Decizia Curții Constituționale nr. 536/2004

M. Of. nr. 74 din 21 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 536

din 7 decembrie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Ioan Vida − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Benke Károly − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Cornel Cocan, Maria Cocan, Adrian Mihai, Flaviu Mircea Moldovan, Petrișor Vasile Sfărășan și Ana Bob în Dosarul nr. 3.348/2004 al Tribunalului Cluj − Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părții prezente arată că posibilitatea instituției publice implicate de a solicita consiliului de administrație sau administratorilor societății convocarea adunării generale a acționarilor, adunare în care se va putea adopta orice hotărâre în ceea ce privește fuziunea, divizarea sau lichidarea societății, nu impietează nici asupra libertății comerțului, nici asupra protecției concurenței loiale și nici asupra valorificării plenare a factorilor de producție. Prin urmare, se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutițonalitate, arătând că prevederile criticate nu contravin textului constituțional al art. 135 alin. (2) lit. a).

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.348/2004, Tribunalul Cluj − Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Cornel Cocan, Maria Cocan, Adrian Mihai, Flaviu Mircea Moldovan, Petrișor Vasile Sfărășan și Ana Bob. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un litigiu având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că prevederile art. 31 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării contravin textului constituțional al art. 135 alin. (2) lit. a). Se arată că, „indiferent de situația în care o societate comercială are sau nu posibilitatea reală de a se redresa pe baza unui proiect de reorganizare”, dispoziția legală criticată instituie în favoarea instituției publice implicate, prin posibilitatea acesteia de a cere măsura lichidării societății, „un drept discreționar în raport cu ceilalți acționari, fiind astfel posibil ca voința societății să se supună în mod discreționar unuia dintre acționari”. Totodată, se susține c㠄ar putea fi luate în considerare și alte soluții referitoare la redresarea societății comerciale, cum ar fi, de exemplu, privatizarea individuală sau reorganizarea acesteia”, iar soluția lichidării unei societăți comerciale la inițiativa instituției publice implicate „a fost prevăzută de abia în capitolul VI, fiind foarte clară intenția legiuitorului în sensul prevederii acestei măsuri, ca o soluție finală în situația în care procedurile prevăzute în capitolele anterioare nu au dat rezultate”. Se mai apreciază că, dacă nu s-ar da posibilitatea adoptării de către instituția publică implicată a „unor măsuri discreționare, contrare intereselor societății pe acțiuni, aceasta ar fi obligată să procedeze la adoptarea unor măsuri de redresare reală a societății și, doar în situația în care aceste măsuri de redresare nu ar da rezultate, s-ar putea proceda la lichidarea voluntară a societății pe acțiuni”.

Tribunalul Cluj − Secția comercială și de contencios administrativ nu și-a exprimat opinia în legătură cu excepția de neconstituționalitate ridicată, încălcând astfel dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată c㠄instituția publică implicată, ca reprezentant al statului în calitatea acestuia de acționar, poate solicita, în condițiile legii, ca adunarea generală să decidă, în raport cu situația de fapt existentă în societatea comercială supusă privatizării, asupra fuziunii, divizării ori dizolvării și lichidării, după caz, și nu este obligată să solicite numai dizolvarea sau lichidarea societăților cu capital majoritar de stat, indiferent de situația acestora”.

De asemenea, potrivit punctului de vedere exprimat, „criticile de neconstituționalitate [...] se întemeiază pe interpretarea eronată a textelor criticate” și nesocotesc celelalte prevederi ale Legii nr. 137/2002, precum și reglementările cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, care la art. 167 prevăd c㠄Instituția publică implicată poate decide încetarea procedurii de lichidare voluntară în situația în care se înregistrează o scrisoare de intenție prin care se solicită cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni”.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se susține c㠄din sesizarea pe care instanța de judecată a înaintat-o Curții Constituționale nu rezultă textele constituționale presupuse a fi încălcate de art. 31 din Legea nr. 137/2002”. Se apreciază că, „având în vedere dispozițiile imperative ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, modificată și completată, [...] numai Curtea Constituțională poate decide cadrul constituțional în care urmează să fie examinată excepția de neconstituționalitate”. În concluzie, Avocatul Poporului consideră totuși că dispozițiile criticate nu contravin nici unui text din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile art. 31 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare. În realitate, astfel cum rezultă din întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate, critica vizează numai dispozițiile alin. (1) al art. 31 din Legea nr. 137/2002, acestea având următorul cuprins:

− Art. 31 alin. (1): „Instituția publică implicată va solicita consiliului de administrație sau administratorilor convocarea adunării generale a acționarilor din societățile comerciale cu capital majoritar de stat, care se va întruni în termen de 5 zile de la data solicitării pentru a decide asupra fuziunii, divizării ori dizolvării și lichidării.”

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este art. 135 alin. (2) lit. a), care are următorul cuprins:

− Art. 135 alin. (2) lit. a): „(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; [...]”.

În esență, autorul excepției apreciază că lichidarea unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat din inițiativa instituției publice implicate, fără ca textul legal să pună la dispoziția acesteia și alte soluții cu privire la redresarea societății în cauză, astfel cum prevede dreptul comun în materie, este de natură a încălca prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. De asemenea, se mai susține că, în aceste condiții, instituția publică implicată are „un drept discreționar în raport cu ceilalți acționari”.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că Legea nr. 137/2002 instituie o procedură specială în materia dizolvării și lichidării voluntare a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, iar textul criticat prin excepția de neconstituționalitate prevede doar posibilitatea instituției publice implicate, care reprezintă statul, ca acționar majoritar, să ceară consiliului de administrație sau administratorilor convocarea adunării generale a acționarilor, urmând ca aceasta să decidă asupra fuziunii, divizării ori dizolvării și lichidării. În consecință, nu este cu nimic afectată autonomia de decizie a organelor de conducere ale societății comerciale în cauză, acestea având deplină putere să hotărască cu privire la cererea instituției publice implicate.

Curtea constată că dispoziția criticată nu contravine textului constituțional al art. 135 alin. (2) lit. a), întrucât, în cauză, nu se pune problema încălcării obligației statului de a asigura libertatea comerțului, a protecției concurenței ori a creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, ci aceea a drepturilor pe care le are acționarul majoritar de a cere convocarea adunării generale a acționarilor pentru luarea măsurii care se impune în raport cu situația concretă a societății comerciale, ceea ce este absolut firesc, chiar și în lumina dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care reprezintă reglementarea generală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ț I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Cornel Cocan, Maria Cocan, Adrian Mihai, Flaviu Mircea Moldovan, Petrișor Vasile Sfărășan și Ana Bob în Dosarul nr. 3.348/2004 al Tribunalului Cluj − Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2004.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

 

Magistrat-asistent,

Benke Károly