Decizia Curții Constituționale nr. 510/2004

M. Of. nr. 156 din 22 februarie 2005

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 510

din 18 noiembrie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România

 

Ioan Vida − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Cristina Cătălina Turcu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, excepție ridicată din oficiu de către Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 573/2004 al acestei instanțe.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 428 D/2004 și nr. 536 D/2004, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Eraclie Gheorghe Enuică și Mihai M. Enuică în Dosarul nr. 14.508/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 București și de Ecaterina Sanfira în Dosarul nr. 929/2004 al Tribunalului Gorj − Secția civilă.

La apelul nominal în Dosarul nr. 428 D/2004 lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 536 D/2004 răspunde, pentru autorul excepției, avocat Ilie Luță, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul identic al excepțiilor ridicate.

Apărătorul autorului excepției în Dosarul nr. 536 D/2004 solicită admiterea conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 428 D/2004 și nr. 536 D/2004 la Dosarul nr. 377 D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul autorului excepției în Dosarul nr. 536 D/2004 solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând oral concluziile scrise depuse la instanța care a sesizat Curtea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, motivând că textul de lege criticat a fost abrogat.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 18 mai 2004, din 29 aprilie 2004 și din 22 septembrie 2004, pronunțate în dosarele nr. 573/2004, nr. 14.508/2003 și nr. 929/2004, Judecătoria Brașov, Judecătoria Sectorului 3 București și Tribunalul Gorj − Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (1) din Legea nr. 362/2003 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecționarea cadrului legislativ privind regimul metalelor prețioase în România, art. 31 din Legea nr. 261/2002, prin care s-a introdus art. 341 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, și art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România. Excepția a fost ridicată din oficiu de Judecătoria Brașov, de Eraclie Gheorghe Enuică și Mihai M. Enuică în procese civile având ca obiect o revendicare mobiliară și de Ecaterina Sanfira într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins acțiunea în restituire a unor monede de aur, confiscate abuziv.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează, în esență, aceeași critică, considerând că prevederile legale supuse controlului încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate și ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, întrucât condiționează restituirea bunurilor de încălcarea prevederilor legale în vigoare în perioada 1946−1990, prevederi care sunt abuzive. Aceste prevederi legale au fost abrogate, în opinia autorilor excepției, de art. 150 din Constituție privind conflictul temporal de legi, devenit în urma renumerotării art. 154 din Constituția republicată. Textul de lege criticat ar fi trebuit să prevadă un regim juridic similar celui aplicat imobilelor naționalizate, adică să dispună măsuri reparatorii și în ceea ce privește bunurile preluate în mod valabil, cu respectarea actelor normative în vigoare la data preluării.

Autorii excepției susțin că textul de lege criticat contravine și prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, „în măsura în care oprește persoanele care nu au acceptat și/sau au renunțat la succesiunea persoanei îndreptățite la restituire să beneficieze de prevederile reparatorii ale Legii nr. 261/2002 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România”, precum și „în măsura în care oprește succesorii persoanei îndreptățite la restituire să își exercite acest drept la restituire în mod independent față de comoștenitori”. Astfel, în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, autorii excepției consideră că textul de lege criticat „face posibilă existența unor discriminări în interiorul categoriei persoanelor îndreptățite, care nu se justifică din punctul de vedere al spiritului reglementării”, care este acela „de a se edicta o normă cu caracter reparatoriu”; discriminarea ar consta în aceea că aceste dispoziții de lege fac ca dreptul la restituire să depindă de „faptul juridic nonintențional în această privință al acceptării/renunțării la succesiune”, „conducând la discriminări consacrate legislativ între persoane care, din punct de vedere moral, deci și juridic, ar trebui să aibă aceleași drepturi în baza legii”. Din aceeași perspectivă, autorii excepției apreciază că art. 341 din ordonanță este contrar și art. 21 din Constituție. Încălcarea drepturilor și libertăților invocate are drept consecință încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituție privitor la statul de drept.

Judecătoria Sectorului 3 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 341 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, întrucât nu creează discriminare între moștenitorii persoanei îndreptățite la restituire care au acceptat moștenirea în termen legal și moștenitorii renunțători sau care nu au acceptat succesiunea, aceste persoane având posibilitatea să-și exercite drepturile cu respectarea prevederilor legale referitoare la succesiuni.

Tribunalul Gorj − Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, constatând totodată că există o deosebire între noțiunea de preluare abuzivă, așa cum este reglementată prin textul de lege supus controlului, și reglementarea acesteia în Legea nr. 10/2001. Deosebirea este justificată de domeniul de aplicare diferit al celor două acte normative.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instituției Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul a transmis Curții Constituționale punctul său de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Art. 341 alin. (1) a devenit art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, ca urmare a modificării și republicării ei, și, în sensul celor stabilite prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, Curtea urmează a se pronunța cu privire la aceste din urmă dispoziții. În legătură cu susținerile privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată c㠄între moștenitorii acceptanți ai persoanei îndreptățite la restituire și moștenitorii renunțători sau care nu au acceptat succesiunea în termen nu poate interveni o discriminare atâta timp cât aceste ultime categorii de persoane nu îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a dobândi moștenirea autorului lor”. În ceea ce privește critica constând în încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21, se apreciază că persoanele menționate de autorii excepției „au posibilitatea de a se adresa justiției, însă cu respectarea prevederilor legale referitoare la succesiune”, cu mențiunea c㠄din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii fundamentale reiese că cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, însă au și obligațiile prevăzute de acestea”.

Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale punctul său de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, republicată, ca urmare a modificării, renumerotării articolelor și republicării ordonanței.

Dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 constituie un caz al aplicării art. 44 din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate, prin posibilitatea creată persoanelor menționate în textul de lege atacat de a obține restituirea bunurilor care le-au fost preluate abuziv de stat.

Reglementările în baza cărora au fost preluate bunurile nu pot fi raportate la Constituția din 1991, deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 16 alin. (1) din Constituție, apreciază c㠄dispozițiile legale indicate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei, și anume persoanelor fizice sau juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase au fost preluate abuziv, fără a se face nici o diferențiere în cadrul acestei categorii”.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile apărătorului autorului excepției în Dosarul nr. 536 D/2004, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, având următorul conținut:

− Art. 26 alin. (1): „Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.”

Din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată în Dosarul nr. 573/2004 al Judecătoriei Brașov, reiese că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, în redactarea dată prin pct. 17 al articolului unic din Legea nr. 362/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003.

În urma republicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000, dispozițiile acesteia au fost renumerotate, iar textul care formează obiectul excepției se regăsește în art. 26 alin. (1).

Din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată în Dosarul nr. 14.508/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 București, rezultă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile pct. 31 din Legea nr. 261/2002, prin care s-a introdus art. 341 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România. Se observă însă că, prin pct. 17 al articolului unic din Legea nr. 362/2003 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecționarea cadrului legislativ privind regimul metalelor prețioase în România, art. 341 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 a fost modificat, fără a se schimba însă esența reglementării juridice. Totodată, în temeiul art. III din Ordonanța Guvernului nr. 24/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 362/2003, ordonanța criticată a fost republicată sub un alt titlu și dându-se textelor o nouă numerotare, art. 341 alin. (1) devenind astfel art. 26 alin. (1).

Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, dispoziții asupra cărora urmează să se pronunțe Curtea Constituțională prin prezenta decizie.

Autorii excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea în drepturi, în art. 21 privitor la accesul liber la justiție, în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, în art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și în art. 44 alin. (2) teza întâi referitor la garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular.

Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, raportate la art. 16 alin. (1) din Constituție, s-a pronunțat prin Decizia nr. 374 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 27 octombrie 2004, respingând excepția, cu următoarea motivare:

„[...] excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România este neîntemeiată, deoarece textele normative criticate nu aduc atingere principiului fundamental al egalității cetățenilor în drepturi, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituție.

Astfel cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale și în acord cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității între cetățeni este înfrânt atunci când unor situații de fapt identice le corespund tratamente juridice diferite, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, textul de lege criticat nu instituie nici o condiție sau element care să determine aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor aflate în aceeași situație juridică, respectiv în ipoteza normei atacate.”

Pe de altă parte, din analiza textului de lege ce face obiectul excepției, sub aspectele criticate, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, nu rezultă că art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 conține prevederi contrare principiului nediscriminării, în sensul ocrotirii preferențiale a unora dintre persoanele din categoria celor îndreptățite la restituirea obiectelor din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase.

Curtea constată, de asemenea, că asupra constituționalității dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, raportate la art. 21 și 44 din Constituție, s-a pronunțat prin mai multe decizii, respingând de fiecare dată excepția de neconstituționalitate.

Pentru a pronunța această soluție, prin Decizia nr. 299 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, Curtea a statuat următoarele:

„Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 nu aduc atingere art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, privind dreptul de proprietate privată, dimpotrivă, constituie un caz al aplicării textului constituțional, prin posibilitatea creată persoanelor menționate în dispoziția legală atacată de a obține restituirea bunurilor lor, preluate abuziv de stat. [...]

De asemenea, Curtea constată că textul criticat nu conține nici o prevedere prin care să limiteze sau să împiedice accesul la justiție, ci, așa cum s-a arătat, instituie posibilitatea și condițiile în care persoanele fizice și juridice ale căror obiecte de natura celor prevăzute în ordonanță au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, se pot adresa justiției.”

Întrucât nu există o încălcare a drepturilor și libertăților invocate de autorul excepției, nu se poate reține nici contrarietatea între textul de lege criticat și art. 1 alin. (3) din Constituție privitor la statul de drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 573/2004 al acestei instanțe, de Eraclie Gheorghe Enuică și Mihai M. Enuică în Dosarul nr. 14.508/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 București și de Ecaterina Sanfira în Dosarul nr. 929/2004 al Tribunalului Gorj − Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2004.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu