Decizia Curții Constituționale nr. 691/2007
M. Of.
nr. 668 din 1 octombrie 2007
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
DECIZIA Nr. 691
din 11 septembrie 2007
referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999 privind înființarea
Companiei Naționale Loteria Română S.A. și ale art. 26
alin. (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
Ioan Vida președinte
Nicolae Cochinescu judecător
Aspazia Cojocaru judecător
Acsinte Gaspar judecător
Petre Ninosu judecător
Ion Predescu judecător
Puskás Valentin Zoltán judecător
Tudorel Toader judecător
Augustin Zegrean judecător
Ion Tiucă procuror
Mihaela Senia Costinescu magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 159/1999 privind înființarea Companiei Naționale Loteria Română S.A. și
ale art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și
a publicității imobiliare, excepție ridicată de Ovidiu Budeanu în Dosarul nr. 3.223/110/2006
al Tribunalului Bacău Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul Companiei
Naționale Loteria Română S.A. din București, consilierul juridic
Ștefan Daniel Bică, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Companiei Naționale Loteria Română S.A. solicită
respingerea excepției, depunând note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere
a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999, arătând că trecerea unor
bunuri care se aflau în administrarea Regiei Autonome Loteria Națională în
proprietatea acesteia contravine dispozițiilor constituționale referitoare la
garantarea proprietății private. În ceea ce privește critica referitoare
la prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996,
devenit în urma republicării art. 26 alin. (2), concluziile
Ministerului Public sunt de respingere a excepției ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2007, pronunțată în
Dosarul nr. 3.223/110/2006, Tribunalul Bacău Secția civilă
a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999
privind înființarea Companiei Naționale Loteria Română S.A.,
precum și ale art. 28 alin. (2) din Legea cadastrului și a
publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Ovidiu
Budeanu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia
susține că dispozițiile legale criticate creează un regim privilegiat în
favoarea unor instituții publice, în detrimentul proprietarului de drept,
persoană fizică, aducând atingere dreptului acestuia de proprietate, drept
dobândit cu respectarea condițiilor legale.
Tribunalul Bacău Secția civilă apreciază că
excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru
a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că
dispozițiile art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 159/1999 trebuie interpretate corelativ cu celelalte
alineate ale articolului în cauză, reprezentând o completare a alin. (2),
iar nu o derogare de la acesta. Astfel, în proprietatea Companiei Naționale
Loteria Română nu intră decât bunurile deținute în proprietate de către Regia
Autonomă Loteria Națională, al cărei patrimoniu îl preia, iar nu și bunurile
deținute de aceasta cu alt titlu. Aplicarea greșită a legii nu constituie
o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare, de competența instanțelor
judecătorești.
În situația în care voința legiuitorului ar fi aceea
de a trece automat bunurile aflate în administrarea regiei autonome în proprietatea
Companiei Naționale Loteria Română, cu nesocotirea dreptului de proprietate
al titularului, Guvernul arată că dispozițiile în cauză ar aduce atingere
dreptului de proprietate, garantat și ocrotit de Constituție, depășindu-se limitele
rezonabile în care acesta poate fi îngrădit. Într-o atare situație excepția
este întemeiată.
În ceea ce privește dispozițiile art. 28 alin. (2) din
Legea nr. 7/1996 care stabilesc expres egalitatea de tratament între stat,
prin instituțiile sale, și orice persoană fizică sau juridică, Guvernul
apreciază că reglementarea menționată nu creează un regim diferențiat între
respectivele subiecte de drept, excepția de neconstituționalitate fiind
neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale
criticate nu conțin norme contrare principiului egalității în drepturi, fiind conforme
art. 44 alin. (1) din Constituție potrivit căruia conținutul și
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Președinții celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile
părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate
raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține
următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă,
potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl
constituie dispozițiile art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 159/1999 privind înființarea Companiei Naționale Loteria
Română S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 515 din 25 octombrie 1999, aprobată prin Legea nr. 288/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 iunie
2001, dispoziții care prevăd că Celelalte bunuri aflate în administrarea
Regiei Autonome «Loteria Națională» trec în proprietatea Loteriei Române la
data înmatriculării acesteia la oficiul registrului comerțului, precum și
dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a
cadastrului și a publicității imobiliare, devenit art. 26 alin. (2) în
urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3
martie 2006, potrivit cărora În aceleași condiții [fără înscrierea în
cartea funciară] sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite
de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin
hotărâri judecătorești.
Autorul excepției susține că dispozițiile legale
criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 referitoare la
dreptul de proprietate privată, ale art. 52 care consacră dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului
unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 136 referitoare la
proprietate.
1. Examinând excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/1999 privind înființarea
Companiei Naționale Loteria Română S.A., Curtea reține că actul
normativ criticat reglementează înființarea Loteriei Române, persoană juridică
română, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni cu capital
integral de stat, prin reorganizarea Regiei Autonome Loteria Națională, care
se desființează la data înmatriculării la oficiul registrului comerțului a
Companiei Naționale Loteria Română S.A. La aceeași dată,
Loteria Română devine proprietara, pe de o parte, a bunurilor aflate în
patrimoniul Regiei Autonome Loteria Națională, cu excepția bunurilor deținute
cu alt titlu art. 4 alin. (2) din ordonanță, iar, pe
de altă parte, a bunurilor aflate în administrarea Regiei Autonome Loteria Națională alin. (3) al
aceluiași articol. Așa fiind, se constată că legea reglementează, în
primul caz, preluarea în patrimoniul nou-înființatei companii naționale a
bunurilor deținute cu titlu de proprietate de regia autonomă, în virtutea
succesiunii universale a drepturilor și obligațiilor vechii persoane juridice,
iar, în cel de-al doilea caz, transferul dreptului de proprietate a bunurilor
aflate în administrarea regiei autonome, din patrimoniul unor persoane fizice
sau juridice în patrimoniul companiei naționale. A doua ipoteză consacră,
deci, trecerea în proprietatea Loteriei Române, la o dată ulterioară intrării
în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/1999, respectiv
data înmatriculării companiei la oficiul registrului comerțului, a bunurilor pe
care Regia Autonomă Loteria Națională le deținea în administrare, deci cu
titlu de detentor precar.
Or, nicio lege nu poate opera transformarea dreptului
de administrare asupra unor bunuri al fostei regii autonome în drept de
proprietate al Loteriei Române, deci schimbarea regimului juridic al acelor
bunuri, fără a exista o cauză de utilitate publică, precum și o justă și
prealabilă despăgubire, așa cum reclamă art. 44 alin. (3) din
Constituție.
Cu alte cuvinte, art. 4 alin. (3) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999, care dispune un transfer
silit de proprietate o expropriere, încalcă dispozițiile art. 44
alin. (1) și (3) din Constituție și ale art. 1 din primul
Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale. Astfel, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor
Omului în jurisprudența sa, o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută
de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor
de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele
folosite și scopul vizat. Mai mult, privarea de proprietate trebuie să
menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale
ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă și proporțională a
valorii bunului, acordată titularului acestuia.
În ceea ce privește legalitatea exproprierii, Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a decis că simpla existență a unor norme nu este
suficientă pentru a justifica privarea de proprietate. Astfel, în cauza Zvolsky
și Zvolska împotriva Republicii Cehe, 2002, s-a statuat că legea pe care
se bazează o atingere adusă bunurilor unei persoane trebuie să fie conformă cu
normele de drept intern ale statului în cauză, inclusiv cu dispozițiile
constituționale pertinente. În orice caz, aparține în primul rând autorităților
naționale interne atributul interpretării și aplicării acestor norme și acela
de a se pronunța cu privire la constituționalitatea lor. Referitor la noțiunea
de utilitate publică, Curtea Europeană (cauzele Malama împotriva Greciei,
2001, Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao și alții împotriva Portugaliei,
2000, Honecker și alții împotriva Germaniei, 2001) a statuat că
aceasta trebuie să urmărească realizarea unui scop legitim, a unui interes
general de ordin social-economic, fapt ce este de natură a conferi statelor semnatare
ale Convenției europene a drepturilor omului și a libertăților fundamentale o
anumită marjă de apreciere, întotdeauna aflată sub controlul Curții. Cu
privire la indemnizarea titularului pentru privarea de dreptul său, Curtea Europeană
a statuat în sensul că, în absența unei compensații reparatorii, art. 1
din Protocolul nr. 1 n-ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace
a dreptului de proprietate, în totală contradicție cu dispozițiile Convenției
(cauza James și alții împotriva Marii Britanii, 1986).
În considerarea celor arătate, Curtea constată că
măsura exproprierii consacrată de dispozițiile art. 4 alin. (3) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999 privind înființarea
Companiei Naționale Loteria Română S.A. nu întrunește exigențele
prevăzute în dreptul intern Constituția României și Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condițiile în care
nu este învederată nicio cauză de utilitate publică de natură să justifice
adoptarea acestei măsuri și nici nu se prevede o despăgubire dreaptă și prealabilă,
care să compenseze pierderea dreptului de proprietate asupra bunului expropriat.
Un argument suplimentar în susținerea neconstituționalității
dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 159/1999 îl reprezintă jurisprudența instanței naționale de contencios
constituțional, care prin Decizia nr. 227/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, a admis excepția
de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 65 alin. (1) din
Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, reținând în
considerente următoarele: ...există posibilitatea ca imobilele prevăzute în
anexa nr. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 să se afle și în
proprietatea persoanelor fizice sau juridice sau în proprietatea comunelor, orașelor,
municipiilor și județelor.
Prevăzând in terminis că toate aceste imobile,
indiferent de titularul dreptului de proprietate, se află în proprietatea
privată a statului, se realizează un transfer silit de proprietate care operează
din patrimoniul persoanelor fizice, persoanelor juridice sau unităților
administrativ-teritoriale către stat, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor
art. 44 alin. (1) din Constituție.
Dacă în situația respectivă exista doar posibilitatea
ca imobilele ce făceau obiectul reglementării să se afle în proprietatea altor
persoane decât statul, ceea ce a impus admiterea excepției de neconstituționalitate,
cu atât mai mult o atare soluție se impune și în cauza de față, în care, așa
cum am arătat în prealabil, dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în
administrarea Regiei Autonome Loteria Națională se află, la data adoptării
ordonanței, în patrimoniul altor persoane fizice sau juridice.
2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate
a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996,
Curtea reține că acestea reglementează o excepție de la regula instituită prin dispozițiile
art. 25 alin. (1) al aceleiași legi, potrivit cărora Înscrierile
în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de
la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina
rangul înscrierilor. Astfel, în ceea ce privește drepturile reale,
acestea sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, dacă
sunt dobândite de stat sau de oricare altă persoană, prin efectul legii, prin expropriere
sau prin hotărâri judecătorești.
Rațiunea pentru care legiuitorul nu a considerat
necesară înscrierea în cartea funciară, în vederea asigurării opozabilității, a
drepturilor reale dobândite prin cele trei modalități rezidă în efectele pe
care le produc, sub aspectul opozabilității lor față de terți, actele prin care
sunt dobândite aceste drepturi.
Astfel, în prima ipoteză, dreptul real se dobândește
în temeiul legii, act normativ care se publică în Monitorul Oficial al României
și care intră în vigoare și, deci, produce efecte juridice erga omnes,
la 3 zile de la data publicării sau la data ulterioară prevăzută în textul lui.
Cea de-a doua ipoteză prevăzută de textul de lege
criticat se referă la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de
către stat prin expropriere. Potrivit Legii nr. 33/1994 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, soluționarea cererilor de expropriere este
de competența tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere,
astfel că instanța, verificând dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege, va
stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită proprietarilor, posesorilor,
altor titulari de drepturi reale sau oricăror alte persoane cunoscute care pot
justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate. Instanța
se pronunță asupra cererii de expropriere prin hotărâre, care este supusă
căilor de atac prevăzute de lege. În acest caz, precum și în situația
prevăzută în cea de-a treia ipoteză a art. 26 alin. (2) din
Legea nr. 7/1996, titlul de proprietate îl constituie hotărârea judecătorească. Cu
toate că aceasta nu poate crea drepturi și obligații pentru terți, ei nefiind
părți în litigiul tranșat prin hotărâre, totuși ei nu pot ignora existența unei
noi situații juridice căreia judecata i-a dat naștere și pe care hotărârea o
consacră. Prin urmare, hotărârea judecătorească trebuie recunoscută și respectată
de toți, fiind deci opozabilă tuturor, chiar dacă ea nu produce efecte decât față
de părți.
În considerarea celor arătate, Curtea reține că atât
legea, cât și hotărârile judecătorești, ca modalități de dobândire a dreptului de
proprietate sau a altor drepturi reale, reprezintă acte juridice care sunt
opozabile față de terți prin ele însele, fără a fi nevoie de formalitatea
suplimentară a înscrierii drepturilor dobândite pe această cale în cartea
funciară.
Așa fiind, dacă identitatea de rațiuni impune
identitate de soluții, ceea ce, în esență, consacră art. 16 alin. (1) din
Constituție, și, per a contrario, rațiunile diferite impun, în mod necesar,
soluții diferite, regimul juridic diferențiat instituit de legiuitor prin
reglementarea criticată nu este arbitrar și, deci, discriminatoriu, ci,
dimpotrivă, pentru considerațiile înfățișate, nu face decât să dea expresie
principiului constituțional pretins a fi încălcat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție,
precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepția
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999 privind înființarea
Companiei Naționale Loteria Română S.A., excepție ridicată de
Ovidiu Budeanu în Dosarul nr. 3.223/110/2006 al Tribunalului Bacău Secția
civilă, și constată că prevederile textului de lege sunt neconstituționale în
măsura în care se aplică bunurilor aflate în administrarea Regiei Autonome Loteria
Națională care sunt proprietatea persoanelor fizice sau juridice sau
proprietatea comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.
2. Respinge excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea cadastrului și a publicității
imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Ovidiu Budeanu în același
dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11
septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA |
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu |