Decizia Curţii Constituţionale nr. 82/2009

M. Of. nr. 33 din 16 ianuarie 2009

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 82

din 15 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Lăzăroiu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Tudorel Toader – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Simona Ricu – procuror

Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.

La apelul nominal se prezintă din partea instituţiei Avocatul Poporului expert pentru probleme juridice Bianca Drăghici.

Magistratul-asistent referă asupra actelor depuse la dosar prin care Stănică Vergică, Asofie Ionel, Ristea Voicu, Constantin Stancu, Popescu Răzvan Dragoş, Iancu Florin, Truşcă Adrian şi Chiriac Constantin, reprezentaţi prin avocat Lucian Bolcaş, formulează o cerere de intervenţie în cauză. De asemenea, a menţionat şi actul depus de Radu-Cristian Brăileanu, prin care se solicită intervenţia în interes propriu.

Domnul avocat Lucian Bolcaş, prezent în sală, solicită admiterea cererii de intervenţie, invocând art. 14 din Legea nr. 47/1992.

Preşedintele dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra cererilor formulate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererilor de intervenţie accesorie şi intervenţie în interes propriu, arătând că acestea sunt aplicabile doar în procesul civil, iar nu şi în faţa jurisdicţiei constituţionale.

Curtea, deliberând, respinge cererile de intervenţie formulate, întrucât dispoziţiile art. 49 din Codul de procedură civilă, referitoare la cererile de intervenţie, sunt aplicabile doar în ceea ce priveşte procesul civil, iar nu şi în faţa Curţii Constituţionale, care îşi exercită atribuţiile potrivit unei proceduri jurisdicţionale autonome.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul pe fond reprezentantului Avocatului Poporului.

Reprezentantul Avocatului Poporului solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 nu aduce atingere dreptului la pensie şi dreptului la muncă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Adresa nr. 000108 din 7 ianuarie 2009, înaintată Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului invocă trei aspecte principale care pun în discuţie constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008.

1. Actul normativ criticat este contrar art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât afectează drepturi fundamentale, respectiv dreptul la muncă şi dreptul la pensie prevăzute de art. 41 şi art. 47 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală. În acest sens, aminteşte că, potrivit celor statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.189/2008, sensul juridic al verbului „a afecta” cuprinde mai multe nuanţe, precum pe cel de „a suprima”, „a aduce atingere”, „a prejudicia”, „a vătăma”, „a leza” sau „a antrena consecinţe negative”. Or, potrivit acestor conotaţii, prin interdicţia ce se impune pensionarilor pentru limită de vârstă, precum şi celor ai instituţiilor din sistemul justiţiei, de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională de a cumula pensia cu veniturile obţinute dintr-o funcţie remunerată de la bugetul de stat sunt afectate dreptul la muncă şi dreptul la pensie în însăşi substanţa lor. În plus, prin conţinutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ şi dreptul la salariu şi dreptul la condiţii rezonabile de viaţă, care să asigure un trai civilizat şi decent al cetăţenilor.

Prin prisma aceleiaşi critici privind încălcarea dreptului la muncă, Avocatul Poporului consideră că este încălcat şi art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garantează dreptul la muncă.

În lumina tuturor acestor texte, arată că dreptul la muncă al unei persoane nu poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, fiecare persoană fiind liberă să muncească în măsura posibilităţilor sale fizice şi intelectuale pe care singură le poate aprecia.

2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 contravine art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală, care stabileşte în sarcina statului obligaţia de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

De asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin care este consacrat şi protejat dreptul de proprietate. În acest sens, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauza Bucheň contra Cehiei – 2002, noţiunea de „bun” înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu şi dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate. Aşa fiind, interdicţia de a cumula pensia cu salariul echivalează practic cu o expropriere, fapt ce contravine art. 44 alin. (3) din Constituţie.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că actul normativ criticat nu poate desfiinţa un drept câştigat, de vreme ce dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.

3. Prin nerespectarea drepturilor fundamentale amintite se încalcă şi prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, care instituie obligaţia respectării Constituţiei şi a supremaţiei sale.

În aceste condiţii, motivele de ordin financiar care au stat la baza emiterii ordonanţei nu pot justifica încălcarea dispoziţiilor constituţionale menţionate. În conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 este constituţională. În acest sens, arată că acest act normativ prevede exercitarea unui drept de opţiune, şi nu o suprimare a dreptului la muncă sau la pensie, aşa încât nu sunt incidente prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. Astfel, „dreptul la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie nu limitează exercitarea acestuia doar în cazurile în care cetăţeanul este angajat cu contract individual de muncă sau desfăşoară o activitate pe baza unor raporturi de serviciu, ci vizează şi acele situaţii în care prestaţiile se plătesc cu ora sau în alte moduri, stabilite prin convenţia părţilor”. De asemenea, dreptul la pensie nu este desfiinţat, suspendarea intervenind doar ca urmare a opţiunii exprimate a persoanei pensionate de a se reîncadra în corpul activ al societăţii, prin angajarea în cadrul sistemului public. Această suspendare nu operează şi în situaţia reîncadrării în sistemul privat.

Guvernul mai arată că, „aşa cum prin lege se impun condiţii specifice referitoare la studii, vechime etc., în acelaşi mod, printr-un act normativ cu forţă juridică de lege, poate fi stabilită condiţia de a nu beneficia de pensie la momentul încadrării într-o funcţie din sistemul public”, fapt ce nu contravine art. 41 alin. (1) din Constituţie. În sprijinul acestor argumente este invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 739/2008, în care s-a arătat că art. 41 din Legea fundamentală nu interzice stabilirea unor condiţii în legătură cu exercitarea dreptului la muncă atât timp cât orice persoană care doreşte să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiţii legale.

În legătură cu susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 ar contraveni art. 115 alin. (6) din Constituţie, Guvernul arată că posibilitatea de a cumula dreptul pensiei cu salariul „nu reprezintă un drept în sine, cu atât mai puţin un drept fundamental”, ci o opţiune a legiuitorului în funcţie de realităţile sociale şi economice de la un moment dat. În acelaşi sens, susţine că „nu se poate pune nici problema unei limitări a exerciţiului unor drepturi, care, fiecare în sine şi separat, se pot exercita în condiţii nemodificate de actul normativ contestat”, iar dreptul la muncă „nu presupune obligaţia corelativă a statului de a asigura tuturor angajarea în sistemul public”.

În sensul celor arătate, invocă şi considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 375/2005 şi Decizia nr. 290/2004. În schimb, se apreciază că jurisprudenţa invocată de Avocatul Poporului în motivarea sa are în vedere alte situaţii decât cele în speţă. În legătură cu susţinerea de neconstituţionalitate raportată la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, Guvernul arată că acest articol instituie o obligaţie de mijloace, iar nu de rezultat, iar această obligaţie trebuie apreciată „în raport cu circumstanţele unui anumit stadiu de dezvoltare economică”.

Critica privind încălcarea dreptului de proprietate şi realizarea unei exproprieri este respinsă cu motivarea că, potrivit Legii nr. 33/1994, obiectul exproprierii poate fi doar bunuri imobile, iar nu şi sume de bani pe care o persoană nu le-a obţinut încă, iar exproprierea se realizează pentru lucrări de interes public, ceea ce nu este cazul în speţă.

În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la modul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a interpretat noţiunea de „bun” în cauza Bucheň contra Cehiei, Guvernul, fără a contesta că dreptul la pensie poate fi considerat un „bun”, arată că acest drept nu este încălcat, ordonanţa de urgenţă criticată vizând doar cumulul pensiei cu salariul. În plus, arată că, în speţa amintită, Curtea de la Strasbourg nu s-a pronunţat asupra acestei probleme.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea formulată de Avocatul Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29– 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 5 ianuarie 2009.

Avocatul Poporului susţine că acest act normativ încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 1 alin. (5) care consacră supremaţia Constituţiei şi instituie obligaţia respectării sale, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) teza întâi referitor la dreptul la pensie şi art. 135 alin. (2) lit. f) care instituie obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se referă la dreptul de proprietate, şi în raport cu prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garantează dreptul la muncă.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit susţinerilor Avocatului Poporului, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 contravine dispoziţiilor constituţionale sub mai multe aspecte. Unele dintre aceste aspecte pun în discuţie constituţionalitatea extrinsecă a actului normativ, în timp ce altele se referă la conţinutul reglementării în sine.

Astfel, autorul excepţiei susţine că acest act normativ afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă şi dreptul la pensie, contravenind astfel art. 115 alin. (6) din Constituţie, care stabileşte domeniile în care ordonanţele de urgenţă nu pot reglementa. De asemenea, între motivele invocate în susţinerea excepţiei se regăsesc şi cele referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, nerespectarea obligaţiei statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, acţiunea retroactivă a prevederilor ordonanţei prin desfiinţarea unor drepturi câştigate şi nerespectarea supremaţiei Constituţiei.

Curtea urmează să analizeze mai întâi dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 respectă condiţiile de constituţionalitate extrinsecă puse în discuţie de Avocatul Poporului, respectiv dacă afectează drepturi fundamentale, contravenind, în consecinţă, art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Din această perspectivă, Curtea constată că prin dispoziţiile cuprinse în ordonanţă se interzice cumulul pensiei cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională desfăşurată în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice şi, corelativ, se impune obligaţia persoanelor aflate în situaţia menţionată de a opta pentru pensie ori pentru veniturile realizate din activitatea profesională, altfel spus, de a renunţa la pensie continuându-şi activitatea profesională sau de a înceta activitatea profesională aducătoare de venituri şi de a-şi conserva pensia.

Interdicţiile şi obligaţiile impuse prin ordonanţă afectează prin limitare atât dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, cât şi dreptul la muncă consacrat prin art. 41 din Legea fundamentală.

Luând în considerare prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, în conformitate cu care ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie, Curtea Constituţională urmează să constate că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 sunt neconstituţionale, deoarece afectează drepturile fundamentale menţionate mai sus.

Faţă de cauza de neconstituţionalitate astfel reţinută, Curtea Constituţională constată că nu mai este cazul să se examineze şi celelalte motive de neconstituţionalitate invocate de Avocatul Poporului.

Curtea face, de asemenea, precizarea că, prin constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008, Guvernul nu este împiedicat să promoveze, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale amintite mai sus, a principiilor neretroactivităţii legii, nediscriminării şi egalităţii în drepturi şi a celorlalte norme şi principii prevăzute de Constituţie, măsurile necesare cu privire la cazurile şi condiţiile în care pensia poate fi cumulată cu veniturile realizate din muncă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 32–33 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu este contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009.