Decizia Curţii Constituţionale nr. 85/2004

M. Of. nr. 294 din 5 aprilie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 85

din 2 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 lit. a) şi ale art. 41 liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 lit. a) şi ale art. 41 liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dominus Rei” − S.R.L. Constanţa în Dosarul nr. 6.411/2003 al Judecătoriei Constanţa. 

La apelul nominal răspunde Autoritatea Rutieră Română − Agenţia Constanţa prin consilier juridic. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 514D/2003 şi nr. 515D/2003, privind excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, ridicate de acelaşi autor în dosarele nr. 8.039/2003 şi nr. 8.040/2003 ale Judecătoriei Constanţa. 

La apelul nominal răspunde Autoritatea Rutieră Română − Agenţia Constanţa prin consilier juridic. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect şi de părţi a acestora. 

Reprezentantul Autorităţii Rutiere Române − Agenţia Constanţa şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. 

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 514D/2003 şi nr. 515D/2003 la Dosarul nr. 513D/2003, care a fost primul înregistrat. 

Reprezentantul Autorităţii Rutiere Române − Agenţia Constanţa solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu punctul de vedere al Guvernului. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 16 şi 21 din Constituţie. În acest sens, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat în trecut asupra unor excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 14 octombrie 2003 şi 23 septembrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 6.411/2003 şi, respectiv, nr. 8.039/2003 şi nr. 8.040/2003, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 lit. a) şi ale art. 41 liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dominus Rei” − S.R.L. Constanţa. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în cele trei dosare, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), „deoarece nu fac deosebire între persoanele juridice care circulă fără licenţe sau cu licenţe suspendate sau anulate şi persoanele juridice care au licenţe, însă ar fi încălcat prevederile caietului de sarcini [...]”. 

În concepţia autorului excepţiei, „nu ar trebui să existe egalitate din punct de vedere sancţionator pentru o persoană care nu deţine licenţă de transport, dar efectuează acte de transport, şi o persoană care are licenţă, dar încalcă anumite obligaţii din caietul de sarcini anexă la licenţă”. De asemenea, consideră, referindu-se la cazul său, „cu siguranţă că fapta persoanei care desfăşoară activităţi de transport fără licenţă este mult mai gravă decât o eventuală încălcare a prevederilor caietului de sarcini anexă la licenţă”. 

Judecătoria Constanţa, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază în toate dosarele „că fiecărei categorii de operatori de transport rutier îi este aplicabil un regim juridic, fiind la latitudinea legiuitorului stabilirea acestuia, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi”. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, arată că „prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei”. În legătură cu dispoziţiile art. 40 lit. a) şi ale art. 41 din ordonanţa criticată, Guvernul arată că „legiuitorul a stabilit, în funcţie de gradul de pericol social al acestora, faptele care constituie contravenţii şi sancţiunile corespunzătoare, agenţii constatatori având obligaţia de a le aplica în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”. 

În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi, se susţine că textul nu este aplicabil persoanelor juridice. 

Cu privire la reglementările care stabilesc amenda contravenţională pentru faptele de încălcare a prevederilor din caietele de sarcini, anexe la licenţele de execuţie, Guvernul arată că acestea „nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală, drept pe care, de altfel, şi-l exercită, neîngrădit, şi petenta în cauză”. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 40 lit. a) şi ale art. 41 liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105 din 27 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000, cu modificările ulterioare. 

Textele criticate au următorul cuprins:

− Art. 40 lit. a): „Constituie contravenţie, în măsura în care, potrivit legii penale nu sunt considerate infracţiuni, şi se sancţionează ca atare următoarele fapte:

a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfăşurarea de activităţi conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fără licenţe sau cu licenţe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum şi nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;”;

− Art. 41 liniuţa a 4-a: „Se sancţionează cu amendă: [...]

− de la 3.200.000 lei la 4.000.000 lei, faptele prevăzute la art. 40 lit. a), b), c), g) şi h).”

Critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei se bazează pe susţinerea că textele criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi principiul liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, texte care au următorul cuprins:

− Art. 16 alin. (1) şi (2): „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

− Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. 

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”

În esenţă, se susţine că textele care formează obiectul excepţiei „sunt neconstituţionale, deoarece nu fac deosebire între persoanele juridice care circulă fără licenţe sau cu licenţe suspendate sau anulate şi persoanele juridice care au licenţe însă ar fi încălcat prevederile caietului de sarcini”, cum este cazul în speţă. 

În opinia autorului excepţiei, „nu ar trebui să existe egalitate din punct de vedere sancţionator pentru o persoană care nu deţine licenţă de transport, dar efectuează acte de transport, şi o persoană care are licenţă, dar încalcă anumite obligaţii din caietul de sarcini anexă la licenţă”. În acest fel, susţine autorul excepţiei, se încalcă principiul egalităţii în faţa legii. În legătură cu această susţinere, autorul excepţiei arată că prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 s-a stabilit că sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. 

Analizând textele criticate, prin raportare la art. 21 din Constituţie, privind dreptul la liber acces la justiţie, Curtea reţine că acestea nu cuprind dispoziţii privind interzicerea sau îngrădirea dreptului constituţional invocat, pe care, de altfel, autorul excepţiei şi l-a exercitat în cauză, ci sancţionează o faptă calificată contravenţie. 

În ceea ce priveşte critica având ca obiect încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece legiuitorul (inclusiv cel delegat) a acţionat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte să fie sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, fără să instituie o discriminare. Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra oportunităţii reglementării respective, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, controlul de constituţionalitate este limitat numai la problemele de drept. 

În jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 81 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 15 mai 2002, respingând ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2002, prin raportare la prevederile art. 25, ale art. 41 alin. (1) şi (6) şi ale art. 49 din Constituţie. 

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 lit. a) şi ale art. 41 liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dominus Rei” − S.R.L. Constanţa în dosarele nr. 6.411/2003, nr. 8.039/2003 şi nr. 8.040/2003 ale Judecătoriei Constanţa. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2004.