Decizia Curţii Constituţionale nr. 551/2004

M. Of. nr. 79 din 24 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 551

din 16 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Predescu − judecător

Dana Titian − procuror

Valentina Bărbăţeanu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, excepţie ridicată de Bebe Dana în Dosarul nr. 325/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia − Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că este vădit neîntemeiată, întrucât art. 2 din Constituţie nu prevede supunerea legilor spre aprobare pe calea referendumului. Legea criticată nu încalcă nici prevederile constituţionale ale art. 4, aceasta reglementând cadrul specific de exercitare a profesiei de detectiv particular.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 18 din 30 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 325/2004, Curtea de Apel Alba Iulia − Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Bebe Dana într-o cauză civilă având ca obiect obligarea Inspectoratului General al Poliţiei Române şi a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Hunedoara la eliberarea, pe numele reclamantului, a atestatului de detectiv particular.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că Legea nr. 329/2003 este în întregime neconstituţională, întrucât nu a fost votată prin referendum, conform art. 2 din Constituţie, şi deoarece la adoptarea acesteia nu a fost respectată procedura prevăzută de Constituţie. În acest sens afirmă că „legea a fost promulgată înainte de a fi adoptată, respectiv înainte de a fi sesizat Preşedintele României, în vederea promulgării”. De asemenea, mai susţine că legea criticată „este discriminatorie în raport cu celelalte societăţi şi profesii”, aflându-se în contradicţie cu ansamblul prevederilor Constituţiei.

Curtea de Apel Alba Iulia − Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru că „adoptarea şi promulgarea Legii nr. 329/2004 s-a făcut în concordanţă cu prevederile constituţionale referitoare la modalitatea de adoptare şi promulgare a legilor”. Apreciază, de asemenea, că legea criticată nu conţine dispoziţii discriminatorii, ci, dimpotrivă, „oferă garanţia respectării valorilor fundamentale ale unei societăţi de drept, delimitând cadrul de exercitare a profesiei de detectiv particular şi persoanele care pot să exercite această profesie”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, procedura de adoptare a Legii nr. 329/2004 fiind „în strictă concordanţă cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în Secţiunea a 3-a, Legiferarea, din Capitolul I al Titlului III din Constituţia României, nemodificată”. În acest sens arată că adoptarea legii criticate s-a făcut, de către cele două Camere ale Parlamentului, la data de 26 iunie 2003, cu procedura prevăzută de art. 74 alin. (1) din Constituţia nemodificată, iar după adoptare a fost promulgată prin Decretul nr. 464 din 7 iulie 2003. După promulgare, legea a fost numerotată şi datată, devenind Legea nr. 329 din 8 iulie 2003. În continuare, apreciază că legea ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu încalcă nici prevederile art. 2 din Constituţie, acestea neprevăzând obligativitatea supunerii aprobării prin referendum a legilor. Precizează că, în conformitate cu art. 151 alin. (3) din Constituţie, doar în cazul legilor de revizuire a Constituţiei este obligatorie aprobarea acestora prin referendum, pentru celelalte legi procedura de legiferare fiind prevăzută distinct în Legea fundamentală. În ceea ce priveşte critica privind caracterul discriminatoriu al Legii nr. 329/2003 în raport cu celelalte societăţi sau profesii, arată că aceasta „are un obiect distinct, specific de reglementare, iar dispoziţiile pe care le conţine exprimă voinţa legiuitorului”, observând, totodată, că autorul excepţiei nu precizează prevederile constituţionale care ar fi încălcate de dispoziţiile legii criticate.

Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 329/2003 faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceasta, deoarece dispoziţiile legii criticate nu instituie privilegii sau discriminări între persoanele prevăzute de ipoteza normei juridice, prevederile sale aplicându-se tuturor persoanelor atestate în condiţiile legii în discuţie şi care desfăşoară activităţi specifice de investigare. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 76 şi ale art. 77 din Constituţie, opinează că „numai Curtea Constituţională poate stabili dacă procedura prin care s-a adoptat legea privind exercitarea profesiei de detectiv particular este cea conformă cu dispoziţiile constituţionale”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 23 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, legea criticată contravine dispoziţiilor art. 2 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:

− Art. 2: „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Din motivarea excepţiei se deduce că autorul acesteia îşi întemeiază critica de neconstituţionalitate şi pe prevederile art. 76 şi ale art. 77 din Constituţie, care au următorul cuprins:

− Art. 76: „(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.”;

− Art. 77: „(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.”

De asemenea, autorul excepţiei susţine că Legea nr. 329/2003 este contrară tuturor prevederilor Constituţiei.

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se observă că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 2 din Constituţie, întrucât acest text constituţional atribuie poporului român suveranitatea naţională, stabilind modalităţile de exercitare a acesteia. Textul din Constituţie invocat nu prevede nicidecum necesitatea supunerii legilor aprobării prin referendum în vederea adoptării acestora.

Urmărind procesul legislativ de adoptare a Legii nr. 329/2003, se observă că a fost respectată procedura reglementată în secţiunea a 3-a, intitulată Legiferarea, din capitolul I al titlului III din Constituţie. Astfel, la 26 iunie 2003 a fost dezbătut şi adoptat separat în plenul Camerei Deputaţilor şi în plenul Senatului raportul comisiei de mediere asupra proiectului de lege şi, tot în aceeaşi zi, legea a fost depusă la secretarii generali ai celor două Camere, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra constituţionalităţii legii. Pe data de 3 iulie 2003, legea a fost trimisă Preşedintelui României în vederea promulgării, aceasta fiind promulgată prin Decretul nr. 464 din 7 iulie 2003. Pe 8 iulie 2003, legea a fost înregistrată sub nr. 329/2003 şi, ulterior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 23 iulie 2003. Din această succesiune temporală se desprinde concluzia că nu este întemeiată critica autorului excepţiei conform căreia „legea a fost promulgată înainte de a fi adoptată, respectiv înainte de a fi sesizat Preşedintele României, în vederea promulgării”.

Nici susţinerea referitoare la caracterul discriminatoriu al acestei legi „în raport cu celelalte societăţi şi profesii” nu poate fi primită. Conform art. 4 alin. (2) din Constituţie, este interzisă discriminarea cetăţenilor pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. Legea în discuţie nu poate fi considerată neconstituţională nici sub acest aspect, întrucât nu instituie nici discriminări, nici privilegii destinatarilor săi, prevederile sale aplicându-se în mod egal tuturor celor ce desfăşoară acele activităţi ce cad sub incidenţa ei. Curtea Constituţională a statuat prin numeroase decizii că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite. Nu poate fi făcută o apreciere a tratamentului juridic aplicat unei persoane decât prin raportare la grupul profesional din care aceasta face parte, fiecare profesie având reguli proprii de exercitare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, excepţie ridicată de Bebe Dana în Dosarul nr. 325/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia − Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2004.