Decizia Curţii Constituţionale nr. 518/2004

M. Of. nr. 69 din 20 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 518

din 25 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1¹) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Patricia Marilena Ionea − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1¹) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor „Transport Fizicienilor” PAS în Dosarul nr. 2.175/2004 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VI-a comercială. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate, deoarece nu se referă la transferul unor bunuri, ci la răspunderea cumpărătorului în cazul neexecutării obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea daunelor-interese datorate. În acelaşi sens, aminteşte că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 21 alin. (1¹) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale care consacră garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate. Având în vedere aceste aspecte, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.175/2004, Tribunalul Bucureşti − Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1¹) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Salariaţilor „Transport Fizicienilor” PAS într-o cauză comercială având ca obiect rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni, daune-interese şi restituirea dividendelor. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens, arată că „sumele de bani plătite de membrii Asociaţiei reprezintă o parte din bunurile materiale aparţinând Societăţii de Transport Fizicienilor, al căror proprietar a fost APAPS şi care le-a vândut Asociaţiei”. 

Aşa fiind, în opinia sa, aceste bunuri reprezintă proprietatea membrilor care au achitat ratele fixate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului, iar trecerea acestor bunuri în patrimoniul APAPS-ului nu poate fi privită decât ca o încălcare a dreptului de proprietate. De asemenea, arată că, prin vinderea acţiunilor ce au fost trecute în patrimoniul său, APAPS-ul va încasa contravaloarea lor, realizând astfel o îmbogăţire fără justă cauză, în dauna membrilor Asociaţiei. 

Tribunalul Bucureşti − Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, în opinia sa, prevederile legale criticate reprezintă, pe de o parte, „aplicarea la situaţia specifică a normei comerciale cu caracter general potrivit căreia datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”, iar pe de altă parte, reprezintă „aplicaţia la situaţia concretă a principiului general de drept al repunerii părţilor în situaţia anterioară”. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. De asemenea, aminteşte că dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 164/2003 şi Decizia nr. 175/2003, Curtea statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. 

Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate adusă art. 21 alin. (1¹) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, întrucât aceste dispoziţii legale sunt conforme cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie. De asemenea, în opinia sa, textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, „întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, indiferent de titular, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare”. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (1¹) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată prin Legea nr. 506/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Aceste texte legale au următoarea redactare:

− Art. 21 alin. (1¹) lit. a) şi b): „(1¹) În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:

a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;

b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;”.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. 

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 reglementează controlul postprivatizare, precum şi modul de urmărire a executării obligaţiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale. Acest act normativ îşi are temeiul în dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. b), potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. 

În acest cadru, textul art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 prevede că, în cazul desfiinţării pe cale convenţională sau judiciară a contractului de privatizare pentru neexecutarea obligaţiilor ce decurg din acesta, cumpărătorul datorează daune-interese, prevăzând totodată modalitatea de stabilire a prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese. 

Curtea apreciază că acest text de lege în întregul său şi implicit dispoziţiile alin. (1¹) lit. a) şi b) din acelaşi articol nu conţin nici o dispoziţie prin care se aduce atingere dreptului de proprietate al cumpărătorului, întrucât nu se referă la transferul unor bunuri, ci la răspunderea cumpărătorului în cazul neexecutării obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea daunelor-interese datorate. 

De altfel, prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, Curtea Constituţională pronunţându-se prin Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. 

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1−3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1¹) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor „Transport Fizicienilor” PAS în Dosarul nr. 2.175/2004 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VI-a comercială. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2004.