Decizia Curţii Constituţionale nr. 8/2004

M. Of. nr. 81 din 30 ianuarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 8

din 20 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din Codul familiei

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din Codul familiei, excepţie ridicată de Valeria Oprina în Dosarul nr. 3.086/2003 al Tribunalului Prahova − Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, asistată de avocat. Acesta susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât dă posibilitatea de a contesta paternitatea numai persoanelor care au recunoscut-o, fără a ţine seama de realitatea biologică, ce poate fi demonstrată pe baza probelor ştiinţifice.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, autoarea critică lacune legislative, iar, pe de altă parte, nu indică textele din Constituţie care ar fi încălcate de art. 58 din Codul familiei.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.086/2003, Tribunalul Prahova − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din Codul familiei, excepţie ridicată de Valeria Oprina.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 58 din Codul familiei sunt lacunare, întrucât, deşi prevăd posibilitatea contestării recunoaşterii paternităţii de către orice persoană interesată, nu precizează ce se întâmplă în cazul în care paternitatea este constatată printr-o hotărâre judecătorească. Se consideră că prevederile art. 58 din Codul familiei trebuie completate în sensul recunoaşterii posibilităţii de contestare a paternităţii şi în cazul în care aceasta este stabilită prin hotărâre judecătorească, având în vedere evoluţia ştiinţei în domeniu.

Tribunalul Prahova − Secţia civilă apreciază că, în principiu, recunoaşterea de paternitate este irevocabilă, însă, atunci când nu corespunde adevărului, aceasta poate fi contestată. Aşa fiind, se precizează că „a contesta înseamnă altceva decât a revoca” şi, prin urmare, poate fi contestată doar recunoaşterea de paternitate făcută prin declaraţie la serviciul de stare civilă, prin act autentic sau prin testament.

Pe de altă parte, instanţa arată că autoarea excepţiei nu indică în mod expres dispoziţiile constituţionale sau drepturile fundamentale pretinse a fi încălcate, excepţia de neconstituţionalitate fiind confundată cu necesitatea schimbării legislative, respectiv a Codului familiei, în raport cu noile realităţi economico-sociale, ştiinţifice şi tehnice din ţara noastră.

În concluzie, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul consideră că autoarea excepţiei s-a referit, atunci când a invocat neconstituţionalitatea art. 58 din Codul familiei, la acţiunea în justiţie ca modalitate de stabilire a paternităţii, caz în care, prin hotărârea judecătorească de admiterea a acţiunii, se stabileşte paternitatea copilului. Hotărârea prin care s-a stabilit paternitatea poate fi atacată potrivit dispoziţiilor legale privind căile de atac, nefiind vorba de „contestarea paternităţii”, ca în cazul recunoaşterii. Se arată că art. 58 din Codul familiei se aplică exclusiv în caz de contestare a recunoaşterii de paternitate, nu şi în cazul în care paternitatea s-a stabilit prin hotărâre judecătorească.

În concluzie, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din Codul familiei este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că filiaţia faţă de tată se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească. În situaţia în care paternitatea a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, acţiunea în contestare nu este admisibilă, întrucât hotărârea poate fi reformată numai prin folosirea căilor ordinare sau extraordinare de atac prevăzute de lege. Însă, în cazul în care, prin hotărâre judecătorească, instanţa nu a stabilit, pe bază de probe, paternitatea, ci a constatat doar recunoaşterea paternităţii făcută de pârât, în faţa instanţei, o asemenea constatare, care nu corespunde adevărului, poate fi contestată potrivit art. 58 din Codul familiei, de orice persoană interesată.

Se mai apreciază că motivele de neconstituţionalitate invocate de autoarea excepţiei vizează, în principal, interpretarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate, în condiţiile în care Curtea Constituţională se poate pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

În concluzie, dispoziţiile art. 58 din Codul familiei sunt considerate ca fiind constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 58 din Codul familiei, care are următorul conţinut:

− Art. 58: Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.

Dacă recunoaşterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi”.

Autoarea excepţiei nu precizează ce prevederi constituţionale sunt încălcate prin textul de lege criticat.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, în esenţă, critica autoarei vizează faptul că reglementarea dedusă controlului nu prevede nimic referitor la posibilitatea contestării paternităţii atunci când aceasta este constatată printr-o hotărâre judecătorească. Însă controlul de constituţionalitate cu un atare obiect, respectiv lacune ale textului de lege, excede competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De altfel, critica are ca obiect o problemă de corelare legislativă, întrucât susţinerile autoarei excepţiei privesc modul de interpretare şi aplicare a unor texte legale, între care există o anumită legătură, iar nu o problemă de constituţionalitate, de natură a face obiectul controlului Curţii Constituţionale.

Mai mult, analizând susţinerile menţionate, Curtea reţine că autoarea excepţiei critică prevederile legale menţionate fără să indice textul constituţional pe care acestea îl încalcă. Prin urmare, excepţia nu este motivată, nefiind respectate dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din Codul familiei, excepţie ridicată de Valeria Oprina în Dosarul nr. 3.086/2003 al Tribunalului Prahova − Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2004.