Decizia Curții Constituționale
nr. 78/2004
M. Of. nr.
307 din 7 aprilie 2004
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D E C I Z I A Nr. 78
din 26 februarie 2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. d)
din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și
completările ulterioare
Nicolae Popa − președinte
Costică Bulai − judecător
Nicolae Cochinescu − judecător
Constantin Doldur − judecător
Kozsokár Gábor − judecător
Petre Ninosu − judecător
Șerban Viorel Stănoiu −
judecător
Florentina Baltă − procuror
Gabriela Dragomirescu −
magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea
excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările
ulterioare, excepție ridicată de Oana-Elena D. Gaftoneanu în Dosarul nr. 4.626/2003 al Curții de Apel
Suceava − Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa
părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind neîntemeiată, întrucât prin
Decizia nr. 135 din 23 aprilie 2002 Curtea Constituțională a statuat asupra
constituționalității textului de lege criticat.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie
2003, pronunțată în Dosarul nr. 4.626/2003, Curtea de Apel Suceava −
Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit.
d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și
completările ulterioare, excepție ridicată de Oana-Elena
D. Gaftoneanu, într-o cauză de contencios
administrativ.
În motivarea excepției se susține că art. 2 lit. d) din
Legea nr. 29/1990 încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, republicată,
întrucât îngrădește accesul liber și gratuit la justiție prin imposibilitatea
formulării unei cereri directe către organele administrației publice locale
(competente să dispună asupra patrimoniului propriu), dar a căror hotărâre să
fie cenzurabilă de către instanța de contencios administrativ − fără alte
cheltuieli suplimentare. Autorul consideră că textul ce face obiectul
excepției de neconstituționalitate este criticabil ca și formulare, încălcând
dispozițiile constituționale referitoare la jurisdicțiile speciale
administrative, prevăzute de art. 21 alin. (4) din Constituție, republicată.
Curtea de Apel Suceava −
Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de
neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 2 lit. d) din Legea nr.
29/1990 nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la
jurisdicțiile administrative. Consideră, de asemenea, că textul de lege
criticat nu încalcă dreptul de a cenzura eventualul arbitrariu
al actelor emise de organele administrației publice și nici dreptul de liber
acces la justiție, deoarece persoana ce se consideră lezată în drepturile
recunoscute de lege se poate adresa cu acțiune pe calea dreptului comun.
Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost
comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului,
pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de
neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază că excepția de
neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederea art. 2 lit. d) din
Legea nr. 29/1990 nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiție. În acest
sens, arată că actul administrativ de autoritate este o manifestare unilaterală
de voință juridică, al cărei autor se manifestă nu ca persoană juridică, ci ca
autoritate publică, fapt care determină supunerea lui, în ceea ce privește
anularea, unui regim juridic special, de competența instanțelor de contencios
administrativ. Spre deosebire de acest tip de act, actele de gestiune sunt
încheiate de autoritatea administrativă în calitate de persoană juridică și
pentru administrarea patrimoniului său, fiind acte juridice cu caracter
contractual sau făcute pentru valorificarea unor drepturi contractuale,
implicând o egalitate de voință în ceea ce privește părțile între care se
stabilesc raporturile juridice. Din acest motiv au și fost exceptate de la
regimul juridic special instituit de Legea nr. 29/1990, fiind supuse regimului
juridic de drept privat, iar soluționarea litigiilor cu privire la aceste acte
este de competența instanțelor de drept comun.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de
neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât diferența de natură dintre
actele administrative de gestiune și actele administrative de autoritate
justifică un tratament juridic diferit. Astfel, actele de gestiune vizează
domeniul privat al statului și sunt încheiate de autoritățile publice în
calitatea lor de persoane juridice civile, în timp ce actele de autoritate sunt
emise de autoritatea publică pentru gestionarea bunurilor aparținând domeniului
public național. Arată, în continuare, că actele de gestiune sunt supuse
controlului judecătoresc de drept comun, pe când actele de autoritate sunt de
competența instanței de contencios administrativ. În sensul celor arătate
invocă jurisprudența Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține
următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal
sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din
Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și
23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de
neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. d) din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările și
completările ulterioare, prevederi al căror conținut este următorul: Nu pot
fi atacate în justiție: (...) d) actele de gestiune săvârșite de stat în
calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său;
În opinia autorului excepției de
neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin art. 21 din
Constituție, republicată, potrivit cărora:
− Art. 21: (1) Orice
persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților
și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi
exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces
echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale
administrative sunt facultative și gratuite.
Examinând excepția de
neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 2 lit. d)
din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și
completările ulterioare, au mai făcut obiectul controlului de
constituționalitate și prin raportare la art. 21 din Constituție, republicată,
referitor la accesul liber la justiție și, în esență, sub aceleași aspecte ca
și în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 135 din 23 aprilie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie
2002, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de
neconstituționalitate a art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, întrucât
exceptarea, prevăzută de textul de lege criticat pentru neconstituționalitate,
a actelor administrative de gestiune de la controlul judecătoresc, pe calea
contenciosului administrativ, nu are semnificația sustragerii acestei categorii
de acte administrative de la controlul judecătoresc. Prin aceeași decizie s-a reținut
că Pe calea dreptului comun, prevăzut la nivel constituțional de art. 21, iar
la nivelul legii, de Codul de procedură civilă, și aceste acte intră sub
cenzura instanțelor judecătorești. Actele administrative emise de autoritățile
publice sunt diverse, putând fi acte de autoritate, de drept public, supuse
controlului jurisdicțional de contencios administrativ, sau acte de drept
privat, încheiate de autoritățile publice în calitatea lor de persoane juridice
civile, care includ și actele administrative de gestiune, care sunt supuse
controlului judecătoresc de drept comun. Deosebirea de tratament juridic
existentă are la bază deci diferența de natură a celor două categorii de acte
administrative.
Considerentele care au justificat
soluția pronunțată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu
au fost invocate argumente noi de natură să justifice schimbarea acesteia.
În plus, în susținerea prezentei
excepții, critica de neconstituționalitate se întemeiază și pe dispozițiile
art. 21 alin. (4) din Constituție, republicată, potrivit căruia Jurisdicțiile
speciale administrative sunt facultative și gratuite. Curtea constată că
și această critică urmează să fie respinsă, deoarece excluderea de la controlul
pe calea contenciosului administrativ a actelor de gestiune săvârșite de stat
în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său nu
are legătură cu jurisdicțiile speciale administrative și nici cu soluționarea
cauzei care se referă la actele de gestiune ale unei unități
administrativ-teritoriale.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată,
precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului
administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările ulterioare, excepție
ridicată de Oana-Elena D. Gaftoneanu
în Dosarul nr. 4.626/2003 al Curții de Apel Suceava − Secția comercială
și de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din
data de 26 februarie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA |
|
|
Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu |