Decizia Curții Constituționale nr. 514/2004

M. Of. nr. 80 din 24 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 514

din 18 noiembrie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Ioan Vida − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Daniela Ramona Marițiu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Băița” − S.A. în Dosarul nr. 2.263/2004 al Judecătoriei Alba Iulia

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2004, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea la 18 noiembrie 2004. 

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.263/2004, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Băița” − S.A. 

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate vin în contradicție cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție. Astfel, deși textul de lege criticat este cuprins într-un act normativ ce are ca scop accelerarea privatizării, deci crearea unei situații de competitivitate, rezultatul produs este de cu totul altă natură, creându-se o situație privilegiată pentru un debitor persoană juridică cu capital de stat, acesta având posibilitatea de a bloca orice încercare de recuperare a creanțelor creditorilor săi printr-un act unilateral de voință. Prin faptul că această posibilitate este conferită doar persoanelor juridice cu capital de stat se creează o situație discriminatorie, proprietatea privată a statului fiind astfel supusă altui regim juridic, mult mai favorabil decât cel al proprietății private particulare, încălcându-se astfel dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție. 

Judecătoria Alba Iulia consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât exercițiul efectiv și concret al dreptului este blocat prin simpla manifestare de voință a debitorului privilegiat, deși procedura folosită a fost apelarea la forța de constrângere a statului. Atât timp cât acest regim nu este recunoscut și societăților comerciale cu capital privat apare evident că există o discriminare de tratament juridic încălcându-se prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție. 

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată. 

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prin prevederile cap. VI din Legea nr. 137/2002 au fost instituite dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, în scopul simplificării operațiunilor procedurale în considerarea interesului general al statului și al autorităților administrației publice locale în calitate de acționar sau asociat la societățile comerciale supuse privatizării. Finalitatea urmărită de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societății comerciale aflate în procedura dizolvării, iar efectul depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului, respectiv suspendarea judecării acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale, a termenelor de prescripție a acțiunilor în realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și a procedurilor de executare silită pornite împotriva societății comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toți creditorii societății și acționarii acesteia. Așadar, critica autoarei excepției referitoare la încălcarea de către prevederile legale menționate a principiului constituțional al garantării proprietății și al ocrotirii acesteia, indiferent de titular, apare ca neîntemeiată, dat fiind că toți creditorii societății comerciale debitoare sunt supuși unui tratament juridic egal, fără a se realiza o protecție diferită a proprietății unora dintre aceștia, scopul dispozițiilor legale criticate fiind acela de a-i proteja pe toți creditorii societății comerciale debitoare. 

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate conțin dispoziții procedurale speciale privind fuziunea, divizarea, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale supuse privatizării, fără ca acestea să vină în contradicție cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție referitoare la garantarea, în limitele legii și cu conținutul prevăzut de aceasta, a dreptului de proprietate privată și a drepturilor de creanță asupra statului, indiferent de titular. 

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare. 

Textul de lege criticat are următorul conținut: „La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului se suspendă judecarea tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale, termenele de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și orice procedură de executare silită pornită împotriva ei.”

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituția României, ce au următorul conținut: „Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 137/2002, această lege stabilește cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispozițiilor art. 2, prevederile sale se aplică societăților comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înființat, la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar sau asociat, filialelor la care sunt acționari sau asociați majoritari societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și regiilor autonome. De asemenea, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a acționarilor a adoptat hotărârea de dizolvare și lichidare, a termenelor de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului. Curtea nu poate reține incompatibilitatea, susținută de autorul excepției, dintre dispozițiile criticate și cele ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate și protecția proprietății private, deoarece măsura suspendării acțiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea însăși, este luată în vederea realizării scopului strategic, de interes general, al privatizării societăților comerciale la care statul sau o unitate a administrației publice locale este acționar sau asociat, fără a pune în discuție dreptul de proprietate al altor subiecte. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) din Constituție, statul are obligația să acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanță cu interesul public, la care statul este obligat să vegheze. 

Curtea observă că, potrivit cap. VI − Dispoziții speciale privind fuziunea, divizarea, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale supuse privatizării − din Legea nr. 137/2002, instituția publică implicată va solicita convocarea adunării generale a acționarilor din societățile comerciale cu capital majoritar de stat, pentru a decide asupra fuziunii, divizării ori dizolvării și lichidării. La data adoptării hotărârii de dizolvare și lichidare adunarea generală a acționarilor va desemna un administrator unic al acesteia până la numirea lichidatorului sau a agentului de privatizare. De asemenea, Curtea observă că administratorul desemnat notifică creditorii cunoscuți ai societății comerciale și publică un anunț informativ într-un cotidian național de largă difuzare, precum și prin mijloace electronice. În notificare și în anunț se precizează valoarea totală a datoriilor societății comerciale astfel cum rezultă din evidențele financiar-contabile, creanțele care se compensează total sau parțial cu debite ale creditorului față de societatea comercială, ordinea de preferință a creanțelor, precum și termenul limită în care creditorii își pot manifesta intenția valorificării creanțelor prin depunerea unei declarații de creanță. De asemenea, dispozițiile Legii nr. 137/2002 conferă celor interesați dreptul de a contesta existența sau întinderea unei creanțe ori rangul acesteia în ordinea de preferință, iar la art. 38 Legea nr. 137/2002 reglementează ordinea de preferință pentru efectuarea plății în contul creanțelor creditorilor. 

Curtea reține că procedura prevăzută de Legea nr. 137/2002 nu exclude nici unul dintre creditorii societății comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toți creditorii. Rezultă deci că rațiunea suspendării judecării acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor, precum și orice procedură de executare silită se regăsește în necesitatea protejării tuturor creditorilor și a respectării ordinii de preferință instituite prin dispozițiile art. 38 din Legea nr. 137/2002. Dacă nu s-ar acționa în acest mod și s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să-și poată recupera creanțele, și anume aceia care au solicitat primii executarea creanțelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferință prevăzută prin lege. De altfel, Curtea reține că toți creditorii, indiferent dacă au sau nu o acțiune în pretenții judiciară sau extrajudiciară îndreptată împotriva societății comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei și indiferent dacă creanța lor a ajuns sau nu la scadență, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum și dreptul de a contesta existența sau întinderea creanței ori rangul acesteia în ordinea de preferință. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulți creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanțele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege. De asemenea, Curtea constată că nu mai există rațiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 137/2002, pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăți în contul creanțelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadență. 

Totodată, Curtea observă că și alte acte normative reglementează efectul suspensiv al deschiderii procedurii falimentului asupra debitorului cu privire la toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. De exemplu, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului dispune la art. 42 c㠄de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, iar Ordonanța Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituțiilor de credit dispune la art. 17 alin. (1), așa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2004, c㠄de la data deschiderii procedurii falimentului se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra instituției de credit debitoare sau bunurilor sale, dacă legea nu prevede altfel”. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Băița” − S.A. în Dosarul nr. 2.263/2004 al Judecătoriei Alba Iulia

Definitivă și general obligatorie. 

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2004. 

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu