Decizia Curţii Constituţionale nr. 69/2004

M. Of. nr. 339 din 19 aprilie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 69

din 24 februarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările ulterioare, devenite dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv art. 72 şi 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Ioana Marilena Chiorean − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările ulterioare, devenite dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv art. 72 şi 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Niculae Creţu în Dosarul nr. 4.052/AS/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Niculae Creţu, personal, precum şi partea Ministerul Apărării Naţionale, prin consilier juridic Dan Cimpoeru, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind partea Ministerul Public − Secţia Parchetelor Militare, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei Niculae Creţu solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, depunând şi concluzii scrise în acest sens. Astfel, arată că dispoziţiile art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, sunt neconstituţionale întrucât nu fac referire şi la magistraţii militari, lăsându-se loc la interpretări arbitrare, ceea ce conduce la inechităţi care contravin principiului egalităţii cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, arată că aceasta a fost abrogată în întregime prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dar dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi ale art. 44 din ordonanţă au fost preluate în art. 41 alin. (1) lit. e) şi art. 72 din Codul fiscal. Totodată, apreciază că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale deoarece, prin modul lor de redactare, au dus la dubla impozitare a pensiei de serviciu a magistraţilor, ceea ce contravine principiului impozitării unice a aceleiaşi surse de venit, precum şi principiului egalităţii cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

Consilierul juridic Dan Cimpoeru, pentru Ministerul Apărării Naţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, ca fiind inadmisibilă, întrucât se solicită de către autorul excepţiei interpretarea acestor dispoziţii, ceea ce este inadmisibil, faţă de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001, apreciază că acestea sunt constituţionale, deoarece nu instituie discriminări între diversele categorii de pensii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, faţă de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât Curtea Constituţională nu poate interpreta dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.052/AS/2003, Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Niculae Creţu într-o cauză având ca obiect contestaţia la decizia de stabilire a pensiei de serviciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, datorită omisiunii de a face precizări corespunzătoare referitoare la baza de calcul a pensiilor de serviciu pentru magistraţii militari, „lasă loc la interpretări arbitrare, care au condus la inechităţi ce contravin principiului egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor, înscris în art. 16 din Constituţia ţării”. Din această cauză, la calcularea drepturilor de pensie de serviciu ale magistraţilor militari, pe lângă venitul net al celorlalţi magistraţi, nu se au în vedere şi veniturile pe care le-au realizat în calitate de militar activ, potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului militar. Autorul excepţiei mai susţine că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor este încălcat şi prin dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 referitoare la impozitarea pensiilor. Conform regulilor generale, pensia de asigurări sociale, ca şi pensia militară de stat, se stabileşte în raport cu venitul brut al fostului angajat, situaţie în care este justificată impozitarea venitului din pensie. În schimb, potrivit dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, pensia de serviciu a magistraţilor se stabileşte în raport cu venitul net, iar impozitarea pensiei astfel acordate reprezintă o dublă impunere a venitului obţinut din aceeaşi sursă.

Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă, în ceea ce priveşte art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, apreciază că „nu poate fi invocată neconstituţionalitatea unui text de lege decât pentru normele pe care le conţine, nu şi pentru acelea pe care nu le conţine”, imprecizia formulării textului ţine de tehnica legislativă, iar nu de constituţionalitatea sa. Motivele invocate privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 „vizează mai degrabă aspecte ce ţin de aplicare, nu şi de constituţionalitate”.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, „nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât se aplică tuturor magistraţilor care îndeplinesc condiţiile legii, fără a crea privilegii sau discriminări”. Nici dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 nu sunt contrare principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece aceste dispoziţii se aplică tuturor pensionarilor ale căror pensii depăşesc cuantumul de 5 milioane lei şi „nu se poate susţine că încalcă principiul constituţional al impozitării unice, deoarece Constituţia nu statuează un astfel de principiu”.

Avocatul Poporului apreciază, în punctul său de vedere, că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, prevederile art. 16 din Constituţie nu au relevanţă. Arată, în acest sens, că „Susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la calcularea pensiei de serviciu în cazul magistraţilor militari prejudiciază, prin diminuarea cuantumului pensiei, pe toţi magistraţii militari pensionaţi, nu reprezintă critici de neconstituţionalitate”. Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei. Critica dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 este nefondată, deoarece „tuturor categoriilor de pensionari li se impozitează partea din pensie care depăşeşte suma de 5.700.000 lei”. Cu excepţia modului de stabilire şi calculare a pensiei, beneficiarii pensiei de serviciu pentru magistraţi se află în situaţie identică cu celelalte categorii de pensionari, iar tratamentul juridic identic este conform prevederilor art. 16 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Magistraţii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80 % din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă şi sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării.”

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii cu următorul conţinut:

− Art. 4 alin. (1) lit. e): „Categoriile de pensii care se supun impozitului pe venit sunt: [...] e) venituri din pensii, pentru suma ce depăşeşte 5.700.000 lei pe lună;”;

− Art. 44: „(1) Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurare socială, cât şi cele primite cu titlu de pensie finanţată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depăşeşte suma de 5.700.000 lei pe lună.

(2) Venitul net din pensie reprezintă diferenţa dintre venitul brut din pensie şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate.

(3) Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat şi, după caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de sănătate.

(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determină prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii, calculate potrivit alin. (2), a unei sume fixe neimpozabile lunare de 5.700.000 lei.”

Ulterior sesizării, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată în întregime, dar soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile criticate din actul normativ abrogat a fost preluată, în esenţă, în actul normativ abrogator − Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în conţinutul prevederilor art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv ale art. 72 şi 73. Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, dacă prevederile unui act normativ au fost abrogate, însă soluţia legislativă prevăzută de acestea a fost preluată în conţinutul altui act normativ, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor corespunzătoare din noua reglementare. Astfel, în cazul de faţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv art. 72 şi 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispoziţii care au următorul cuprins:

− Art. 41 alin. (1) lit. e): „Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: [...] e) venituri din pensii, definite conform art. 72;”;

− Art. 72: „Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupaţionale, şi cele finanţate de la bugetul de stat.”;

− Art. 73: „Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin scăderea unei sume neimpozabile lunare de 8.000.000 lei din venitul din pensii.”

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) din Constituţia României, care, ulterior sesizării, a fost revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, însă prevederile art. 16 alin. (1) au rămas neschimbate, având următorul conţinut: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, autorul excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale, pentru omisiunea de a fi făcut precizări în legătură cu totalitatea veniturilor realizate de magistraţii militari, venituri în baza cărora urmează a se calcula pensia de serviciu a acestora, iar urmarea acestei omisiuni este interpretarea arbitrară a textului de lege în defavoarea magistraţilor militari pensionaţi.

Curtea constată că prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu se urmăreşte declararea neconstituţionalităţii unei prevederi legale, ci completarea sau interpretarea acesteia în alt sens decât cea făcută de către organele care au stabilit cuantumul pensiei autorului excepţiei, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei.”

Astfel, pe de o parte, completarea dispoziţiilor legale ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar, pe de altă parte, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. În cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească urmează să stabilească ce anume venituri sunt incluse în noţiunea „salariul de bază”, aceasta fiind singura competentă să interpreteze dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, precum şi dispoziţiile corespunzătoare din legislaţia privind salarizarea militarilor, în general, şi a magistraţilor militari, în special.

Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. Cu privire la dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, devenite dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv art. 72 şi 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea reţine că obiectul litigiului dedus instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate este soluţionarea cererii prin care autorul excepţiei contestă, în principal, modul de calcul al pensiei de serviciu care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare, prin neincluderea în cuantumul pensiei sale de serviciu a drepturilor ce i s-ar fi cuvenit ca pensionar militar (prin decizia de pensionare reţinându-i-se doar baza de calcul cuvenită ca pensionar magistrat).

Astfel, având în vedere că soluţionarea cauzei deduse instanţei de judecată nu depinde de dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, devenite dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv art. 72 şi 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, şi că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate „de care depinde soluţionarea cauzei”, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, prin Decizia nr. 39 din 7 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2002, respingând toate criticile de neconstituţionalitate, inclusiv cea privind dubla impozitare a veniturilor realizate dintr-o sursă unică. Astfel, Curtea a reţinut că „reglementarea modului de calcul al pensiei, determinarea categoriilor de venituri supuse impozitării şi a condiţiilor de impozitare intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Pe de altă parte, reglementarea diferită a modului de calcul al pensiilor de serviciu ale magistraţilor este justificată obiectiv şi raţional, ţinându-se seama că aceste pensii de serviciu reprezintă o categorie specială de pensii, care se deosebeşte esenţial, inclusiv prin modul de calcul şi prin cuantum, de pensia reglementată prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.”

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. e) şi art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările ulterioare, devenite dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv art. 72 şi 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Niculae Creţu în Dosarul nr. 4.052/AS/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2004.