Decizia Curţii Constituţionale nr. 75/2004

M. Of. nr. 260 din 24 martie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 75

din 26 februarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Florentina Baltă − procuror

Ioana Marilena Chiorean − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în Dosarul nr. 4.492/2003 al Tribunalului Mureş.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, având în vedere conţinutul art. 15 alin. (2) din Constituţia revizuită şi republicată şi, de asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie, de exemplu Decizia nr. 197/2003.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2003, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în cadrul soluţionării unui recurs declarat de aceasta împotriva unei sentinţe civile a Judecătoriei Târgu Mureş, prin care s-a admis plângerea contravenţională formulată de Societatea Comercială „Three Pharm” − S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, emis de autoarea excepţiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal. Având în vedere, pe de o parte, că din dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 reiese caracterul administrativ al răspunderii contravenţionale şi, pe de altă parte, că singura excepţie admisă de la principiul neretroactivităţii legii este legea penală mai favorabilă, consideră că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale.

Tribunalul Mureş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate trebuie privite prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care adoptă şi în materie contravenţională aceeaşi soluţie ca în materie penală, sens în care se pregăteşte şi revizuirea Constituţiei României.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că, faţă de revizuirea Constituţiei României în sensul exceptării exprese a legii contravenţionale de la aplicarea principiului neretroactivităţii, excepţia a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002), cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:

− Art. 12: „(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.”

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia apreciază că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), care, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au următorul conţinut: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României au fost completate prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, în urma căreia s-a republicat Constituţia României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Astfel, conţinutul art. 15 alin. (2) a fost completat în sensul că excepţie de la principiul neretroactivităţii legii o constituie şi legea contravenţională mai favorabilă, alături de legea penală mai favorabilă.

Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate au mai făcut în numeroase cazuri obiectul controlului de constituţionalitate, raportat la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestora, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, prin Decizia nr. 399 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 6 noiembrie 2003, precum şi prin Decizia nr. 423 din 13 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2004.

Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie, considerentele şi soluţia acestor decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în Dosarul nr. 4.492/2003 al Tribunalului Mureş.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2004.