Decizia Curţii Constituţionale nr. 61/2007

M. Of. nr. 116 din 15 februarie 2007

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA   Nr. 61

din 18 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Tudorel Toader − judecător

Ion Tiucă − procuror

Claudia-Margareta Krupenschi − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. II alin. (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali“, excepţie invocată din oficiu de Tribunalul Mehedinţi − Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.221/CAF/2006.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 ianuarie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, iar în urma deliberărilor Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 ianuarie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.221/CAF/2006, Tribunalul Mehedinţi − Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. II alin. (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali“, excepţie ridicată din oficiu de către această instanţă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că textul de lege criticat este neconstituţional prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, privind principiul neretroactivităţii legii civile. Astfel, se arată că prin Legea nr. 249/2006 s-a introdus o nouă cauză de încetare de drept a mandatului de consilier local, respectiv pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales [art. 9 alin. (2) lit. h¹) din Legea nr. 393/2004], iar din redactarea art. II alin. (3) din lege rezultă că cel în cauză urmează să fie supus rigorii dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. h¹), „pentru o conduită manifestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006“.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, precizează că dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 249/2006 instituie obligaţia aleşilor locali de a-şi declara apartenenţa politică, în termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii, „iar, în ipoteza în care persoana care are statutul de ales local declară că nu mai face parte din partidul pe a cărui listă a fost ales, la aceeaşi dată devin aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h¹)“, adică încetarea de drept a mandatului, constatată prin hotărârea consiliului local sau a consiliului judeţean, după caz. Aşadar, „încetarea, de drept, a calităţii de ales local este corelată cu obligaţia de declarare a apartenenţei politice, astfel că susţinerea potrivit căreia cel în cauză este supus rigorilor legii − dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h¹) − pentru o conduită manifestată anterior intrării în vigoare a legii nu poate fi reţinută, dispoziţiile ce instituie obligaţia declarării apartenenţei politice fiind în vigoare“. Mai menţionează că „poate redactarea dispoziţiilor legale criticate este deficitară, dar, în niciun caz, nu se poate susţine că acestea încalcă principiul neretroactivităţii legii instituit de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie“.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 249/2006 sunt constituţionale. Astfel, „faptul că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate stabilesc ca dată de intrare în vigoare a dispoziţiilor din Legea nr. 393/2004, referitoare la încetarea de drept a mandatului de consilier judeţean sau local, de primar şi viceprimar, data depunerii declaraţiei de apartenenţă politică nu contravine principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. Se apreciază că prevederile legale criticate dispun pentru viitor şi nu sunt aplicabile situaţiilor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, având următorul cuprins: «Dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h¹), alin. (2¹) şi ale art. 15 alin. (2) lit. g¹) din Legea nr. 393/2004 intră în vigoare la data depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (1).“

Potrivit art. 9 alin. (2) lit. h¹) şi art. 9 alin. (2¹) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, la care textul de lege criticat face trimitere, calitatea de consilier local sau de consilier judeţean, precum şi calitatea de viceprimar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă aceştia au fost aleşi. De asemenea, potrivit art. 15 alin. (2) lit. g¹) din aceeaşi lege, calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales.

Art. II alin. (3) din legea criticată face, de asemenea, trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol, care prevede că: „În termen de 45 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, aleşii locali care intră sub incidenţa art. 9 alin. (2) lit. h¹), alin. (2¹) şi art. 15 alin. (2) lit. g¹) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt obligaţi, sub sancţiunea încetării mandatului, să îşi declare apartenenţa politică, prin declaraţie scrisă, pe propria răspundere, depusă la secretarul unităţii administrativ-teritoriale.“

Textul constituţional invocat de Tribunalul Mehedinţi − Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca fiind încălcat, este art. 15 alin. (2), potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este întemeiată şi urmează să fie admisă pentru următoarele considerente:

I. Un prim aspect de neconstituţionalitate constă în contradicţia dintre textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 78 din Constituţie. Art. 78 prevede că „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“. Or, contrar acestor prevederi, art. II alin. (3) din Legea nr. 249/2006 precizează în mod expres că „dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h¹), alin. (2¹) şi ale art. 15 alin. (2) lit. g¹) din Legea nr. 393/2004 intră în vigoare la data depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (1)“. Alin. (1) menţionat stabileşte că aleşii locali care intră sub incidenţa prevederilor enunţate au obligaţia, sub sancţiunea încetării mandatului, să îşi declare apartenenţa politică în termen de 45 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Rezultă, aşadar, că dispoziţiile legii se aplică înainte de intrarea sa în vigoare, care, însă, potrivit art. 78 din Constituţie, nu poate fi decât la 3 zile de la publicare sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Mai mult decât atât, întrucât dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 249/2006 raportează intrarea lor în vigoare la momentul depunerii declaraţiei de apartenenţă politică [care, potrivit art. II alin. (1), trebuie să fie depusă în termenul de 45 de zile de la publicarea legii], rezultă că intrarea lor în vigoare are loc la date diferite, în funcţie de momentul depunerii declaraţiei privind apartenenţa alesului local la un anumit partid politic, şi nu la o dată fixă, generală pentru toţi destinatarii legii şi care nu poate fi decât aceea a intrării ei în vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie.

II. Curtea constată că dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 249/2006 încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2). Aşa cum în mod întemeiat susţine instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prin Legea nr. 249/2006 este introdusă o nouă cauză de încetare de drept a mandatului de consilier local sau de consilier judeţean, viceprimar ori primar, respectiv pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales, iar cei în cauză sunt supuşi noilor reglementări „pentru o conduită manifestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006“. Astfel, art. I pct. 3, 4 şi 6 din Legea nr. 249/2006 completează dispoziţiile art. 9, respectiv art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, în sensul introducerii − prin lit. h¹) la alin. (2) şi alin. (2¹) la art. 9, respectiv prin lit. g¹) la art. 15 alin. (2), − a unui nou caz privind încetarea, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, a calităţii de consilier local sau de consilier judeţean, viceprimar ori primar, şi anume aceea a pierderii calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales. Dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 249/2006, având caracter tranzitoriu, dispun cu privire la intrarea în vigoare a noilor prevederi introduse, condiţionând acest moment de data depunerii declaraţiei de apartenenţă politică prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol, respectiv într-un termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 249/2006.

Curtea constată că, astfel redactat, art. II alin. (3) din legea criticată nu corespunde exigenţelor principiului constituţional al neretroactivităţii legii. Aceasta deoarece, în lipsa oricărei menţiuni cu privire la momentul în care alesul local şi-a pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales, legea este susceptibilă a fi aplicată retroactiv, respectiv asupra celor care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006, şi-au pierdut această calitate. Nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează sau modifică, pentru viitor, această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă conţinutul noilor reglementări în domeniu adoptate de legiuitor, iar comportamentul său este unul normal dacă se desfăşoară în cadrul ordinii de drept atunci în vigoare. În condiţiile în care legea îşi propune să modifice statutul dobândit la data începerii mandatului, prin instituirea unui caz nou de încetare a acestuia, legea devine retroactivă. Art. 15 alin. (2) din Constituţie consacră principiul neretroactivităţii legii, în sensul că o lege odată adoptată de Parlament va putea produce efecte juridice numai pentru viitor. Aşadar, este neconstituţional, în sensul încălcării art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, ca printr-o normă legală să fie sancţionat un comportament manifestat anterior intrării în vigoare a acelei norme.

III. Curtea constată, de asemenea, că art. II alin. (1) din Legea nr. 249/2006, potrivit căruia „În termen de 45 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, aleşii locali care intră sub incidenţa art. 9 alin. (2) lit. h¹), alin. (2¹) şi art. 15 alin. (2) lit. g¹) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt obligaţi, sub sancţiunea încetării mandatului, să îşi declare apartenenţa politică, prin declaraţie scrisă, pe propria răspundere, depusă la secretarul unităţii administrativ-teritoriale“, conţine prevederi de care, în mod necesar şi evident, nu poate fi disociat textul de lege criticat în sesizare, respectiv art. II alin. (3).

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse şi în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta constată că şi dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 249/2006 contravin art. 78 din Constituţie.

IV. Potrivit competenţei sale, astfel cum este stabilită prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Cu toate acestea şi fără a se erija în legislator pozitiv, Curtea observă că dispoziţiile legale examinate, prin modul deficitar de redactare, nu corespund exigenţelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice. Or, referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că „o normă este «previzibilă» numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane − care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate − să îşi corecteze conduita“ (Cazul Rotaru împotriva României, 2000), iar „[... ] cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă“ (Cazul Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).

În cazul de faţă, Curtea constată că textele legale examinate nu îndeplinesc cele patru criterii de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 31 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată din oficiu de Tribunalul Mehedinţi − Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.221/CAF/2006 şi constată că dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2007.