Decizia Curții Constituționale nr. 549/2004

M. Of. nr. 77 din 24 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 549

din 16 decembrie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1441 din Codul civil

 

Ioan Vida − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Dana Titian − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1441 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială STEPHANIE CO IMPEX − S.R.L. în Dosarul nr. 811/2004 al Tribunalului București − Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând că autorul excepției solicită de fapt o extindere a aplicării prevederilor criticate și la alte situații, aspecte care excedează competenței Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 811/2004, Tribunalul București − Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1441 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială STEPHANIE CO IMPEX − S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică norma juridică cuprinsă în art. 1441 din Codul civil că ar încălca dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, în măsura în care îl oprește pe locatar de a beneficia de locațiunea bunului închiriat, locațiune încheiată anterior evingerii sau deposedării locatorului de către un terț.

Se arată că, având în vedere protecția locatarilor de bună credință, se impune ca art. 1441 din Codul civil să se aplice nu numai în situația înstrăinării, în timpul locațiunii, prin acte juridice între vii, a bunului dat în locațiune, ci și în cazul când locatorul a fost evins sau deposedat de bun, în cursul locațiunii, astfel de locatari nefiind protejați prin dispozițiile aceluiași text.

De aceea, autorul excepției consideră că, în funcție de un „criteriu exterior voinței locatorului în momentul încheierii locațiunii”, și anume acela de „cumpărător evingător”, ar depinde și drepturile ulterioare ale locatarului în raporturile cu noul locator. În aceste condiții, apreciază autorul excepției, se creează o discriminare între persoanele îndreptățite de a beneficia de prevederile art. 1441 din Codul civil.

Instanța de judecată arată că prin reglementarea condițiilor în care contractul de închiriere este opozabil terțului dobânditor nu sunt discriminați acei locatari care aveau încheiate contracte de închiriere sub semnătură privată, dar fără dată certă, deoarece aceștia din urmă aveau posibilitatea încheierii contractului în formă autentică sau de a solicita organelor competente menționarea datei certe a înscrisului. Se arată că art. 16 alin. (1) din Constituție consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor aflați în situații juridice identice, dar acest lucru nu presupune o uniformizare a aplicării legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată. Art. 1441 din Codul civil instituie în mod excepțional o normă de protecție pentru locatarul care a încheiat un astfel de contract cu respectarea prevederilor legale. Extinderea protecției chiriașilor și la alte cazuri, și anume când un terț dobândește imobilul în alt temei decât cel al înstrăinării prin acte juridice între vii, înseamnă o restrângere nejustificată a dreptului de proprietate al acestuia din urmă. În cazul evicțiunii, terțul evingător dobândește bunul liber de orice obligații asumate de locatarul evins, efectele actelor juridice încheiate de acesta nefiindu-i opozabile.

În aceste condiții, susține Guvernul, prevederile art. 1441 din Codul civil nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât egalitatea în drepturi nu împiedică stabilirea de către legiuitor a unor soluții legislative diferite pentru situații diferite. Or, prevederile art. 1441 din Codul civil îl ocrotesc pe orice locatar față de terțul care, în timpul locațiunii, dobândește imobilul prin acte juridice între vii, cu respectarea de către locator a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească contractul de locațiune pentru a-i fi opozabil. De altfel, în toate cazurile de încetare a contractului de locațiune prin efectul înstrăinării, locatarul este îndreptățit să ceară despăgubiri de la locator, în condițiile art. 1442 din Codul civil.

Avocatul Poporului arată că prevederile criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, privind egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece textul legal criticat se aplică tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei juridice. Astfel, prevederile art. 1441 din Codul civil se aplică în toate situațiile în care locațiunea a fost făcută printr-un act autentic sau printr-un act sub semnătură privată cu dată certă. Totodată, între persoanele care au încheiat locațiunea printr-un act autentic sau sub semnătură privată cu dată certă, pe de o parte, și persoanele care au încheiat locațiunea într-o altă formă, pe de altă parte, nu există o situație identică, astfel că la situații juridice diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1441 din Codul civil, care au următoarea redactare: „Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, întrucât a fost făcută prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu dată certă, afară numai când desființarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuși contractul de locațiune

Textul constituțional invocat este cel al art. 16 alin. (1), potrivit căruia: „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 1441 din Codul civil, dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul, chiar dacă nu s-a obligat în acest sens, este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, cu condiția să fi fost încheiată prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă, afară de cazul când desfacerea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuși contractul de locațiune.

Vânzarea bunului dat în locațiune, potrivit art. 1441 din Codul civil, este deci o cauză de încetare a locațiunii numai dacă contractul s-a încheiat verbal ori prin înscris sub semnătură privată fără dată certă sau s-a prevăzut expres aceasta în contract. De asemenea, dacă locațiunea are dată certă, dar nu este transcrisă înaintea contractului de vânzare-cumpărare, înstrăinarea va atrage încetarea contractului după expirarea termenului de trei ani. Rezultă deci că în aceste cazuri de neîndeplinire a condițiilor prevăzute de lege, contractul nu produce efecte opozabile cumpărătorului, chiar dacă el a avut cunoștință de existența locațiunii.

În opinia autorului excepției prevederile art. 1441 din Codul civil instituie o discriminare, în sensul că nu îi apără pe chiriași și împotriva terților care dobândesc imobilul prin deposedarea locatorului, spre exemplu prin evicțiune.

Prin dispozițiile art. 1441 s-a instituit o măsură de protecție pentru locatarul care a dobândit această calitate în temeiul unui act încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Dacă această protecție a chiriașului ar fi fost extinsă și la situația în care un terț dobândește imobilul în alt temei decât cel al înstrăinării printr-un act juridic între vii, aceasta ar însemna o limitare a exercițiului dreptului său de proprietate. Or, se știe că prin evicțiune terțul evingător dobândește bunul liber de orice sarcini asumate de locatorul evins. Actele juridice încheiate de către locator nu-i sunt opozabile, așadar, nici contractul de locațiune.

Prevederile art. 1441 din Codul civil nu contravin astfel art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece îi ocrotesc pe toți locatarii ce se află în situația în care bunul dat în locațiune, în condițiile cerute de lege, a fost dobândit de către un terț prin acte juridice între vii și nu pot fi extinse altor categorii de locatari.

Dacă s-ar susține că prevederile art. 1441 din Codul civil se aplică și altor categorii de locatari, ar însemna să adăugăm la lege, atribuție ce nu este de competența instanței de contencios constituțional.

De altfel, în toate situațiile de încetare a contractului de locațiune prin efectul înstrăinării bunului, locatarul este îndreptățit să ceară daune-interese de la locator, potrivit art. 1442 din Codul civil. De aceste prevederi pot beneficia și locatarii care nu intră sub incidența art. 1441 din Codul civil.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ț I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1441 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială STEPHANIE CO IMPEX − S.R.L. în Dosarul nr. 811/2004 al Tribunalului București − Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2004.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

 

Magistrat-asistent,

Maria Bratu