Decizia Curţii Constituţionale nr. 523/2004

M. Of. nr. 144 din 17 februarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 523

din 25 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Cristina Cătălina Turcu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Appunto” − S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 549/COM/2004 al Curţii de Apel Constanţa − Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, motivând că textul de lege criticat prevede aplicarea imediată şi pentru viitor a unei reguli noi de competenţă, fără a se putea susţine că aceasta retroactivează.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 549/COM/2004, Curtea de Apel Constanţa − Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Appunto” − S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de sechestru asigurător.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie privitor la neretroactivitatea legii şi ale art. 126 alin. (1), (2) şi (3) referitor la instanţele judecătoreşti, întrucât modifică retroactiv legea care stabilea, la momentul exercitării căii de atac, instanţa de judecată competentă să soluţioneze cauza.

Curtea de Apel Constanţa − Secţia comercială opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul a adoptat, în cazul recursurilor în curs de judecată la instanţele legal sesizate, regula imediatei aplicări a normelor de procedură, abătându-se de la regula tradiţională a ultraactivităţii normelor de competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Textul criticat nu retroactivează, ci, dimpotrivă, are semnificaţia aplicării imediate a unor reguli de competenţă, derogând de la regula ultraactivităţii legii vechi, înscrisă în art. 725 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe”.

Modificarea competenţei şi stabilirea normelor tranzitorii nu constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona recursuri nu este prevăzută de o normă constituţională, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Faptul că recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă nu aduce atingere principiului constituţional consacrat de art. 15 alin. (2), întrucât „o lege nu retroactivează atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior”.

Dispoziţiile legale criticate „sunt conforme cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, având următorul cuprins: „(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă.”

Aceste dispoziţii legale sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie privitor la neretroactivitatea legii şi ale art. 126 alin. (1), (2) şi (3) referitor la instanţele judecătoreşti.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţia legală criticată a fost adoptată pentru a se debloca activitatea de soluţionare a recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, avea competenţă generală în materia recursului civil, iar din această cauză, dat fiind numărul mare al cauzelor pe rol, se afla în imposibilitate de a asigura soluţionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Nu se poate primi, aşadar, susţinerea privind încălcarea art. 126 din Constituţie, dispoziţia legală atacată fiind menită să asigure buna administrare a justiţiei prin instanţele prevăzute de textul constituţional.

Nu este cazul a se reţine nici încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere natura juridică a reglementării, căreia îi este inerentă aplicarea imediată şi numai pentru viitor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Appunto” − S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 549/COM/2004 al Curţii de Apel Constanţa − Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2004.