Decizia Curţii Constituţionale nr. 519/2004

M. Of. nr. 87 din 26 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 519

din 25 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Garamond Tipografie” − S.R.L. în Dosarul nr. 5.881/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, deoarece dispoziţiile criticate contravin art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Se apreciază că art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 este neconstituţional în măsura în care nu creează un cadru legal prin care să fie protejate libera iniţiativă şi concurenţa în domeniul valorificării deşeurilor industriale reciclabile. Aceste dispoziţii legale nu prevăd obligaţia agenţilor economici autorizaţi pentru valorificare de a prelua efectiv deşeurile industriale. Totodată se consideră că prevederile criticate nu reglementează obligativitatea unei forme legale de publicitate a agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale nu instituie un monopol în domeniul valorificării deşeurilor industriale reciclabile. Referitor la celelalte susţineri în legătură cu unele deficienţe ale ordonanţei de urgenţă criticate, se arată că acestea sunt neîntemeiate.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.881/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Garamond Tipografie” − S.R.L. într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens se arată că prevederile legale „instituie un monopol privind activităţile agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile. Mai bine zis, numai agenţii economici autorizaţi conform art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 au posibilitatea legală atât să preia, cât şi să valorifice aceste deşeuri industriale reciclabile”. Deşi art. 4 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 prevede că „preţurile şi tarifele practicate în cadrul unor activităţi cu caracter de monopol se stabilesc şi se ajustează cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competenţe”, agenţilor economici „specializaţi şi autorizaţi pentru preluarea şi valorificarea deşeurilor industriale nu le este impusă, prin acte normative, obligaţia de a practica anumite preţuri sau tarife maximale sau minimale, aceştia având posibilitatea de a practica orice preţuri” care sunt impuse agenţilor economici producători şi deţinători de deşeuri industriale. Se apreciază totodată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 „nu prevăd nici măcar obligaţia agenţilor economici autorizaţi pentru valorificare de a prelua efectiv deşeurile industriale de la agenţii economici producători şi deţinători ai acestor deşeuri, creându-se în acest fel o situaţie aberantă şi în contradicţie cu normele constituţionale care generează abuzuri grave în desfăşurarea în mod liber a activităţilor economice, precum şi în asigurarea cadrului legal referitor la libertatea comerţului, precum şi la protecţia concurenţei loiale”. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată în continuare că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 „nu asigură o publicitate legală a agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificare, respectiv nu există nici un act normativ care să fie publicat în Monitorul Oficial al României şi care să nominalizeze agenţii economici autorizaţi în preluarea şi valorificarea deşeurilor industriale reciclabile”.

Judecătoria Cluj-Napoca, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, consideră că prevederile criticate „nu sunt neconstituţionale [...], întrucât practic nu se instituie un monopol al agenţilor economici autorizaţi pentru preluarea şi valorificarea deşeurilor reciclabile, deoarece, conform dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, accesul agenţilor economici la procedura de autorizare este liber şi neîngrădit, iar această procedură este dictată de importanţa socială a materiei reglementate. Celelalte aspecte privind carenţe ale textului legal [...] sunt de competenţa legiuitorului”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestei susţineri se arată că actul normativ criticat prevede totodată şi procedura de autorizare a agenţilor economici specializaţi în activitatea de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile, iar accesul la această procedură este liber şi neîngrădit. Astfel, „potrivit art. 7 şi 8 din ordonanţa de urgenţă mai sus menţionată, agenţii economici care realizează activităţi de colectare a deşeurilor industriale reciclabile, cei care deţin astfel de deşeuri şi au spaţiile şi dotările corespunzătoare, necesare activităţilor de colectare şi valorificare a deşeurilor, pot fi autorizaţi fără restricţii, cu respectarea prevederilor articolelor menţionate, de a realiza aceste activităţi. Astfel, sunt asigurate libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil tuturor factorilor de producţie, în domeniul colectării şi valorificării deşeurilor industriale reciclabile”. Art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001, arată Guvernul în continuare, prevede posibilitatea de a presta activităţile enumerate de către agenţii economici specializaţi pentru valorificarea deşeurilor reciclabile, fără a se institui vreun monopol pentru aceştia, „având în vedere importanţa socială a acestei activităţi, precum şi necesitatea asigurării gestionării eficiente a acestor deşeuri, în condiţii de protecţie a mediului şi sănătăţii populaţiei”.

Cu privire la celelalte critici în legătură cu unele deficienţe ale ordonanţei de urgenţă criticate, Guvernul apreciază că soluţionarea acestora nu este de competenţa Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Se apreciază că dispoziţiile criticate nu încalcă art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Astfel, „opţiunea legiuitorului de a institui în sarcina persoanelor juridice obligaţia de reutilizare a deşeurilor industriale reciclabile, în propriile procese de producţie, nu contravine principiilor consacrate prin art. 135 din Constituţie, ci se conformează acestor principii. Se asigură, pe această cale, cadrul normativ necesar gestionării eficiente a deşeurilor industriale reciclabile, în concordanţă cu interesul naţional de refacere şi ocrotire a mediului înconjurător, precum şi de menţinere a echilibrului ecologic”. Totodată, se arată în continuare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001, alături de alte măsuri legislative, reglementează rolul statului în garantarea dreptului fundamental la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de art. 34 din Constituţie, şi, respectiv, a celui la un mediu sănătos, prevăzut de dispoziţiile constituţionale ale art. 35.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 7 februarie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 465/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, şi, ulterior, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare.

Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:

− Art. 5: „Deţinătorii de deşeuri industriale reciclabile, persoane juridice, sunt obligaţi să asigure strângerea, sortarea şi depozitarea temporară a acestora, cu respectarea normelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, precum şi reintroducerea lor în circuitul productiv prin: [...]

c) predarea către agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare, a deşeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienţă.”

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată la instanţa de judecată, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, care au următorul conţinut:

− Art. 135: „(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...]”.

Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate instituie un monopol privind activităţile agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile, fără să le fie impusă, prin acte normative, şi obligaţia de a practica anumite preţuri sau tarife maximale sau minimale. Totodată se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 nu prevede obligaţia agenţilor economici autorizaţi pentru valorificare de a prelua efectiv deşeurile industriale de la agenţii economici producători. De asemenea, se apreciază că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă respective creează un climat favorabil pentru exercitarea unor practici anticoncurenţiale, contrare Legii nr. 21/1996.

Analizând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001, Curtea reţine că obiectul acesteia îl constituie asigurarea gestionării eficiente a deşeurilor industriale reciclabile în condiţii de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei.

Între măsurile prevăzute de ordonanţa de urgenţă în acest scop se numără şi cele menţionate prin art. 5 lit. c), care stabilesc obligaţia deţinătorilor de deşeuri industriale reciclabile, persoane juridice, de a asigura strângerea, sortarea şi depozitarea temporară a acestora, cu respectarea normelor de protecţie a mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi reintroducerea lor în circuitul productiv, între altele, prin predarea către agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare, a deşeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienţă.

În ceea ce priveşte obligaţia agenţilor economici specializaţi pentru realizarea operaţiilor de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile de a obţine autorizaţie pentru această activitate, ordonanţa de urgenţă prevede emiterea autorizaţiei de către Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, conform procedurii stabilite prin norme de către această comisie, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.

În consecinţă, Curtea constată că dispoziţia criticată nu este incompatibilă cu libertatea comerţului prevăzută de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Necesitatea autorizării este impusă de specificul activităţii desfăşurate de agenţii economici respectivi, ţinându-se seama de natura specială a materialelor pe care le valorifică, de pericolul pe care acestea îl prezintă pentru sănătatea populaţiei şi menţinerea unui mediu sănătos, ca şi de asigurarea provenienţei licite a acestor materiale.

Este evident, în consecinţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001, prin prevederea autorizării pentru activitatea de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile, nu are ca obiectiv instituirea unui monopol în acest domeniu, cum susţine autorul excepţiei, ci garantarea existenţei unor condiţii care să preîntâmpine eventualele pericole asociate acestor activităţi.

Dispoziţiile criticate, prin conţinutul lor, nu au legătură cu practicile anticoncurenţiale sau cu concentrarea economică, prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996, susţinerile autorului excepţiei că prin aplicarea acestor dispoziţii s-ar ajunge la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia fiind şi sub acest aspect neîntemeiate.

În ceea ce priveşte susţinerea că actul normativ criticat nu prevede impunerea unor preţuri maximale sau minimale pentru achiziţionarea deşeurilor industriale reciclabile sau a altor obligaţii pentru agenţii economici autorizaţi, Curtea reţine că aceasta este lipsită de concludenţă, controlul de constituţionalitate neavând ca obiect completarea ori modificarea legilor sau ordonanţelor Guvernului. Pe de altă parte, stabilirea unor preţuri maximale sau minimale este incompatibilă cu economia de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, consacrată de art. 135 alin. (1) din Constituţie.

Cu privire la criticile referitoare la modalitatea valorificării deşeurilor industriale reciclabile de către agenţii economici specializaţi, precum şi sancţionarea nerespectării acestor activităţi, Curtea reţine că acestea sunt, în special, probleme de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa instanţelor de judecată.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Garamond Tipografie” − S.R.L. în Dosarul nr. 5.881/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2004.