Decizia Curţii Constituţionale nr. 510/2004

M. Of. nr. 156 din 22 februarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 510

din 18 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Cristina Cătălina Turcu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată din oficiu de către Judecătoria Braşov în Dosarul nr. 573/2004 al acestei instanţe.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 428 D/2004 şi nr. 536 D/2004, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Eraclie Gheorghe Enuică şi Mihai M. Enuică în Dosarul nr. 14.508/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi de Ecaterina Sanfira în Dosarul nr. 929/2004 al Tribunalului Gorj − Secţia civilă.

La apelul nominal în Dosarul nr. 428 D/2004 lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 536 D/2004 răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Ilie Luţă, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.

Apărătorul autorului excepţiei în Dosarul nr. 536 D/2004 solicită admiterea conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 428 D/2004 şi nr. 536 D/2004 la Dosarul nr. 377 D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul autorului excepţiei în Dosarul nr. 536 D/2004 solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând oral concluziile scrise depuse la instanţa care a sesizat Curtea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, motivând că textul de lege criticat a fost abrogat.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 18 mai 2004, din 29 aprilie 2004 şi din 22 septembrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 573/2004, nr. 14.508/2003 şi nr. 929/2004, Judecătoria Braşov, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Tribunalul Gorj − Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34¹ alin. (1) din Legea nr. 362/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase în România, art. 31 din Legea nr. 261/2002, prin care s-a introdus art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, şi art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România. Excepţia a fost ridicată din oficiu de Judecătoria Braşov, de Eraclie Gheorghe Enuică şi Mihai M. Enuică în procese civile având ca obiect o revendicare mobiliară şi de Ecaterina Sanfira într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins acţiunea în restituire a unor monede de aur, confiscate abuziv.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia formulează, în esenţă, aceeaşi critică, considerând că prevederile legale supuse controlului încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, întrucât condiţionează restituirea bunurilor de încălcarea prevederilor legale în vigoare în perioada 1946−1990, prevederi care sunt abuzive. Aceste prevederi legale au fost abrogate, în opinia autorilor excepţiei, de art. 150 din Constituţie privind conflictul temporal de legi, devenit în urma renumerotării art. 154 din Constituţia republicată. Textul de lege criticat ar fi trebuit să prevadă un regim juridic similar celui aplicat imobilelor naţionalizate, adică să dispună măsuri reparatorii şi în ceea ce priveşte bunurile preluate în mod valabil, cu respectarea actelor normative în vigoare la data preluării.

Autorii excepţiei susţin că textul de lege criticat contravine şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, „în măsura în care opreşte persoanele care nu au acceptat şi/sau au renunţat la succesiunea persoanei îndreptăţite la restituire să beneficieze de prevederile reparatorii ale Legii nr. 261/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România”, precum şi „în măsura în care opreşte succesorii persoanei îndreptăţite la restituire să îşi exercite acest drept la restituire în mod independent faţă de comoştenitori”. Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, autorii excepţiei consideră că textul de lege criticat „face posibilă existenţa unor discriminări în interiorul categoriei persoanelor îndreptăţite, care nu se justifică din punctul de vedere al spiritului reglementării”, care este acela „de a se edicta o normă cu caracter reparatoriu”; discriminarea ar consta în aceea că aceste dispoziţii de lege fac ca dreptul la restituire să depindă de „faptul juridic nonintenţional în această privinţă al acceptării/renunţării la succesiune”, „conducând la discriminări consacrate legislativ între persoane care, din punct de vedere moral, deci şi juridic, ar trebui să aibă aceleaşi drepturi în baza legii”. Din aceeaşi perspectivă, autorii excepţiei apreciază că art. 34¹ din ordonanţă este contrar şi art. 21 din Constituţie. Încălcarea drepturilor şi libertăţilor invocate are drept consecinţă încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie privitor la statul de drept.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, întrucât nu creează discriminare între moştenitorii persoanei îndreptăţite la restituire care au acceptat moştenirea în termen legal şi moştenitorii renunţători sau care nu au acceptat succesiunea, aceste persoane având posibilitatea să-şi exercite drepturile cu respectarea prevederilor legale referitoare la succesiuni.

Tribunalul Gorj − Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, constatând totodată că există o deosebire între noţiunea de preluare abuzivă, aşa cum este reglementată prin textul de lege supus controlului, şi reglementarea acesteia în Legea nr. 10/2001. Deosebirea este justificată de domeniul de aplicare diferit al celor două acte normative.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Art. 34¹ alin. (1) a devenit art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, ca urmare a modificării şi republicării ei, şi, în sensul celor stabilite prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la aceste din urmă dispoziţii. În legătură cu susţinerile privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că „între moştenitorii acceptanţi ai persoanei îndreptăţite la restituire şi moştenitorii renunţători sau care nu au acceptat succesiunea în termen nu poate interveni o discriminare atâta timp cât aceste ultime categorii de persoane nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a dobândi moştenirea autorului lor”. În ceea ce priveşte critica constând în încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, se apreciază că persoanele menţionate de autorii excepţiei „au posibilitatea de a se adresa justiţiei, însă cu respectarea prevederilor legale referitoare la succesiune”, cu menţiunea că „din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii fundamentale reiese că cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, însă au şi obligaţiile prevăzute de acestea”.

Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată, ca urmare a modificării, renumerotării articolelor şi republicării ordonanţei.

Dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 constituie un caz al aplicării art. 44 din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, prin posibilitatea creată persoanelor menţionate în textul de lege atacat de a obţine restituirea bunurilor care le-au fost preluate abuziv de stat.

Reglementările în baza cărora au fost preluate bunurile nu pot fi raportate la Constituţia din 1991, deoarece s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciază că „dispoziţiile legale indicate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei, şi anume persoanelor fizice sau juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase au fost preluate abuziv, fără a se face nici o diferenţiere în cadrul acestei categorii”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile apărătorului autorului excepţiei în Dosarul nr. 536 D/2004, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, având următorul conţinut:

− Art. 26 alin. (1): „Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.”

Din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată în Dosarul nr. 573/2004 al Judecătoriei Braşov, reiese că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, în redactarea dată prin pct. 17 al articolului unic din Legea nr. 362/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003.

În urma republicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, dispoziţiile acesteia au fost renumerotate, iar textul care formează obiectul excepţiei se regăseşte în art. 26 alin. (1).

Din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată în Dosarul nr. 14.508/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile pct. 31 din Legea nr. 261/2002, prin care s-a introdus art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România. Se observă însă că, prin pct. 17 al articolului unic din Legea nr. 362/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase în România, art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 a fost modificat, fără a se schimba însă esenţa reglementării juridice. Totodată, în temeiul art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 362/2003, ordonanţa criticată a fost republicată sub un alt titlu şi dându-se textelor o nouă numerotare, art. 34¹ alin. (1) devenind astfel art. 26 alin. (1).

Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, dispoziţii asupra cărora urmează să se pronunţe Curtea Constituţională prin prezenta decizie.

Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea în drepturi, în art. 21 privitor la accesul liber la justiţie, în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, în art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi în art. 44 alin. (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular.

Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 374 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 27 octombrie 2004, respingând excepţia, cu următoarea motivare:

„[...] excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România este neîntemeiată, deoarece textele normative criticate nu aduc atingere principiului fundamental al egalităţii cetăţenilor în drepturi, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Astfel cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi în acord cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii între cetăţeni este înfrânt atunci când unor situaţii de fapt identice le corespund tratamente juridice diferite, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, textul de lege criticat nu instituie nici o condiţie sau element care să determine aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv în ipoteza normei atacate.”

Pe de altă parte, din analiza textului de lege ce face obiectul excepţiei, sub aspectele criticate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu rezultă că art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 conţine prevederi contrare principiului nediscriminării, în sensul ocrotirii preferenţiale a unora dintre persoanele din categoria celor îndreptăţite la restituirea obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase.

Curtea constată, de asemenea, că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, raportate la art. 21 şi 44 din Constituţie, s-a pronunţat prin mai multe decizii, respingând de fiecare dată excepţia de neconstituţionalitate.

Pentru a pronunţa această soluţie, prin Decizia nr. 299 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, Curtea a statuat următoarele:

„Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 nu aduc atingere art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, privind dreptul de proprietate privată, dimpotrivă, constituie un caz al aplicării textului constituţional, prin posibilitatea creată persoanelor menţionate în dispoziţia legală atacată de a obţine restituirea bunurilor lor, preluate abuziv de stat. [...]

De asemenea, Curtea constată că textul criticat nu conţine nici o prevedere prin care să limiteze sau să împiedice accesul la justiţie, ci, aşa cum s-a arătat, instituie posibilitatea şi condiţiile în care persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte de natura celor prevăzute în ordonanţă au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, se pot adresa justiţiei.”

Întrucât nu există o încălcare a drepturilor şi libertăţilor invocate de autorul excepţiei, nu se poate reţine nici contrarietatea între textul de lege criticat şi art. 1 alin. (3) din Constituţie privitor la statul de drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. 573/2004 al acestei instanţe, de Eraclie Gheorghe Enuică şi Mihai M. Enuică în Dosarul nr. 14.508/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi de Ecaterina Sanfira în Dosarul nr. 929/2004 al Tribunalului Gorj − Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2004.