Decizia Curţii Constituţionale nr. 561/2004

M. Of. nr. 108 din 2 februarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 561

din 16 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Dana Titian − procuror

Daniela Ramona Mariţiu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gheorghe Cană în Dosarul nr. 559/COM/2004 al Tribunalului Galaţi − Secţia comercială. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu conţin dispoziţii de natură să instituie nici privilegii şi nici discriminări, fiind aplicabile pentru toţi pensionarii care se află în ipoteza normei legale. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, statuând că ele nu contravin dispoziţiilor constituţionale. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 

Prin Încheierea din 17 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 559/COM/2004, Tribunalul Galaţi − Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gheorghe Cană. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţia de lege criticată încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Arată că art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, este neconstituţional, deoarece produce efecte discriminatorii între persoanele pensionate anterior datei de 1 aprilie şi cele pensionate ulterior. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 180 alin. (2), în forma modificată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, sunt în contradicţie şi cu prevederile art. 2 şi cu cele ale art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. 

Tribunalul Galaţi − Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu instituie nici privilegii, nici discriminări, acestea fiind deopotrivă aplicabile pentru toţi pensionarii care se află în situaţii identice. Principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu presupune uniformitate, în cazul unor situaţii diferite în care se află anumite categorii de cetăţeni justificându-se soluţii legislative diferite, fără ca acestea să fie considerate ca fiind discriminatorii. Dispoziţiile de lege criticate prevăd determinarea punctajului mediu anual al fiecărui pensionar prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislaţiei anterioare la valoarea unui punct de pensie stabilit în condiţiile art. 80 din Legea nr. 19/2000. Determinarea punctajului mediu anual se face în aceleaşi condiţii pentru toate persoanele pensionate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi urmează a se avea în vedere la recalcularea şi recorelarea pensiilor, operaţiune ce se efectuează eşalonat în timp, în funcţie de posibilităţile financiare. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul legal criticat nu conţine dispoziţii de natură să instituie nici privilegii şi nici discriminări, fiind aplicabil pentru toţi pensionarii care se află în situaţii identice, respectiv beneficiază de pensii stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. Dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională statuând prin Decizia nr. 476 din 9 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 11 februarie 2004, şi Decizia nr. 155 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 6 mai 2004, că aceste dispoziţii nu încalcă nici o prevedere constituţională. 

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că data pensionării, care poate fi anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat, cele două categorii de pensionari care se stabilesc în funcţie de această dată fiind supuse, în consecinţă, unor regimuri juridice diferite. Totodată, textul legal criticat se aplică tuturor categoriilor de pensionari care îndeplinesc aceleaşi condiţii de pensionare. În continuare, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 155 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 6 mai 2004, şi Decizia nr. 70 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, a statuat că dispoziţiile art. 180 alin. (2) sunt constituţionale. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. 

Textul de lege criticat are următorul conţinut: 

− Art. 180 alin. (2): „CNPAS va lua măsurile necesare astfel încât la data intrării în vigoare a prezentei legi să determine punctajul mediu anual al fiecărui pensionar, prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislaţiei anterioare, pe categoriile de pensii prevăzute la art. 40, din care s-a dedus contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, datorată conform legii, la valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile art. 80.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (8) din Constituţia României, ce au următorul conţinut: 

− Art. 16 alin. (1): „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 44 alin. (8): „(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 prevede determinarea punctajului mediu anual al fiecărui pensionar „prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislaţiei anterioare (...) la valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile art. 80”, fără a institui privilegii sau discriminări, acest text fiind deopotrivă aplicabil pentru toţi pensionarii care se află în situaţii identice. Determinarea punctajului mediu anual al fiecărei persoane este un procedeu de natură tehnică şi se face în aceleaşi condiţii pentru toate persoanele pensionate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi urmează a se avea în vedere la recalcularea şi recorelarea pensiilor, operaţiune ce se efectuează eşalonat în timp, în funcţie de posibilităţile financiare existente. Curtea constată că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia art. 180 din Legea nr. 19/2000 încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât această critică este infirmată de chiar conţinutul textului criticat, care reglementează o procedură tehnică prin a cărei aplicare, în timp, se urmăreşte înlăturarea discrepanţelor inerente între cei pensionaţi sub imperiul legii anterioare şi cei pensionaţi după intrarea în vigoare a noii reglementări. Existenţa unor asemenea discrepanţe nu îndreptăţeşte însă calificarea reglementării ca fiind discriminatorie şi, prin aceasta, neconstituţională, esenţială fiind voinţa legiuitorului de a le elimina, chiar dacă un atare deziderat se realizează printr-un proces cu derulare în timp, şi nu dintr-o dată, ceea ce, pentru raţiuni evidente, nu este practic posibil. De altfel, alin. (7) al art. 180 elimină posibilitatea diminuării unor drepturi stabilite pe baza legislaţiei anterioare, prevăzând că, „În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos”. 

De asemenea, Curtea reţine că data pensionării, care poate fi anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, generează situaţii juridice diferite care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat, cele două categorii de pensionari care se stabilesc în funcţie de această dată fiind supuse, în consecinţă, unor regimuri juridice diferite. Dacă s-ar fi prevăzut că pensiile stabilite pe baza legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se recalculează în condiţiile şi conform criteriilor prevăzute de noua reglementare, printr-o eventuală extindere a incidenţei Legii nr. 19/2000 asupra unor situaţii din trecut s-ar ajunge la o dispoziţie ce ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. 

În sensul celor expuse mai sus Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 255 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004, Decizia nr. 342 din 5 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 24 februarie 2003, Decizia nr. 155 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 6 mai 2004, Decizia nr. 70 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003. 

În ceea ce priveşte invocarea, de către autorul excepţiei, a prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, Curtea reţine că aceste dispoziţii reprezintă garanţii ale dreptului de proprietate prin care se prevede interzicerea confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii acestei averi. Acest fapt presupune că sarcina probei caracterului ilicit al unei averi revine celui ce afirmă un asemenea lucru, iar în situaţia unor bunuri care sunt destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, acestea pot fi confiscate în condiţiile legii. 

Aşa fiind, Curtea constată că aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţă pentru soluţionarea cauzei deduse controlului. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gheorghe Cană în Dosarul nr. 559/COM/2004 al Tribunalului Galaţi − Secţia comercială. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din 16 decembrie 2004.