Decizia Curţii Constituţionale nr. 526/2004

M. Of. nr. 16 din 6 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 526

din 25 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Irina Loredana Lăpădat − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Duţa Donisan şi Liviu Donisan în Dosarul nr. 12.012/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde partea Zoe Stoenescu, în nume propriu şi în calitate de mandatar al părţii Olimpia Petrovanu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că autoarea excepţiei, Duţa Donisan, a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Partea Zoe Stoenescu se opune cererii de amânare a judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca neîntemeiată cererea de amânare a judecării cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.

Partea Zoe Stoenescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate. Pe de altă parte, apreciază că autorul excepţiei critică, în fapt, o omisiune de reglementare, ceea ce excedează competenţei de soluţionare a Curţii Constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 12.012/2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Duţa Donisan şi Liviu Donisan.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 utilizează termenul de „chiriaş” cu referire exclusiv la titularul contractului de închiriere şi cu excluderea persoanelor netitulare de contract care urmează să locuiască împreună cu acesta în acelaşi imobil. Se mai arată că locatarul netitular de contract, cu drepturi locative câştigate, nu este avut în vedere de textul de lege criticat, ceea ce creează o inegalitate în faţa legii, contravenind astfel dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 folosesc termenul de „chiriaş” fără referire la titularul contractului de închiriere, legea având în vedere şi persoanele cu drepturi locative proprii în imobilul cu destinaţia de locuinţă, astfel încât „şi acestora le revine obligaţia prevăzută de textul de lege criticat, fără discriminare”.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat creează obligaţii şi drepturi diferite pentru chiriaşii, titulari de contract, în raport cu persoanele menţionate în contractul de închiriere, care au drepturi locative întrucât locuiesc cu titularul contractului. Această reglementare nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât este justificată o diferenţă de tratament juridic, pentru două categorii diferite de subiecte de drept. Se mai susţine că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 114/1996, dreptul locativ se dobândeşte nu numai de către titularul contractului de închiriere, ci şi de alte persoane prevăzute în contract şi care urmează să locuiască cu acesta. Aceste persoane dobândesc însă un drept privat, care include în componenţa sa numai dreptul de folosinţă a locuinţei, nu şi alte drepturi (rezilierea contractului, renegocierea termenilor contractuali etc.), care aparţin exclusiv titularului de contract.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale. În acest sens, se arată că prevederile legale criticate nu conţin privilegii sau discriminări între persoanele prevăzute de ipoteza normei juridice. Mai mult, măsura evacuării, prevăzută prin textul de lege criticat, face parte din ansamblul procedurilor de judecată instituite prin lege, modalitate de reglementare conformă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.

Prevederile legale criticate au următorul conţinut:

− Art. 11 alin. (2): „Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.”

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin prevederilor cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prevederi care au următorul conţinut:

− Art. 16: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Potrivit susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat instituie discriminări între chiriaşul titular al contractului de închiriere şi persoanele care locuiesc împreună cu acesta, prin prisma faptului că numai titularul de contract are dreptul de a decide cu privire la continuarea contractului sau rezilierea acestuia.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în materia contractului de închiriere a locuinţelor, raporturile locative contractuale iau naştere, în mod direct, între proprietarul imobilului cu destinaţia de locuinţă şi chiriaşul − titular al contractului de închiriere. Persoanele care locuiesc împreună cu acesta, înscrise în contractul de închiriere, dobândesc dreptul de a folosi locuinţa împreună cu titularul contractului, neputând lua decizii şi încheia acte juridice care privesc raporturile ce rezultă din contractul de închiriere.

Potrivit textului de lege criticat, notificarea se face doar titularului de contract, şi tot acestuia îi revin exclusiv obligaţiile principale rezultate din contract. În raporturile cu cealaltă parte contractantă, respectiv proprietarul imobilului cu destinaţia de locuinţă, titularul contractului de închiriere este reprezentantul persoanelor înscrise în contract, în calitate de chiriaşi, actele lui fiind opozabile şi acestora. Numai în mod excepţional se stabilesc raporturi contractuale directe între proprietar şi persoanele înscrise în contractul de închiriere. De exemplu, în cazul decesului titularului contractului de închiriere, legea prevede continuarea raporturilor contractuale cu persoanele netitulare de contract (art. 27 din Legea nr. 114/1996).

Prin urmare, aceste două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, ceea ce justifică o diferenţă de tratament juridic, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 237 din 21 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, Decizia nr. 186 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 31 iulie 2002, Decizia nr. 128 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 8 aprilie 2004, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Prin deciziile menţionate, Curtea Constituţională a statuat şi asupra altor aspecte ale principiului egalităţii în drepturi, reţinând că „dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări (...) între chiriaşi, ci, dimpotrivă, textul de lege criticat dă expresie principiului constituţional al egalităţii în drepturi, prin aceea că tinde la asigurarea unui echilibru între ocrotirea intereselor proprietarului în valorificarea prerogativelor dreptului său de proprietate şi protecţia chiriaşului împotriva oricărei exercitări abuzive a acestui drept”.

Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Duţa Donisan şi Liviu Donisan în Dosarul nr. 12.012/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2004.