Decizia Curții Constituționale nr. 568/2005

M. Of. nr. 1060 din 26 noiembrie 2005

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 568

din 2 noiembrie 2005

privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 25 și pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care au fost introduse dispozițiile art. 771 și art. 772 în Legea nr. 571/2003 și, respectiv, au fost modificate dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004

 

Ioan Vida – președinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Șerban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiuc㠖 procuror

Doina Suliman – magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 25 și pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care au fost introduse dispozițiile art. 771 și art. 772 în Legea nr. 571/2003 și, respectiv, au fost modificate dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului. 

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 

Președintele constată cauza în stare de judecată. 

Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. 

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Adresa nr. 13.180 din 8 august 2005, trimisă Curții Constituționale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituție, Avocatul Poporului a ridicat direct excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 25 și pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care au fost introduse dispozițiile art. 771 și art. 772 în Legea nr. 571/2003 și, respectiv, au fost modificate dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004. 

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, următoarele:

1. Prevederile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, introducând art. 771 și art. 772 în Legea nr. 571/2003, potrivit cărora sunt supuse impozitării veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de orice fel, fără construcții, dobândite după 1 ianuarie 1990, contravin principiului neretroactivității legii, întrucât, astfel cum sunt formulate, aceste dispoziții legale urmează a fi aplicate unor raporturi juridice create înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 163/2005. 

2. În contradicție cu prevederile art. 78 din Constituție, potrivit art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005, art. 771–773 intră în vigoare începând cu 1 iunie 2005, dată la care a fost publicată legea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar nu la 3 zile de la acea dată, așa cum prevede textul constituțional. 

3. Instituirea, prin dispozițiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, a obligației notarilor publici, care autentifică actele translative de proprietate, de a calcula, de a încasa și de a vira impozitul la bugetul de stat, poate echivala cu prestarea unei munci forțate, contrar prevederilor constituționale ale art. 41 și fără existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 42 alin. (2) din Constituție. 

4. Dispozițiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, referitoare la art. 771 și art. 772, instituind, în sarcina proprietarilor care înstrăinează construcțiile de orice fel și terenul aferent acestora, în termen de până la 3 ani inclusiv de la data dobândirii, precum și terenurile de orice fel, fără construcții, dobândite după 1 ianuarie 1990, obligația de a plăti impozit, conțin norme contrare prevederilor constituționale privind dreptul la un nivel de trai decent, noțiune care cuprinde și dreptul la locuință, întrucât aceste dispoziții legale nu au în vedere situația obiectiv diferită a anumitor categorii de proprietari care nu-și vând proprietățile în scopuri speculative, ci pentru a-și cumpăra o locuință mai corespunzătoare nevoilor familiilor lor. 

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) și art. 33 din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicată. 

Guvernul apreciază că excepția ridicată de Avocatul Poporului este neîntemeiată pentru următoarele motive:

a) Dispozițiile art. 771 și art. 772, introduse în Legea nr. 571/2003 prin art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, nu încalcă principiul neretroactivității legii, deoarece „chiar dacă textele se referă la anumite situații de fapt anterioare, aceasta nu presupune că impunerea se realizează cu aceeași dată, ci începând cu data intrării în vigoare a actului normativ criticat pentru situațiile în cauză avute în vedere“. 

b) În privința datei de 1 iunie 2005, prevăzută la art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 pentru intrarea în vigoare a unor dispoziții de lege, se ridică doar o problemă de interpretare și aplicare a legii, iar nu de constituționalitate. 

c) Colectarea și virarea obligațiilor fiscale ce derivă dintr-un serviciu public, în mod necesar, intră în sarcina celor care prestează acel serviciu. De altfel, în legătură cu aceste obligații ale notarilor publici a fost consultată, potrivit uzanței, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, care nu a formulat obiecțiuni cu privire la aceste prestații. 

d) Problema impozitării veniturilor realizate din înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unor imobile privește aspecte de strictă oportunitate, de competența exclusivă a legiuitorului, în conformitate și cu prevederile constituționale ale art. 56 alin. (1) și art. 135 alin. (2) lit. b). 

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 

C U R T E A,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituție și celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 10 și art. 29–33 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 25 și pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005, prin care au fost introduse dispozițiile art. 771 și art. 772 în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, și, respectiv, au fost modificate dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.281 din 30 decembrie 2004. 

Textele de lege criticate au următorul conținut:

„Art. 771

Definirea venitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal

(1) Sunt supuse impozitării veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor de orice fel și terenul aferent acestora, care se înstrăinează în termen de până la 3 ani inclusiv, de la data dobândirii, precum și veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de orice fel, fără construcții, dobândite după 1 ianuarie 1990. 

(2) Venitul impozabil din transferul proprietăților imobiliare, cu excepțiile prevăzute la alin. (3), reprezintă diferența favorabilă dintre valoarea de înstrăinare a proprietăților imobiliare, terenuri și/sau construcții, și valoarea de bază a acestora. 

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) aportul în natură la capitalul social al societăților comerciale, precum și veniturile realizate din înstrăinarea construcțiilor de orice fel cu terenul aferent, terenurile fără construcții din intravilan și extravilan dobândite de contribuabil prin:

a) reconstituirea dreptului de proprietate;

b) moștenire sau donație între rude până la gradul al patrulea inclusiv;

c) schimb imobiliar. 

(4) Valoarea de bază a bunurilor imobile prevăzute la alin. (1), în funcție de modalitatea de dobândire, se stabilește avându-se în vedere:

a) prețul de achiziție pentru bunurile imobile dobândite prin cumpărare, majorat cu 5%;

b) valoarea imobilului menționată în act, dacă acesta a fost dobândit prin donație, schimb, rentă viageră, dare în plată, adjudecare, contract de întreținere, hotărâre judecătorească etc., majorată cu 5%;

c) pentru construcțiile noi, costul acestora la data realizării, dovedit prin raport de expertiză întocmit de un expert autorizat, în condițiile legii, la care se adaugă valoarea terenului aferent, stabilită în condițiile prezentei legi;

d) valoarea rezultată din expertizele utilizate de către camerele notarilor publici, la data dobândirii imobilelor a căror valoare de bază nu se poate stabili prin modalitățile prevăzute la lit. a)–c);

e) valoarea stabilită în funcție de modul de dobândire, în condițiile prevăzute la lit. a) și b), pentru terenurile situate în intravilan și extravilan, actualizată cu rata inflației pe economie din ultima lună pentru care există date oficiale comunicate de către Institutul Național de Statistică, dacă la data dobândirii nu erau întocmite expertize de către camerele notarilor publici. Pentru terenurile și construcțiile de orice fel, dobândite de contribuabili într-o modalitate din care nu rezultă valoarea la care acestea au fost dobândite, valoarea de bază este valoarea minimă stabilită în prima expertiză utilizată de camera notarilor publici în circumscripția căreia se află terenul;

f) prețul de achiziție pentru bunurile dobândite în condițiile prevăzute la lit. a) sau valoarea menționată pentru bunurile dobândite în condițiile prevăzute la lit. b), la care se adaugă costul lucrărilor și serviciilor de natură să crească valoarea imobilului, la data efectuării acestora, dovedite prin raport de expertiză întocmit de un expert autorizat, în condițiile legii. 

(5) Expertizele întocmite de camerele notarilor publici vor fi reactualizate cel puțin o dată pe an și avizate de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile teritoriale. 

(6) Pierderea din transferul proprietății imobiliare reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.“;

„Art. 772

Stabilirea și plata impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare

(1) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului impozabil determinat potrivit art. 771

(2) Notarii publici care autentifică actele între vii translative ale dreptului de proprietate au obligația de a calcula, de a încasa și de a vira impozitul la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost autentificat actul. 

(3) În cazul în care transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor sau terenurilor se face prin altă procedură decât cea notarială, contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut, în maximum 5 zile de la data înstrăinării bunului, la organul fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal. Contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România declară venitul obținut la organul fiscal în a cărui rază teritorială este situat imobilul înstrăinat. 

(4) Procedura de declarare, de calcul și de plată a impozitului se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“;

„Art. III. – (1) Prin derogare de la dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederile prezentei ordonanțe de urgență intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu următoarele excepții:

a) începând cu 1 mai 2005: lit. a) a art. 42; alin. (2) al art. 43; lit. k) a alin. (4) al art. 55; art. 76; art. 77;

b) începând cu 1 iunie 2005: lit. g) a art. 41; lit. g) a art. 42; lit. a) a alin. (2) al art. 65; alin. (1) al art. 66; alin. (4) și (41) ale art. 66; alin. (2) al art. 67; lit. a), a1), a2), a3), e), e1) și g) ale alin. (3) al art. 67; alin. (4) și (5) ale art. 67; art. 771–773; alin. (31) al art. 83; lit. b) a alin. (4) al art. 83;

c) începând cu 1 ianuarie 2006: lit. c1) a alin. (3) al art. 67. 

(2) În cazul titlurilor de valoare dobândite până la data de 31 mai 2005 inclusiv, cota de impozit este de 1%, indiferent de data înstrăinării acestora. 

(3) În perioada 1 iunie 2005 – 31 decembrie 2005, intermediarii vor calcula, vor reține și vor vira impozitul de 1% aplicat asupra câștigurilor din transferul titlurilor de valoare dobândite și înstrăinate în această perioadă, indiferent dacă sunt dobândite și înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile sau mai mică de 365 de zile. La 31 decembrie 2005, acestor tranzacții le este aplicabilă regula de calcul al câștigului net conform prevederilor art. 67 alin. (3) lit. e). 

(4) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoane fizice din investiții și din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, definite potrivit dispozițiilor cap. V și VIII1 din titlul III, cota de impozit este de 16%, cu excepția câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii, pentru care se menține cota de 1% prevăzută la art. 67 alin. (3) lit. e). 

(5) Cota de impozit de 16% se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2006 și pentru veniturile realizate de persoanele fizice și juridice nerezidente, prevăzute la art. 115, cu excepția veniturilor obținute din jocuri de noroc pentru care se menține cota de impozit de 20%.“

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: 

– Art. 1 alin. (3): „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.“; 

– Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.“; 

– Art. 41: „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. 

(2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.“; 

– Art. 42: „(1) Munca forțată este interzisă. 

(2) Nu constituie muncă forțată:

a) activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum și cele desfășurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conștiință;

b) munca unei persoane condamnate, prestată în condițiii normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată;

c) prestațiile impuse în situația creată de calamități ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege.“; 

– Art. 47: „(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. 

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.“; 

– Art. 78: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.“

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Dispozițiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, referitoare la art. 771 și 772 din Legea nr. 571/2003, cu privire la definirea venitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, precum și la stabilirea și plata impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, nu contravin principiului neretroactivității legii. Aceste texte de lege, chiar dacă se referă la raporturi juridice preexistente datei intrării în vigoare a legii, nu au caracter retroactiv, deoarece este cert că acestea vizează numai actul de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Actul juridic de dobândire a bunurilor imobiliare respective are importanță, ca element al ipotezei normei juridice, doar pentru determinarea perioadei de timp în care contribuabilii vizați au avut drept de proprietate asupra bunurilor înstrăinate. 

2. Prin art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 s-a modificat și completat art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 care prevedea intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv a modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 571/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2005. Aceste prevederi sunt menținute, dar cu unele excepții prevăzute la alin. (1) lit. a) și b). Astfel, la lit. a) se prevede intrarea în vigoare, începând cu data de 1 mai 2005, a dispozițiilor lit. a) a art. 42, alin. (2) al art. 43, lit. k) a alin. (4) al art. 55, art. 76 și art. 77 din Legea nr. 571/2003, iar la lit. b) se prevede intrarea în vigoare, începând cu data de 1 iunie 2005, a dispozițiilor lit. g) a art. 41, lit. g) a art. 42, lit. a) a alin. (2) al art. 65, alin. (1) al art. 66, alin. (4) și (41) ale art. 66, alin. (2) al art. 67, lit. a), a1), a2), a3), e), e1) și g) ale alin. (3) al art. 67, alin. (4) și (5) ale art. 67, art. 771–773, alin. (31) al art. 83, lit. b) a alin. (4) al art. 83 din aceeași lege. Toate aceste texte de lege au fost modificate sau nou-introduse prin Legea nr. 163/2005. Data prevăzută la lit. a) este anterioară datei adoptării legii, iar cea prevăzută la lit. b) este chiar data publicării legii în Monitorul Oficial al României. 

Curtea constată că un text de lege modificat sau nou-introdus nu poate intra în vigoare înaintea împlinirii termenului prevăzut de art. 78 din Constituție, respectiv 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a actului normativ modificator. Legea nr. 163/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 1 iunie 2005. Așa fiind, Curtea constată că sunt contrare prevederilor art. 78 din Constituție dispozițiile referitoare la intrarea în vigoare a textelor din Legea nr. 571/2003, modificate ori nou-introduse prin Legea nr. 163/2005 la o dată anterioară sau chiar la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României. 

3. Pentru a se asigura încasarea la bugetul de stat a impozitului pe veniturile realizate din transferul proprietăților imobiliare, art. 772 din Legea nr. 571/2003 prevede obligația notarilor publici, care autentifică actele între vii translative ale dreptului de proprietate, de a calcula, de a încasa și de a vira la bugetul de stat impozitul pe venit. 

Înstrăinarea dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate face numai prin acte autentice. Autentificarea intră în atribuțiile notarilor publici care prestează activitate în serviciul public. Aceștia au obligația generală de a încasa și de a vira la bugetul de stat toate taxele datorate pentru serviciul și activitățile prestate. În aceste condiții, Curtea apreciază că obligația notarilor publici de a calcula, de a încasa și de a vira impozitul la bugetul de stat nu poate fi calificată ca fiind excesivă sau că echivalează cu impunerea prestării unei munci forțate. 

4. Potrivit prevederilor art. 56 alin. (1) din Constituție, „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, iar art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că impozitele „se stabilesc numai prin lege“. Dispozițiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, referitoare la art. 771 și art. 772 din Legea nr. 571/2003, sunt conforme principiului privind impozitarea veniturilor de orice natură și nu încalcă prevederile constituționale ale art. 47 referitoare la obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent. De altfel, Curtea reține că nu se impozitează suma obținută în urma înstrăinării dreptului de proprietate, ci doar venitul net obținut, reprezentat prin diferența favorabilă dintre valoarea de înstrăinare și valoarea de bază a bunului înstrăinat. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 32 și art. 33 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

C U R T E A  C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Admite, în parte, excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că: 

– dispozițiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004, sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 78 din Constituție; 

– dispozițiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la dispozițiile art. 771 și art. 772 din Legea nr. 571/2003, sunt constituționale. 

Definitivă și general obligatorie. 

Pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2005. 

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. 

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

 

Magistrat-asistent șef,

Doina Suliman