Decizia Curţii Constituţionale nr. 79/2004

M. Of. nr. 250 din 22 martie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 79

din 2 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Florentina Geangu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării unei activităţi în folosul comunităţii şi închisorii contravenţionale, excepţie ridicată de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin în Dosarul nr. 4.970/2003 al Judecătoriei Reşiţa. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond. 

Reprezentantul Ministerului Public arată că, deşi dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 au fost abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, critica de neconstituţionalitate subzistă, întrucât hotărârea prin care se aplică sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii a rămas nesupusă vreunei căi de atac. Această critică este însă neîntemeiată, deoarece suprimarea unei căi de atac nu echivalează cu o limitare a accesului la justiţie, stabilirea căilor de atac şi a modului de exercitare a acestora fiind de competenţa legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie. În concluzie, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.970/2003, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării unei activităţi în folosul comunităţii şi închisorii contravenţionale. Excepţia a fost ridicată de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, în calitate de reprezentant al agentului constatator aparţinând Poliţiei Bocşa, în dosarul având ca obiect sesizarea prin care Poliţia Bocşa solicită instanţei aplicarea sancţiunii închisorii contravenţionale contravenientului Dorel Măricuţu, considerând că sancţiunea amenzii este neîndestulătoare pentru acesta. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, care reglementează recursul împotriva hotărârii instanţei prin care s-a aplicat sancţiunea închisorii contravenţionale, sunt neconstituţionale, întrucât restrâng dreptul părţilor din proces de a declara recurs şi împotriva celorlalte sancţiuni ce pot fi aplicate de instanţa de judecată în temeiul art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, respectiv prestarea unei activităţi în folosul comunităţii şi amenda contravenţională, încălcând astfel prevederile constituţionale ale art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, şi ale art. 128 [în prezent art. 129] din Constituţie, privind dreptul de a folosi căile de atac. Totodată, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 10, în ansamblu, sunt neconstituţionale deoarece nu prevăd dreptul agentului constatator de a declara recurs împotriva hotărârii prin care se dispune respingerea sesizării privind amenda neîndestulătoare, contravenindu-se astfel aceloraşi prevederi constituţionale. 

Judecătoria Reşiţa consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât textul criticat restrânge accesul liber la justiţie. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii. 

Guvernul arată că, deşi dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 au fost abrogate prin art. II pct. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, critica de neconstituţionalitate subzistă, întrucât hotărârea prin care se aplică sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii rămâne nesupusă vreunei căi de atac, în baza art. 9 din acelaşi act normativ. Cu privire la excepţia astfel determinată, Guvernul consideră că este neîntemeiată, suprimarea unei căi de atac nefiind echivalentă cu o limitare a accesului la justiţie, deoarece, faţă de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, rămâne la latitudinea legiuitorului stabilirea căilor de atac şi a hotărârilor supuse acestor căi de atac. Totodată, mai arată că dispoziţiile art. 9 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, care stabilesc că hotărârea prin care s-a luat măsura prestării unei activităţi în folosul comunităţii este irevocabilă, îşi găsesc justificarea în faptul că această sancţiune se aplică numai cu consimţământul contravenientului, iar în ceea ce priveşte hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea contravenţională a amenzii, aceasta poate fi atacată potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În concluzie, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 129 din Constituţie reglementează competenţa exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării unei activităţi în folosul comunităţii şi închisorii contravenţionale, având următorul conţinut: „(1) Hotărârea instanţei prin care s-a aplicat sancţiunea închisorii contravenţionale este supusă recursului. 

(2) Contravenientul poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la comuni care, dacă a fost lipsă. 

(3) Procurorul poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare. 

(4) Motivarea recursului declarat de contravenient nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea. 

(5) Recursul se judecă în termen de 15 zile de la înregistrare.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, şi celor ale art. 128 (care, urmare revizuirii şi republicării Constituţiei, au dobândit o nouă numerotare, şi anume art. 129, fără a fi însă modificate). 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că, ulterior datei sesizării sale, a fost emisă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108 din 24 octombrie 2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003. Prin dispoziţiile art. II pct. 1 din acest act normativ, titlul Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 a fost modificat în spiritul noii reglementări, respectiv „Ordonanţă privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii”, iar prin dispoziţiile art. II pct. 8 din acelaşi act normativ au fost abrogate expres prevederile criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, abrogarea normelor privind calea de atac împotriva sancţiunii închisorii contravenţionale fiind consecinţa firească a desfiinţării acestei sancţiuni. 

Curtea observă că, deşi în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se fac referiri la restrângerea dreptului părţilor din proces de a declara recurs şi împotriva celorlalte sancţiuni contravenţionale ce pot fi aplicate de instanţa de judecată în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile legale referitoare la folosirea căii de atac a recursului împotriva hotărârii instanţei prin care s-a aplicat sancţiunea închisorii contravenţionale, în prezent abrogată. Câtă vreme dispoziţiile privitoare la aplicarea celorlalte sancţiuni contravenţionale sunt reglementate de acelaşi act normativ, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, autorul excepţiei trebuia să se refere la acestea, în măsura în care le considera neconstituţionale. Întrucât nu a făcut acest lucru, Curtea Constituţională nu se poate substitui voinţei lui. 

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”. În speţă, întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, care au fost abrogate, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, urmând să fie respinsă. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, excepţie ridicată de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin în Dosarul nr. 4.970/2003 al Judecătoriei Reşiţa. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2004.