Decizia Curţii Constituţionale nr. 54/2004

M. Of. nr. 235 din 17 martie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 54

din 12 februarie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Ioana Marilena Chiorean − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Mariana Moroşanu în Dosarul nr. 8.297/2003 al Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 8.297/2003, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Mariana Moroşanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii comerciale formulate, în baza Legii nr. 64/1995, de creditorii RADET Iaşi şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi împotriva autoarei excepţiei, în calitatea sa de administrator al debitoarei Societatea Comercială „Instant Company” − S.R.L. din Iaşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile criticate instituie o discriminare între administratorii societăţilor cu capital privat şi cei ai societăţilor cu capital de stat, în favoarea acestora din urmă, întrucât aceştia „sunt absolviţi de orice obligaţie în a achita datoriile societăţilor comerciale la care ei au fost administratori”.

Tribunalul Iaşi opinează că dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, întrucât norma constituţională menţionată „nu vizează exerciţiul acţiunilor intentate celor care, prin acte frauduloase, au prejudiciat pe creditorii societăţii”. Pe de altă parte, nu se înfrânge egalitatea de tratament a debitorilor, suspendarea procedurilor vizate de dispoziţiile criticate pe o perioadă limitată de timp fiind justificată de satisfacerea unui interes general, fără a se crea o situaţie mai favorabilă debitorilor societăţii comerciale cu capital de stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât obiectul litigiului dedus soluţionării instanţei de fond îl constituie cererea de angajare a răspunderii personale a administratorului unei societăţi comerciale supuse reorganizării judiciare şi falimentului, în temeiul art. 124−127 din Legea nr. 64/1995, iar dispoziţiile legal criticate − art. 129 din aceeaşi lege − nu au incidenţă în cauză. Astfel, soluţionarea cauzei nu depinde de prevederile legale criticate.

Cu privire la aspectele de fond ale excepţiei, apreciază că dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 64/1995 reprezintă o aplicaţie specială a prevederilor art. 135 din Constituţia României, potrivit cărora statul trebuie să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, „protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional şi, nu în ultimul rând, crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii”.

Datorită existenţei unor blocaje financiare în activitatea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cauzate în principal de lipsa lichidităţilor necesare achitării arieratelor financiare, aplicarea procedurii falimentului faţă de asemenea societăţi comerciale ar fi putut antrena consecinţe deosebit de grave asupra întregului sistem economico-financiar.

Măsura suspendării prevăzute de art. 129 din Legea nr. 64/1995 răspunde exigenţei formulate de Legea fundamentală, fiind menită să salveze societăţile comerciale aflate în dificultate şi capitalurile acestora, pentru a-şi putea îndeplini în continuare funcţiile economice pentru care au fost create − deci, pentru a asigura libertatea comerţului.

Totodată, menţionează că art. 129 nu stabileşte o inaplicabilitate a dispoziţiilor art. 124−127 faţă de administratorii societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, aşa cum în mod eronat susţine autoarea excepţiei. Aceste organe de conducere sunt pe deplin supuse regimului instituit prin dispoziţiile legale menţionate, existând posibilitatea angajării, în condiţiile legii, a răspunderii lor personale în vederea acoperirii unei părţi din datoriile debitoarei insolvente, indiferent dacă aceasta a fost sau nu a fost supusă măsurilor de suspendare decise în temeiul art. 129.

Avocatul Poporului apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, considerând că dispoziţiile criticate reglementează situaţia societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, pentru care Guvernul a instituit sau va institui proceduri speciale de supraveghere financiară, cărora le sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995. Astfel, dispoziţiile criticate nu sunt discriminatorii, întrucât nu este vorba de mai multe persoane aflate în situaţii similare şi cărora să li se aplice nejustificat un tratament diferenţiat. Principiul egalităţii nu interzice adoptarea unor reguli specifice în cazul unei diferenţe de situaţii, aşa cum s-a mai pronunţat Curtea prin Decizia nr. 342/2003.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Exerciţiul acţiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute în prezenta lege se suspendă faţă de debitorii − societăţi comerciale cu capital majoritar de stat − pentru care Guvernul a instituit sau va institui proceduri speciale de supraveghere financiară, pe perioada cât acestea se află sub incidenţa acestor proceduri.”

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au următorul conţinut:

− Art. 16 alin. (1) şi (2): „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate prevăd suspendarea acţiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 faţă de debitorii − societăţi comerciale cu capital majoritar de stat − pentru care Guvernul a instituit sau va institui măsuri speciale de supraveghere financiară.

De asemenea, Curtea reţine că obiectul litigiului dedus instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate este soluţionarea cererii de angajare a răspunderii administratorului unei societăţi comerciale cu capital privat, cerere formulată de către unii dintre creditorii societăţii comerciale debitoare, în temeiul art. 124−127 (cap. IV „Răspunderea membrilor organelor de conducere”) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca atare, Curtea constată că soluţionarea cauzei deduse instanţei de judecată nu depinde de dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate „de care depinde soluţionarea cauzei”.

Astfel, Curtea urmează a respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Mariana Moroşanu în Dosarul nr. 8.297/2003 al Tribunalului Iaşi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2004.