7.3. Alte prevederi specifice privind securitatea

7.3.1. Locurile de muncă şi de manevrare a instalaţiei

Elementele în mişcare, accesibile în mod obişnuit în staţii, trebuie să fie proiectate, realizate şi montate astfel încât să se evite orice risc sau, atunci când acesta se menţine, să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie pentru a preveni orice contact direct care poate genera accidente. Aceste dispozitive trebuie să nu poată fi uşor înlăturate sau scoase din uz. 

7.3.2. Riscuri de cădere

Spaţiul şi zonele de lucru sau de intervenţie, chiar şi ocazionale, precum şi accesul la acestea trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să se evite căderea persoanelor care lucrează sau care se mişcă în zona respectivă. Dacă aceste amenajări nu sunt suficiente, trebuie să fie prevăzute puncte de ancorare a echipamentului de protecţie al persoanelor pentru a preveni căderea. 

ANEXA Nr. 3

A N A L I Z A   D E   S E C U R I T A T E

 

Analiza de securitate care se realizează pentru instalaţia prevăzută la art. 2 din hotărâre trebuie să ia în considerare toate modurile de operare avute în vedere. Analiza trebuie să se efectueze conform unei metode stabilite sau recunoscute de autoritatea competentă conform regulilor artei în domeniu şi luând în considerare complexitatea instalaţiei care este supusă analizei. 

Scopul analizei este de a asigura că proiectul şi configuraţia instalaţiei au în vedere condiţiile locale de amplasare, precum şi situaţiile cele mai defavorabile, pentru a garanta îndeplinirea condiţiilor de securitate. 

Analiza trebuie să acopere, de asemenea, şi dispozitivele de securitate, şi efectul pe care îl produc în instalaţie şi în subsistemele asociate pe care acestea le acţionează, astfel încât:

a) să poată reacţiona la o primă defecţiune sau la o defecţiune detectată, astfel încât să rămână în una dintre următoarele situaţii: fie într-o stare care garantează securitatea, fie într-o capacitate de funcţionare redusă, ori să fie oprite în condiţii de securitate; sau

b) să fie redundante şi supravegheate; sau

c) să fie realizate astfel încât probabilitatea ca acestea să se defecteze să poată fi evaluată şi să fie de un nivel comparabil cu cel atins de dispozitivele de securitate care îndeplinesc prevederile lit. a) şi b). 

Analiza de securitate conduce la inventarul riscurilor şi al situaţiilor periculoase, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din hotărâre, şi la determinarea listei componentelor de securitate prevăzute la art. 6 alin. (2) din hotărâre. 

Rezultatul analizei de securitate se consemnează într-un raport de securitate. 

ANEXA Nr. 4

D E C L A R A Ţ I A   D E   C O N F O R M I T A T E

pentru componentele de securitate

 

Această anexă este aplicabilă componentelor de securitate prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) din hotărâre, cu scopul de a stabili conformitatea acestora cu cerinţele esenţiale aplicabile prevăzute în art. 5 alin. (1) din hotărâre şi definite în anexa nr. 2. 

Declaraţia de conformitate EC şi documentaţia tehnică ce o însoţeşte trebuie să fie datate şi semnate. Acestea trebuie redactate sau traduse în limba română. 

Declaraţia de conformitate trebuie să conţină următoarele elemente:

a) referire la hotărâre;

b) denumirea şi sediul producătorului de componente de securitate sau ale reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene. În cazul reprezentantului autorizat, acesta trebuie să indice denumirea şi sediul producătorului de componente de securitate;

c) descrierea componentei de securitate (marca, detaliile asupra tipului sau seriei şi numărul seriei de fabricaţie etc.);

d) detalii cu privire la procedura utilizată de evaluare a conformităţii, conform art. 9 din hotărâre;

e) toate prevederile importante cu care componenta de securitate trebuie să fie conformă şi, în special, condiţiile de utilizare;

f) denumirea, sediul şi numărul de identificare ale organismului notificat, implicat în procedura de conformitate, şi data emiterii certificatului de examinare EC şi, după caz, detalii cu privire la durata şi condiţiile de valabilitate a certificatului;

g) referire la standardele armonizate utilizate, acolo unde este cazul;

h) identificarea persoanei împuternicite să semneze în numele producătorului de componente de securitate sau al reprezentantului său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene. 

ANEXA Nr. 5

E V A L U A R E A   C O N F O R M I T Ă Ţ I I

componentelor de securitate

 

1. Domeniul de aplicare

Prezenta anexă se aplică componentelor de securitate, având ca scop verificarea conformităţii cu cerinţele esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1) din hotărâre şi care sunt definite în anexa nr. 2. Prezenta anexă cuprinde efectuarea de către unul sau mai multe organisme notificate a evaluării conformităţii intrinseci a unei componente, luată izolat, cu documentaţia tehnică pe care trebuie să o respecte. 

2. Proceduri

Procedurile de evaluare aplicate de organismele notificate, atât în stadiul de proiectare, cât şi în cel de producţie, se bazează pe modulele definite în cele ce urmează. Soluţiile indicate în tabelul de mai jos se consideră ca fiind echivalente şi pot fi aplicate de producător la alegere. 

 

 

Modulele trebuie aplicate ţinându-se seama de condiţiile suplimentare specifice prevăzute de fiecare dintre acestea. 

Modulul B: Examinarea EC de tip

1. Examinarea EC de tip este acea parte a procedurii prin care un organism notificat constată şi atestă faptul că un exemplar reprezentativ din producţia avută în vedere respectă prevederile prezentei hotărâri. 

2. Cererea pentru efectuarea examinării EC de tip se înaintează de către producător sau de reprezentantul său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, unui organism notificat, ales de acesta. 

2.1. Cererea pentru examinarea EC de tip trebuie să cuprindă următoarele:

a) denumirea şi sediul producătorului, precum şi denumirea şi sediul reprezentantului său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, dacă cererea este introdusă de acesta;

b) o declaraţie scrisă, potrivit căreia aceeaşi cerere nu a mai fost înaintată şi altui organism notificat;

c) documentaţia tehnică cuprinzând elementele prevăzute la pct. 3.1. 

2.2. Persoana care a înaintat cererea trebuie să pună la dispoziţie organismului notificat un exemplar reprezentativ al producţiei avute în vedere, denumit în continuare tip. Organismul notificat poate să solicite şi alte exemplare, dacă este necesar, pentru efectuarea programului de încercări. 

3. Documentaţia tehnică trebuie să permită o evaluare a conformităţii componentei de securitate cu prevederile prezentei hotărâri şi înţelegerea proiectului, a fabricaţiei şi a funcţionării componentei. 

3.1. Documentaţia tehnică trebuie să cuprindă următoarele:

a) o descriere generală a tipului;

b) desene de execuţie şi planuri de fabricaţie, precum şi scheme ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc.;

c) descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor de funcţionare a componentelor;

d) lista documentelor tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, aplicate parţial sau integral, şi descrierea soluţiilor adoptate pentru satisfacerea cerinţelor esenţiale, atunci când nu există astfel de specificaţii tehnice;

e) rezultatele oricăror încercări sau calcule de proiectare efectuate;

f) rapoarte de încercări. 

3.2. Documentaţia trebuie să indice, de asemenea, domeniul de utilizare a componentei. 

4. Organismul notificat are următoarele obligaţii:

4.1. să examineze documentaţia tehnică, să verifice dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu documentaţia tehnică şi să identifice componentele care au fost proiectate conform prevederilor documentelor tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, precum şi componentele care au fost proiectate fără a se aplica prevederile acestora;

4.2. să efectueze sau să solicite efectuarea examinărilor corespunzătoare şi a încercărilor necesare pentru a verifica dacă, acolo unde documentele tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre nu au fost aplicate, soluţiile adoptate de producător respectă cerinţele prevăzute de hotărâre;

4.3. să efectueze sau să solicite efectuarea examinărilor corespunzătoare şi a încercărilor necesare pentru a verifica dacă, atunci când producătorul a ales aplicarea prevederilor documentelor tehnice menţionate la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, acestea au fost efectiv aplicate;

4.4. să decidă împreună cu persoana care a înaintat cererea pentru examinare asupra locului unde se vor efectua examinările. 

5. Dacă tipul respectă prevederile prezentei hotărâri, organismul notificat trebuie să elibereze solicitantului un certificat de examinare EC de tip. Certificatul de examinare EC de tip trebuie să conţină:

a) denumirea şi sediul producătorului;

b) concluziile examinării;

c) condiţiile pentru valabilitatea acestui certificat;

d) perioada pentru care a fost emis;

e) date speciale necesare identificării tipului aprobat. 

La certificatul de examinare EC de tip se anexează o listă cu părţile importante din documentaţia tehnică, iar o copie de pe acesta se păstrează la organismul notificat. 

Dacă organismul notificat refuză unui producător eliberarea certificatului de examinare EC de tip, acesta trebuie să justifice detaliat solicitantului acest refuz. În situaţia în care se refuză unui producător certificarea, acesta poate face plângere la instanţa judecătorească competentă, în condiţiile legii. 

6. Persoana care a solicitat efectuarea examinării EC de tip trebuie să informeze organismul notificat care deţine documentaţia tehnică referitoare la certificatul de examinare EC de tip asupra tuturor modificărilor, chiar şi de natură minoră, pe care le-a efectuat sau intenţionează să le efectueze la componenta aprobată. Componenta modificată trebuie să primească o aprobare suplimentară în cazul în care modificările aduse pot afecta conformitatea componentei cu cerinţele esenţiale sau cu condiţiile de utilizare prescrise. Această aprobare suplimentară este de forma unui act adiţional la certificatul de examinare EC de tip original. 

7. Fiecare organism notificat trebuie să informeze celelalte organisme notificate cu privire la certificatele de examinare EC de tip emise şi la completările aduse la acestea, precum şi cu privire la certificatele de examinare EC de tip retrase. 

8. Fiecare organism notificat poate obţine copii de pe certificatele de examinare EC de tip emise şi de pe completările la acestea. Anexele la certificate trebuie să fie puse, la cerere, la dispoziţia celorlalte organisme notificate. 

9. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia păstrează copiile de pe certificatele de examinare EC de tip emise şi de pe completările la acestea, împreună cu documentaţia tehnică, o perioadă de minimum 30 de ani de la data fabricării ultimei componente. Dacă nici producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia nu este stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, această responsabilitate revine persoanei care introduce componenta pe piaţă. 

10. Certificatele de examinare EC de tip, dosarele şi corespondenţa în legătură cu procedurile de examinare EC de tip trebuie redactate în limba română. 

Modulul D: Asigurarea calităţii producţiei

1. Asigurarea calităţii producţiei reprezintă acea parte a procedurii prin care producătorul care respectă obligaţiile ce îi revin conform prevederilor pct. 2 asigură şi declară conformitatea componentelor în cauză cu tipul descris în certificatul de examinare EC de tip şi faptul că acestea satisfac cerinţele prezentei hotărâri care le sunt aplicabile. Producătorul sau reprezentantul său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare componentă şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. 

Marcajul CE trebuie să fie însoţit de numărul de identificare a organismului notificat, responsabil cu supravegherea, conform prevederilor pct. 4. 

2. Producătorul trebuie să aplice un sistem al calităţii aprobat pentru producţie, inspecţia finală a componentelor şi încercări conform prevederilor pct. 3. De asemenea, sistemul calităţii trebuie supus supravegherii conform prevederilor pct. 4. 

3. Sistemul calităţii

3.1. Producătorul trebuie să solicite unui organism notificat ales de acesta evaluarea propriului sistem al calităţii. 

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să cuprindă:

a) toate informaţiile necesare despre categoria de componente avută în vedere;

b) documentaţia privind sistemul calităţii;

c) documentaţia tehnică referitoare la tipul aprobat şi o copie de pe certificatul de examinare EC de tip, după caz. 

3.2. Sistemul calităţii trebuie să garanteze conformitatea componentelor cu tipul aprobat, aşa cum este descris în certificatul de examinare EC de tip, şi cu cerinţele prezentei hotărâri. Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de un producător trebuie să fie reunite într-o documentaţie sistematică şi ordonată sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să permită o interpretare uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi înregistrărilor privind calitatea. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să conţină în special o descriere corespunzătoare a următoarelor:

a) obiectivele legate de  calitate şi structura organizatorică, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii cu privire la calitatea componentelor;

b) procesul de fabricaţie, tehnicile de control şi de asigurare a calităţii, precum şi tehnicile, procesele şi măsurile sistematice care vor fi utilizate;

c) examinările şi încercările care au fost efectuate înainte, în timpul şi după fabricare, cu indicarea frecvenţei la care acestea se efectuează;

d) înregistrările privind calitatea, cum ar fi: rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc.;

e) mijloacele de monitorizare a realizării calităţii cerute componentei şi funcţionarea eficientă a sistemului calităţii. 

3.3. Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calităţii pentru a stabili dacă satisface cerinţele prevăzute la pct. 3.2. Se consideră că sunt respectate cerinţele esenţiale dacă sistemul calităţii implementează standardele care transpun standardele armonizate relevante. 

Echipa de audit trebuie să aibă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei componentei în cauză. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspectare la întreprinderea producătorului. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţă producătorului. 

3.4. Producătorul trebuie să se angajeze că îndeplineşte obligaţiile care decurg din sistemul calităţii, aşa cum a fost aprobat, şi trebuie să asigure că acesta este menţinut la un nivel corespunzător şi eficient. 

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de modificare a sistemului calităţii. Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse şi să decidă dacă sistemul calităţii modificat va mai satisface în continuare cerinţele prevăzute la pct. 3.2 sau dacă este necesară o nouă procedură de evaluare. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţă producătorului. 

4. Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

4.1. Scopul supravegherii sistemului calităţii este de a asigura că producătorul îndeplineşte în totalitate obligaţiile care îi revin din sistemul calităţii aprobat. 

4.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat pentru efectuarea de inspecţii la locurile de fabricaţie, control, încercări şi de depozitare şi trebuie să îi pună acestuia la dispoziţie toate informaţiile necesare, în special:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) înregistrările privind calitatea, cum ar fi: rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc. 

4.3. Organismul notificat trebuie să efectueze periodic auditarea, pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul calităţii, şi să emită producătorului un raport de audit. 

4.4. Suplimentar faţă de auditurile periodice, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la sediul producătorului. În timpul unor astfel de vizite organismul notificat poate să efectueze sau să solicite să efectueze încercări pentru a verifica buna funcţionare a sistemului calităţii, dacă consideră necesar. Organismul notificat trebuie să predea producătorului un raport al vizitei şi, dacă s-a efectuat o încercare, un raport de încercare. 

5. Producătorul trebuie să păstreze şi să pună la dispoziţie ISCIR−SP, la cerere, pe o perioadă de minimum 30 de ani de la data la care a fost fabricată ultima componentă, următoarele documente:

a) documentaţia menţionată la pct. 3.1 lit. b);

b) documentele de actualizare a sistemului calităţii prevăzute la pct. 3.4 alin. 2;

c) deciziile şi rapoartele organismului notificat, prevăzut la pct. 3.4 ultimul alineat, pct. 4.3 şi 4.4. 

6. Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informaţii referitoare la toate aprobările privind sistemul calităţii, emise şi retrase. 

Modulul F: Verificarea produsului

1. Verificarea produsului descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat, stabilit în România ori într-un stat al Uniunii Europene, verifică şi atestă faptul că componentele care îndeplinesc dispoziţiile prevăzute la pct. 3 sunt conforme cu tipul descris în certificatul de examinare EC de tip şi satisfac cerinţele prezentei hotărâri. 

2. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie să asigure conformitatea componentelor cu tipul descris în certificatul de examinare EC de tip şi cu cerinţele prezentei hotărâri. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare componentă şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. 

3. Organismul notificat trebuie să efectueze examinările şi încercările potrivite pentru a verifica conformitatea componentelor cu cerinţele prezentei hotărâri, fie prin examinarea şi încercarea fiecărei componente, conform prevederilor pct. 4, fie prin examinări şi încercări pe bază statistică, conform prevederilor pct. 5, la alegerea producătorului. 

Producătorul sau reprezentantul său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, trebuie să păstreze o copie de pe declaraţia de conformitate pe o perioadă de cel puţin 30 de ani de la data de fabricaţie a ultimei componente. 

4. Verificarea prin examinarea şi încercarea fiecărei componente

4.1. Toate componentele trebuie să fie examinate individual şi se vor efectua încercările specifice, astfel cum sunt definite în documentele tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, sau încercări cu efect echivalent, în scopul verificării conformităţii acestora cu tipul descris în certificatul de examinare EC de tip şi cu cerinţele prezentei hotărâri. 

4.2. Organismul notificat trebuie să aplice sau să dispună aplicarea numărului său de identificare pe fiecare componentă aprobată şi să întocmească în scris un certificat de conformitate pentru încercările efectuate. 

4.3. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să fie în măsură să prezinte, la cerere, certificatele de conformitate emise de organismul notificat. 

5. Verificarea statistică

5.1. Producătorul trebuie să prezinte componentele sale sub forma unor loturi omogene şi trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca procedeul de fabricaţie să asigure omogenitatea fiecărui lot de produse. 

5.2. Toate componentele trebuie să fie disponibile pentru verificare în formă de loturi omogene. Din fiecare lot este prelevat un eşantion ales la întâmplare. Fiecare componentă din eşantion va fi examinată individual şi se vor efectua încercările corespunzătoare, astfel cum sunt prevăzute în documentele tehnice menţionate la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, sau încercări cu efect echivalent, în scopul verificării conformităţii lor cu cerinţele prezentei hotărâri şi pentru a determina acceptarea sau respingerea lotului. 

5.3. Procedurile statistice utilizează următoarele elemente:

− o metodă statistică;

− un plan de eşantionare, cu caracteristicile operaţionale. 

5.4. Pentru loturile acceptate organismul notificat trebuie să aplice sau să dispună aplicarea numărului său de identificare pe fiecare componentă şi să întocmească în scris un certificat de conformitate referitor la încercările efectuate. Toate componentele lotului pot fi introduse pe piaţă, cu excepţia componentelor din eşantionul la care nu s-a constatat conformitatea. Dacă un lot este respins, organismul notificat trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica introducerea pe piaţă a acelui lot. În cazul respingerii frecvente a loturilor, organismul notificat poate suspenda verificarea statistică. 

Producătorul poate aplica, sub responsabilitatea organismului notificat, numărul de identificare a acestuia în timpul procesului de fabricaţie. 

5.5. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să fie în măsură se prezinte, la cerere, certificatele de conformitate emise de organismul notificat. 

Modulul G: Verificarea unităţii de produs

1. Verificarea unităţii de produs este procedura prin care producătorul asigură şi declară că componenta analizată, pentru care a fost eliberat certificatul prevăzut la pct. 2, răspunde prevederilor prezentei hotărâri. Producătorul sau reprezentantul său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare componentă şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate EC. 

2. Organismul notificat trebuie să examineze componenta şi trebuie să efectueze încercările corespunzătoare, astfel cum sunt definite în documentele tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, sau încercări cu efect echivalent, pentru a asigura conformitatea componentei cu cerinţele prezentei hotărâri. 

Organismul notificat trebuie să aplice sau să dispună aplicarea numărului său de identificare pe componenta aprobată şi să întocmească în scris un certificat de conformitate pentru încercările efectuate. 

3. Scopul documentaţiei tehnice este de a permite evaluarea conformităţii componentei cu cerinţele prezentei hotărâri şi înţelegerea proiectării, modului în care a fost fabricată şi a funcţionării componentei. 

Pentru evaluarea conformităţii documentaţia tehnică trebuie să cuprindă următoarele:

a) o descriere generală a tipului;

b) proiectul, planul de fabricaţie şi schemele componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc.;

c) descrierile şi explicaţiile necesare înţelegerii acestor proiecte şi scheme şi funcţionării componentei;

d) o listă a documentelor tehnice aplicate parţial sau integral, prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, şi o descriere a soluţiilor adoptate de producător, pentru a satisface cerinţele esenţiale ale prezentei hotărâri, în cazul în care nu au fost aplicate prevederile documentelor tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre;

e) rezultatele calculelor de proiectare efectuate, examinările efectuate etc.;

f) rapoarte de încercări;

g) domeniul de utilizare a componentelor. 

Modulul H: Asigurarea totală a calităţii

1. Asigurarea totală a calităţii este procedura prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct. 2 asigură şi declară că componentele supuse evaluării răspund prevederilor prezentei hotărâri. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare componentă şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate EC. Marcajul CE trebuie să fie însoţit de numărul de identificare a organismului notificat responsabil cu supravegherea, conform prevederilor pct. 4. 

2. Producătorul trebuie să aplice un sistem al calităţii aprobat pentru fazele de proiectare, fabricaţie, inspecţie şi încercare finală a componentelor, conform prevederilor pct. 3; sistemul calităţii aprobat este supus supravegherii, conform prevederilor pct. 4. 

3. Sistemul calităţii

3.1. Producătorul trebuie să solicite unui organism notificat ales de acesta evaluarea propriului sistem al calităţii. 

3.1.1. Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să cuprindă:

a)	toate informaţiile necesare pentru categoria de componente avută în vedere;
b)	documentaţia privind sistemul calităţii.

3.2. Sistemul calităţii trebuie să asigure conformitatea componentelor cu cerinţele prezentei hotărâri. 

3.2.1. Toate elementele, cerinţele şi deciziile adoptate de producător trebuie să fie reunite într-o documentaţie sistematică şi ordonată sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să permită o interpretare uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi înregistrărilor privind calitatea. 

3.2.2. Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să conţină o descriere adecvată a următoarelor:

a) obiectivele privind calitatea şi structura organizatorică a întreprinderii, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii întreprinderii în ceea ce priveşte proiectarea şi calitatea componentelor;

b) specificaţiile tehnice de proiectare, inclusiv documentele tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, care vor fi aplicate şi, atunci când documentele tehnice nu sunt aplicate integral, mijloacele care vor fi utilizate pentru a asigura îndeplinirea cerinţelor esenţiale ale prezentei hotărâri:

c) tehnicile de control şi de verificare a proiectului, procesele şi acţiunile sistematice care vor fi utilizate pentru proiectarea componentelor din categoria supusă evaluării;

d) procesul de fabricaţie corespunzător, tehnicile de control şi asigurare a calităţii, precum şi procesele şi acţiunile sistematice care vor fi utilizate;

e) examinările şi încercările care vor fi efectuate înainte, în timpul şi după procesul de fabricaţie, precum şi frecvenţa cu care acestea vor fi efectuate;

f) înregistrările privind calitatea, cum ar fi: rapoartele de inspecţie, rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind nivelul de calificare a personalului implicat etc.;

g) mijloacele de urmărire a realizării calităţii cerute în ceea ce priveşte proiectarea şi produsul propriu-zis, precum şi a funcţionării eficiente a sistemului calităţii. 

3.2.3. Echipa de audit trebuie să aibă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei produsului avut în vedere. Procedura de evaluare trebuie să includă o inspecţie la locul unde se fabrică produsul respectiv. 

Decizia de evaluare motivată, care va conţine concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţă producătorului. 

3.3. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile care decurg din sistemul calităţii, astfel cum a fost aprobat, şi să menţină acest sistem la un nivel corespunzător şi eficient. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să informeze organismul notificat care a certificat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de actualizare a acestui sistem. Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse şi să decidă dacă sistemul calităţii modificat mai corespunde cerinţelor prevăzute la pct. 3.2 sau dacă este necesară o reevaluare a acestuia. 

Decizia de evaluare motivată, care va conţine concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţă producătorului. 

4. Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

4.1. Scopul supravegherii sistemului calităţii este de a asigura că producătorul îşi îndeplineşte corect obligaţiile care decurg din sistemul calităţii aprobat. 

4.2. Producătorul trebuie să  permită accesul organismului notificat, pentru efectuarea inspecţiei în incintele de proiectare, producţie, inspecţie, încercare şi depozitare a produselor, şi să pună la dispoziţie acestuia toate informaţiile necesare şi în mod special:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) înregistrările privind calitatea, prevăzute de faza de proiectare a sistemului calităţii, cum ar fi: rezultatele analizelor, calculelor, încercărilor etc.;

c) înregistrările privind calitatea, prevăzute de faza de producţie a sistemului calităţii, cum ar fi: rapoartele de inspecţie, rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind nivelul de calificare a personalului implicat etc. 

4.3. Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice pentru a asigura faptul că producătorul menţine şi aplică sistemul calităţii; organismul trebuie să emită un raport de audit pentru producător. 

4.4. Suplimentar faţă de auditurile periodice prevăzute la pct. 4.3, organismul notificat poate face inspecţii inopinate la sediul producătorului. În timpul acestor inspecţii organismul notificat are dreptul să efectueze sau să solicite să se efectueze încercări pentru verificarea funcţionării corecte a sistemului calităţii, dacă se consideră necesar. Organismul notificat trebuie să emită pentru producător un raport al inspecţiei şi, dacă s-a efectuat o încercare, un raport de încercare. 

5. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să deţină şi să pună la dispoziţie ISCIR−SP, la cerere, o perioadă de cel puţin 30 de ani de la data fabricării ultimei componente, următoarele documente:

a) documentaţia menţionată la pct. 3.1.1 lit. b);

b) documentele de actualizare a sistemului calităţii, prevăzute la pct. 3.3;

c) deciziile şi rapoartele organismului notificat, prevăzute la pct. 3.3, 4.3 şi 4.4. 

6. Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informaţii referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, care au fost emise sau retrase. 

7. Cerinţe suplimentare: examinarea proiectului

7.1. Producătorul trebuie să înainteze o solicitare pentru examinarea proiectului către un singur organism notificat. Această solicitare trebuie să permită înţelegerea proiectului, fabricaţiei şi funcţionării componentei şi să permită evaluarea conformităţii cu prevederile prezentei hotărâri. 

7.2. Solicitarea trebuie să cuprindă următoarele:

a) specificaţii tehnice de proiectare, inclusiv documentele tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre, care au fost aplicate;

b) dovezile necesare care susţin aplicarea acestora, în special în cazul în care documentele tehnice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) din hotărâre nu au fost aplicate în totalitate. 

Aceste dovezi trebuie să cuprindă rezultatele încercărilor efectuate în laboratoarele producătorului sau în numele acestuia. 

7.3. Organismul notificat trebuie să examineze solicitarea şi, dacă proiectul respectă prevederile prezentei hotărâri, trebuie să elibereze producătorului un certificat de examinare EC. Certificatul de examinare EC trebuie să conţină concluziile examinării, condiţiile pentru valabilitatea acestuia, datele necesare de identificare a proiectului aprobat şi o descriere a funcţionării componentei, după caz. 

7.4. Solicitantul trebuie să informeze organismul notificat care a eliberat certificatul de examinare EC pentru proiect despre orice modificare adusă proiectului aprobat. În cazul în care modificările pot afecta condiţiile prescrise de utilizare a componentei sau conformitatea cu cerinţele esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1) din hotărâre, modificarea proiectului aprobat trebuie să primească o aprobare suplimentară de la organismul notificat care a emis certificatul de examinare EC de tip pentru proiect. Această aprobare suplimentară este dată sub forma unui act adiţional la certificatul de examinare EC de tip al proiectului original. 

7.5. Organismele notificate trebuie să înainteze celorlalte organisme notificate informaţii cu privire la:

a) certificatele de examinare EC pentru proiect şi aprobările suplimentare emise;

b) certificatele de examinare EC pentru proiect şi aprobările suplimentare retrase;

c) certificatele de examinare EC pentru proiect şi aprobările suplimentare refuzate. 

ANEXA Nr. 6

D E C L A R A Ţ I A   D E   C O N F O R M I T A T E   EC   P E N T R U   S U B S I S T E M E

 

Prevederile prezentei anexe se aplică subsistemelor prevăzute la art. 11 din prezenta hotărâre pentru a asigura îndeplinirea cerinţelor esenţiale prevăzute la art. 5 alin. (1) din hotărâre. 

Declaraţia de conformitate EC trebuie redactată de producător sau de reprezentantul său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în lipsa acestuia, de persoana responsabilă cu introducerea subsistemului pe piaţă. 

Declaraţia de conformitate EC şi documentaţia tehnică ce o însoţeşte trebuie să fie datate şi semnate. 

Declaraţia de conformitate EC trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) referire la prezenta hotărâre;

b) denumirea şi sediul persoanei care a solicitat examinarea EC;

c) descrierea subsistemului;

d) denumirea şi sediul organismului notificat care a efectuat examinarea EC;

e) toate prevederile importante care trebuie respectate de subsistem şi, în special, detalii referitoare la condiţiile şi restricţiile de utilizare necesare, precum şi instrucţiuni pentru întreţinere;

f) rezultatul examinării EC prevăzut în anexa nr. 7, referinţe privind certificatul de examinare EC de tip;

g) date pentru identificarea persoanei împuternicite să semneze declaraţia de conformitate EC în numele producătorului sau al reprezentantului autorizat al acestuia ori, în lipsa acesteia, date pentru identificarea persoanei responsabile cu introducerea subsistemului pe piaţă. 

ANEXA Nr. 7

E V A L U A R E A   C O N F O R M I T Ă Ţ I I   L A   S U B S I S T E M E

 

1. Examinarea EC este procedura prin care un organism notificat constată şi certifică, la solicitarea producătorului sau a reprezentantului său autorizat, stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în lipsa acestuia, a persoanei responsabile de introducerea subsistemului pe piaţă, că un subsistem este:

a) conform prevederilor prezentei hotărâri;

b) conform documentaţiei tehnice; şi

c) complet realizat. 

2. Examinarea subsistemului se efectuează în fiecare dintre fazele de proiectare, construcţie şi încercări de recepţie ale subsistemului complet realizat. 

3. Documentaţia tehnică ce însoţeşte certificatul de examinare EC de tip trebuie să cuprindă următoarele:

a) planuri şi calcule pentru construcţie, diagrame electrice şi hidraulice, diagrame ale circuitelor de control, descrieri ale sistemelor computerizate şi automatizate, instrucţiuni de funcţionare şi de întreţinere etc.;

b) lista componentelor de securitate, prevăzută la art. 6 alin. (2) din hotărâre, care sunt utilizate în subsistem;

c) copii de pe declaraţia de conformitate EC, astfel cum este prevăzută în anexa nr. 4, pentru componentele de securitate, împreună cu planurile şi calculele corespunzătoare pentru construcţie, şi o copie de pe rapoartele de încercări şi verificări efectuate. 

4. Documentaţia şi corespondenţa realizate în legătură cu procedurile pentru examinarea EC trebuie redactate în limba română. 

5. Supravegherea

5.1. Scopul supravegherii este să se asigure respectarea, în timpul construirii subsistemului, a obligaţiilor care decurg din documentaţia tehnică. 

5.2. Organismul notificat responsabil pentru examinarea EC trebuie să aibă acces permanent la locurile de fabricaţie, în spaţiile de depozitare şi, dacă este cazul, în spaţiile de prefabricare, în spaţiile în care se efectuează încercări şi, în general, în toate spaţiile pe care consideră necesar să le viziteze pentru a-şi îndeplini sarcinile. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia ori, în lipsa acestuia, persoana responsabilă cu introducerea subsistemului pe piaţă trebuie să pună la dispoziţie organismului notificat ori să obţină pentru acesta toate documentele solicitate şi, în special, planuri şi documente tehnice referitoare la subsistem. 

5.3. Organismul notificat responsabil pentru examinarea EC efectuează periodic audituri pentru a asigura conformitatea cu prevederile prezentei hotărâri. Cu ocazia fiecărei vizite acesta trebuie să emită un raport de audit pentru persoana responsabilă cu construcţia. Organismul notificat poate solicita să fie invitat să efectueze inspecţii şi în diferite faze de construcţie. 

5.4. Suplimentar, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la locurile de fabricaţie. Cu ocazia acestor vizite organismul notificat poate efectua audituri parţiale sau complete. Organismul notificat trebuie să redacteze un raport al vizitei şi, dacă este necesar, un raport de audit persoanei responsabile cu construcţia. 

6. Fiecare organism notificat publică periodic informaţii referitoare la:

a) toate cererile primite pentru efectuarea examinării EC;

b) toate certificatele de examinare EC de tip emise;

c) toate certificatele de examinare EC de tip retrase. 

ANEXA Nr. 8

C R I T E R I I   M I N I M E

avute în vedere la evaluarea organismului în vederea notificării

 

1. Organismul, directorul acestuia şi personalul responsabil cu efectuarea încercărilor de verificare trebuie să fie alţii decât proiectantul, furnizorul sau instalatorul componentelor de securitate sau al subsistemelor pe care aceştia le inspectează şi decât reprezentanţii autorizaţi ai acestora ori persoana responsabilă cu introducerea produsului pe piaţă. Aceştia nu pot să se implice direct sau în calitate de reprezentant autorizat în activităţi de proiectare, construcţie, introducere pe piaţă, întreţinere şi exploatare a componentelor de securitate sau a subsistemelor. Aceasta nu exclude posibilitatea schimburilor de informaţii tehnice între producător şi organism. 

2. Organismul şi personalul său de inspecţie trebuie să efectueze operaţiunile de verificare cu un înalt grad de integritate profesională şi competenţă tehnică şi trebuie să fie independenţi de orice presiuni şi stimulente, îndeosebi financiare, din partea unor persoane sau grupuri de persoane care au interes în rezultatul verificărilor şi care ar putea influenţa decizia lor sau rezultatele verificărilor. 

3. Organismul trebuie să aibă la dispoziţie personalul necesar şi să dispună de dotările necesare care să îi permită îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor sale administrative şi tehnice legate de verificare sau de supraveghere; de asemenea, trebuie să aibă acces la echipamentul necesar pentru verificări speciale. 

4. Personalul organismului trebuie să aibă:

a) pregătire tehnică şi profesională temeinică;

b) cunoştinţe corespunzătoare în ceea ce priveşte cerinţele încercărilor ce trebuie efectuate şi experienţă corespunzătoare pentru astfel de încercări;

c) abilitatea de a emite certificate, înregistrări şi rapoarte de autentificare a rezultatelor obţinute la încercări. 

5. Imparţialitatea personalului trebuie garantată. Remunerarea personalului nu trebuie să fie dependentă de numărul încercărilor efectuate şi nici de rezultatele acestora. 

6. Organismul trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru încercările efectuate, în conformitate cu legislaţia naţională în domeniu, dacă răspunderea civilă nu este asumată de stat pe baza dreptului român. 

7. Personalul este obligat să păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile dobândite în exercitarea sarcinilor sale ce decurg din respectarea prevederilor prezentei hotărâri sau a altor reglementări, cu excepţia situaţiei în care informaţiile sunt solicitate de autorităţile competente ale statului. 

ANEXA Nr. 9

P R O C E D U R I

pentru autorizarea construirii şi punerii în funcţiune a instalaţiilor

 

Procedurile pentru autorizarea construirii şi punerii în funcţiune a instalaţiilor, care se utilizează conform art. 5 alin. (3) din hotărâre, sunt:

− Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 108/2003 pentru aprobarea Prescripţiei tehnice PT R7−2003, ediţia 1 „Cerinţe tehnice privind utilizarea instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane−telecabine”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 şi nr. 274 bis din 18 aprilie 2003, cu modificările ulterioare;

− Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 109/2003 pentru aprobarea Prescripţiei tehnice PT R8−2003, ediţia 1, „Cerinţe tehnice privind utilizarea instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane−telegondole”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 şi nr. 287 bis din 24 aprilie 2003, cu modificările ulterioare;

− Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 99/2003 pentru aprobarea Prescripţiei tehnice PT R9−2003, ediţia 1, „Cerinţe tehnice privind utilizarea instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane−telescaune”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 şi nr. 183 bis din 24 martie 2003, cu modificările ulterioare;

− Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 100/2003 pentru aprobarea Prescripţiei tehnice PT R10−2003, ediţia 1, „Cerinţe tehnice privind utilizarea instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane−teleschiuri şi telesănii”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 şi nr. 177 bis din 20 martie 2003, cu modificările ulterioare;

− Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 101/2003 pentru aprobarea Prescripţiei tehnice PT R11−2003, ediţia 1, „Cerinţe tehnice privind utilizarea instalaţiilor de transport pe plan înclinat pentru persoane”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 şi nr. 182 bis din 24 martie 2003, cu modificările ulterioare.