Decizia Curţii Constituţionale nr. 533/2004

M. Of. nr. 90 din 27 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 533

din 7 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile şi ale art. 84 alin. (1) lit. b) şi art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile şi ale art. 84 alin. (1) lit. b) şi art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Atlas Pilot” − S.A., Societatea Comercială „Pilot Service” − S.A. şi Societatea Comercială „Canal Service” − S.A. în Dosarul nr. 1.073/CA/2003 al Curţii de Apel Constanţa − Secţia contencios administrativ. 

La apelul nominal se prezintă avocat Eugen Oprea pentru Societatea Comercială „Atlas Pilot” − S.A. şi Societatea Comercială „Pilot Service” − S.A; avocat Angela Marin pentru societăţile comerciale Agrex Shipping & Trading Constanţa, Arados Shipping & Trading Constanţa, Barwil Star Agencies Constanţa, Carmar Shipping International, Duval & Co LTD Constanţa, Economu International Constanţa, Eurobalkan Exim Constanţa, Hellenic Maritime − S.R.L., Interagent Shipping LTD Constanţa, Italrom Shipping & Trading LTD Constanţa, Kalkavan Shipping & Trading Constanţa, Levant Maritime Services Constanţa, Liberty Agency LTD Constanţa, Margrain Shipping & Trading Constanţa, Navlomar Maritime Constanţa, Neptun Maritime Constanţa, North Star Shipping Constanţa, Omega Shipping & Trading Constanţa, Phoenix Shipping & Trading LTD Co − S.R.L., Rom Kerman Shipping Intern Constanţa, Romar − S.R.L. Constanţa, Seahorse Maritime Constanţa, Team Chartering & Shipping Constanţa, United Shipping Agency LTD Constanţa şi Vifrana − S.A. Constanţa; avocat Felicia Ovanesian pentru Societatea Comercială „Agigea Pilot” − S.R.L. şi consilier juridic Raluca Brumărescu pentru Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Magistratul-asistent informează completul de judecată că Societatea Comercială „Agigea Pilot” − S.R.L. a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită trimiterea cauzei la instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pentru a fi pusă în discuţia părţilor, iar în situaţia în care această cerere va fi respinsă se solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Cu privire la această cerere, magistratul-asistent informează că din conţinutul Încheierii din 22 aprilie 2004 rezultă că instanţa a pus în discuţia părţilor prezente excepţia de neconstituţionalitate. 

Având cuvântul asupra cererii formulate, reprezentantul Societăţii Comerciale „Agigea Pilot” − S.R.L. consideră că se impune trimiterea cauzei la instanţa de judecată, pentru a fi soluţionate excepţiile de procedură ridicate în cauză şi care fac de prisos soluţionarea acesteia în fond, iar în funcţie de modul de soluţionare a acestora să se discute admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate în prezenţa tuturor părţilor din proces. 

Reprezentantul Ministerului Public şi cel al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pun concluzii de respingere a cererii. 

Reprezentanţii celorlalte părţi prezente consideră că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie discutată la instanţă în contradictoriu, în prezenţa părţilor, iar apoi să fie sesizată Curtea Constituţională. 

Curtea, constatând că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 47/1992 referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale, respinge cererea de trimitere a cauzei la instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. 

Reprezentantul autorilor excepţiei, având cuvântul pe fond, solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată. Se arată că dispoziţiile criticate prevăd instituirea, prin concesiune, a monopolului concesionarului în efectuarea serviciului public de pilotaj, cu excluderea celorlalţi agenţi economici, încălcându-se astfel prevederile art. 135 din Constituţie. Adoptarea acestor dispoziţii legale a fost determinată de interese din domeniul politicului şi economicului, iar nu de interesul general al asigurării siguranţei transportului naval. Se apreciază, totodată, că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 sunt neconstituţionale şi în raport cu art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece cumpărătorul pachetului majoritar de acţiuni a fost lipsit de dreptul de a desfăşura activitatea ce a constituit obiectul societăţii privatizate. 

Reprezentanţii Societăţii Comerciale „Agigea Pilot” − S.R.L. şi Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pun concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că serviciile de pilotaj pot fi concesionate în condiţiile legii, cu participarea egală la licitaţia de concesionare a serviciilor, fără a se constitui un monopol de stat. 

Reprezentanţii celorlalte părţi prezente solicită admiterea excepţiei, considerând că prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie prin aceea că nu asigură protecţia concurenţei în cadrul serviciilor de pilotaj al navelor maritime. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale, deoarece există un interes public în asigurarea navigaţiei portuare. Prevederea concesionării serviciilor de siguranţă, prin art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, corespunde dispoziţiilor constituţionale ale art. 135. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.073/CA/2003, Curtea de Apel Constanţa − Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 şi ale art. 84 alin. (1) lit. b) şi art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Atlas Pilot” − S.A., Societatea Comercială „Pilot Service” − S.A. şi Societatea Comercială „Canal Service” − S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de contencios administrativ. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate încalcă art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât prevederea cuprinsă în „art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999”, potrivit căreia „[...] După concesionare, serviciul public se execută numai de către concesionar [...]”, elimină concurenţa şi instituie monopolul. 

Totodată, autorii excepţiei consideră că prin art. 84 alin. (1) lit. b) şi art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 „s-a introdus monopolul administraţiei portului cu privire la activitatea prevăzută de art. 84 alin. (1) lit. b) (remorcajul de manevră a navelor fluviale în porturi)”. 

Societatea Comercială „Pilot Service” − S.A. susţine că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 sunt neconstituţionale şi în raport de prevederile constituţionale ale art. 11, 20, art. 41 alin. (1)−(3) [devenit art. 44 alin. (1)−(3) după revizuirea şi republicarea Constituţiei] şi art. 49 [devenit art. 53], coroborate cu prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, se arată că în cadrul procesului de privatizare al acestei societăţi comerciale, prin dobândirea pachetului majoritar de acţiuni (51%), statul a pierdut dreptul de a controla direct activitatea de pilotaj pe care îl deţinea înainte de privatizare, iar „drepturile dobândite de Societatea Comercială «Pilot Service» − S.A. în baza Contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 709/1996 constituie bun în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie”. 

Curtea de Apel Constanţa − Secţia contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că „dispoziţiile criticate nu contravin Constituţiei în condiţiile în care libera concurenţă în prestarea serviciilor portuare este asigurată în temeiul legii, prin organizarea licitaţiilor publice pentru concesionarea serviciului public portuar de pilotaj, la care pot participa şi intervenientele. Împrejurarea că Asociaţia Pilot Service − PAS deţine pachetul majoritar de acţiuni la Societatea Comercială «Pilot Service» − S.A., care a avut până în anul 1989 în obiectul de activitate pilotajul, activitate pe care o are şi în prezent, nu înseamnă că prin concesionarea serviciului public societatea a fost deposedată de anumite bunuri, încălcându-i-se dreptul de proprietate.”

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că „efectuarea remorcajului de manevră al navelor fluviale în porturi se realizează − în conformitate cu prevederile art. 84 şi 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997, republicată, criticate de petente − cu remorcherele şi împingătoarele administraţiilor portuare respective, nu în calitatea acestora de comercianţi, ci de autorităţi portuare române, în scopul realizării, în condiţii de siguranţă, a politicii portuare şi a activităţii de control al statului român în porturile româneşti − proprietate publică a statului −, fără a contraveni dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiile economiei de piaţă”. În acest scop, se precizează în continuare, „tot la art. 85 se prevede că activitatea respectivă se poate realiza şi cu alte remorchere şi împingătoare care arborează pavilionul român, dacă administraţia portului nu poate pune la dispoziţie astfel de nave de manevră şi numai în caz excepţional, şi cu remorchere şi împingătoare care arborează pavilionul altui stat, dacă nu sunt disponibile nave de manevră care arborează pavilionul român şi cu aprobarea căpităniei de port”. 

În legătură cu critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 44 alin. (1)−(3) şi art. 53 din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât prevederile legale nu sunt incidente în cauză. 

Referitor la împrejurarea că Societatea Comercială „Pilot Service” − S.A., în cadrul procesului de privatizare, a obţinut pachetul majoritar de acţiuni al societăţii respective, în opinia Guvernului, aceasta „nu înseamnă că, prin concesionare, în condiţiile legii, a serviciului de pilotaj, societatea respectivă a fost deposedată de bunurile [sale], încălcându-i-se dreptul de proprietate”. 

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. 

În motivarea acestui punct de vedere, se arată că, „în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, precum şi ale art. 84 alin. 1 lit. b) şi art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 faţă de art. 135 din Constituţie”, aceasta nu poate fi reţinută, „întrucât libera iniţiativă şi concurenţă în prestarea serviciilor de siguranţă portuară, care potrivit ordonanţei constituie servicii publice, sunt pe deplin asigurate atât timp cât concesionarea şi prestarea acestor servicii publice se fac pe bază concurenţială, potrivit regulilor stabilite prin lege organică”. 

Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 faţă de prevederile art. 44 alin. (1)−(3), art. 11 şi 20 din Constituţie, raportate la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se consideră, de asemenea, că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispoziţiile legale criticate „sunt conforme cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege”. Pe de altă parte, „textul criticat este conform prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia le este recunoscut statelor dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor, conform interesului general”. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 faţă de prevederile art. 53 din Constituţie, se apreciază, în punctul de vedere prezentat, „că dispoziţiile invocate din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece acestea se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, iar nu ale unor societăţi comerciale”. În acest sens este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 175 din 6 mai 2003. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile, aprobată prin Legea nr. 528/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 9 august 2002, ordonanţă republicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 3 februarie 2003, şi ale art. 84 alin. (1) lit. b) şi art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 412/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 11 iulie 2002, ordonanţă republicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 10 martie 2004. 

Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:

− Art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999: „Până la concesionare serviciile de siguranţă, care constituie servicii publice prevăzute în prezenta ordonanţă, se pot executa în regim concurenţial de agenţi economici autorizaţi în mod corespunzător de către minister. După concesionare serviciul de siguranţă se execută numai de către concesionar, în baza contractului încheiat cu ministerul.”

− Art. 84 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997: „(1) În apele naţionale navigabile ale României următoarele activităţi se efectuează folosindu-se numai nave care arborează pavilionul român: [...]

b) remorcajul de manevră al navelor fluviale în porturi;”;

− Art. 85: „În cazul navelor care arborează pavilion străin, activitatea prevăzută la art. 84 alin. (1) lit. b) se efectuează după cum urmează:

a) cu remorcherele şi împingătoarele administraţiei portului respectiv;

b) cu alte remorchere şi împingătoare care arborează pavilionul român, dacă administraţia portului nu poate pune la dispoziţie astfel de nave de manevră;

c) prin excepţie de la prevederile lit. a) şi b), activitatea prevăzută la art. 84 alin. (1) lit. b) se poate efectua şi cu remorchere şi împingătoare care arborează pavilionul altui stat, dacă nu sunt disponibile nave de manevre care arborează pavilionul român şi cu aprobarea căpităniei de port.”

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, prevederi care au următorul conţinut:

− Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): „(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. 

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”. 

Totodată, Societatea Comercială „Pilot Service” − S.A. susţine că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 sunt neconstituţionale şi în raport de prevederile constituţionale ale art. 11, 20 şi art. 41 alin. (1), (2) şi (3), devenit art. 44 alin. (1), (2) şi (3) după revizuirea şi republicarea Constituţiei, şi ale art. 49 din Constituţie, devenit art. 53. 

Dispoziţiile constituţionale invocate, în acest sens, au următorul conţinut:

− Art. 11: „(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. 

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. 

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.”;

− Art. 20: „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. 

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”;

− Art. 44 alin. (1), (2) şi (3): „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. 

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. 

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”;

− Art. 53: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. 

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt invocate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 şi 20. Potrivit prevederilor art. 1 din protocol, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. 

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

În esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea că, prin dispoziţiile criticate − art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 − care stabilesc că, „după concesionare, serviciul public se execută numai de către concesionar”, se conferă exclusivitate concesionarului, situaţie în care „se elimină concurenţa şi se instaurează monopolul”, şi că, „prin reglementarea cuprinsă [în textul art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval], s-a introdus monopolul administraţiei portului cu privire la activitatea prevăzută de art. 84 alin. (1) lit. b) (remorcajul de manevră al navelor fluviale în porturi)”. 

De asemenea, Societatea Comercială „Pilot Service” − S.A. consideră că prin prevederile art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, aprobată prin Legea nr. 528/2002, se aduce atingere dreptului său de proprietate dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni, urmare căruia a devenit acţionar majoritar. 

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu este întemeiată critica formulată de autorii excepţiei prin invocarea încălcării dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât, potrivit reglementării cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, activităţile prevăzute de textele criticate sunt servicii publice de interes naţional, prin natura lor, acestea fiind de o deosebită importanţă pentru siguranţa transportului naval în porturi şi pe căi navigabile şi, ca atare, se justifică ca, până la concesionare, să se exercite în mod concurenţial de către agenţi economici autorizaţi. Pe de altă parte, concesionarea acestor servicii publice este în deplin acord cu dispoziţiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, care, la art. 1 alin. (1) lit. b), prevede că regimul concesiunii se aplică şi „activităţilor şi serviciilor publice de interes naţional sau local”. 

Instituirea prin prevederile criticate a regimului concesiunii pentru această categorie de servicii publice nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei, posibilitatea concesionării bunurilor proprietate publică fiind, de altfel, prevăzută de art. 136 alin. (4) din Constituţie. În strânsă legătură cu această dispoziţie constituţională, este semnificativ faptul că apele de suprafaţă, apele maritime interioare, canalele navigabile, porturile maritime şi fluviale, în care se desfăşoară activităţile vizate de excepţia ridicată, fac parte, potrivit anexei la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, din domeniul public al statului. 

Totodată, Curtea reţine că, potrivit Legii nr. 219/1998, concesiunea unui bun, a unei activităţi sau al unui serviciu public se realizează prin licitaţie publică sau, când aceasta nu a condus la desemnarea unui câştigător, prin negociere directă (cap. III al Legii nr. 219/1998). În aceste condiţii, este evident că nu se poate susţine temeinicia motivului invocat de autorii excepţiei, în sensul că ar fi încălcate dispoziţiile constituţionale privind economia de piaţă şi concurenţa, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, licitaţia pentru concesionarea serviciului public presupunând participarea unor candidaţi care se consideră apţi să devină concesionari. 

De asemenea, importanţa pe care o prezintă pentru siguranţa navigaţiei remorcajul de manevră al navelor fluviale în porturi justifică reglementarea cuprinsă în art. 84 alin. (1) lit. b) şi art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval, potrivit căreia în apele naţionale navigabile ale României activităţile de remorcaj de manevră a navelor fluviale în porturi se efectuează folosindu-se numai nave care arborează pavilionul român, iar în cazul navelor care arborează pavilion străin activitatea de manevră a navelor fluviale în porturi se efectuează cu remorcherele şi împingătoarele administraţiei portului respectiv sau cu alte remorchere şi împingătoare care arborează pavilionul român, dacă administraţia portului nu poate pune la dispoziţie astfel de nave de manevră. 

Susţinerea autorilor excepţiei că s-a instituit un monopol al administraţiei portului în aceste cazuri este nerelevantă, legiuitorul având dreptul suveran să instituie un anumit regim, respectiv să dea în sarcina administraţiei activitatea respectivă, în considerarea importanţei acestui serviciu public pentru siguranţa navigaţiei şi pentru utilizarea, în condiţii de bună funcţionalitate, a porturilor care sunt proprietate publică. 

Referitor la susţinerea Societăţii Comerciale „Pilot Service” − S.A. a încălcării dreptului său de proprietate prin invocarea art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este irelevantă, întrucât, în cauză, nici una dintre prevederile criticate nu operează, sub nici o formă, un transfer de proprietate de la autorii excepţiei către stat sau către un alt subiect de drept. Împrejurarea că o societate comercială a devenit acţionar majoritar în cadrul procesului de privatizare într-un anumit domeniu nu-i conferă acesteia drepturi speciale în ceea ce priveşte prestarea unui anumit serviciu public şi nici nu poate duce la concluzia că ar fi lezată în dreptul său de proprietate, în situaţia în care, ca şi în cazul de faţă, prestarea serviciului public este supusă regimului concesionării, fără nici o derogare, sau se prevede obligaţia autorităţilor administrative specializate de a efectua activitatea respectivă. În consecinţă, nu se poate considera că au fost încălcate prevederile din documentele internaţionale invocate de autorii excepţiei. 

De asemenea, Curtea nu poate reţine nici încălcarea art. 53 din Constituţie, întrucât, în cauză, nu se pune în discuţie restrângerea exerciţiului vreunui drept sau vreunei libertăţi constituţionale ale autorilor excepţiei. 

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile şi ale art. 84 alin. (1) lit. b) şi art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Atlas Pilot” − S.A., Societatea Comercială „Pilot Service” − S.A. şi Societatea Comercială „Canal Service” − S.A. în Dosarul nr. 1.073/CA/2003 al Curţii de Apel Constanţa − Secţia contencios administrativ. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2004. 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta