Decizia Curţii Constituţionale nr. 82/2004

M. Of. nr. 249 din 22 martie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 82

din 2 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) şi alin. (2) lit. f), precum şi ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) şi alin. (2) lit. f), precum şi ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Anio Imp Exp” − S.R.L. din Câmpia Turzii în Dosarul nr. 1.674/2003 al Judecătoriei Turda. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că, ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile legale criticate au fost abrogate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.674/2003, Judecătoria Turda a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) şi alin. (2) lit. f), precum şi ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Anio Imp Exp” − S.R.L. din Câmpia Turzii într-o cauză de contencios administrativ al cărei obiect este plângerea formulată împotriva Procesului verbal de contravenţie seria D nr. 73.684 din 21 februarie 2003, încheiat de Garda Financiară Cluj. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) şi alin. (2) lit. f) şi ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 contravin dispoziţiilor art. 14, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 49 şi 53 din Constituţie. În acest sens arată că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, în cazul în care o societate a depus documentaţia completă pentru autorizare în data de 15 noiembrie 2002, respectând astfel termenul legal de formulare a cererii de autorizare, aceasta a fost pusă în situaţia fie de a-şi înceta activitatea începând cu data de 16 noiembrie 2002, întrucât nu mai era autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare a produselor supuse accizării, fie de a funcţiona fără autorizaţie, „asumându-şi riscurile de rigoare, şi aceasta în condiţiile în care nu a încălcat nici un text de lege”. Deoarece termenul în care organele competente trebuiau să emită autorizaţia era de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete, autorul excepţiei consideră că s-a creat „premisa ca o persoană juridică, respectiv persoanele fizice care au calitatea de administratori, să fie sancţionată contravenţional, respectiv penal, fără a fi încălcat nici un text de lege”. De asemenea, apreciază că s-a creat o situaţie discriminatorie între diferitele persoane care, deşi se supun aceloraşi prevederi legale, „au parte de un tratament diferit, putându-se afla în mod arbitrar în afara cadrului stabilit de cadrul normativ criticat”, fapt ce este considerat ca aducând atingere principiilor universalităţii drepturilor şi libertăţilor, consacrat în art. 15 alin. (1) din Constituţie, şi celui al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituţie. În continuare, susţine că lipsirea persoanei juridice de capacitatea ei de exerciţiu, prin faptul că autorizaţia de a exercita anumite activităţi incluse în obiectul de activitate i-a fost anulată, deşi a respectat obligaţiile impuse de lege pentru obţinerea autorizaţiei, reprezintă o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 49 alin. (1) şi, pe cale de consecinţă, a celor ale art. 41 alin. (2). 

Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens arată că „pentru rigurozitate legiuitorul ar fi trebuit să prevadă posibilitatea emiterii unei autorizaţii provizorii pentru persoanele juridice ce au depus cererea şi actele necesare obţinerii autorizaţiei pentru comercializarea băuturilor alcoolice şi tutunului în data de 15 februarie 2002, dată când autorizaţiile existente îşi încetau valabilitatea, având în vedere că termenul pentru emiterea noilor autorizaţii este de 60 de zile”. În lipsa unei astfel de soluţii legislative, consideră că „se creează premisa sancţionării persoanei juridice, deşi în fapt nu se face vinovată de lipsa autorizaţiei”. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) şi alin. (2) lit. f) şi ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, acest act normativ a fost abrogat potrivit dispoziţiilor art. 297 şi art. 298 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. 

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, excepţia a devenit inadmisibilă. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) şi alin. (2) lit. f), precum şi ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Anio Imp Exp” − S.R.L. din Câmpia Turzii în Dosarul nr. 1.674/2003 al Judecătoriei Turda. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2004.