Decizia Curţii Constituţionale nr. 555/2004

M. Of. nr. 145 din 17 februarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 555

din 16 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Nicoleta Grigorescu − procuror

Cristina Cătălina Turcu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Tanko Robert în Dosarul nr. 1.516/2004 al Tribunalului Harghita.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul acesteia. Raţiunea pentru care a fost abrogat alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală a fost aceea a înlăturării posibilităţii tergiversării cauzelor prin exercitarea abuzivă a căii de atac a recursului împotriva încheierilor prin care se respingea cererea de autorizare.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 20 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.516/2004, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Tanko Robert într-o cauză având ca obiect cererea prin care a fost recuzată întreaga instanţă, respectiv Judecătoria Miercurea-Ciuc.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 din Constituţie privitoare la universalitate, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 49, art. 114 şi art. 128 care, după revizuirea Constituţiei, au fost cuprinse în art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în art. 115 referitor la delegarea legislativă şi în art. 129 privitor la folosirea căilor de atac. Sunt încălcate de asemenea, în opinia autorului, art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privitor la dreptul la un proces echitabil, mai exact condiţiile privind termenul rezonabil şi judecarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, precum şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul persoanelor de a fi judecate de către un tribunal independent şi imparţial.

Autorul susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 nu au fost supuse spre aprobare Parlamentului în termenul prevăzut de Legea fundamentală şi că aplicarea acesteia îl lipseşte de exercitarea unei căi de atac, ducând totodată la judecarea procesului de către judecători care nu îndeplinesc condiţia imparţialităţii.

Tribunalul Harghita opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât scopul în care este instituit dreptul părţilor în procesul penal de a formula cerere de recuzare este acela al prevenirii injustiţiei care ar rezulta din soluţionarea cauzei cu participarea unei persoane incompatibile. Prin soluţionarea cererii de recuzare instanţa ierarhic superioară analizează toate motivele invocate, astfel încât nu mai este necesară instituirea unei căi de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii, deoarece s-ar ajunge la tergiversarea nejustificată a soluţionării cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, reglementată în acord cu prevederile art. 126 alin. (2), art. 127 şi art. 129 din Constituţie. Stabilirea căilor de atac şi a condiţiilor în care acestea se exercită reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului care, în scopul asigurării celerităţii procesului, a optat pentru renunţarea la calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Accesul liber la justiţie este asigurat inculpatului prin faptul că „încheierea poate fi atacată o dată cu sentinţa sau decizia pronunţată în fond”. Prevederile art. 15 şi 115 din Constituţie nu au legătură cu excepţia de neconstituţionalitate, fiind irelevante în soluţionarea acesteia.

Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, „având motivată urgenţa în cuprinsul ei”, iar celelalte articole invocate de autor în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate,

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având următorul cuprins:

„Articol unic − Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.”

Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 159 din 14 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, va avea următorul conţinut: „”Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi dosarul se înaintează de îndată instanţei de recurs. Recursul se judecă în termen de 3 zile din momentul primirii, în camera de consiliu, cu participarea părţilor.”“

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 din Constituţie privitoare la universalitate, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 49, ale art. 114 şi 128 care, după revizuirea Constituţiei, au fost cuprinse în art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în art. 115 referitor la delegarea legislativă şi în art. 129 privitor la folosirea căilor de atac. Sunt încălcate de asemenea, în opinia autorului, art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privitor la dreptul la un proces echitabil, mai exact condiţiile privind termenul rezonabil şi judecarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, precum şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul persoanelor de a fi judecate de către un tribunal independent şi imparţial.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că susţinerea autorului acesteia în sensul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 s-a aplicat mai înainte de a fi fost trimisă Parlamentului spre aprobare, conform art. 115 din Constituţie, este nefondată, deoarece, din verificările efectuate de Curte, ordonanţa a fost depusă spre dezbatere la Senat la data de 30 iunie 2004.

Sunt, de asemenea, nefondate susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la folosirea căilor de atac şi a dreptului persoanelor de a fi judecate de către un tribunal independent şi imparţial, prevăzute de art. 21 şi de art. 129 din Constituţie, de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare − măsură adoptată de legiuitor prin dispoziţia legală atacată − se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac şi nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părţile în proces în condiţiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluţionează însuşi procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părţile au deschise căile de atac prevăzute de lege.

Nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei în sensul că înlăturarea căii de atac împotriva respingerii recuzării constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiţie, deoarece încheierea de respingere a recuzării este pronunţată chiar de o instanţă de judecată, adică de un organ de justiţie, şi nici susţinerea că absenţa căii de atac împotriva acestei încheieri împiedică judecarea cauzei într-un termen rezonabil, fiind evident că dispoziţia legală atacată are drept consecinţă tocmai scurtarea duratei procesului.

În ceea ce priveşte echitatea procesului, aceasta este asigurată prin aplicarea egală, faţă de toate părţile în proces, a normelor de procedură după care se desfăşoară judecata. În această ordine de idei este de observat că şi dispoziţia prin care s-a înlăturat recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării se aplică faţă de toate părţile în proces.

În sfârşit, nu se poate primi susţinerea privind încălcarea art. 129 din Constituţie care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, de unde rezultă libertatea legiuitorului de a institui şi de a reveni asupra reglementării unor căi de atac, desigur, cu respectarea celorlalte norme şi principii ale Legii fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Tanko Robert în Dosarul nr. 1.516/2004 al Tribunalului Harghita.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2004.