Decizia Curții Constituționale nr. 550/2004

M. Of. nr. 93 din 28 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 550

din 16 decembrie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 164, art. 168−170, art. 183 alin. (1) lit. a) și art. 184 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Predescu − judecător

Dana Titian − procuror

Valentina Bărbățeanu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 162−165, art. 178 alin. (1) lit. a) și art. 179 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Kronmat” − S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 1.553/COM/2004 al Tribunalului Brașov − Secția comercială și de contencios administrativ. 

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Magistratul-asistent aduce la cunoștință Curții faptul că la data de 15 decembrie 2004 autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în scopul angajării unui apărător. 

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune admiterii acesteia. Deliberând, Curtea respinge cererea ca neîntemeiată, fiind insuficient motivată. 

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a art. 164 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, ca urmare a faptului că la data la care excepția a fost ridicată prevederile acestui articol erau abrogate prin art. I pct. 115 din Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În continuare precizează că celelalte texte de lege criticate au căpătat, în urma republicării ordonanței în discuție, o nouă numerotare. În legătură cu acestea apreciază că este neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, nefiind încălcat principiul liberului acces la justiție, întrucât soluționarea contestației la executare are loc în fața instanței de judecată, conform dispozițiilor din Codul de procedură civilă. 

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 

Prin Încheierea din 15 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.553/COM/2004, Tribunalul Brașov − Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 162−165, art. 178 alin. (1) lit. a) și art. 179 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. 

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercial㠄Kronmat” − S.R.L. din Brașov într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării, formulate împotriva unui titlu executoriu și a unei somații de plată emise de Direcția Controlului Fiscal Brașov. 

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia pretinde că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor art. 21 și ale art. 126 din Constituție. Astfel, în cadrul procedurii contestației la executarea silită nu se prevede posibilitatea contestatorului de a adresa instanțelor de judecată cerere de suspendare a executării hotărârii pronunțate în cadrul procedurii fiscale, ceea ce, în optica autorului, „îngrădește absolut accesul la justiție”. De asemenea, pretinde că accesul său la justiție „este golit de conținut”, întrucât este obligat să atace o decizie emisă de organul de control fiscal, pe care acesta „o poate suspenda prin proprie voință”. Susține c㠄prin dispozițiile art. 178 din Codul de procedură fiscală s-a creat posibilitatea ca, în mod abuziv, să se obstrucționeze accesul la justiție prin suspendarea procedurii de soluționare a contestațiilor pe baza unor sesizări făcute organelor penale de către organe care fac parte din aceeași instituție din care fac parte și organele competente să soluționeze contestația și care dispun suspendarea acesteia”. În continuare, afirmă c㠄prevederile art. 178 din Codul de procedură fiscală încalcă liberul acces la justiție și necesitatea soluționării cererilor într-un termen rezonabil prin posibilitatea pe care o conferă unor organe administrative, care nu se confundă cu instanțele judecătorești vizate de art. 126 din Constituție, să suspende soluționarea contestațiilor”. 

Tribunalul Brașov − Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate necontravenind dispozițiilor art. 21 și 126 din Constituție. În acest sens, arată că întreaga procedură de soluționare a contestației la executarea silită, reglementată de art. 162−165 din Codul de procedură fiscală, se desfășoară în fața instanțelor de judecată. De asemenea, precizează că, deși Codul de procedură fiscală nu prevede posibilitatea organului administrativ care soluționează contestația formulată împotriva actului fiscal „de a dispune suspendarea executării numai în condițiile art. 179 alin. (2), nici un text de lege nu îngrădește posibilitatea de a solicita instanței, în temeiul art. 403 și 581 din Codul de procedură civilă, să dispună suspendarea executării până la soluționarea contestației împotriva actelor administrative fiscale, reglementată de art. 169−179 din Codul de procedură fiscală”. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instituției Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 

Guvernul precizează că art. 164 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost abrogat prin art. I pct. 115 din Legea nr. 174/2004, de aprobare a ordonanței. Ulterior sesizării instanței, Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 162, 163 și 165, criticate de autorul excepției, se regăsesc la art. 168−170 din forma republicată, iar art. 178 alin. (1) lit. a) și art. 179, la art. 183 și, respectiv, art. 184 din forma republicată. Din această perspectivă apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 164 este inadmisibilă, ca urmare a abrogării exprese a acestuia. În ceea ce privește celelalte texte de lege criticate, consideră că acestea nu încalcă în nici un fel dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției, prin procedurile reglementate de Codul de procedură fiscală nefiind obstrucționat accesul liber la justiție. Afirmă, în acest sens, c㠄întreaga procedură stabilită la art. 168, art. 169 și art. 170 din Codul de procedură fiscală se desfășoară în fața instanțelor de judecată”. De asemenea, arată că procedura de soluționare a contestațiilor pe cale administrativ-jurisdicțională, prevăzută la art. 174−187 din Codul de procedură fiscală, republicat, nu îngrădește posibilitatea de a solicita instanței, în condițiile legii, să dispună suspendarea executării până la soluționarea contestației împotriva actelor administrative fiscale. 

Avocatul Poporului face, în legătură cu modificările legislative intervenite asupra textelor de lege supuse controlului de constituționalitate, aceleași precizări ca și cele formulate de Guvern în punctul său de vedere. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 168, 169, 170, a art. 183 alin. (1) lit. a) și a art. 184 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 față de prevederile art. 21 din Constituție, consideră că nu poate fi primită, întrucât nu contravin în nici un mod dreptului persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime. Mai arată că judecarea contestației la executarea silită se face potrivit art. 168, în procedură de urgență, fiind asigurate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, un proces echitabil. De asemenea, consideră că nici critica de neconstituționalitate a art. 168 și 170 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, prin raportare la dispozițiile art. 126 din Constituție, nu este întemeiată, deoarece nu este exclus controlul judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităților publice, realizat potrivit procedurilor de judecată stabilite prin lege. Apreciază, în continuare, că dispozițiile art. 126 din Constituție nu au incidență în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 183 alin. (1) lit. a) și art. 184 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. 

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: 

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost ridicată în fața instanței de fond, îl constituie dispozițiile art. 162, 163, 164, 165, ale art. 178 alin. (1) lit. a) și ale art. 179 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004. Ulterior sesizării Curții, Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 162 a devenit art. 168, art. 163 a devenit art. 169, art. 165 a devenit art. 170, art. 178 alin. (1) lit. a) a devenit art. 183 alin. (1) lit. a), iar art. 179 a devenit art. 184. Conținutul normativ al textelor de lege criticate este neschimbat în forma republicată față de cel din forma inițială. Acesta este următorul: 

− Art. 168: „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. 

(2) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. 

(3) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”;

− Art. 169: (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: 

a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;

b) contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă. 

(2) Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. 

(3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.”;

− Art. 170: (1) La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit. 

(2) La cererea părții interesate instanța poate decide, în cadrul contestației la executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate comună cu alte persoane. 

(3) Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată. 

(4) În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire. 

(5) În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.”;

− Art. 183 alin. (1) lit. a): „(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: 

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;”;

− Art. 184: „(1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. 

(2) Organul de soluționare a contestației poate suspenda executarea actului administrativ atacat până la soluționarea contestației, la cererea temeinic justificată a contestatorului. 

(3) Dacă se suspendă executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda și executarea deciziei de impunere ulterioare. 

(4) Organele de soluționare pot dispune instituirea măsurilor asigurătorii de către organul fiscal competent în condițiile prezentului cod.”

De asemenea, în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată a reținut ca obiect al excepției de neconstituționalitate și art. 164 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, cu toate că la data invocării excepției acesta era abrogat expres prin dispozițiile art. I pct. 115 din Legea nr. 174/2004. 

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textele de lege criticate contravin art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție și art. 126 din Constituție, referitor la instanțele judecătorești. 

Din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă următoarele: 

Deși la data invocării excepției de neconstituționalitate art. 164 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 era abrogat expres, prin art. I pct. 115 din Legea nr. 174/2004 instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională și cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor acestui articol. Conținutul său nefiind preluat în actul normativ abrogator, excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor (...) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]”. 

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate ale celorlalte texte de lege ce formează obiectul excepției nu se poate reține temeinicia acestora. Susținerea autorului, conform căreia în cadrul procedurii contestației la executarea silită nu se prevede posibilitatea contestatorului de a adresa instanțelor de judecată cerere de suspendare a executării hotărârii pronunțate în cadrul procedurii fiscale, trebuie analizată prin prisma ansamblului legislației ce reglementează soluționarea contestației la executarea silită. Astfel, contestatorul are posibilitatea de a introduce o asemenea cerere, în temeiul art. 403 și 581 din Codul de procedură civilă, precum și al art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Din această perspectivă, dreptul său de liber acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție, poate fi pe deplin valorificat, neputându-se reține încălcarea dispozițiilor constituționale menționate. Mai mult decât atât, art. 187 din Codul de procedură fiscală conferă contestatorului dreptul de a ataca la instanța de contencios administrativ decizia de suspendare a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, emisă de organul competent. 

Nu este justificată nici critica de neconstituționalitate întemeiată pe prevederile art. 126 din Constituție. Privitor la acest aspect, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 409 din 12 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, următoarele: „Asemenea proceduri, în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor introduse de persoanele interesate este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție − caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective −, ele fiind specifice funcției administrative. 

Actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, așadar, acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată.”

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E: 

I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 164 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Kronmat” − S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 1.553/COM/2004 al Tribunalului Brașov − Secția comercială și de contencios administrativ. 

II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 168−170, art. 183 alin. (1) lit. a) și ale art. 184 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. 

Definitivă și general obligatorie. 

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2004. 

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu