Decizia Curţii Constituţionale nr. 81/2004

M. Of. nr. 408 din 6 mai 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 81

din 2 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2), art. 15 şi art. 38 alin. (2) lit. y) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, ale art. 31 alin. (1)−(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2), art. 15 şi art. 38 alin. (2) lit. y) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Comunei Brateş, judeţul Covasna, în Dosarul nr. 1.063/R/C/2003 al Curţii de Apel Braşov − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât apreciază că textele de lege criticate nu sunt contrare principiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate, iar art. 40 din Constituţie nu este incident în cauză. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.063/R/C/2003, Curtea de Apel Braşov − Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2), art. 15 şi art. 38 alin. (2) lit. y) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Comunei Brateş, judeţul Covasna, într-o cauză de contencios administrativ. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 37 alin. (1), art. 119 şi art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În opinia autorului excepţiei, neconstituţionalitatea constă în aceea că asocierea consiliilor locale între ele şi cu alte persoane juridice din ţară în scopul participării cu bunuri din proprietate în numele şi în interesul colectivităţilor, pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice de interes local „este privată de calitatea de persoană juridică”. În cauză se arată că acţiunea în contencios administrativ priveşte anularea hotărârii Consiliului Local al Comunei Brateş „prin care s-a stipulat asocierea cu alte unităţi ale administraţiei publice locale şi cu persoane juridice în scopul administrării eficiente, raţionale şi în interesul comunităţilor a suprafeţelor de păduri din proprietate printr-o structură silvică proprie, respectiv un ocol silvic privat”. 

Curtea de Apel Braşov − Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit art. 120 şi 121 din Constituţie, autorităţile administraţiei publice locale funcţionează ca autorităţi autonome în condiţiile legii, iar Legea nr. 215/2001 stabileşte aceste condiţii. Apreciază că asocierea consiliilor locale în vederea promovării intereselor colectivităţilor locale, pe bază de convenţii sau contracte de asociere şi nu ca persoane juridice, este o problemă de opţiune a legiuitorului, nu de constituţionalitate, precum şi că art. 40 alin. (1) din Constituţie nu este incident în cauză. 

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, în esenţă, arată că: modalităţile de asociere stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 nu se referă la asociere ca rezultat al exercitării dreptului fundamental prevăzut de art. 40 din Constituţie, ci ele au ca temei legal dispoziţiile Codului civil; celelalte dispoziţii de lege criticate acordă autorităţilor administraţiei publice locale „dreptul şi capacitatea efectivă de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale, pe care le reprezintă, treburile publice”, astfel că nu este încălcat nici principiul constituţional al descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul excepţiei, îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) şi (2), art. 15 şi art. 38 alin. (2) lit. y) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003, precum şi ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, aprobată cu modificări prin Legea nr. 141/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 75/2002, republicată. 

La data de 1 ianuarie 2004, deci ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 11 septembrie 2003, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003. Potrivit art. 79 alin. (2) din aceasta, pe data intrării sale în vigoare, se abrogă Legea nr. 189/1998, însă soluţia de principiu cuprinsă în art. 12 din lege, criticat ca fiind neconstituţional, se menţine în art. 31 alin. (1)−(3) din ordonanţă. Aşa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii acestui din urmă articol. 

Textul de lege criticat de autorul excepţiei, conţinut în art. 3 alin. (1) şi (2), art. 15 şi art. 38 alin. (2) lit. y) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, stabileşte înţelesul noţiunii de autonomie locală, exercitarea de către autorităţile administraţiei publice locale alese a dreptului de a soluţiona şi gestiona în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă şi dreptul de a hotărî, în interesul acestora, asupra participării cu capital sau bunuri la constituirea de societăţi comerciale, în condiţiile legii, prin cooperare sau asociere cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară sau din străinătate; potrivit art. 31 alin. (1)−(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, această cooperare şi asociere se realizează pe bază de convenţii sau contracte de asociere, în care se prevede că fondurile necesare pentru participarea la constituirea societăţilor comerciale sau a serviciilor de interes public local ori judeţean, în condiţiile legii, se asigură din bugetele locale. Pe de altă parte, art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii stabileşte posibilitatea ca persoanele fizice sau juridice să se constituie ca persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, în asociaţii şi fundaţii care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interes comunitar ori în interesul lor personal nepatrimonial, scopul ordonanţei fiind, între altele, urmărirea unui interes general, local sau, după caz, de grup, precum şi facilitarea accesului acestora la resurse private şi publice. De asemenea, art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier şi silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, stabileşte, de asemenea, regula ca, la cerere, administrarea de către proprietarii pădurilor proprietate publică nominalizaţi în text să se facă prin structurile silvice de stat existente, pe baza unor contracte convenite între părţi. 

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege menţionate privează de „calitatea de persoană juridică” asocierea consiliilor locale între ele, precum şi cu alte persoane juridice din ţară, în scopul participării cu bunuri din proprietate în numele şi în interesul colectivităţilor, pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice de interes local. Se consideră că se încalcă astfel prevederile constituţionale, revizuite şi republicate, cuprinse în art. 37 alin. (1), devenit art. 40 alin. (1), privind „Dreptul de asociere”, art. 119, devenit art. 120, care consacră principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice în administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale, şi art. 120 alin. (1) şi (2), devenit art. 121 alin. (1) şi (2), potrivit cărora autonomia locală se realizează prin autorităţile administraţiei publice, în condiţiile legii. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

Art. 40 din Constituţie, invocat ca fiind încălcat, consacră un drept fundamental cu caracter social-politic, care oferă posibilitatea cetăţenilor de a se asocia în mod liber în partide sau formaţiuni politice, în sindicate, în patronate sau în alte forme de organizare, în scopul de a lua parte la diverse activităţi politice, sociale, culturale şi altele asemenea. Aşa cum a reţinut însă Curtea Constituţională, de exemplu, în Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, „în anumite situaţii legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile [É] art. 37 din Constituţie” [devenit art. 40]. Curtea constată că în această din urmă situaţie juridică sunt şi măsurile instituite prin art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, care stabileşte regula ca, la cerere, administrarea de către proprietarii pădurilor proprietate publică nominalizaţi în text să se facă prin structurile silvice de stat existente, pe baza unor contracte convenite între părţi. Din perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, dispoziţiile de lege criticate nu intră sub incidenţa prevederilor constituţionale ale art. 40, referitoare la libertatea de asociere. Totodată, reglementarea din textele de lege criticate, în sensul căreia colaborarea sau asocierea consiliilor locale, judeţene şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti pentru efectuarea unor lucrări şi servicii publice locale se realizează pe bază de convenţii sau contracte de asociere, reprezintă o opţiune a legiuitorului care nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională. 

În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor constituţionale cuprinse în art. 120, referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, şi în art. 121 alin. (1) şi (2), privind realizarea autonomiei locale prin autorităţile administraţiei publice, în condiţiile legii, Curtea constată că prin dispoziţiile de lege criticate nu numai că nu se încalcă aceste principii, ci, dimpotrivă, constituie expresia lor legală stabilită prin Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2), art. 15 şi art. 38 alin. (2) lit. y) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, ale art. 31 alin. (1)−(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Brateş, judeţul Covasna, în Dosarul nr. 1.063/R/C/2003 al Curţii de Apel Braşov − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2004.