Decizia Curții
Constituționale nr. 512/2004
M. Of. nr. 1246 din 23 decembrie 2004
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D E C I Z I A Nr. 512
din 18 noiembrie 2004
referitoare
la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală
Ioan Vida − președinte
Nicolae
Cochinescu − judecător
Aspazia
Cojocaru − judecător
Constantin
Doldur − judecător
Acsinte
Gaspar − judecător
Kozsokár
Gábor − judecător
Petre
Ninosu − judecător
Ion
Predescu − judecător
Șerban Viorel
Stănoiu − judecător
Ion
Tiucă − procuror
Ingrid Alina
Tudora − magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea
excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială DANILO
IMPEX − S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 57/F/2004
al Tribunalului Vrancea − Secția comercială și administrativ
fiscală.
La apelul nominal lipsesc
părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest
sens, apreciază că textul de lege criticat nu instituie un tratament inegal
pentru creditori în raport cu organele fiscale, așa cum susține autorul
excepției, întrucât principiul egalității în drepturi, prevăzut de Constituție,
nu poate să primească semnificația unei egalități între persoane fizice sau
persoane juridice și autoritățile publice.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 iulie
2004, pronunțată în Dosarul nr. 57/F/2004, Tribunalul
Vrancea − Secția comercială și administrativ fiscală a sesizat Curtea
Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 167 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
Excepția a fost ridicată de
Societatea Comercială DANILO IMPEX − S.R.L. din Focșani
(fostă S.C. LONY GRUP − S.R.L.) într-o cauză ce are
ca obiect soluționarea cererii formulate de creditoarea Agenția Județeană
pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea pentru deschiderea procedurii
reorganizării judiciare și a falimentului, în vederea recuperării unui debit
reprezentând penalități datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj și a
cheltuielilor de școlarizare șomeri.
În motivarea excepției de
neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate
contravin principiului egalității în fața legii, consacrat în art. 16
alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât instituie un
tratament inegal pentru ceilalți creditori în raport cu organele
fiscale.
Judecătorul-sindic apreciază că excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (2) din
Codul de procedură fiscală este întemeiată pentru argumentul inechității de
tratament.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de
sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere
asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de
neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că scutirea
organelor fiscale de la plata eventualei cauțiuni stabilite de
judecătorul-sindic reprezintă consecința faptului că în realizarea creanțelor
fiscale și, de altfel, în întreaga activitate de administrare a creanțelor
fiscale, organele fiscale reprezintă interesele generale ale societății.
Această scutire este
justificată și prin faptul că administrarea creanțelor fiscale reprezintă o
activitate de interes public general. Ca atare, dispozițiile legale
criticate nu contravin principiului constituțional al egalității în fața
legii.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
legale criticate sunt constituționale. Astfel, menționează că, în urma
republicării Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, art. 167 a devenit art. 172. Referitor la critica de
neconstituționalitate a acestui text legal, raportată la prevederile
constituționale ale art. 16 alin. (2), arată că aceasta nu poate fi
primită, întrucât organele fiscale, care au competența de a deschide procedura
reorganizării judiciare sau a falimentului, se află într-o situație diferită
față de ceilalți creditori, ceea ce impune și justifică, în mod obiectiv și
rezonabil, aplicarea unui tratament diferit. De altfel, Avocatul Poporului
consideră că dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu
prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora
procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt prevăzute
numai prin lege.
Președinții celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepției de neconstituționalitate ridicate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii
nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a
fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146
lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de
neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 167
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 941 din 29 decembrie 2003. Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din
24 iunie 2004, textul de lege dedus controlului de constituționalitate devenind
art. 172 alin. (2), ca urmare a renumerotării textelor. În
aceste condiții, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității
art. 172 alin. (2) din ordonanța menționată, care are următoarea
redactare: Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii
reorganizării judiciare și a falimentului se vor înainta instanțelor
judecătorești și sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.
Autorul excepției susține că
aceste dispoziții legale contravin principiului constituțional al egalității în
fața legii, consacrat în art. 16 alin. (1) și (2) din
Constituție, cu următorul conținut:
− Art. 16
alin. (1) și (2): (1) Cetățenii sunt egali în fața
legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai
presus de lege.
Examinând excepția de
neconstituționalitate, Curtea constată că susținerea autorului acesteia privind
instituirea unui tratament inegal pentru creditori în raport cu organele
fiscale este neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 102 din 31
octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 287 din 11 decembrie 1995, Curtea a statuat că textul constituțional
al art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor
colective față de care s-a promovat un tratament juridic diferențiat, numai
dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetățenilor,
implicând inegalitatea lor în fața legii și a autorităților publice. Așa
cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se
bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața
acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită
atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea
funcțiilor pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi
prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să
primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile
publice. Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului
egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri
egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, or, Curtea observă
că, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca
subiecte colective de drept, și organele fiscale se află evident într-o
situație diferită.
Ca atare, scutirea organelor
fiscale de la consemnarea vreunei cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice
alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor fiscale,
are o justificare obiectivă și rațională, autoritățile
respective − creditori bugetari − fiind
finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective
se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în
cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine
aceluiași buget. În acest sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat,
prin Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003.
De altfel, Curtea observă că
prin art. 197 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, legiuitorul a
înțeles să scutească organele fiscale nu numai de la plata cauțiunii, ci și de
la plata oricăror taxe, tarife sau comisioane pentru cererile, acțiunile și
orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor
fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ
fiscal.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147
alin. (4) din Constituție, al art. 1, 2, 3, art. 11
alin. (1) lit. A.d), precum și al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
C U R T E A
C O N S T I T U Ț I O N A L Ă
În numele Legii
D E C I D
E:
Respinge excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (2) din
Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
excepție ridicată de Societatea Comercială DANILO
IMPEX − S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 57/F/2004
al Tribunalului Vrancea − Secția comercială și administrativ
fiscală.
Definitivă și general
obligatorie.
Pronunțată în ședința
publică din data de 18 noiembrie 2004.
PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN
VIDA |
Magistrat-asistent, Ingrid Alina
Tudora |