Decizia Curţii Constituţionale nr. 83/2004

M. Of. nr. 241 din 18 martie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 83

din 2 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, excepţii ridicate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în dosarele nr. 2.232/2003 şi nr. 2.238/2003 ale Tribunalului Mureş. 

La apelul nominal lipsesc toate părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 483C/2003 şi nr. 484C/2003 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor. 

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 484C/2003 la Dosarul nr. 483C/2003, care este primul înregistrat. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 

Prin încheierile din 5 septembrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 2.232/2003 şi nr. 2.238/2003, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002. Excepţia a fost ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva sentinţelor civile nr. 6.828 din 18 decembrie 2002 şi nr. 6.331 din 28 noiembrie 2002, pronunţate de Judecătoria Târgu Mureş în dosarele nr. 6.012/2002 şi nr. 5.261/2002. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1). Astfel, consideră că textul de lege criticat instituie un caz de retroactivitate a dispoziţiilor legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, deşi aceste dispoziţii nu sunt, potrivit sistemului de drept românesc, norme de drept penal. În acest sens invocă faptul că art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă”, nu face trimitere la normele procedurale penale. De asemenea, autorul excepţiei consideră că „este încălcat şi principiul egalităţii de tratament între agenţii economici, având în vedere că aceiaşi agenţi economici care au fost sancţionaţi în aceeaşi perioadă, însă asupra cărora instanţa de judecată s-a pronunţat anterior soluţionării cauzei, au rămas cu amenzile aplicate”. 

Tribunalul Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât prin prevederile legale criticate sunt reglementate situaţiile tranzitorii ce privesc aplicarea în timp a legilor care stabilesc şi sancţionează contravenţii. Această reglementare este considerată a fi absolut necesară prin raportare la principiul legalităţii stabilirii şi sancţionării contravenţiilor, statuat în art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. De asemenea, instanţa apreciază că lipsa unor asemenea dispoziţii ar avea ca rezultat încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea legii, precum şi a celor referitoare la egalitatea în drepturi, consacrate de art. 16. În continuare, consideră că textul de lege criticat are meritul de a contribui la menţinerea certitudinii în cadrul relaţiilor sociale, deoarece îndepărtează situaţiile în care actul normativ ar produce efecte după data abrogării sale. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens apreciază că, potrivit noilor prevederi constituţionale prin care se statuează neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu mai poate fi invocată. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. 

Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare: 

− Art. 12: „(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. 

(2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi constituţionale: 

− Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”;

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

De remarcat faptul că, prin completarea adusă art. 15 alin. (2) de Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, excepţia privind legea penală mai favorabilă a fost extinsă şi pentru faptele contravenţionale, ţinând seama că, asemenea infracţiunilor, contravenţiile sunt delicte sancţionate, însă nu prin pedepse penale, ci prin amenzi contravenţionale sau alte sancţiuni specifice. 

Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, printr-o interpretare sistematică, atât prin prisma normelor constituţionale, cât şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte, Curtea Constituţională a statuat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Decizia nr. 399 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 6 noiembrie 2003, şi Decizia nr. 408 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 21 noiembrie 2003, că prevederile art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. 

Cu acele prilejuri Curtea a observat că textul de lege criticat, care reglementează răspunderea contravenţională, instituie o soluţie similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile. Această excepţie este consacrată atât în art. 15 alin. (2) din Constituţia republicată, cât şi în art. 13 din Codul penal. 

Curtea Constituţională a statuat că legislaţia contravenţională din România intră sub incidenţa prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, o eventuală sancţionare contravenţională a unei persoane pentru o faptă săvârşită în trecut, în condiţiile în care această faptă nu mai constituie, în prezent, contravenţie, apare ca fiind nejustificată. 

De asemenea, având în vedere asimilarea legilor care reglementează răspunderea contravenţională cu legea penală, Curtea nu a reţinut nici critica cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţia republicată, deoarece aplicarea retroactivă a reglementărilor penale iese de sub incidenţa acestor prevederi constituţionale. 

În speţă nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regi mul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în dosarele nr. 2.232/2003 şi nr. 2.238/2003 ale Tribunalului Mureş. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2004.