Decizia Curții Constituționale nr. 568/2005
M. Of. nr. 1060 din 26 noiembrie 2005
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D E C I Z I A Nr. 568
din 2 noiembrie 2005
privind excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 25 și pct. 39
din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care au fost introduse
dispozițiile art. 771
și art. 772
în Legea nr. 571/2003 și, respectiv, au
fost modificate dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 138/2004
Ioan Vida președinte
Nicolae Cochinescu judecător
Aspazia Cojocaru judecător
Constantin Doldur judecător
Acsinte Gaspar judecător
Kozsokár Gábor judecător
Petre Ninosu judecător
Ion Predescu judecător
Șerban Viorel Stănoiu judecător
Ion Tiucă procuror
Doina Suliman magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. I pct. 25 și pct. 39 din Legea nr. 163/2005
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin
care au fost introduse dispozițiile art. 771
și art. 772
în Legea
nr. 571/2003 și, respectiv, au fost modificate dispozițiile art. III
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004, excepție ridicată
direct de Avocatul Poporului.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care
procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată.
Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată,
deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale
invocate.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține
următoarele:
Prin Adresa nr. 13.180 din 8 august 2005, trimisă Curții
Constituționale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza
finală din Constituție, Avocatul Poporului a ridicat direct excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 25 și pct. 39
din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal, prin care au fost introduse dispozițiile art. 771
și
art. 772
în
Legea nr. 571/2003 și, respectiv, au fost modificate dispozițiile art. III
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia
susține, în esență, următoarele:
1. Prevederile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005,
introducând art. 771 și art. 772
în Legea
nr. 571/2003, potrivit cărora sunt supuse impozitării veniturile realizate
din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de orice fel, fără
construcții, dobândite după 1 ianuarie 1990, contravin principiului
neretroactivității legii, întrucât, astfel cum sunt formulate, aceste
dispoziții legale urmează a fi aplicate unor raporturi juridice create înainte
de intrarea în vigoare a Legii nr. 163/2005.
2. În contradicție cu prevederile art. 78 din
Constituție, potrivit art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005, art. 771773
intră în
vigoare începând cu 1 iunie 2005, dată la care a fost publicată legea în
Monitorul Oficial al României, Partea I, iar nu la 3 zile de la acea dată, așa
cum prevede textul constituțional.
3. Instituirea, prin dispozițiile art. I pct. 25
din Legea nr. 163/2005, a obligației notarilor publici, care autentifică
actele translative de proprietate, de a calcula, de a încasa și de a vira
impozitul la bugetul de stat, poate echivala cu prestarea unei munci forțate,
contrar prevederilor constituționale ale art. 41 și fără existența
vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 42 alin. (2) din
Constituție.
4. Dispozițiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005,
referitoare la art. 771
și art. 772, instituind, în
sarcina proprietarilor care înstrăinează construcțiile de orice fel și terenul
aferent acestora, în termen de până la 3 ani inclusiv de la data dobândirii,
precum și terenurile de orice fel, fără construcții, dobândite după 1 ianuarie
1990, obligația de a plăti impozit, conțin norme contrare prevederilor
constituționale privind dreptul la un nivel de trai decent, noțiune care
cuprinde și dreptul la locuință, întrucât aceste dispoziții legale nu au în
vedere situația obiectiv diferită a anumitor categorii de proprietari care nu-și
vând proprietățile în scopuri speculative, ci pentru a-și cumpăra o locuință
mai corespunzătoare nevoilor familiilor lor.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) și
art. 33 din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă președinților
celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele
de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul apreciază că excepția
ridicată de Avocatul Poporului este neîntemeiată pentru următoarele motive:
a) Dispozițiile art. 771
și art. 772, introduse în Legea
nr. 571/2003 prin art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, nu
încalcă principiul neretroactivității legii, deoarece chiar dacă textele se
referă la anumite situații de fapt anterioare, aceasta nu presupune că
impunerea se realizează cu aceeași dată, ci începând cu data intrării în
vigoare a actului normativ criticat pentru situațiile în cauză avute în vedere.
b) În privința datei de 1 iunie 2005, prevăzută la art. I
pct. 39 din Legea nr. 163/2005 pentru intrarea în vigoare a unor
dispoziții de lege, se ridică doar o problemă de interpretare și aplicare a
legii, iar nu de constituționalitate.
c) Colectarea și virarea obligațiilor fiscale ce derivă
dintr-un serviciu public, în mod necesar, intră în sarcina celor care prestează
acel serviciu. De altfel, în legătură cu aceste obligații ale notarilor
publici a fost consultată, potrivit uzanței, Uniunea Națională a Notarilor
Publici din România, care nu a formulat obiecțiuni cu privire la aceste
prestații.
d) Problema impozitării veniturilor realizate din
înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unor imobile privește aspecte de strictă
oportunitate, de competența exclusivă a legiuitorului, în conformitate și cu
prevederile constituționale ale art. 56 alin. (1) și art. 135
alin. (2) lit. b).
Președinții celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de
neconstituționalitate.
C U R T E A,
examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere
al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține
următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă,
potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza finală din
Constituție și celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 10 și art. 2933
din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de
neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
dispozițiile art. I pct. 25 și pct. 39 din Legea nr. 163/2005
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie
2005, prin care au fost introduse dispozițiile art. 771
și art. 772
în Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, și, respectiv, au fost
modificate dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.281 din 30
decembrie 2004.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
Art. 771
Definirea venitului din
transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal
(1) Sunt supuse impozitării
veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra
construcțiilor de orice fel și terenul aferent acestora, care se înstrăinează
în termen de până la 3 ani inclusiv, de la data dobândirii, precum și
veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor
de orice fel, fără construcții, dobândite după 1 ianuarie 1990.
(2) Venitul impozabil din transferul proprietăților
imobiliare, cu excepțiile prevăzute la alin. (3), reprezintă diferența
favorabilă dintre valoarea de înstrăinare a proprietăților imobiliare, terenuri
și/sau construcții, și valoarea de bază a acestora.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) aportul
în natură la capitalul social al societăților comerciale, precum și veniturile
realizate din înstrăinarea construcțiilor de orice fel cu terenul aferent,
terenurile fără construcții din intravilan și extravilan dobândite de
contribuabil prin:
a) reconstituirea dreptului de proprietate;
b) moștenire sau donație între rude până la gradul al
patrulea inclusiv;
c) schimb imobiliar.
(4) Valoarea de bază a bunurilor imobile prevăzute la alin. (1),
în funcție de modalitatea de dobândire, se stabilește avându-se în vedere:
a) prețul de achiziție pentru bunurile imobile dobândite
prin cumpărare, majorat cu 5%;
b) valoarea imobilului menționată în act, dacă acesta a
fost dobândit prin donație, schimb, rentă viageră, dare în plată, adjudecare,
contract de întreținere, hotărâre judecătorească etc., majorată cu 5%;
c) pentru construcțiile noi, costul acestora la data
realizării, dovedit prin raport de expertiză întocmit de un expert autorizat,
în condițiile legii, la care se adaugă valoarea terenului aferent, stabilită în
condițiile prezentei legi;
d) valoarea rezultată din expertizele utilizate de către
camerele notarilor publici, la data dobândirii imobilelor a căror valoare de
bază nu se poate stabili prin modalitățile prevăzute la lit. a)c);
e) valoarea stabilită în funcție de modul de dobândire, în
condițiile prevăzute la lit. a) și b), pentru terenurile situate în
intravilan și extravilan, actualizată cu rata inflației pe economie din ultima
lună pentru care există date oficiale comunicate de către Institutul Național
de Statistică, dacă la data dobândirii nu erau întocmite expertize de către
camerele notarilor publici. Pentru terenurile și construcțiile de orice
fel, dobândite de contribuabili într-o modalitate din care nu rezultă valoarea
la care acestea au fost dobândite, valoarea de bază este valoarea minimă
stabilită în prima expertiză utilizată de camera notarilor publici în
circumscripția căreia se află terenul;
f) prețul de achiziție pentru bunurile dobândite în
condițiile prevăzute la lit. a) sau valoarea menționată pentru
bunurile dobândite în condițiile prevăzute la lit. b), la care se adaugă
costul lucrărilor și serviciilor de natură să crească valoarea imobilului, la
data efectuării acestora, dovedite prin raport de expertiză întocmit de un
expert autorizat, în condițiile legii.
(5) Expertizele întocmite de camerele notarilor publici vor
fi reactualizate cel puțin o dată pe an și avizate de Ministerul Finanțelor
Publice, prin direcțiile teritoriale.
(6) Pierderea din transferul proprietății imobiliare
reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.;
Art. 772
Stabilirea și plata
impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare
(1) Impozitul se calculează prin
aplicarea cotei de 10% asupra venitului impozabil determinat potrivit art. 771.
(2) Notarii publici care autentifică actele între vii
translative ale dreptului de proprietate au obligația de a calcula, de a încasa
și de a vira impozitul la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a fost autentificat actul.
(3) În cazul în care transferul dreptului de proprietate
asupra construcțiilor sau terenurilor se face prin altă procedură decât cea
notarială, contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut, în
maximum 5 zile de la data înstrăinării bunului, la organul fiscal în a cărui
rază teritorială își are domiciliul fiscal. Contribuabilii care nu au
domiciliul fiscal în România declară venitul obținut la organul fiscal în a
cărui rază teritorială este situat imobilul înstrăinat.
(4) Procedura de declarare, de calcul și de plată a
impozitului se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.;
Art. III. (1) Prin derogare de la
dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, prevederile prezentei ordonanțe de urgență intră în
vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu următoarele excepții:
a) începând cu 1 mai 2005: lit. a) a art. 42;
alin. (2) al art. 43; lit. k) a alin. (4) al
art. 55; art. 76; art. 77;
b) începând cu 1 iunie 2005: lit. g) a art. 41;
lit. g) a art. 42; lit. a) a alin. (2) al
art. 65; alin. (1) al art. 66; alin. (4) și (41) ale art. 66;
alin. (2) al art. 67; lit. a), a1), a2), a3), e), e1) și g) ale
alin. (3) al art. 67; alin. (4) și (5) ale art. 67;
art. 771773; alin. (31) al art. 83;
lit. b) a alin. (4) al art. 83;
c) începând cu 1 ianuarie 2006: lit. c1) a alin. (3) al
art. 67.
(2) În cazul titlurilor de valoare dobândite până la data
de 31 mai 2005 inclusiv, cota de impozit este de 1%, indiferent de data
înstrăinării acestora.
(3) În perioada 1 iunie 2005 31 decembrie 2005,
intermediarii vor calcula, vor reține și vor vira impozitul de 1% aplicat
asupra câștigurilor din transferul titlurilor de valoare dobândite și
înstrăinate în această perioadă, indiferent dacă sunt dobândite și înstrăinate
într-o perioadă mai mare de 365 de zile sau mai mică de 365 de zile. La 31
decembrie 2005, acestor tranzacții le este aplicabilă regula de calcul al câștigului
net conform prevederilor art. 67 alin. (3) lit. e).
(4) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul
impozitului pe veniturile realizate de persoane fizice din investiții și din
transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, definite
potrivit dispozițiilor cap. V și VIII1
din
titlul III, cota de impozit este de 16%, cu excepția câștigurilor realizate din
transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de
zile de la data dobândirii, pentru care se menține cota de 1% prevăzută la art. 67
alin. (3) lit. e).
(5) Cota de impozit de 16% se aplică începând cu data de 1
ianuarie 2006 și pentru veniturile realizate de persoanele fizice și juridice
nerezidente, prevăzute la art. 115, cu excepția veniturilor obținute din
jocuri de noroc pentru care se menține cota de impozit de 20%.
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate
sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:
Art. 1 alin. (3): România este stat de
drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și
libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor
democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și
sunt garantate.;
Art. 15 alin. (2): Legea dispune numai
pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.;
Art. 41: (1) Dreptul la muncă nu poate fi
îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a
locului de muncă este liberă.
(2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea
privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și
al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal,
concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau
speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite
prin lege.;
Art. 42: (1) Munca forțată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forțată:
a) activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare,
precum și cele desfășurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive
religioase sau de conștiință;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condițiii
normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată;
c) prestațiile impuse în situația creată de calamități ori
de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale
stabilite de lege.;
Art. 47: (1) Statul este obligat să ia
măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure
cetățenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de
maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la
ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private,
prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială,
potrivit legii.;
Art. 78: Legea se publică în Monitorul Oficial al
României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată
ulterioară prevăzută în textul ei.
Examinând excepția de neconstituționalitate,
Curtea constată următoarele:
1. Dispozițiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005,
referitoare la art. 771
și 772
din Legea
nr. 571/2003, cu privire la definirea venitului din transferul
proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, precum și la stabilirea și
plata impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, nu
contravin principiului neretroactivității legii. Aceste texte de lege,
chiar dacă se referă la raporturi juridice preexistente datei intrării în vigoare
a legii, nu au caracter retroactiv, deoarece este cert că acestea vizează numai
actul de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Actul
juridic de dobândire a bunurilor imobiliare respective are importanță, ca
element al ipotezei normei juridice, doar pentru determinarea perioadei de timp
în care contribuabilii vizați au avut drept de proprietate asupra bunurilor
înstrăinate.
2. Prin art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005
s-a modificat și completat art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 138/2004 care prevedea intrarea în vigoare a acestei ordonanțe,
respectiv a modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 571/2003,
începând cu data de 1 ianuarie 2005. Aceste prevederi sunt menținute, dar
cu unele excepții prevăzute la alin. (1) lit. a) și b). Astfel,
la lit. a) se prevede intrarea în vigoare, începând cu data de 1 mai
2005, a dispozițiilor lit. a) a art. 42, alin. (2) al
art. 43, lit. k) a alin. (4) al art. 55, art. 76
și art. 77 din Legea nr. 571/2003, iar la lit. b) se prevede
intrarea în vigoare, începând cu data de 1 iunie 2005, a dispozițiilor lit. g) a
art. 41, lit. g) a art. 42, lit. a) a alin. (2) al
art. 65, alin. (1) al art. 66, alin. (4) și (41) ale art. 66,
alin. (2) al art. 67, lit. a), a1), a2), a3), e), e1) și g) ale
alin. (3) al art. 67, alin. (4) și (5) ale art. 67,
art. 771773, alin. (31) al art. 83,
lit. b) a alin. (4) al art. 83 din aceeași lege. Toate
aceste texte de lege au fost modificate sau nou-introduse prin Legea nr. 163/2005. Data
prevăzută la lit. a) este anterioară datei adoptării legii, iar cea
prevăzută la lit. b) este chiar data publicării legii în Monitorul
Oficial al României.
Curtea constată că un text de lege modificat sau nou-introdus nu
poate intra în vigoare înaintea împlinirii termenului prevăzut de art. 78
din Constituție, respectiv 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României a actului normativ modificator. Legea nr. 163/2005 a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 1 iunie 2005. Așa
fiind, Curtea constată că sunt contrare prevederilor art. 78 din
Constituție dispozițiile referitoare la intrarea în vigoare a textelor din
Legea nr. 571/2003, modificate ori nou-introduse prin Legea nr. 163/2005
la o dată anterioară sau chiar la data publicării acestei legi în Monitorul
Oficial al României.
3. Pentru a se asigura încasarea la bugetul de stat a
impozitului pe veniturile realizate din transferul proprietăților imobiliare,
art. 772 din Legea nr. 571/2003
prevede obligația notarilor publici, care autentifică actele între vii
translative ale dreptului de proprietate, de a calcula, de a încasa și de a
vira la bugetul de stat impozitul pe venit.
Înstrăinarea dreptului de proprietate asupra terenurilor se
poate face numai prin acte autentice. Autentificarea intră în atribuțiile
notarilor publici care prestează activitate în serviciul public. Aceștia
au obligația generală de a încasa și de a vira la bugetul de stat toate taxele
datorate pentru serviciul și activitățile prestate. În aceste condiții,
Curtea apreciază că obligația notarilor publici de a calcula, de a încasa și de
a vira impozitul la bugetul de stat nu poate fi calificată ca fiind excesivă
sau că echivalează cu impunerea prestării unei munci forțate.
4. Potrivit prevederilor art. 56 alin. (1) din
Constituție, Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin
taxe, la cheltuielile publice, iar art. 139 alin. (1) din
Legea fundamentală prevede că impozitele se stabilesc numai prin lege. Dispozițiile
art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, referitoare la art. 771
și art. 772
din Legea
nr. 571/2003, sunt conforme principiului privind impozitarea veniturilor
de orice natură și nu încalcă prevederile constituționale ale art. 47
referitoare la obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai
decent. De altfel, Curtea reține că nu se impozitează suma obținută în
urma înstrăinării dreptului de proprietate, ci doar venitul net obținut,
reprezentat prin diferența favorabilă dintre valoarea de înstrăinare și
valoarea de bază a bunului înstrăinat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și
art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11
alin. (1) lit. A.d), al art. 32 și art. 33 din Legea
nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
republicată,
C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E:
Admite, în parte, excepția de
neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că:
dispozițiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
referitoare la dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) și
b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004, sunt
neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 78 din
Constituție;
dispozițiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
referitoare la dispozițiile art. 771
și art. 772
din Legea
nr. 571/2003, sunt constituționale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2005.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și
Guvernului.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA |
Magistrat-asistent șef, Doina Suliman |