Decizia Curţii Constituţionale nr. 567/2004

M. Of. nr. 155 din 22 februarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 567

din 20 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Dana Titian − procuror

Cristina Cătălina Turcu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Grigoraş în Dosarul nr. 3.481/2004 al Judecătoriei Oneşti. 

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 decembrie 2004 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispuns amânarea pronunţării la data de 20 decembrie 2004. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.481/2004, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia a fost ridicată de Vasile Grigoraş într-o cauză având ca obiect contestaţia la executare promovată de contestatoarea Societatea Comercială „Magna Arena” − S.R.L. din Oneşti, în contradictoriu cu autorul excepţiei. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privitor la statul de drept şi dreptate, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 4 alin. (2) privitor la egalitatea între cetăţeni, ale art. 21 privitor la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 41 alin. (1) privitor la dreptul la muncă, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 115 privitor la delegarea legislativă şi ale art. 73 alin. (3) lit. c) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului deputaţilor şi al senatorilor. 

Autorul susţine că textul atacat contravine prevederilor constituţionale menţionate mai sus, deoarece împiedică persoanele să îşi aleagă un avocat care îndeplineşte un mandat de parlamentar. 

Astfel, susţine autorul excepţiei, este nedrept ca justiţiabilii să nu-şi poată alege avocatul pe care îl doresc, pentru simplul motiv că acesta îndeplineşte un mandat în serviciul poporului. Această interdicţie apare nu numai ca un act de nedreptate, ci şi ca o încălcare a principiului egalităţii în drepturi consacrat prin art. 16 din Constituţie, precum şi a principiilor prevăzute în art. 4 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, îngrădirea posibilităţilor de liberă alegere a unui avocat contravine prevederilor art. 21 şi 24 din Legea fundamentală. 

În altă ordine de idei, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale şi pentru faptul că prevăd o incompatibilitate pentru membrii Parlamentului, aceea de a-şi exercita profesia de avocat în anumite cauze, incompatibilitate care, potrivit art. 71 alin. (3) şi art. 115 din Constituţie, nu putea fi instituită pe calea unei ordonanţe de urgenţă, ci numai prin lege organică. 

Judecătoria Oneşti nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 a reglementat incompatibilităţi pentru deputaţi şi senatori, de aceea Parlamentul, prin Legea nr. 280/2004 de aprobare a ordonanţei, a modificat-o, în sensul că actul normativ pe care aceasta îl completează, introducând art. 82¹, este Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 

Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 nu încalcă principiul dreptăţii consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, ci, dimpotrivă, vine în susţinerea acestuia, prin asigurarea independenţei parlamentarilor faţă de influenţe exterioare ori faţă de diferite interese private. Nu se poate reţine o încălcare a art. 16 şi a art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât dispoziţiile se aplică tuturor cetăţenilor cu statut de parlamentar, care exercită profesia de avocat, fără a crea discriminări între aceştia. Părţile îşi pot alege un avocat care să nu aibă incompatibilităţi legale în privinţa acordării de asistenţă juridică, astfel că nu se poate reţine o încălcare, prin prevederile legale atacate, a art. 21 şi art. 24 din Constituţie. 

Susţinerea potrivit căreia textul atacat ar încălca art. 41 alin. (1) din Constituţie, privitor la dreptul la muncă, şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi este inadmisibilă prin prisma art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, deoarece nu are legătură cu soluţionarea dosarului, ci se referă la încălcarea drepturilor avocatului parlamentar, care nu este parte în cauza în care a fost ridicată excepţia. 

Art. 115 şi art. 73 alin. (3) lit. c) din Legea fundamentală nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât „privesc modul de reglementare a statutului parlamentarului”, critica de neconstituţionalitate cu privire la acestea fiind inadmisibilă. 

Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

„Faptul că avocatul care se află în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate să pledeze în anumite cauze nu constituie o încălcare a principiului constituţional al statului de drept, deoarece prin această modalitate legiuitorul a înţeles să asigure parlamentarului o autoritate morală de necontestat.”

Dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Constituţie, care consacră dreptul la apărare, nu se referă la un anumit avocat. Dreptul la apărare trebuie exercitat într-un cadru legal, partea interesată putând opta pentru alegerea unui avocat care îndeplineşte condiţiile legale pentru a o asista sau a o reprezenta în cauza dedusă judecăţii. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 280/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 29 iunie 2004, având următorul conţinut:

− „Art. I. − După articolul 82 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un articol nou, articolul 82¹, cu următorul cuprins:

«Art. 82¹. − (1) Deputatul sau senatorul care, pe durata exercitării mandatului de parlamentar, doreşte să exercite şi profesia de avocat nu poate să pledeze în cauzele ce se judecă de către judecătorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenţă juridică la parchetele de pe lângă aceste instanţe. 

(2) Deputatul sau senatorul aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) nu poate acorda asistenţă juridică învinuiţilor sau inculpaţilor şi nici nu îi poate asista în instanţe în cauzele penale privind:

a) infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;

b) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare;

c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legătură cu traficul de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare;

d) infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu modificările ulterioare;

e) infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în art. 155−173 din Codul penal;

f) infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei, prevăzute în art. 259−272 din Codul penal;

g) infracţiunile contra păcii şi omenirii, prevăzute în art. 356−361 din Codul penal. 

(3) Deputatul sau senatorul aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) nu poate să pledeze în cauzele civile sau comerciale împotriva statului, a autorităţilor sau instituţiilor publice, a companiilor naţionale ori a societăţilor naţionale în care acestea sunt părţi. De asemenea, nu poate să pledeze în procese intentate statului român, în faţa instanţelor internaţionale. 

(4) Prevederile alin. (1)−(3) nu se aplică în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acordă asistenţă ori reprezentare soţului sau rudelor până la gradul IV inclusiv.»“

Curtea Constituţională a fost sesizată de instanţa de judecată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 9 septembrie 2003, însă, din motivarea excepţiei, aşa cum a fost formulată de către autor şi reţinută în încheierea de sesizare, rezultă că obiectul acesteia îl formează dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. 

Ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională, prin punctul 1 al articolului unic al Legii nr. 280/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 29 iunie 2004, titlul ordonanţei a fost modificat, dându-i-se următorul cuprins: „ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ privind completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.”

Prin punctul 2 al articolului unic din această lege, textul criticat a fost modificat, însă conţine aceeaşi soluţie legislativă, aşa încât, prin prezenta decizie, Curtea Constituţională se va pronunţa asupra art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privitoare la statul de drept şi dreptate, cu cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi cu cele ale art. 4 alin. (2) privitoare la egalitatea între cetăţeni, cu cele ale art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie, cu cele ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, cu cele ale art. 41 alin. (1) privitoare la dreptul la muncă, cu cele ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cu cele ale art. 115 privitoare la delegarea legislativă şi cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. c) referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului deputaţilor şi al senatorilor. 

Din analiza actelor existente la dosarul instanţei, Curtea Constituţională reţine că acţiunea introdusă de Societatea Comercială „Magna Arena” − S.R.L. din Oneşti are ca obiect contestaţia la executare făcută împotriva executării silite începute la cererea creditorului Vasile Grigoraş, autorul excepţiei. În această situaţie Curtea observă că textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii. 

Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, Curtea constată că, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţia urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1−3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă,

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Vasile Grigoraş în Dosarul nr. 3.481/2004 al Judecătoriei Oneşti. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2004.