Decizia Curții Constituționale nr. 536/2004
M. Of. nr.
74 din 21 ianuarie 2005
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D E C I Z I A Nr.
536
din 7 decembrie 2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri
pentru accelerarea privatizării
Ioan Vida − președinte
Nicolae Cochinescu −
judecător
Aspazia Cojocaru − judecător
Constantin Doldur − judecător
Acsinte Gaspar − judecător
Kozsokár Gábor − judecător
Petre Ninosu − judecător
Ion Predescu − judecător
Șerban Viorel Stănoiu − judecător
Ion Tiucă − procuror
Benke Károly −
magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri
pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Cornel Cocan, Maria Cocan, Adrian Mihai, Flaviu Mircea
Moldovan, Petrișor Vasile Sfărășan și Ana Bob în
Dosarul nr. 3.348/2004 al Tribunalului Cluj − Secția comercială și de
contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părții prezente arată
că posibilitatea instituției publice implicate de a solicita consiliului de
administrație sau administratorilor societății convocarea adunării generale a
acționarilor, adunare în care se va putea adopta orice hotărâre în ceea ce
privește fuziunea, divizarea sau lichidarea societății, nu impietează nici
asupra libertății comerțului, nici asupra protecției concurenței loiale și nici
asupra valorificării plenare a factorilor de producție. Prin urmare, se
solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepției de neconstitutițonalitate, arătând că
prevederile criticate nu contravin textului constituțional al art. 135 alin.
(2) lit. a).
C U R T E A,
având
în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.348/2004, Tribunalul
Cluj − Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituțională cu excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru
accelerarea privatizării, excepție ridicată de Cornel Cocan,
Maria Cocan, Adrian Mihai, Flaviu Mircea Moldovan,
Petrișor Vasile Sfărășan și Ana Bob. Excepția de neconstituționalitate
a fost ridicată într-un litigiu având ca obiect anularea unei hotărâri a
adunării generale a acționarilor.
În motivarea excepției autorul acesteia susține că prevederile art. 31 din Legea
nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării contravin
textului constituțional al art. 135 alin. (2) lit. a). Se arată că, indiferent
de situația în care o societate comercială are sau nu posibilitatea reală de a
se redresa pe baza unui proiect de reorganizare, dispoziția legală criticată
instituie în favoarea instituției publice implicate, prin posibilitatea
acesteia de a cere măsura lichidării societății, un drept discreționar în
raport cu ceilalți acționari, fiind astfel posibil ca voința societății să se
supună în mod discreționar unuia dintre acționari. Totodată, se susține că ar
putea fi luate în considerare și alte soluții referitoare la redresarea
societății comerciale, cum ar fi, de exemplu, privatizarea individuală sau
reorganizarea acesteia, iar soluția lichidării unei societăți comerciale la
inițiativa instituției publice implicate a fost prevăzută de abia în capitolul
VI, fiind foarte clară intenția legiuitorului în sensul prevederii acestei
măsuri, ca o soluție finală în situația în care procedurile prevăzute în
capitolele anterioare nu au dat rezultate. Se mai apreciază că, dacă nu s-ar
da posibilitatea adoptării de către instituția publică implicată a unor măsuri
discreționare, contrare intereselor societății pe acțiuni, aceasta ar fi
obligată să procedeze la adoptarea unor măsuri de redresare reală a societății
și, doar în situația în care aceste măsuri de redresare nu ar da rezultate,
s-ar putea proceda la lichidarea voluntară a societății pe acțiuni.
Tribunalul Cluj − Secția comercială și de contencios administrativ nu și-a exprimat opinia în
legătură cu excepția de neconstituționalitate
ridicată, încălcând astfel dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele
de vedere asupra excepției de neconstituționalitate
ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate
ridicată este neîntemeiată.
În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că instituția
publică implicată, ca reprezentant al statului în calitatea acestuia de
acționar, poate solicita, în condițiile legii, ca adunarea generală să decidă,
în raport cu situația de fapt existentă în societatea comercială supusă
privatizării, asupra fuziunii, divizării ori dizolvării și lichidării, după
caz, și nu este obligată să solicite numai dizolvarea sau lichidarea
societăților cu capital majoritar de stat, indiferent de situația acestora.
De asemenea, potrivit punctului de vedere exprimat, criticile
de neconstituționalitate [...] se întemeiază pe
interpretarea eronată a textelor criticate și nesocotesc celelalte prevederi
ale Legii nr. 137/2002, precum și reglementările cuprinse în Normele
metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997
privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările
ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, care la art. 167
prevăd că Instituția publică implicată poate decide încetarea procedurii de
lichidare voluntară în situația în care se înregistrează o scrisoare de
intenție prin care se solicită cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se
susține că din sesizarea pe care instanța de judecată a înaintat-o Curții
Constituționale nu rezultă textele constituționale presupuse a fi încălcate de
art. 31 din Legea nr. 137/2002. Se apreciază că, având în vedere dispozițiile
imperative ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale, modificată și completată, [...] numai Curtea
Constituțională poate decide cadrul constituțional în care urmează să fie
examinată excepția de neconstituționalitate. În
concluzie, Avocatul Poporului consideră totuși că dispozițiile criticate nu
contravin nici unui text din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
C U R T E A,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă,
potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze
excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate,
astfel cum a fost formulată de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile
art. 31 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din
28 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare. În realitate, astfel
cum rezultă din întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate,
critica vizează numai dispozițiile alin. (1) al art. 31 din Legea nr. 137/2002,
acestea având următorul cuprins:
− Art. 31 alin. (1): Instituția publică implicată va
solicita consiliului de administrație sau administratorilor convocarea adunării
generale a acționarilor din societățile comerciale cu capital majoritar de
stat, care se va întruni în termen de 5 zile de la data solicitării pentru a
decide asupra fuziunii, divizării ori dizolvării și lichidării.
Textul constituțional invocat în susținerea excepției este
art. 135 alin. (2) lit. a), care are următorul cuprins:
− Art. 135 alin. (2) lit. a): (2) Statul trebuie să
asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
[...].
În esență, autorul excepției apreciază că lichidarea unei societăți
comerciale cu capital majoritar de stat din inițiativa instituției publice
implicate, fără ca textul legal să pună la dispoziția acesteia și alte soluții
cu privire la redresarea societății în cauză, astfel cum prevede dreptul comun
în materie, este de natură a încălca prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituție. De asemenea, se mai susține că, în aceste condiții, instituția
publică implicată are un drept discreționar în raport cu ceilalți acționari.
Examinând excepția de neconstituționalitate
ridicată, Curtea observă că Legea nr. 137/2002 instituie o procedură specială
în materia dizolvării și lichidării voluntare a societăților comerciale cu
capital majoritar de stat, iar textul criticat prin excepția de neconstituționalitate prevede doar posibilitatea
instituției publice implicate, care reprezintă statul, ca acționar majoritar,
să ceară consiliului de administrație sau administratorilor convocarea adunării
generale a acționarilor, urmând ca aceasta să decidă asupra fuziunii, divizării
ori dizolvării și lichidării. În consecință, nu este cu nimic afectată
autonomia de decizie a organelor de conducere ale societății comerciale în
cauză, acestea având deplină putere să hotărască cu privire la cererea
instituției publice implicate.
Curtea constată că dispoziția criticată nu contravine textului
constituțional al art. 135 alin. (2) lit. a), întrucât, în cauză, nu se pune
problema încălcării obligației statului de a asigura libertatea comerțului, a
protecției concurenței ori a creării cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producție, ci aceea a drepturilor pe care le are
acționarul majoritar de a cere convocarea adunării generale a acționarilor
pentru luarea măsurii care se impune în raport cu situația concretă a
societății comerciale, ceea ce este absolut firesc, chiar și în lumina
dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care reprezintă
reglementarea generală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al
art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ã
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri
pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Cornel Cocan, Maria Cocan, Adrian Mihai, Flaviu Mircea
Moldovan, Petrișor Vasile Sfărășan și Ana Bob în
Dosarul nr. 3.348/2004 al Tribunalului Cluj − Secția comercială și de
contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA |
|
|
Magistrat-asistent, Benke Károly |