Decizia Curţii Constituţionale nr. 871/2007

M. Of. nr. 701 din 17 octombrie 2007

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA

Nr. 871 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 236/2006

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Tudorel Toader – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Antonia Constantin – procuror

Marieta Safta – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 236/2006, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Bonţida, judeţul Cluj, în Dosarul nr. 9.847/117/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. 

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 octombrie 2007 şi apoi pentru data de 9 octombrie 2007. 

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.847/117/2006, Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical şi a dispoziţiilor Legii nr. 236/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, excepţie invocată de Consiliul Local al Comunei Bonţida, judeţul Cluj, în dosarul menţionat. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că actele normative criticate sunt neconstituţionale, deoarece „bunurile la care acestea se referă fac parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, iar nu din domeniul privat”. Mai mult, se arată că o instituţie publică, în speţă Guvernul României, nu poate dispune de bunurile proprietate privată aparţinând unei alte instituţii publice. 

Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este întemeiată, arătând că actele normative criticate contravin dreptului de proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale, iar această încălcare nu este justificată de protecţia constituţională a dreptului la viaţă şi sănătate, în condiţiile în care asistenţa medicală obligatorie poate fi desfăşurată şi în cadrul cabinetelor medicale proprietate publică. De asemenea, instanţa de judecată arată că scopul legiuitorului poate fi uşor eludat, prin schimbarea destinaţiei imobilelor din cabinete medicale în locuinţe şi, ulterior, vânzarea acestora. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că legiuitorul a avut în vedere atât aspecte ce ţin de competenţa autorităţilor publice, cât şi protecţia constituţională a dreptului de proprietate, stabilind în art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 că spaţiile proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi spaţiile în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical pot fi vândute numai cu acordul proprietarului. Se mai arătă că exerciţiul dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat, iar dispoziţiile art. 136 alin. (5) din Constituţie consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, „în condiţiile legii organice”. 

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006. 

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 136 alin. (2) şi (4) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii publice, respectiv inalienabilitatea bunurilor proprietate publică. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, aceasta stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale care au destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, a spaţiilor organizate ca centre de diagnostic şi tratament sau centre medicale cu personalitate juridică, către medicii, medicii dentişti, dentiştii, biologii, biochimiştii, fizicienii, tehnicienii dentari şi celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfăşoară activităţi conexe actului medical şi care deţin în mod legal spaţiul respectiv, precum şi către persoanele juridice/instituţiile de învăţământ superior medical, care, deţinând în mod legal spaţiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea serviciilor medicale sau desfăşoară activităţi de învăţământ superior medical. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, aprobă prin hotărâre lista spaţiilor din proprietatea privată a acestora ce urmează să fie vândute potrivit dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prefecţii vor veghea ca hotărârea să cuprindă toate spaţiile medicale care cad sub incidenţa ordonanţei de urgenţă. 

Din examinarea textelor legale mai sus menţionate, Curtea constată că se instituie obligaţia autorităţilor locale de a întocmi o listă completă a spaţiilor cu destinaţia menţionată şi obligaţia acestora de a scoate la vânzare toate bunurile în cauză. Prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate. Aşa fiind, Curtea constată că actul normativ criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată. 

Curtea constată totodată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. Cu privire la indemnizarea titularului dreptului de proprietate pentru privarea de dreptul său, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în absenţa unei compensaţii reparatorii, art. 1 din Protocolul nr. 1 n-ar asigura decât o protecţie iluzorie şi ineficace a dreptului de proprietate, în totală contradicţie cu dispoziţiile Convenţiei (Cauza James şi alţii împotriva Marii Britanii, 1986). Privarea de proprietate impune, aşadar, statului obligaţia de a-l despăgubi pe proprietar, pentru că, fără plata unei sume rezonabile, raportată la valoarea bunului, măsura constituie o atingere excesivă a dreptului la respectarea bunurilor sale. Imposibilitatea de a obţine fie şi o despăgubire parţială, dar adecvată în cadrul privării de proprietate, constituie o rupere a echilibrului între necesitatea protecţiei dreptului de proprietate şi exigenţele de ordin general. În prezenta cauză, analizând dispoziţiile art. 8 şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, care stabilesc preţul maximal de vânzare a spaţiului medical în mod diferenţiat, pe categorii de localităţi, iar în privinţa terenului aferent, un preţ fix de 1 euro/m² (în limita a 250 m²), Curtea constată că preţurile astfel determinate nu ţin seama de valoarea pe piaţă a bunului. Disproporţia vădită între cele două valori conduce la calificarea preţului ca fiind neserios, astfel încât exigenţele impuse de normele constituţionale şi internaţionale menţionate nu sunt îndeplinite. 

Curtea mai constată că actul normativ criticat încalcă şi dispoziţiile art. 34 din Constituţie privind dreptul la ocrotirea sănătăţii. Garantând acest drept complex, textul constituţional menţionat stabileşte obligaţia statului de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, ceea ce implică şi crearea condiţiilor care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare. Or, în măsura în care se reglementează vânzarea spaţiilor care au destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, cu riscul schimbării pe viitor a destinaţiei acestora, statul nu va mai dispune de baza materială care să asigure îndeplinirea obligaţiei constituţionale menţionate şi, ca urmare, nu va mai putea garanta dreptul cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii. 

Având în vedere că dispoziţiile art. 1, 4, 5, 8 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 236/2006, mai sus examinate, constituie însăşi substanţa reglementării criticate, Curtea constată că actul normativ, în ansamblul său, este neconstituţional, impunându-se, prin urmare, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. 

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

Cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Consiliul Local al Comunei Bonţida, judeţul Cluj, în Dosarul nr. 9.847/117/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 236/2006, sunt neconstituţionale. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.