Decizia Curţii Constituţionale nr. 98/2004

M. Of. nr. 382 din 30 aprilie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 98

din 4 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Afrodita Laura Tutunaru − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nesto Petrol” − S.R.L. din Vişina în Dosarul nr. 7.726/2003 al Tribunalului Olt − Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, deoarece, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile legale criticate au fost abrogate. Astfel, Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare a fost în întregime abrogată prin art. 298 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, şi care, potrivit art. 297, a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004. Acest nou act normativ nu a preluat însă soluţia legislativă anterioară referitoare la incriminarea şi sancţionarea contravenţională a neafişării la loc vizibil a numelui producătorului şi furnizorului de carburanţi auto comercializaţi.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 7.726/2003, Tribunalul Olt − Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Nesto Petrol” − S.R.L. din Vişina într-o cauză având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenţie întocmit de Garda Financiară Olt.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prin impunerea unei amenzi cuprinse între 500 milioane şi 800 milioane lei, amendă foarte mare comparativ cu gravitatea faptei care se sancţionează (lipsa unui afiş), aplicabilă în acelaşi cuantum atât comercianţilor în sistem angro, cât şi distribuitorilor, indiferent dacă sunt distribuitori care deţin un întreg lanţ de staţii de distribuţie, cum este cazul companiilor transnaţionale, sau distribuitori privaţi autohtoni, care în marea majoritate a cazurilor nu deţin decât o staţie de distribuţie, statul încalcă principiul protecţiei concurenţei loiale, căci amenda cuprinsă între 500 şi 800 milioane lei într-un fel este resimţită financiar de o companie care activează pe piaţă cu câteva zeci de staţii sau chiar sute, practic fiind vorba de un capital financiar imens, şi astfel este resimţită aceeaşi amendă de o societate autohtonă care nu are decât o staţie de distribuţie şi un capital financiar infim, de multe ori şi acela împrumutat de la bănci.

Prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 încalcă, de asemenea, dreptul de proprietate al micilor întreprinderi, căci o astfel de întreprindere mică, neavând capacitatea financiară de a achita statului o sancţiune de aşa mărime, va fi executată de stat în baza dreptului de executare silită a obligaţiilor bugetare, statul dispunând astfel după bunul plac de întregul patrimoniu al societăţii în cauză.

Tribunalul Olt − Secţia comercială şi contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât sancţiunile stabilite sunt exagerate în raport cu pericolul social al faptei şi prin instituirea unor asemenea măsuri drastice se decapitalizează şi se falimentează societăţile mici, de regulă autohtone, care oricum nu au resursele materiale de a putea achita sau de a putea fi executate pentru încasarea unei asemenea amenzi contravenţionale. Instanţa consideră, de asemenea, că se produc discriminări între agenţii economici, respectiv societăţile comerciale cu acelaşi profil, în raport de capitalul pe care îl deţin şi patrimoniul acestora, cu consecinţa încălcării principiului concurenţei loiale şi stoparea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul României consideră că fapta contravenţională prevăzută la art. V alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 încalcă o normă legală care reglementează regimul juridic special al produselor supuse accizelor. Petenta critică, de fapt, nivelul ridicat al amenzilor pe care ordonanţa le stabileşte, arătând că, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, republicată, statul trebuie să asigure „libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”. Or, libertatea comerţului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenţii economici trebuie să se conformeze, legiuitorul având abilitarea de a stabili, pentru nerespectarea disciplinei în economie, şi sancţiunile corespunzătoare.

În acest sens, Constituţia, republicată, la art. 44 alin. (1) teza a doua, dispune cu claritate că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate, a cărui încălcare se reclamă, sunt stabilite de lege, iar legea în discuţie este Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003.

În consecinţă, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea unei sancţiuni contravenţionale, sub forma amenzii, pentru neafişarea la loc vizibil a numelui producătorului şi furnizorului de carburanţi auto comercializaţi, nu este incompatibilă cu principiile economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, contribuie, în limitele dreptului de proprietate, la consolidarea economiei de piaţă şi la protejarea intereselor cetăţenilor în activitatea economică, fără a aduce atingere principiului concurenţei loiale. În sfârşit, Avocatul Poporului consideră că textul criticat nu prevede nici o discriminare între categoriile de agenţi economici, deoarece prevederile sunt aplicabile tuturor celor care au săvârşit faptele contravenţionale stabilite de art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 17 ianuarie 2003, aprobată şi modificată prin Legea nr. 247/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 13 iunie 2003, care au următorul conţinut:

− Art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003: „Prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:

− cu amendă între 500 milioane lei şi 1 miliard lei, faptele prevăzute la lit. a) şi b);

− cu amendă între 500 milioane lei şi 800 milioane lei, fapta prevăzută la lit. c);

− cu amendă între 3 miliarde lei şi 5 miliarde lei şi confiscarea carburanţilor auto, fapta prevăzută la lit. d);

− cu amendă între 5 miliarde lei şi 10 miliarde lei şi confiscarea carburanţilor auto, fapta prevăzută la lit. e).”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi şi alin. (3), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi f) şi ale art. 135 alin. (6). După aprobarea Legii de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, Constituţia României a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile invocate fiind cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3), art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi f) şi ale art. 136 alin. (5), cu următorul conţinut:

− Art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3): „(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”;

− Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi f): „(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...]

f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;”;

− Art. 136 alin. (5): „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 conţin reglementări referitoare la sancţionarea contravenţională a faptelor de nerespectare a măsurilor instituite de legiuitor pentru îmbunătăţirea colectării unor venituri bugetare, în speţă a cotelor accizelor aplicate asupra carburanţilor auto − benzine şi motorine.

Critica formulată în susţinerea excepţiei, în sensul că prin dispoziţiile contestate s-ar încălca prevederile art. 135 din Constituţia României, republicată, privind obligaţia statului de a proteja concurenţa loială, este neîntemeiată, întrucât noţiunea de concurenţă loială desemnează comportamentul comerciantului conform cu regulile de comerţ, iar textul de lege atacat sancţionează tocmai încălcarea de către comercianţii de produse supuse accizării a unor norme de comerţ menite să consolideze economia de piaţă şi interesele cetăţenilor în activitatea economică.

Nu poate fi primită nici critica în sensul că textul atacat nu face distincţie între contravenienţi, după mărimea capitalului deţinut de aceştia, deoarece Legea fundamentală nu admite o asemenea discriminare.

În sfârşit, este neîntemeiată critica prin raportare la principiile constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate, textul de lege atacat, prin care se instituie sancţiuni patrimoniale pentru comiterea unor fapte antisociale, necontravenind prevederilor art. 44 din Constituţie, republicată. De altfel, alin. (1) teza a doua al aceluiaşi articol stabileşte ca, prin lege (în cazul de faţă, Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003), să se reglementeze limitele şi conţinutul dreptului de proprietate privată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) şi art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3), art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi f) şi al art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nesto Petrol” − S.R.L. din Vişina în Dosarul nr. 7.726/2003 al Tribunalului Olt − Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2004.