Decizia Curţii Constituţionale nr. 76/2004

M. Of. nr. 206 din 9 martie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 76

din 26 februarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Florentina Baltă − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geodor Impex” − S.R.L. din Băbeni în Dosarul nr. 545/2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 545/2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Geodor Impex” − S.R.L. din Băbeni într-o cauză ce are ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria D nr. 2.764 din 10 iulie 2002, încheiat de Garda Financiară Vâlcea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (7) şi (8). În acest sens, arată că, potrivnic dispoziţiilor constituţionale care consacră prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, prin art. 6 din Legea nr. 12/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „se prezumă provenienţa ilicită a bunurilor neînsoţite de documentele de provenienţă a bunurilor şi implicit a veniturilor obţinute din comercializarea lor”. Or, „veniturile obţinute din vânzarea produselor supuse confiscării nu se încadrează în nici una din categoriile de bunuri la care se referă art. 41 alin. (8) din Constituţia României, şi anume la bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii”. Autorul excepţiei mai arată că măsura confiscării este neconstituţională şi prin prisma faptului că pentru bunurile a căror provenienţă nu poate fi dovedită prin acte şi care nu sunt destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii s-a plătit un preţ de achiziţionare, iar pentru veniturile obţinute din comercializarea lor s-au plătit impozite şi taxe.

Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, lege modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 18 decembrie 1998.

Textul legal criticat are următoarea redactare:

− Art. 6: „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.

Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale.” În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (7) şi (8). Ca urmare a revizuirii şi republicării Constituţiei, aceste dispoziţii au dobândit o nouă numerotare, fără a fi însă modificate. Astfel ele se regăsesc în art. 44 alin. (8) şi (9), cu următoarea redactare:

− Art. 44: „(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale.

Autorul excepţiei susţine că, potrivnic normelor constituţionale, textul de lege criticat instituie o prezumţie de ilicită dobândire a bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată cu documente de provenienţă.

În faţa unor argumente asemănătoare, Curtea Constituţională a arătat în Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997, că „prin textul de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă nu se răstoarnă sarcina probei privind caracterul licit al averii, […] ci se prevede doar măsura confiscării şi preluării la bugetul de stat a unor bunuri ca urmare a săvârşirii contravenţiei constând în nedovedirea provenienţei lor de către comerciant”. Aceste prevederi sunt considerate a fi în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (9). Într-adevăr, art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care face trimitere textul de lege criticat, prevede în mod expres că efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu poate fi dovedită, în condiţiile legii, reprezintă o activitate comercială ilicită care atrage răspunderea contravenţională faţă de persoana care a săvârşit-o.

De asemenea, autorul excepţiei consideră că veniturile obţinute din vânzarea acestor produse nu pot fi confiscate, deoarece nu se încadrează în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referă art. 44 alin. (9) din Constituţia României, republicată, şi anume bunuri destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii. În Decizia nr. 54 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 4 mai 2001, Curtea Constituţională a arătat însă că dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990 stabilesc în mod expres preluarea la bugetul administraţiei publice centrale a beneficiilor obţinute în mod ilicit de către persoanele fizice şi juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi a încasărilor din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită. Astfel, concluzia Curţii a fost aceea că „legea dispune nu numai confiscarea beneficiilor, ci şi a încasărilor din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu poate fi dovedită, tocmai pentru că acestea au servit la săvârşirea contravenţiei”.

Curtea apreciază că în speţă nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei sale, astfel încât cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geodor Impex” − S.R.L. din Băbeni în Dosarul nr. 545/2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2004.