Decizia Curţii Constituţionale nr. 516/2004

M. Of. nr. 3 din 3 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 516

din 24 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Marieta Safta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ridicată de Ştefan Braşoveanu în Dosarul nr. 1.458/CAF/2004 al Tribunalului Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 noiembrie 2004 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 24 noiembrie 2004.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.458/CAF/2004, Tribunalul Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Braşoveanu în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea actului de sesizare formulat de procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Vâlcea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, după desfiinţarea jurisdicţiei Curţii de Conturi prin dispoziţiile constituţionale ale art. 140, textele de lege criticate, referitoare la funcţionarea procurorilor financiari în cadrul Curţii de Conturi şi participarea obligatorie a acestora, ca procurori de şedinţă, la judecarea cauzelor de către instanţele de judecată, sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat. Se arată în acest sens că procurorii financiari nu au calitatea de magistraţi, nu fac parte din Ministerul Public şi nici din autoritatea judecătorească, aceştia funcţionând în cadrul Curţii de Conturi, autoritate executivă al cărei statut este reglementat în titlul IV din Constituţie privind Economia şi finanţele publice. Se precizează totodată că, la data judecării cauzei în care a fost ridicată excepţia, expirase termenul pentru preluarea procurorilor financiari de către Ministerul Public, termen prevăzut − în opinia autorului excepţiei − sub sancţiunea decăderii de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, aprobată prin Legea nr. 49/2004.

Se mai susţine că prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 nu sunt puse în acord cu dispoziţiile Constituţiei revizuite, întrucât prevăd că procurorii financiari îşi exercită atribuţiile pe lângă Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi şi camerele de conturi judeţene, adică pe lângă structuri care au fost desfiinţate prin Constituţie.

Tribunalul Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că, potrivit art. 140 din Constituţie, Curtea de Conturi nu mai exercită atribuţii jurisdicţionale. Ca urmare, funcţionarea procurorilor financiari pe lângă această instituţie cu atribuţii de control şi nu pe lângă instanţele judecătoreşti contravine prevederilor constituţionale ale art. 131 alin. (1) şi (2), referitoare la atribuţiile Ministerului Public. Totodată se precizează că, la data învestirii instanţei cu soluţionarea actului de sesizare formulat de procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a Judeţului Vâlcea, expirase termenul de 60 de zile pentru preluarea procurorilor financiari de către Ministerul Public, termen prevăzut sub sancţiunea decăderii de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, fără ca această preluare să se realizeze în condiţiile legii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că prevederile art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992, criticate ca neconstituţionale, sunt abrogate implicit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2004. Se arată că, în consecinţă, „nu se mai pot critica pentru neconstituţionalitate texte care au fost înlocuite prin dispoziţii normative care sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 140 din Constituţie”.

Referitor la susţinerea autorului excepţiei, precum şi a instanţei în sensul că Ministerul Public nu a respectat termenul de 60 de zile pentru preluarea procurorilor financiari de la Curtea de Conturi, se apreciază că aceasta nu este o problemă de neconstituţionalitate, ci de nerespectare a legii.

În concluzie, Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Faptul că, potrivit art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992, procurorii financiari funcţionează pe lângă Curtea de Conturi nu contravine, în opinia Avocatului Poporului, dispoziţiilor constituţionale referitoare la rolul Ministerului Public, întrucât art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 prevede că procurorii financiari vor fi preluaţi de către Ministerul Public, preluarea urmând a se face în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a ordonanţei care cuprinde aceste dispoziţii legale. Punerea în aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, în ceea ce priveşte activitatea procurorilor financiari, constituie o problemă care excede controlului de constituţionalitate.

Se mai arată că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate formulată în raport de prevederile art. 140 din Constituţie, acest text constituţional neavând relevanţă în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Prin Încheierea din 29 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.458/CAF/2004, Tribunalul Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. În faţa Curţii Constituţionale, la termenul de judecată din 16 noiembrie 2004, atât oral, cât şi prin concluziile scrise depuse la dosar, autorul excepţiei a invocat şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor „[...] art. 37 alin. (1) şi a altor articole privitoare la procurorii financiari înscrise în Legea nr. 94/1992 [...]”, pentru considerentele expuse pe larg în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea Constituţională constată că este legal sesizată numai cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Aceasta deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 115 din 11 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 23 martie 2004, „dreptul de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale se realizează în faţa instanţelor de judecată”.

Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi numai cu privire la acestea Curtea Constituţională urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi au următorul cuprins:

− Art. 8 alin. (2): „Pe lângă Curtea de Conturi funcţionează procurori financiari.”;

− Art. 14: „(1) Pe lângă Curtea de Conturi funcţionează procurorul general financiar şi procurorii financiari.

(2) Procurorii financiari îşi exercită atribuţiile pe lângă secţiile Curţii, Colegiul jurisdicţional al Curţii şi camerele de conturi judeţene.”

Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), care stipulează că „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor − legislativă, executivă şi judecătorească − în cadrul democraţiei constituţionale”.

De asemenea, Tribunalul Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia cu privire la constituţionalitatea aceloraşi texte de lege, apreciază că ele contravin şi prevederilor cuprinse în art. 131 din Legea fundamentală, potrivit cărora, „(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează să fie respinsă.

Astfel, prin una dintre criticile formulate în cauză se susţine că, în condiţiile desfiinţării jurisdicţiei Curţii de Conturi prin dispoziţiile constituţionale ale art. 140, prevederile legale referitoare la funcţionarea procurorilor financiari în cadrul acestei instituţii sunt în contradicţie cu principiul constituţional care consacră separaţia puterilor în stat. Autorul excepţiei arată în acest sens că procurorii financiari participă obligatoriu, ca procurori de şedinţă, la judecarea cauzelor de către instanţele de judecată, deşi nu au calitatea de magistraţi, nu fac parte din Ministerul Public şi nici din autoritatea judecătorească, funcţionând în cadrul Curţii de Conturi, care este o autoritate executivă. Se precizează că, la data judecării cauzei în care a fost ridicată excepţia, a expirat şi termenul pentru preluarea procurorilor financiari de către Ministerul Public, termen apreciat, atât de autorul excepţiei, cât şi de instanţa de judecată, ca fiind prevăzut sub sancţiunea decăderii de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, aprobată prin Legea nr. 49/2004.

Această critică de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. Principiul separaţiei puterilor în stat vizează separaţia puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. Or, potrivit statutului său constituţional, Curtea de Conturi este o autoritate publică autonomă, nefiind în subordinea nici unei autorităţi din stat. Rolul său, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile art. 140 alin. (1) din Constituţie, este acela de a exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, funcţionalitate complexă care îi conferă un grad ridicat de autonomie. Aşa fiind, dispoziţiile legale potrivit cărora procurorii financiari funcţionează pe lângă Curtea de Conturi nu sunt de natură să aducă atingere principiului separaţiei puterilor în stat.

Se constată de altfel că în aplicarea prevederilor art. 140 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „[...] În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate”, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 27 octombrie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004. În conformitate cu dispoziţiile art. 8 din ordonanţă (în vigoare la data înregistrării pe rolul instanţei judecătoreşti a litigiului în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate), „Procurorii financiari vor fi preluaţi de Ministerul Public [...]. Procurorii financiari vor continua să funcţioneze în cadrul Curţii de Conturi şi să exercite atribuţiile prevăzute de Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare [...]”. Aşadar, potrivit acestor dispoziţii legale, cu caracter tranzitoriu, procurorii financiari funcţionează pe lângă Curtea de Conturi, respectiv pe lângă structurile acesteia, care nu mai desfăşoară activitate jurisdicţională, dar fac parte din Ministerul Public. Tot astfel, art. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 stabilesc participarea obligatorie a procurorilor financiari, în calitate de procurori de şedinţă, la judecarea de către instanţele judecătoreşti a cauzelor rezultate din activitatea Curţii de Conturi, ca o consecinţă a desfiinţării activităţii jurisdicţionale a acestei instituţii. În aceste condiţii, contrar opiniei exprimate de Tribunalul Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal, exercitarea atribuţiilor procurorilor financiari este în deplină concordanţă cu prevederile art. 131 din Legea fundamentală privind rolul Ministerului Public, iar critica textelor de lege ce fac obiectul excepţiei, în raport de aceste dispoziţii constituţionale, nu poate fi primită.

Nu pot fi reţinute ca argumente în susţinerea excepţiei formulate afirmaţiile autorului excepţiei, precum şi ale instanţei de judecată, în sensul că a expirat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, astfel cum a fost aprobată şi completată, termen apreciat ca reglementând, sub sancţiunea decăderii, preluarea procurorilor financiari de către Ministerul Public. Aceasta întrucât termenul menţionat nu este de decădere, ci de recomandare, şi nu vizează preluarea procurorilor financiari de către Ministerul Public, ci formularea de către Consiliul Superior al Magistraturii a propunerii de numire a judecătorului sau a procurorului financiar, după caz. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, aprobată şi completată prin Legea nr. 49/2004, dispoziţii aplicabile, în baza prevederilor art. 8 din acelaşi act normativ, şi procurorilor financiari, „Propunerea de numire se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, după examinarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei de judecător, pe baza dosarului profesional, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 94/1992, ridicată de Ştefan Braşoveanu în Dosarul nr. 1.458/CAF/2004 al Tribunalului Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2004.