Decizia Curţii Constituţionale nr. 515/2004

M. Of. nr. 1195 din 14 decembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 515

din 24 noiembrie 2004

asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, partea referitoare la dispoziţiile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002

 

În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Preşedintele României, la data de 11 noiembrie 2004, a sesizat Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii „dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, aşa cum a fost modificat ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 iulie 2004”.

Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.180 din 11 noiembrie 2004 şi constituie obiectul Dosarului nr. 673A/2004.

În motivarea sesizării, se arată că majorarea indemnizaţiilor pentru procurorii care participă la judecarea infracţiunilor de corupţie în complete specializate, pentru preşedintele, vicepreşedinte, preşedinţii de secţii şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii săi şi procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin aplicarea unui spor de 40% la indemnizaţia brută lunară a acestora, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 111 alin. (1) şi celor ale art. 138 alin. (5) din Constituţie. Se arată că această prevedere este neconstituţională, deoarece majorarea indemnizaţiilor „presupune cheltuieli bugetare despre care Guvernul nu a fost informat şi nu s-au precizat sursele de finanţare”.

Preşedintele României susţine că această majorare a fost făcută cu ocazia reluării procesului legislativ, ca urmare a cererii de reexaminare a legii criticate, formulată la data de 14 iulie 2004. Prin cererea de reexaminare s-a cerut „menţinerea valorii salariilor poliţiştilor din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, astfel cum a fost stabilită în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004”, astfel încât modificările vizate prin sesizare au excedat „limitelor cererii de reexaminare şi au generat proteste vehemente ale judecătorilor de la instanţele inferioare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inclusiv ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii”.

La sesizarea Preşedintelui României au fost anexate o scrisoare a Consiliului Superior al Magistraturii şi scrisori ale judecătorilor de la Judecătoria Zalău, Judecătoria Cluj, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj, precum şi ale procurorilor de la parchetele de pe lângă instanţele menţionate. Consiliul Superior al Magistraturii a semnalat, în esenţă, că reglementările în discuţie sunt de natură să afecteze omogenitatea, echilibrul şi coerenţa activităţii întregului sistem judiciar. Totodată, adresează Preşedintelui rugămintea ca, uzând de prerogativele prevăzute de Constituţie, să analizeze „oportunitatea trimiterii spre reexaminare a legii Senatului”, pentru a fi completată cu art. 28 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă, „în sensul acordării sporului de 40% la indemnizaţia de încadrare brută lunară, la întregul corp de magistraţi, respectiv judecători şi procurori în funcţie”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, se arată că art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, astfel cum a fost modificat prin Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, cuprinde dispoziţii care reglementează acordarea sporului de 40% şi judecătorilor încadraţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce excede obiectului cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României.

Conform punctului de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, „procedura legislativă de reexaminare a legii, ca urmare a cererii formulate în acest sens de Preşedintele României sau ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, pronunţată în cadrul controlului a priori, trebuie să se desfăşoare în limitele sesizării”, cu excepţia textelor „care trebuie corelate cu cele ce au format obiectul controlului”, fapt ce „rezultă din interpretarea articolului 77 din Constituţie”.

Se arată, totodată, că Preşedintele României, cu ocazia promulgării legii, „realizează un control de constituţionalitate, de oportunitate, urmăreşte păstrarea unei armonii a legislaţiei interne, a unor concordanţe, evitarea contradicţiilor şi a discriminărilor şi se pronunţă asupra formei finale a legii, având dreptul să restituie legea către Parlament o singură dată”. În situaţia în care Parlamentul depăşeşte limitele sesizării, „Preşedintele României este pus în situaţia de a promulga o lege modificată asupra căreia nu mai poate să desfăşoare un control de oportunitate real”.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se arată că, „în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor cuprinse în bugetul de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării Guvernului este obligatorie”. Această obligaţie rezultă din prevederile art. 102 din Constituţie, potrivit cărora „Guvernul asigură realizarea politicii interne a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”, care „se poate realiza numai cu suportul material oferit de bugetul de stat administrat de către Guvern”.

Solicitarea informării Guvernului, consideră preşedintele Camerei Deputaţilor, este obligatorie şi cu privire la amendamentele cu implicaţii bugetare „depuse în cursul procesului legislativ”, în conformitate cu prevederile regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului. În consecinţă, se apreciază că dispoziţiile art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituţie au fost încălcate, întrucât „Camera Parlamentului în care s-a efectuat modificarea nu a solicitat punctul de vedere al Guvernului asupra amendamentului introdus la articolul respectiv”.

Se consideră, de asemenea, că este întemeiată şi critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, deoarece „Ministerul Finanţelor Publice nu a fost autorizat printr-o normă juridică să opereze în structura bugetului de stat, respectiv în cea a bugetelor ordonatorilor principali de credite implicaţi, modificările ce ar decurge din aplicarea textului legal contestat”.

Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat, până la data pronunţării deciziei, punctele lor de vedere.

Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat secretarilor generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului ca, în vederea soluţionării sesizării, să trimită atât cererea Preşedintelui României de reexaminare a legii criticate, care a fost adresată Parlamentului la data de 14 iulie 2004, cât şi prima formă a legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, precum şi să comunice dacă, în cursul procedurii parlamentare, reluată ca urmare a cererii de reexaminare a legii, Comisiile sesizate în fond au cerut Guvernului informarea prevăzută de art. 111 alin. (1) teza finală din Constituţie.

Camera Deputaţilor, cu Adresa nr. 51/457/RG din 12 noiembrie 2004, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.214 din 15 noiembrie 2004, a informat Curtea Constituţională că nu s-a solicitat punctul de vedere al Guvernului de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, sesizată în fond. S-a precizat că informarea nu era necesară, întrucât la Camera Deputaţilor a fost eliminat punctul 7 din proiectul legii, în forma care făcea obiectul cererii de reexaminare. Totodată, Camera Deputaţilor a comunicat şi următoarele documente:

− Adresa Senatului nr. L317 din 2 septembrie 2004, însoţită de cererea Preşedintelui României pentru reexaminarea dispoziţiilor pct. 7 din proiectul legii criticate, prin care se solicita „păstrarea dispoziţiilor referitoare la salarizarea personalului din Parchetul Naţional Anticorupţie, astfel cum au fost stabilite în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004”. În motivarea cererii de reexaminare adresată Parlamentului se arată că „reducerea valorii de multiplicare care se ia în calcul pentru stabilirea salariului poliţiştilor detaşaţi la Parchetul Naţional Anticorupţie, de la 11, cât prevedea ordonanţa, la 6, este o măsură ce va afecta deosebit de negativ funcţionarea acestei instituţii”;

− Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor asupra cererii de reexaminare a proiectului de lege criticat;

− Proiectul legii criticate, în forma adoptată de Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, după reexaminare;

− Proiectul legii criticate, în forma adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, după reexaminare.

Secretarul general al Senatului, cu Adresa nr. VII/232 din 22 noiembrie 2004, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.417 din 22 noiembrie 2004, a transmis următoarele acte:

− Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, înregistrat sub nr. 317 din 4 octombrie 2004, referitor la cererea formulată de Preşedintele României, de reexaminare a unor dispoziţii din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei.

În raport se arată următoarele:

„Cererea de reexaminare a fost dezbătută şi adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 septembrie 2004, în calitate de primă Cameră sesizată.

În şedinţa din 28 septembrie 2004, Comisia juridică a luat în dezbatere cererea de reexaminare şi, constatând că cererea este întemeiată, a hotărât să adopte raportul de admitere, cu amendamentele din anexă, care face parte integrantă din prezentul raport.

Analizând textele adoptate de Camera Deputaţilor, precum şi obiecţiile formulate în cererea de reexaminare, membrii Comisiei juridice, la adoptarea amendamentelor, au avut în vedere corelările necesare între textele din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi textele din Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, care modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind organizarea şi funcţionarea Parchetului Naţional Anticorupţie, ca structură autonomă, cu personalitate juridică, şi care este independent în raporturile cu instanţele şi parchetele de pe lângă acestea.

La dezbateri au participat reprezentanţii Ministerului Justiţiei, ai Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ai Parchetului Naţional Anticorupţie, care au fost de acord cu amendamentele adoptate de Comisie.”

− Extrasul din stenograma şedinţei Senatului din ziua de 27 octombrie 2004, în care a fost adoptat raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, din care rezultă că la dezbateri a fost prezent şi reprezentantul Guvernului, care şi-a exprimat acordul cu privire la raportul prezentat de Comisie asupra cererii de reexaminare a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004.

C U R T E A,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, cererea Preşedintelui României de reexaminare din 14 iulie 2004, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, piesele existente la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

În sesizarea de neconstituţionalitate se precizează că aceasta are ca obiect art. 28 alin. (5) din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, aşa cum a fost modificat ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 iulie 2004.

Din examinarea conţinutului sesizării şi a legii supuse controlului, rezultă că, în realitate, obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, partea referitoare la dispoziţiile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost adoptată de Parlament, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României. Aceste dispoziţii au următorul cuprins:

„Articol unic. − Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24 din 21 aprilie 2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, cu următoarele modificări şi completări: […]

8. La titlul II, articolul IV punctul 15, articolul 28 va avea următorul cuprins: […]

(5) Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie

− potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare −, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii săi şi procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul Naţional Anticorupţie prevăzut la alin. (2) şi (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfăşoară.”

Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind încălcate prin textul de lege criticat sunt art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5), care au următorul cuprins:

− Art. 111 alin. (1): „Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.”;

− Art. 138 alin. (5): „Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.”

În critica de neconstituţionalitate referitoare la depăşirea, de către Parlament, a limitelor cererii de reexaminare nu se precizează, în mod expres, dispoziţia constituţională încălcată, însă din conţinutul motivării rezultă că sunt vizate dispoziţiile art. 77 alin. (2), potrivit cărora, „Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.”

Prin sesizare se susţine, în esenţă, că dispoziţiile cuprinse la articolul unic pct. 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, partea referitoare la dispoziţiile art. 28 alin. (5) din ordonanţă au fost adoptate cu încălcarea unor norme constituţionale privind procedura de legiferare.

Prima critică de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României constă în susţinerea că dispoziţiile legale care fac obiectul sesizării încalcă prevederile art. 111 alin. (1) şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie, deoarece implică cheltuieli bugetare cu privire la care nu s-a solicitat informarea Guvernului şi nu s-au precizat sursele de finanţare.

În legătură cu această critică, Curtea reţine că, într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (1) teza finală din Constituţie, în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificări bugetare, solicitarea informării din partea Guvernului este obligatorie. Textul constituţional cuprinde, de asemenea, şi dispoziţii prin care se stabilesc obligaţii în sarcina Guvernului. Astfel, teza întâi a art. 111 alin. (1) prevede: „Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţilor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. […]”. De asemenea, alineatul (2) al art. 111 stabileşte că „Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie”.

Din aceste dispoziţii rezultă că legiuitorul constituant a dorit să consacre garanţia constituţională a colaborării dintre Parlament şi Guvern în procesul de legiferare, instituind obligaţii reciproce în sarcina celor două autorităţi publice.

Analizând atât raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din cadrul Senatului, cât şi stenograma şedinţei Senatului din data de 27 octombrie 2004, Curtea reţine că, la dezbaterile asupra cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, în cadrul Comisiei juridice, au participat reprezentanţii Ministerului Justiţiei, ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi ai Parchetului Naţional Anticorupţie, iar la dezbaterile din plenul Senatului a participat reprezentantul Guvernului, care a fost de acord cu amendamentele adoptate.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 111 din Constituţie, Curtea reţine că participarea reprezentantului Guvernului la dezbateri şi acordul exprimat, fără echivoc, faţă de amendamentele adoptate sunt de natură să angajeze Guvernul şi să acopere cerinţa prevăzută de art. 111 alin. (1) teza finală din Constituţie.

Cu privire la critica referitoare la stabilirea unor cheltuieli bugetare fără precizarea sursei de finanţare, Curtea constată că în motivarea sesizării de neconstituţionalitate nu se precizează că aplicarea noii legi ar implica modificarea cheltuielilor bugetare, respectiv că nivelul cheltuielilor necesare pentru aplicarea acestei legi nu s-ar încadra în sumele alocate prin buget. Cât timp fondurile pentru salarizare prevăzute în buget nu au fost modificate, acordarea unor sporuri de salarii nu se poate face decât în limitele aprobate prin buget pentru salarii, potrivit clasificaţiei bugetare. Alocaţiile bugetare prevăzute în buget la nivelul diferitelor autorităţi publice pot fi modificate în sensul suplimentării acestor alocaţii, fie din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, fie, după caz, prin rectificare bugetară. Aceasta este consecinţa faptului că nu orice modificare a salarizării implică, în mod necesar, modificarea alocaţiei bugetare pentru salarii, astfel încât, în afara unei dovezi contrare, sursa de finanţare o constituie alocaţia bugetară.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care se susţine că modificările aduse de Parlament prin dispoziţiile legale criticate au depăşit limitele cererii de reexaminare, Curtea constată că dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie nu conţin reglementări explicite pe baza cărora să se poată stabili că, în cauză, Parlamentul a încălcat legea fundamentală.

Din analiza sistematică a dispoziţiilor constituţionale referitoare la exercitarea unor competenţe ale autorităţilor publice, Curtea reţine că limitele exercitării lor sunt prevăzute în mod expres în Legea fundamentală. Examinând concepţia legiuitorului constituant cu privire la exercitarea de către Parlament a atribuţiilor sale de legiferare prevăzute de dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, se constată că, în cazul procedurii legislative de reexaminare a legii, acolo unde acesta a dorit, a stabilit în mod expres limitele reexaminării. Astfel, Constituţia reglementează procedura legislativă de reexaminare a legii prin dispoziţiile cuprinse la art. 77 alin. (2) şi la cele ale art. 147 alin. (2). Aceste din urmă dispoziţii se referă la reexaminarea unei legi sau a unor dispoziţii legale a căror neconstituţionalitate a fost constatată printr-o decizie a Curţii Constituţionale, pronunţată cu ocazia controlului de constituţionalitate a priori, al cărei cuprins este următorul: „În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale”.

Acest text limitează reluarea procesului legislativ de reexaminare numai cu privire la dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale de către Curtea Constituţională.

Rezultă, aşadar, că restricţiile referitoare la exercitarea competenţei de sorginte constituţională trebuie să fie expres prevăzute de Constituţie. Or, dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie nu stabilesc, în mod expres, o limită de natură să aducă vreo restrângere a competenţei Parlamentului cu privire la reluarea procesului legislativ, ca urmare a cererii de reexaminare formulată de Preşedintele României. O interpretare contrară a dispoziţiilor constituţionale anterior menţionate ar avea semnificaţia adăugării la normele Constituţiei, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar realiza, pe această cale, un act de revizuire a Legii fundamentale.

Faţă de cele de mai sus, Curtea Constituţională constată că sesizarea de neconstituţionalitate nu este fondată.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 74 alin. (1), art. 77 alin. (2), art. 111 alin. (1), art. 138 alin. (5), art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Constată că dispoziţiile cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, partea referitoare la dispoziţiile art. 28 alin. (5) din ordonanţă, sunt constituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la 24 noiembrie 2004 şi la ea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Ion Predescu şi Şerban Viorel Stănoiu, judecători.