Decizia Curţii Constituţionale nr. 538/2004

M. Of. nr. 76 din 24 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 538

din 7 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Benke Károly − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Molnar Prodcom” − S.R.L. Teaca în Dosarul nr. 1.845/2004 al Judecătoriei Bistriţa.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul acesteia nu invocă nici un text constituţional în susţinerea excepţiei ridicate, ceea ce este contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.845/2004, Judecătoria Bistriţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Molnar Prodcom” − S.R.L. Teaca. Excepţia a fost ridicată într-o cauză care avea ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că prevederile art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale „în măsura în care se referă şi la faptele săvârşite prin omisiune, deoarece nu este admisibil ca acestea să fie asimilate faptelor comisive, şi în consecinţă să fie considerate continue”. În optica autorului excepţiei, constatarea faptelor săvârşite prin omisiune poate fi „făcută oricând şi numai de la data constatării lor să curgă termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii”, iar nu din momentul în care a început săvârşirea prin inacţiune a faptei contravenţionale.

Judecătoria Bistriţa consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, „petenta [...] nu a invocat textul constituţional care se pretinde că s-ar încălca prin aplicarea art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001”, iar, pe de altă parte, „motivele invocate [...] ţin de soluţionarea cauzei, fiind aspecte de interpretare a textelor legale”, ceea ce este atributul exclusiv al instanţei legal învestite cu soluţionarea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deşi menţionează că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu precizează care sunt textele constituţionale considerate a fi încălcate”, iar motivele invocate în susţinerea excepţiei ţin de interpretarea legii, nefiind o problemă de constituţionalitate. Totodată, Guvernul arată că dispoziţia legală criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea statuând că, „datorită faptului că încălcarea obligaţiei legale durează în timp, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie”.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă. Se susţine că, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările adresate Curţii trebuie să fie motivate, întrucât aceasta „este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării”. Se apreciază că, „întrucât autorul excepţiei nu a indicat textul constituţional presupus încălcat de art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, [...] instanţa de control constituţional nu se poate pronunţa asupra excepţiei ridicate, deoarece s-ar substitui părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel, din oficiu, controlul de constituţionalitate a textului de lege criticat”. În acest sens se invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:

− Art. 13 alin. (2): „În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp”.;

− Art. 13 alin. (1), la care se face trimitere prin textul criticat, are următorul cuprins: „Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.”

Curtea reţine că, în esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care termenul de prescripţie de 6 luni, prevăzut de art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, curge de la data constatării faptei săvârşite prin omisiune, iar nu de la data săvârşirii acesteia.

Curtea observă că, în susţinerea criticii sale, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu invocă încălcarea nici unui text constituţional, aceasta bazându-se exclusiv pe interpretarea, într-un anumit sens, a textului art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările de neconstituţionalitate trebuie motivate, ceea ce corespunde spiritului dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi dispoziţiilor Legii nr. 47/1992 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate, care exclude controlul din oficiu asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor Guvernului.

În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Molnar Prodcom” − S.R.L. Teaca în Dosarul nr. 1.845/2004 al Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2004.