Decizia Curţii Constituţionale nr. 537/2004

M. Of. nr. 74 din 21 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 537

din 7 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Benke Károly − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Garda Financiară Maramureş în Dosarul nr. 2.423/2004 al Tribunalului Maramureş − Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile legale criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.423/2004, Tribunalul Maramureş − Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Garda Financiară Maramureş într-un litigiu având ca obiect judecarea recursului împotriva unei sentinţe prin care a fost soluţionată plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că prevederile art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor contravin textului constituţional al art. 15, întrucât textul criticat „nu conţine nici o dispoziţie cu privire la executarea sancţiunii aplicate o dată cu constatarea contravenţiei”, ceea ce înseamnă că „o dată aplicată sancţiunea, înainte de apariţia Constituţiei, modificată, aceasta trebuie executată nemaiexistând temei legal pentru anularea acesteia, chiar dacă o lege nouă nu mai sancţionează fapta”.

Tribunalul Maramureş − Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, „în măsura în care sintagma «nu se mai sancţionează» nu include şi executarea sancţiunii şi se limitează numai la aplicarea ei”. Se arată că dispoziţiile legale în vigoare înainte de adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 „erau mai complete decât cele actuale”, prevăzând că „sancţiunea aplicată şi neexecutată până la această dată nu se mai execută”, iar cum textul art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu conţine prevederi asemănătoare contravine principiului consacrat de art. 15 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile criticate „instituie, în materia faptelor ce constituie contravenţii, o soluţie similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile”. Totodată, se apreciază că textul constituţional al art. 15 nu este încălcat atât timp cât dispoziţiile criticate „fac referire la nesancţionarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenţii, fără a se face distincţie dacă această nesancţionare priveşte aplicarea sau executarea sancţiunii”.

În punctul de vedere comunicat, Guvernul mai arată că în condiţiile în care dispoziţiile criticate „nu conţin dispoziţii exprese cu privire la sancţiunea aplicată, dar rămasă neexecutată, poate fi apreciază ca o lacună a legii, iar analizarea şi eventuala completare a dispoziţiilor legale în cauză revin legiuitorului”.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că „textul criticat instituie o soluţie similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile”, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se apreciază că susţinerea conform căreia textul în cauză nu cuprinde nici o prevedere referitoare la sancţiunea aplicată, dar rămasă neexecutată, în condiţiile în care, ulterior, fapta pentru care s-a aplicat sancţiunea respectivă nu mai este considerată contravenţie, „reprezintă o problemă de interpretare şi de aplicare a legii de către instanţele de judecată”. În acest sens se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 245 din 17 septembrie 2002.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Patea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:

− Art. 12: „(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.”

Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 15. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia se referă exclusiv la principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, care are următorul cuprins:

„(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în esenţă, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile criticate încalcă principiul legii contravenţionale mai favorabile, consacrat de art. 15 din Constituţie, întrucât nu conţin nici o dispoziţie cu privire la executarea sancţiunii aplicate o dată cu constatarea contravenţiei în condiţiile în care, ulterior, fapta pentru care s-a aplicat sancţiunea nu mai este considerată contravenţie.

Curtea constată că între dispoziţia legală criticată şi textul constituţional invocat nu există incompatibilitate. În realitate, autorul excepţiei nu ridică o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată, eventual, de completare a acesteia, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Garda Financiară Maramureş în Dosarul nr. 2.423/2004 al Tribunalului Maramureş − Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2004.