Decizia Curţii Constituţionale nr. 568/2005

M. Of. nr. 1060 din 26 noiembrie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 568

din 2 noiembrie 2005

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 25 şi pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care au fost introduse dispoziţiile art. 77¹ şi art. 77² în Legea nr. 571/2003 şi, respectiv, au fost modificate dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Doina Suliman – magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 25 şi pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care au fost introduse dispoziţiile art. 77¹ şi art. 77² în Legea nr. 571/2003 şi, respectiv, au fost modificate dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului. 

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 

Preşedintele constată cauza în stare de judecată. 

Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Adresa nr. 13.180 din 8 august 2005, trimisă Curţii Constituţionale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 25 şi pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care au fost introduse dispoziţiile art. 77¹ şi art. 77² în Legea nr. 571/2003 şi, respectiv, au fost modificate dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, următoarele:

1. Prevederile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, introducând art. 77¹ şi art. 77² în Legea nr. 571/2003, potrivit cărora sunt supuse impozitării veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de orice fel, fără construcţii, dobândite după 1 ianuarie 1990, contravin principiului neretroactivităţii legii, întrucât, astfel cum sunt formulate, aceste dispoziţii legale urmează a fi aplicate unor raporturi juridice create înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 163/2005. 

2. În contradicţie cu prevederile art. 78 din Constituţie, potrivit art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005, art. 77¹–77³ intră în vigoare începând cu 1 iunie 2005, dată la care a fost publicată legea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar nu la 3 zile de la acea dată, aşa cum prevede textul constituţional. 

3. Instituirea, prin dispoziţiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, a obligaţiei notarilor publici, care autentifică actele translative de proprietate, de a calcula, de a încasa şi de a vira impozitul la bugetul de stat, poate echivala cu prestarea unei munci forţate, contrar prevederilor constituţionale ale art. 41 şi fără existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute de art. 42 alin. (2) din Constituţie. 

4. Dispoziţiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, referitoare la art. 77¹ şi art. 77², instituind, în sarcina proprietarilor care înstrăinează construcţiile de orice fel şi terenul aferent acestora, în termen de până la 3 ani inclusiv de la data dobândirii, precum şi terenurile de orice fel, fără construcţii, dobândite după 1 ianuarie 1990, obligaţia de a plăti impozit, conţin norme contrare prevederilor constituţionale privind dreptul la un nivel de trai decent, noţiune care cuprinde şi dreptul la locuinţă, întrucât aceste dispoziţii legale nu au în vedere situaţia obiectiv diferită a anumitor categorii de proprietari care nu-şi vând proprietăţile în scopuri speculative, ci pentru a-şi cumpăra o locuinţă mai corespunzătoare nevoilor familiilor lor. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată. 

Guvernul apreciază că excepţia ridicată de Avocatul Poporului este neîntemeiată pentru următoarele motive:

a) Dispoziţiile art. 77¹ şi art. 77², introduse în Legea nr. 571/2003 prin art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece „chiar dacă textele se referă la anumite situaţii de fapt anterioare, aceasta nu presupune că impunerea se realizează cu aceeaşi dată, ci începând cu data intrării în vigoare a actului normativ criticat pentru situaţiile în cauză avute în vedere“. 

b) În privinţa datei de 1 iunie 2005, prevăzută la art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 pentru intrarea în vigoare a unor dispoziţii de lege, se ridică doar o problemă de interpretare şi aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate. 

c) Colectarea şi virarea obligaţiilor fiscale ce derivă dintr-un serviciu public, în mod necesar, intră în sarcina celor care prestează acel serviciu. De altfel, în legătură cu aceste obligaţii ale notarilor publici a fost consultată, potrivit uzanţei, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, care nu a formulat obiecţiuni cu privire la aceste prestaţii. 

d) Problema impozitării veniturilor realizate din înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unor imobile priveşte aspecte de strictă oportunitate, de competenţa exclusivă a legiuitorului, în conformitate şi cu prevederile constituţionale ale art. 56 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. b). 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 10 şi art. 29–33 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 25 şi pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005, prin care au fost introduse dispoziţiile art. 77¹ şi art. 77² în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, şi, respectiv, au fost modificate dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.281 din 30 decembrie 2004. 

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

„Art. 77¹

Definirea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal

(1) Sunt supuse impozitării veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra construcţiilor de orice fel şi terenul aferent acestora, care se înstrăinează în termen de până la 3 ani inclusiv, de la data dobândirii, precum şi veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de orice fel, fără construcţii, dobândite după 1 ianuarie 1990. 

(2) Venitul impozabil din transferul proprietăţilor imobiliare, cu excepţiile prevăzute la alin. (3), reprezintă diferenţa favorabilă dintre valoarea de înstrăinare a proprietăţilor imobiliare, terenuri şi/sau construcţii, şi valoarea de bază a acestora. 

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) aportul în natură la capitalul social al societăţilor comerciale, precum şi veniturile realizate din înstrăinarea construcţiilor de orice fel cu terenul aferent, terenurile fără construcţii din intravilan şi extravilan dobândite de contribuabil prin:

a) reconstituirea dreptului de proprietate;

b) moştenire sau donaţie între rude până la gradul al patrulea inclusiv;

c) schimb imobiliar. 

(4) Valoarea de bază a bunurilor imobile prevăzute la alin. (1), în funcţie de modalitatea de dobândire, se stabileşte avându-se în vedere:

a) preţul de achiziţie pentru bunurile imobile dobândite prin cumpărare, majorat cu 5%;

b) valoarea imobilului menţionată în act, dacă acesta a fost dobândit prin donaţie, schimb, rentă viageră, dare în plată, adjudecare, contract de întreţinere, hotărâre judecătorească etc., majorată cu 5%;

c) pentru construcţiile noi, costul acestora la data realizării, dovedit prin raport de expertiză întocmit de un expert autorizat, în condiţiile legii, la care se adaugă valoarea terenului aferent, stabilită în condiţiile prezentei legi;

d) valoarea rezultată din expertizele utilizate de către camerele notarilor publici, la data dobândirii imobilelor a căror valoare de bază nu se poate stabili prin modalităţile prevăzute la lit. a)–c);

e) valoarea stabilită în funcţie de modul de dobândire, în condiţiile prevăzute la lit. a) şi b), pentru terenurile situate în intravilan şi extravilan, actualizată cu rata inflaţiei pe economie din ultima lună pentru care există date oficiale comunicate de către Institutul Naţional de Statistică, dacă la data dobândirii nu erau întocmite expertize de către camerele notarilor publici. Pentru terenurile şi construcţiile de orice fel, dobândite de contribuabili într-o modalitate din care nu rezultă valoarea la care acestea au fost dobândite, valoarea de bază este valoarea minimă stabilită în prima expertiză utilizată de camera notarilor publici în circumscripţia căreia se află terenul;

f) preţul de achiziţie pentru bunurile dobândite în condiţiile prevăzute la lit. a) sau valoarea menţionată pentru bunurile dobândite în condiţiile prevăzute la lit. b), la care se adaugă costul lucrărilor şi serviciilor de natură să crească valoarea imobilului, la data efectuării acestora, dovedite prin raport de expertiză întocmit de un expert autorizat, în condiţiile legii. 

(5) Expertizele întocmite de camerele notarilor publici vor fi reactualizate cel puţin o dată pe an şi avizate de Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile teritoriale. 

(6) Pierderea din transferul proprietăţii imobiliare reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.“;

„Art. 77²

Stabilirea şi plata impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare

(1) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului impozabil determinat potrivit art. 77¹. 

(2) Notarii publici care autentifică actele între vii translative ale dreptului de proprietate au obligaţia de a calcula, de a încasa şi de a vira impozitul la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost autentificat actul. 

(3) În cazul în care transferul dreptului de proprietate asupra construcţiilor sau terenurilor se face prin altă procedură decât cea notarială, contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut, în maximum 5 zile de la data înstrăinării bunului, la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal. Contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România declară venitul obţinut la organul fiscal în a cărui rază teritorială este situat imobilul înstrăinat. 

(4) Procedura de declarare, de calcul şi de plată a impozitului se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“;

„Art. III. – (1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu următoarele excepţii:

a) începând cu 1 mai 2005: lit. a) a art. 42; alin. (2) al art. 43; lit. k) a alin. (4) al art. 55; art. 76; art. 77;

b) începând cu 1 iunie 2005: lit. g) a art. 41; lit. g) a art. 42; lit. a) a alin. (2) al art. 65; alin. (1) al art. 66; alin. (4) şi (4¹) ale art. 66; alin. (2) al art. 67; lit. a), a¹), a²), a³), e), e¹) şi g) ale alin. (3) al art. 67; alin. (4) şi (5) ale art. 67; art. 77¹–77³; alin. (3¹) al art. 83; lit. b) a alin. (4) al art. 83;

c) începând cu 1 ianuarie 2006: lit. c¹) a alin. (3) al art. 67. 

(2) În cazul titlurilor de valoare dobândite până la data de 31 mai 2005 inclusiv, cota de impozit este de 1%, indiferent de data înstrăinării acestora. 

(3) În perioada 1 iunie 2005 – 31 decembrie 2005, intermediarii vor calcula, vor reţine şi vor vira impozitul de 1% aplicat asupra câştigurilor din transferul titlurilor de valoare dobândite şi înstrăinate în această perioadă, indiferent dacă sunt dobândite şi înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile sau mai mică de 365 de zile. La 31 decembrie 2005, acestor tranzacţii le este aplicabilă regula de calcul al câştigului net conform prevederilor art. 67 alin. (3) lit. e). 

(4) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoane fizice din investiţii şi din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, definite potrivit dispoziţiilor cap. V şi VIII¹ din titlul III, cota de impozit este de 16%, cu excepţia câştigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii, pentru care se menţine cota de 1% prevăzută la art. 67 alin. (3) lit. e). 

(5) Cota de impozit de 16% se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2006 şi pentru veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice nerezidente, prevăzute la art. 115, cu excepţia veniturilor obţinute din jocuri de noroc pentru care se menţine cota de impozit de 20%.“

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: 

– Art. 1 alin. (3): „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.“; 

– Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.“; 

– Art. 41: „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. 

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.“; 

– Art. 42: „(1) Munca forţată este interzisă. 

(2) Nu constituie muncă forţată:

a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;

b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţiii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.“; 

– Art. 47: „(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. 

(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.“; 

– Art. 78: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Dispoziţiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, referitoare la art. 77¹ şi 77² din Legea nr. 571/2003, cu privire la definirea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, precum şi la stabilirea şi plata impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, nu contravin principiului neretroactivităţii legii. Aceste texte de lege, chiar dacă se referă la raporturi juridice preexistente datei intrării în vigoare a legii, nu au caracter retroactiv, deoarece este cert că acestea vizează numai actul de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Actul juridic de dobândire a bunurilor imobiliare respective are importanţă, ca element al ipotezei normei juridice, doar pentru determinarea perioadei de timp în care contribuabilii vizaţi au avut drept de proprietate asupra bunurilor înstrăinate. 

2. Prin art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 s-a modificat şi completat art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 care prevedea intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, respectiv a modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 571/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2005. Aceste prevederi sunt menţinute, dar cu unele excepţii prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b). Astfel, la lit. a) se prevede intrarea în vigoare, începând cu data de 1 mai 2005, a dispoziţiilor lit. a) a art. 42, alin. (2) al art. 43, lit. k) a alin. (4) al art. 55, art. 76 şi art. 77 din Legea nr. 571/2003, iar la lit. b) se prevede intrarea în vigoare, începând cu data de 1 iunie 2005, a dispoziţiilor lit. g) a art. 41, lit. g) a art. 42, lit. a) a alin. (2) al art. 65, alin. (1) al art. 66, alin. (4) şi (4¹) ale art. 66, alin. (2) al art. 67, lit. a), a¹), a²), a³), e), e¹) şi g) ale alin. (3) al art. 67, alin. (4) şi (5) ale art. 67, art. 77¹–77³, alin. (3¹) al art. 83, lit. b) a alin. (4) al art. 83 din aceeaşi lege. Toate aceste texte de lege au fost modificate sau nou-introduse prin Legea nr. 163/2005. Data prevăzută la lit. a) este anterioară datei adoptării legii, iar cea prevăzută la lit. b) este chiar data publicării legii în Monitorul Oficial al României. 

Curtea constată că un text de lege modificat sau nou-introdus nu poate intra în vigoare înaintea împlinirii termenului prevăzut de art. 78 din Constituţie, respectiv 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a actului normativ modificator. Legea nr. 163/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 1 iunie 2005. Aşa fiind, Curtea constată că sunt contrare prevederilor art. 78 din Constituţie dispoziţiile referitoare la intrarea în vigoare a textelor din Legea nr. 571/2003, modificate ori nou-introduse prin Legea nr. 163/2005 la o dată anterioară sau chiar la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României. 

3. Pentru a se asigura încasarea la bugetul de stat a impozitului pe veniturile realizate din transferul proprietăţilor imobiliare, art. 77² din Legea nr. 571/2003 prevede obligaţia notarilor publici, care autentifică actele între vii translative ale dreptului de proprietate, de a calcula, de a încasa şi de a vira la bugetul de stat impozitul pe venit. 

Înstrăinarea dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate face numai prin acte autentice. Autentificarea intră în atribuţiile notarilor publici care prestează activitate în serviciul public. Aceştia au obligaţia generală de a încasa şi de a vira la bugetul de stat toate taxele datorate pentru serviciul şi activităţile prestate. În aceste condiţii, Curtea apreciază că obligaţia notarilor publici de a calcula, de a încasa şi de a vira impozitul la bugetul de stat nu poate fi calificată ca fiind excesivă sau că echivalează cu impunerea prestării unei munci forţate. 

4. Potrivit prevederilor art. 56 alin. (1) din Constituţie, „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, iar art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că impozitele „se stabilesc numai prin lege“. Dispoziţiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, referitoare la art. 77¹ şi art. 77² din Legea nr. 571/2003, sunt conforme principiului privind impozitarea veniturilor de orice natură şi nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 47 referitoare la obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent. De altfel, Curtea reţine că nu se impozitează suma obţinută în urma înstrăinării dreptului de proprietate, ci doar venitul net obţinut, reprezentat prin diferenţa favorabilă dintre valoarea de înstrăinare şi valoarea de bază a bunului înstrăinat. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că: 

– dispoziţiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004, sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 78 din Constituţie; 

– dispoziţiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la dispoziţiile art. 77¹ şi art. 77² din Legea nr. 571/2003, sunt constituţionale. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2005. 

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.