Decizia Curţii Constituţionale nr. 529/2004

M. Of. nr. 1236 din 22 decembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr.   529

din 25 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1³) din Legea nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Claudia Margareta Niţă − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1³) din Legea nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Strejeşti în Dosarul nr. 2.531/2004 al Judecătoriei Slatina.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin reprezentant Cristian Nicolaescu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Acordându-i-se cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepţiei reiterează argumentele expuse în motivarea scrisă, depusă la dosarul cauzei, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi completarea textului de lege criticat, în sensul aplicării uniforme a dispoziţiilor art. 22² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, aprobată prin Legea nr. 147/2004.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens se arată că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie şi invocat de autorul excepţiei în motivarea sa, este inaplicabil persoanelor juridice, indicând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 52 alin. (2) din Constituţie, se precizează că autorul excepţiei nu a formulat nici un argument prin care să arate contrarietatea textului de lege atacat faţă de norma constituţională invocată, astfel că şi această critică este nefondată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.531/2004, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1³) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, aprobată prin Legea nr. 147/2004.

Excepţia a fost ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Strejeşti, contestatoare într-un proces civil având ca obiect o contestaţie la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 7 alin. (1³) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie. Se arată că prin textul de lege criticat s-a dispus reorganizarea celor 98 de unităţi de cercetare şi dezvoltare care se aflau în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, conform celor 5 anexe ale articolului atacat, astfel că unor instituţii [prevăzute în anexele nr. 1 a), 1 b), 2, 4 şi 5] li se aplică art. 22² din ordonanţă, în temeiul căruia acestea beneficiază de scutire de la plata obligaţiilor bugetare neachitate, a majorărilor de întârziere, a penalităţilor şi dobânzilor aferente la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003, în timp ce unităţile de cercetare care se reorganizează în societăţi comerciale cu capital de stat, prevăzute în anexa nr. 3 la ordonanţă − categorie în care se include şi autorul excepţiei − nu beneficiază de aceste înlesniri, lor fiindu-le aplicabile, conform art. 7 alin. (1³) din ordonanţa criticată, prevederile Legii nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului. Conform anexelor din această lege, staţiunile agricole care se privatizau în cursul anului 2002 beneficiau, până la data de 31 decembrie 2001, de scutirea parţială a unor datorii publice, or, „la data apariţiei Legii nr. 254/2002”, autorul excepţiei − societate comercială cu capital integral de stat − era „organizat ca staţiune de cercetare şi dezvoltare”, astfel că aplicarea dispoziţiilor legale amintite nu îi este „favorabilă”, în sensul că „rămân în vigoare datoriile bugetare din anii 2002, 2003 şi 2004”, urmând ca bunurile să fie urmărite silit şi împiedicându-se, practic, reorganizarea ca societate comercială cu capital de stat. „Mai mult decât atât”, se adaugă, „un număr de 4 societăţi comerciale prevăzute în anexa 5 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003 sunt reorganizate în instituţii de cercetare şi dezvoltare, beneficiind de prevederile art. 22² din ordonanţă, iar unităţile de cercetare-dezvoltare existente, cu statut de instituţii publice din anexa 3, nu beneficiază de aceste prevederi”.

În final, autorul excepţiei arată că prin dispoziţiile criticate „s-a creat o diferenţiere netemeinică şi nelegală între staţiunile din cadrul A.S.A.S. − «Gh. Ionescu-Şişeşti», încălcâdu-se art. 16 alin. (1) din Constituţie”, şi solicită ca, „pentru egalitate de tratament cu celelalte 84 de staţiuni care au fost scutite de la plata datoriilor bugetare”, şi acesta să beneficieze de prevederile art. 22² din ordonanţa criticată.

Judecătoria Slatina apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu are „ca obiect drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale acordate cetăţenilor, astfel cum sunt recunoscute în dispoziţiile Constituţiei, şi nu priveşte egalitatea acestora în drepturi şi principiul nediscriminării în faţa legii şi a autorităţilor”. Se susţine că „modul de recuperare a arieratelor bugetare” se stabileşte de legiuitor pe baza criteriilor şi a resurselor economice, „astfel că art. 7 alin. (1³) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003 ar putea fi examinat cel mult sub aspectul normelor constituţionale privind proprietatea”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/8.902/A.N. din data de 7 octombrie 2004, prin care consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, precizează că art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat de autorul excepţiei, garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, „iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice, cum este cazul în speţă”. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se menţionează că principiul egalităţii în drepturi ar fi aplicabil persoanelor colective faţă de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, „numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice”, situaţie ce nu se regăseşte însă în litigiul de faţă. Se mai arată că „instituirea de reglementări privind regimul juridic al unităţilor de cercetare-dezvoltare (…), reorganizarea acestora în persoane juridice cu capital public sau privat, precum şi modul de recuperare a arieratelor bugetare constituie o obligaţie a statului”, conform art. 135 alin. (2) din Legea fundamentală, iar „diferenţierea regimului juridic şi a modului de recuperare a arieratelor este, în speţă, expresia unor opţiuni concrete ale politicii economice a statului şi nicidecum rezultatul unei tendinţe de a opera discriminări, în dispreţul art. 16 din Constituţie”.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 7.137 din data de 24 septembrie 2004, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că dispoziţiile art. 7 alin. (1³) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003 „nu contravin sub nici un aspect principiului fundamental privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice”, consacrat de art. 16 din Constituţie. În acest sens arată că principiul invocat de autorul excepţiei se adresează, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cetăţenilor, deci persoanelor fizice, iar persoanelor juridice numai în măsura în care, dacă printr-un tratament juridic diferenţiat, promovat faţă de acestea, se ajunge la un regim juridic diferit care să afecteze cetăţenii, „implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice sau dacă, prin intermediul unei persoane juridice, cetăţenii îşi exercită un drept constituţional”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1962, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 7 alin. (1³) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002, aprobată prin Legea nr. 147/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 14 mai 2004. În examinarea actelor normative care au suferit modificări şi completări, trebuie precizat că raportarea se face întotdeauna la actul iniţial, care constituie sediul materiei de reglementare. Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează dispoziţiile art. 7 alin. (1³) din Legea nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, introdus prin pct. 6 al articolului unic din Legea nr. 147/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Aşadar, Curtea urmează a se pronunţa asupora acestor dispoziţii, care au următorul conţinut:

− Art. 7 alin. (1³): „Unităţile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3 se reorganizează ca societăţi comerciale cu capital de stat, acţiunile acestora fiind preluate de Agenţia Domeniilor Statului, beneficiind de prevederile Legii nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, cu modificările şi completările ulterioare.”

În motivarea excepţiei ridicate, autorul acesteia invocă încălcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 52 alin. (1) din Constituţie. Aceste prevederi au următorul conţinut:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 52 alin. (1): „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.”

Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţională constată că autorul acesteia critică, în esenţă, diferenţa de regim juridic în ceea ce priveşte modul de recuperare a arieratelor bugetare ale unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare, supuse reorganizării. Autorul excepţiei precizează că la data apariţiei Legii nr. 254/2002, la care textul normativ criticat face trimitere, încă nu intervenise procesul de reorganizare a acestuia, din unitate de stat de cercetare-dezvoltare în societate comercială cu capital de stat, astfel încât înlesnirile la plata unor datorii bugetare, prevăzute în legea amintită, nu îl „favorizează”. Pe de altă parte, susţine că toate celelalte unităţi de cercetare-dezvoltare beneficiază, în temeiul art. 22² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2003, de scutire de la plata obligaţiilor bugetare neachitate, a majorărilor de întârziere, a penalităţilor şi a dobânzilor aferente şi, în baza art. 16 din Constituţie, pretinde acordarea aceloraşi facilităţi tuturor categoriilor de unităţi de cercetare-dezvoltare.

Examinând textul de lege criticat, raportat la prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că excepţia este neîntemeiată şi urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textului menţionat, faţă de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, este de observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, şi Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996), principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor poate fi invocat de o persoană juridică numai în situaţia în care, datorită unui tratament juridic diferenţiat promovat faţă de aceasta, regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii sau a autorităţilor publice, sau în situaţia în care, prin intermediul persoanei juridice, cetăţenii îşi exercită un drept constituţional, cum este asocierea în partide politice. Or, în prezenta speţă nu se regăseşte nici una dintre ipotezele de mai sus, astfel că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.

Referitor la critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţie, se constată că autorul excepţiei nu a argumentat în nici un fel inadvertenţa dintre textul de lege atacat şi norma constituţională invocată, astfel încât această critică este nefondată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1³) din Legea nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Strejeşti în Dosarul nr. 2.531/2004 al Judecătoriei Slatina.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2004.