Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/2004

M. Of. nr. 161 din 24 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 5

din 13 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Marin Soare şi Didina Soare în Dosarul nr. 15.892/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, arătând că textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 15.892/2002, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Marin Soare şi Didina Soare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 şi 20 din Constituţie. În opinia autorilor excepţiei, prin aceste dispoziţii s-au stabilit, în mod discriminatoriu, tratamente diferite, „prin impunerea unui termen de decădere extrem de scurt pentru persoanele care nu au depus cereri de restituire a terenurilor ce intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991”.

Instanţa de judecată consideră că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că termenul stabilit prin Legea nr. 545/2001 este un termen impus tuturor cetăţenilor ale căror terenuri intravilane, fără construcţii, nu au fost afectate de lucrări de investiţii, terenuri aflate în administrarea consiliilor locale.

În consecinţă, apreciază că textul criticat nu contravine prevederilor art. 16 şi 20 din Constituţie, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, el fiind aplicabil tuturor persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor fără construcţii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, a căror redactare este următoarea:

„Articol unic. − Articolul 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, se completează cu alineatul (5¹) cu următorul cuprins:

«(5¹) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea decăderii din termen.»”

Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei sunt cele ale art. 16 şi 20 din Constituţia României, care, ulterior sesizării, a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, şi republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul următoare:

− Art. 16: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.”;

− Art. 20: „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Termenul prevăzut de articolul unic al Legii nr. 545/2001 este un termen aplicabil tuturor cetăţenilor, fără a se face vreo discriminare între cetăţenii care au depus cereri de restituire a terenurilor ce intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, şi cei care nu au depus aceste cereri până la intrarea în vigoare a Legii nr. 545/2001, reglementarea criticată fiind impusă de necesitatea evitării unor stări de incertitudine, precum şi pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii circuitului civil într-un stat de drept.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a decis, în mod constant, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar legea poate să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii sau în condiţii diferite. În acest sens este, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998.

Rezultă că prevederile art. 16 din Constituţie se corelează şi se interpretează în raport cu prevederile cuprinse în instrumentele juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului. În acest fel sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cărora: „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În această privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.”

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Marin Soare şi Didina Soare în Dosarul nr. 15.892/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2004.