Decizia Curţii Constituţionale nr. 530/2004

M. Of. nr. 1 din 30 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 530

din 25 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi ale art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Ingrid Alina Tudora − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi ale art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „P.S. INTEX” − S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.385/2003 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal se prezintă partea Garda Financiară a Judeţului Hunedoara, reprezentată de consilierul juridic Dănuţ Şişu, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Consilierul juridic solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate nu instituie o discriminare între comercianţi, fiind dreptul suveran al statului de a stabili reguli în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de comerţ.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul 5.385/2003, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi ale art. 80 pct. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, modificată şi completată prin Legea nr. 650/2002.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „P.S. INTEX” − S.A. din Timişoara într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea plângerii civile formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria D nr. 0006087 din 7 octombrie 2003.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât „aceste prevederi nu sunt doar restrictive, ci şi abuzive, create în mod special pentru a îngrădi libertatea comerţului”.

Judecătoria Deva apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, instanţa arată „că statul are dreptul să intervină, prin pârghie legislativă, în orice domeniu”, în scopul unei bune desfăşurări a activităţii comerciale. Astfel, apreciază că prin dispoziţiile legale criticate se asigură o protecţie specială concurenţei loiale, acest lucru nefiind de natură a împiedica crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin Decizia nr. 91/1998, Curtea Constituţională a statuat că „statul are obligaţia să acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanţă cu interesul public la care statul este obligat să vegheze”. Din această perspectivă, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie, instituind astfel măsurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţii comerciale şi protecţia consumatorilor. În susţinerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 120/1994, nr. 64/1997 şi nr. 183/1998.

În final, Guvernul arată că, în considerarea unui interes public general, legiuitorul a creat „condiţiile necesare pentru o mai bună supraveghere exercitată de organele cu atribuţii fiscale de control, în vederea urmăririi şi încasării creanţelor bugetare”, ceea ce nu contravine principiilor fundamentale ale libertăţii comerţului şi concurenţei loiale, consacrate prin art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi ale art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 faţă de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât prin aceste texte de lege se instituie o definiţie a consumatorului, ceea ce nu echivalează însă cu neîndeplinirea de către stat a obligaţiei prevăzute de textul constituţional invocat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 4 lit. a) şi ale art. 80 pct. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002.

De menţionat faptul că, în mod eronat, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 80 pct. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 650/2002, întrucât acest text de lege nu se regăseşte în cuprinsul ordonanţei. În realitate, critica de neconstituţionalitate vizează art. 80 pct. 22 din actul normativ mai sus menţionat şi, în aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor din urmă dispoziţii.

Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare:

− Art. 4 lit. a): „În înţelesul prezentei ordonanţe, următorii termeni se definesc astfel:

a) consumator − orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care cumpără, dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii în afara activităţii profesionale;”;

− Art. 80 pct. 22: „Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:

................................................................................................

22. exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activităţi;”.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), devenit art. 135 alin. (2) lit. a) în noua redactare şi numerotare din Constituţia republicată, cu următorul conţinut:

− Art. 135 alin. (2) lit. a): „(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu se poate reţine contrarietatea dintre dispoziţiile art. 4 lit. a) şi ale art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care dispune cu privire la obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, ci, dimpotrivă, se constată concordanţa acestora, atâta vreme cât pe piaţă sunt admişi doar comercianţii autorizaţi care respectă condiţiile prevăzute de lege.

În acest context, stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticată, dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Astfel, aplicarea în mod legal a unei amenzi de către organele de control abilitate pentru o contravenţie săvârşită este consecinţa legitimă a încălcării unei norme legale, fapt ce nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi ale art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „P.S. INTEX” − S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.385/2003 al Judecătoriei Deva.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2004.