Decizia Curţii Constituţionale nr. 60/2004

M. Of. nr. 203 din 9 martie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 60

din 17 februarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Codul familiei

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Codul familiei, excepţie ridicată de Tudor Ion în Dosarul nr. 2.893/2003 al Tribunalului Hunedoara − Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat, arată că prin modul de aplicare a art. 64 din Codul familiei se încalcă dreptul la integritate psihică a persoanei, copilul faţă de care a fost admisă acţiunea în tăgada paternităţii continuând să poarte numele soţului mamei, care nu este adevăratul său tată. În acest mod este lezată onoarea persoanei şi se menţine o stare de incertitudine cu privire la statutul civil al minorului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 22, fiind instituit din raţiuni de protecţie a interesului superior al copilului.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.893/2003, Tribunalul Hunedoara − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Codul familiei, excepţie ridicată de Tudor Ion.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prin admiterea acţiunii în tăgada paternităţii copilul dobândeşte calitatea de copil din afara căsătoriei, nemaiavând nici un grad de rudenie cu soţul mamei şi pierzând în acest fel şi dreptul de a mai purta numele acestuia. Se apreciază că prin aplicarea prevederilor art. 64 din Codul familiei numele tatălui va figura ca nume al copilului, acest lucru constituind o încălcare a dreptului persoanei la integritate psihică.

Tribunalul Hunedoara − Secţia civilă apreciază că prevederile art. 64 din Codul familiei nu sunt contrare dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul constată că nu există nici o legătură între conţinutul prevederilor art. 64 din Codul familiei şi integritatea psihică a persoanei; simplul fapt că prin conţinutul său o normă juridică ce ocroteşte o anumită categorie de subiecte de drept contravine intereselor unei persoane nu înseamnă că aceasta este neconstituţională.

Se apreciază, în consecinţă, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Codul familiei este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prin dobândirea de către copilul din afara căsătoriei a numelui de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită nu este afectată integritatea psihică a persoanei.

Se arată că aplicarea corectă a textului de lege criticat nu se poate face decât ţinându-se seama de finalitatea urmărită de lege − ocrotirea copilului −, precum şi de interdependenţa dintre articolele care reglementează materia filiaţiei. Se apreciază astfel că prevederile textului de lege criticat vin în sprijinul interesului copilului, care dobândeşte numele de familie avut de mamă în momentul naşterii.

În concluzie, se apreciază că dispoziţiile art. 64 din Codul familiei sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 64 din Codul familiei. Textul legal criticat are următorul conţinut:

− Art. 64: „Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.

În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.

În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi, se aplică dispoziţiile art. 62 alin. 2.”

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, prevederi care au următorul conţinut:

− Art. 22 alin. (1): „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează dreptul copilului din afara căsătoriei de a dobândi numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. Astfel, prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul astfel instituit de lege este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

Prin urmare, contradicţia care se pretinde că ar exista între prevederile art. 64 şi cele ale art. 54 din Codul familiei, care, chiar reală fiind, nu este de natură să releve nici un aspect de neconstituţionalitate. Curtea reţine că păstrarea de către copil a numelui de familie al tatălui prezumtiv, în condiţiile în care acţiunea acestuia în tăgăduirea paternităţii a fost admisă, soluţie rezultând din coroborarea prevederilor celor două texte de lege, nu poate constitui o încălcare a dreptului la integritate psihică a persoanei, de natură a contraveni textului constituţional de referinţă.

Curtea constată că susţinerea potrivit căreia art. 64 din Codul familiei contravine prevederilor constituţionale consacrate de art. 22 alin. (1) nu poate fi reţinută, întrucât, în considerarea art. 26 alin. (1), art. 48 alin. (3) şi al art. 49 alin. (1) din Constituţie, reglementarea criticată instituie o modalitate prin care autorităţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, constituind totodată o componentă a regimului special de protecţie şi asistenţă a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2 şi 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Codul familiei, excepţie ridicată de Tudor Ion în Dosarul nr. 2.893/2003 al Tribunalului Hunedoara − Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2004.