Decizia Curții Constituționale nr. 78/2004

M. Of. nr. 307 din 7 aprilie 2004

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 78

din 26 februarie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările ulterioare

 

Nicolae Popa − președinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Florentina Baltă − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Oana-Elena D. Gaftoneanu în Dosarul nr. 4.626/2003 al Curții de Apel Suceava − Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind neîntemeiată, întrucât prin Decizia nr. 135 din 23 aprilie 2002 Curtea Constituțională a statuat asupra constituționalității textului de lege criticat.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4.626/2003, Curtea de Apel Suceava − Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Oana-Elena D. Gaftoneanu, într-o cauză de contencios administrativ.

În motivarea excepției se susține că art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, republicată, întrucât îngrădește „accesul liber și gratuit la justiție prin imposibilitatea formulării unei cereri directe către organele administrației publice locale (competente să dispună asupra patrimoniului propriu), dar a căror hotărâre să fie cenzurabilă de către instanța de contencios administrativ − fără alte cheltuieli suplimentare”. Autorul consideră că textul ce face obiectul excepției de neconstituționalitate este „criticabil ca și formulare”, încălcând dispozițiile constituționale referitoare la jurisdicțiile speciale administrative, prevăzute de art. 21 alin. (4) din Constituție, republicată.

Curtea de Apel Suceava − Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 „nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la jurisdicțiile administrative”. Consideră, de asemenea, că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de a cenzura eventualul arbitrariu al actelor emise de organele administrației publice și nici dreptul de liber acces la justiție, deoarece persoana ce se consideră lezată în drepturile recunoscute de lege se poate adresa cu acțiune pe calea dreptului comun.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederea art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiție. În acest sens, arată că actul administrativ de autoritate este o manifestare unilaterală de voință juridică, al cărei autor se manifestă nu ca persoană juridică, ci ca autoritate publică, fapt care determină supunerea lui, în ceea ce privește anularea, unui regim juridic special, de competența instanțelor de contencios administrativ. Spre deosebire de acest tip de act, „actele de gestiune sunt încheiate de autoritatea administrativă în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său, fiind acte juridice cu caracter contractual sau făcute pentru valorificarea unor drepturi contractuale, implicând o egalitate de voință în ceea ce privește părțile între care se stabilesc raporturile juridice. Din acest motiv au și fost exceptate de la regimul juridic special instituit de Legea nr. 29/1990, fiind supuse regimului juridic de drept privat, iar soluționarea litigiilor cu privire la aceste acte este de competența instanțelor de drept comun”.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât diferența de natură dintre actele administrative de gestiune și actele administrative de autoritate justifică un tratament juridic diferit. Astfel, „actele de gestiune vizează domeniul privat al statului și sunt încheiate de autoritățile publice în calitatea lor de persoane juridice civile, în timp ce actele de autoritate sunt emise de autoritatea publică pentru gestionarea bunurilor aparținând domeniului public național”. Arată, în continuare, c㠄actele de gestiune sunt supuse controlului judecătoresc de drept comun, pe când actele de autoritate sunt de competența instanței de contencios administrativ”. În sensul celor arătate invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările și completările ulterioare, prevederi al căror conținut este următorul: „Nu pot fi atacate în justiție: (...) d) actele de gestiune săvârșite de stat în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său;”

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin art. 21 din Constituție, republicată, potrivit cărora:

− Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.”

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările ulterioare, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și prin raportare la art. 21 din Constituție, republicată, referitor la accesul liber la justiție și, în esență, sub aceleași aspecte ca și în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 135 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie 2002, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, întrucât „exceptarea, prevăzută de textul de lege criticat pentru neconstituționalitate, a actelor administrative de gestiune de la controlul judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ, nu are semnificația sustragerii acestei categorii de acte administrative de la controlul judecătoresc”. Prin aceeași decizie s-a reținut c㠄Pe calea dreptului comun, prevăzut la nivel constituțional de art. 21, iar la nivelul legii, de Codul de procedură civilă, și aceste acte intră sub cenzura instanțelor judecătorești. Actele administrative emise de autoritățile publice sunt diverse, putând fi acte de autoritate, de drept public, supuse controlului jurisdicțional de contencios administrativ, sau acte de drept privat, încheiate de autoritățile publice în calitatea lor de persoane juridice civile, care includ și actele administrative de gestiune, care sunt supuse controlului judecătoresc de drept comun. Deosebirea de tratament juridic existentă are la bază deci diferența de natură a celor două categorii de acte administrative”.

Considerentele care au justificat soluția pronunțată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au fost invocate argumente noi de natură să justifice schimbarea acesteia.

În plus, în susținerea prezentei excepții, critica de neconstituționalitate se întemeiază și pe dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție, republicată, potrivit căruia „Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite”. Curtea constată că și această critică urmează să fie respinsă, deoarece excluderea de la controlul pe calea contenciosului administrativ a actelor de gestiune săvârșite de stat în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său nu are legătură cu jurisdicțiile speciale administrative și nici cu soluționarea cauzei care se referă la actele de gestiune ale unei unități administrativ-teritoriale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Oana-Elena D. Gaftoneanu în Dosarul nr. 4.626/2003 al Curții de Apel Suceava − Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2004.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

 

Magistrat-asistent șef,

Gabriela Dragomirescu