Decizia Curţii Constituţionale nr. 84/2004

M. Of. nr. 267 din 26 martie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 84

din 2 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1²) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1²) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „JACOBS TRADE GROUP” − S.R.L. − Măgurele în Dosarul nr. 1.372/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect, ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.372/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1²) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „JACOBS TRADE GROUP” − S.R.L. − Măgurele.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale privind protecţia proprietăţii private (art. 41), privind dreptul la liberul acces în justiţie (art. 21), prevederile art. 134 din Constituţie potrivit căruia „Economia României este economie de piaţă”, precum şi prevederile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În legătură cu acest din urmă act, autorul excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, care dau prioritate reglementărilor internaţionale în cazul neconcordanţelor între tratatele internaţionale şi legile interne în materia drepturilor omului.

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a VI-a comercială, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază că aceasta este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii, instanţa arată că „măsura suspendării acţiunilor judiciare pornite împotriva societăţii aflate în administrare specială este menită să salveze societăţile aflate în dificultate, pentru a-şi putea îndeplini în continuare funcţiile economice. Această măsură nu încalcă principiul liberului acces la justiţie, deoarece, prin natura ei, ea constituie un act judiciar de decizie, luat de instanţa competentă pe o perioadă limitată, respectiv până la încetarea procedurilor de administrare specială”.

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, se apreciază că dispoziţiile legale criticate „nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie şi nu îngrădesc accesul liber la justiţie”. În argumentarea acestei susţineri, Guvernul se referă la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, din care citează: „Art. 21 din Constituţie prevede posibilitatea sesizării justiţiei, fără să instituie vreo interdicţie cu privire la suspendarea legală sau judiciară a unor cauze şi ca atare dispoziţiile legale criticate nu intră în contradicţie cu prevederea constituţională menţionată”. (Decizia nr. 365 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003). Se menţionează că prin această decizie s-a constatat constituţionalitatea prevederilor criticate, iar „prin excepţia de neconstituţionalitate invocată de Societatea Comercială «JACOBS TRADE» − S.R.L. nu se aduc elemente noi de natură a schimba soluţiile anterioare”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1²) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002.

Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „Toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţii comerciale înainte sau după instituirea supravegherii financiare se suspendă pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare şi data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării, art. 16 alin. (1²) din Legea nr. 137/2002 a fost modificat prin art. I pct. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, având, în urma acestei modificări, următorul conţinut: „Acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţii comerciale înainte sau după instituirea supravegherii financiare se suspendă pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare şi data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni, dar nu mai mult de 12 luni de la data instituirii supravegherii financiare”.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că, atunci când dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate a fost modificată, excepţia rămâne admisibilă în măsura în care noua reglementare legală menţine, în substanţa sa, reglementarea anterioară. Având în vedere că, în cauză, această cerinţă este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1²) din Legea nr. 137/2002, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004.

În esenţă, autorul excepţiei susţine că textul de lege încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 privind protecţia proprietăţii private (devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 44), pe cele ale art. 21 privind dreptul la liberul acces la justiţie, precum şi pe cele ale art. 134 alin. (1) privind economia de piaţă [devenit art. 135 alin. (1)]. Totodată, se susţine că textul încalcă şi art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aplicabil în dreptul intern, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie.

Curtea constată că dispoziţia legală criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, anterior modificării intervenite prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003, şi Decizia nr. 365 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003, a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1²) din Legea nr. 137/2002, ca nefondate.

În considerentele Deciziei nr. 350/2003, a fost analizată critica de neconstituţionalitate a textului de lege, formulată în lumina aceloraşi texte constituţionale invocate şi în cauza de faţă. Curtea a reţinut, între altele: „dispoziţiile Legii nr. 137/2002 stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar în acest scop cap. III (art. 16−21) «Măsuri speciale în procesul de privatizare» instituie o procedură de administrare specială în perioada de privatizare pentru societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine un pachet majoritar de acţiuni, procedură menită să favorizeze accelerarea procesului de privatizare şi să facă atractive, în cadrul acestui proces, societăţile comerciale cu capital de stat”. Între aceste măsuri sunt menţionate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1²) din lege, referitor la care, prin decizia Curţii, s-a reţinut: „Având în vedere perioada de timp limitată pentru care se pot suspenda acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societăţilor la care fac referire dispoziţiile legale criticate, […] nu îngrădesc accesul liber la justiţie, care include dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţei judecătoreşti competente pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, precum şi dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declanşat, până la soluţionarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, drept care, în speţă, nu este suprimat. Art. 21 din Constituţie prevede posibilitatea sesizării justiţiei, fără să instituie vreo interdicţie cu privire la suspendarea legală sau judiciară a unor cauze şi, ca atare, dispoziţiile legale criticate nu intră în contradicţie cu prevederea constituţională menţionată”.

De asemenea, referitor la compatibilitatea dintre textul criticat şi art. 41 şi 135 din Constituţie privind proprietatea privată, precum şi cu cele ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că „măsura temporară a suspendării acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea însăşi, este luată în vederea realizării scopului strategic, de interes general, al privatizării, fără a pune în discuţie dreptul de proprietate al altor subiecte îndreptăţite să acţioneze în judecată societăţile comerciale respective”.

În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 134 (devenit art. 135) din Constituţie privind economia, Curtea a reţinut, prin decizia menţionată, că „textele legale criticate contribuie la consolidarea economiei de piaţă şi la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie şi protejarea intereselor cetăţenilor în activitatea economico-financiară”.

Faptul că ulterior sesizării Curţii Constituţionale perioada maximă de suspendare a fost fixată la 12 luni, prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, nu este de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, termenul maxim de suspendare nefiind exagerat. De altfel, şi în situaţia prevăzută de art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, Curtea a admis posibilitatea suspendării soluţionării unor cauze chiar pe perioade de până la doi ani. De exemplu, Decizia nr. 231 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, şi Decizia nr. 115 din 18 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003. În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că suspendarea exercitării acţiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, nu încalcă principiul liberului acces la justiţie, dat fiind că, prin însăşi natura ei, această măsură a fost luată pe o perioadă limitată, potrivit art. III alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002.

În consecinţă, considerentele care au stat la baza acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1²) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „JACOBS TRADE GROUP” − S.R.L. − Măgurele în Dosarul nr. 1.372/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2004.